Limba italiană (  italiano (ajutor·info), lingua italiana) este

o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de

aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea
locuiesc în Italia.[1] Se bucură de statutul de limbă oficială în patru
țări — Italia, San Marino, Vatican și Elveția (împreună
cu franceză, germană și retoromană)[2] și este folosită auxiliar
în Vatican. Deține de asemenea statutul de limbă de minoritate în
părțile Croației și Sloveniei situate în Istria. În Italia sunt
numeroase dialecte regionale,[3] dar înființarea unui sistem
național de educație a condus la reducerea de-a lungul secolului
al XX-lea a variației în limba vorbită de la o regiune la alta.
Limba italiană standard se bazează pe dialectele folosite
în Toscana[4] și este asemănătoare atât cu limba latină cât și cu
alte limbi romanice. Similitudinea lexicală cu franceză este
estimată la 89% (Matteo Bartoli numește italiana și franceza „limbi
inovative”, în opoziție cu limbile Peninsulei Iberice și româna),[5] la
Levant sau în limba arabă ‫الشام‬, Ash-Shām este o regiune geografică nedefinită precis
care se referă la o mare parte a Orientului Mijlociu la sud de Munții Taurus, mărginită
de Marea Mediterană la vest și de Deșertul Arabiei și Mesopotamia superioară la est.
Levantul nu include Munții Caucaz, Peninsula Arabică, sau Anatolia — deși
uneori Cilicia este și ea inclusă. Peninsula Sinai poate fi inclusă, dar poate de
asemenea fi considerată ca o regiune de graniță între Levant și Egiptul de nord. În mai
multe rânduri, popoarele levantine și cultura levantină au dominat regiunea dintre Sinai
și râul Nil, însă această regiune este de obicei delimitată de Levantul geografic.

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul Levant provine din italiană, unde levante înseamnă "care se ridică" precum și
"(soare-)răsare", cu alte cuvinte zonele din orient, răsărit sau est.

[ascunde]
v • d • m
Regiunile Pământului
Africa Centrală · Africa Răsăriteană · Africa Nordică · Africa Sudică · Africa Occidentală
Africa
Marile Lacuri Africane · Guineea · Cornul Africii · Magreb · Zona mediteraneană · Orientul Mijlociu · Sahel · Africa Subsahariană · 
Caraibe · America
Americ America de NordMarele Bazin · Ma
a Pacificului
America de SudStatele Andine · G
 Asia Centrală · Asia Răsăriteană · 
AsiaAnatolia · Peninsula Arabică · Cau
Mijlociu · Orientul Apropiat · Coro
Eurasia
Europa de Est · Europa de Nord · E
EuropaBalcanii · Regiunea Baltică · Bene
Nordice · Scandinavia
Oceania Australasia · Melanezia · Micronezia · Polinezia · Coroana Pacificului
Oceane Arctic · Atlantic · Indian · Pacific · Antarctic · Planetar
Polii Arctica · Antarctica (Antarctida)
Categorii: 
 Levant
 Orientul Mijlociu
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Cautare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
 Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 75
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 octombrie 2014, ora 00:26.

87% cu catalana, la 85% cu sarda, la 82% cu spaniola, la 78%

cu ladina și la 77% cu româna.[1] Printre limbile romanice mari,
este și cea mai asemănătoare cu limba română.[6] Se
caracterizează prin păstrarea consoanelor și vocalelor duble și
accentului cu rolul distinctiv.
Influența italienei asupra altor limbi a fost moderată și este vizibilă
cel mai puternic în artă, mai ales în muzică. Ideile Școlii
Ardelene și latinismului au dus la mărirea numărului cuvintelor de
origine italiană în limba română.[5] Astăzi, cuvintele care intră în
lexicul altor limbi se referă mai ales la artă culinară, exemple
românești fiind pizza, pastă[7] sau spaghete.

Cuprins

 1Clasificare și limbi înrudite

 2Gramatică
 o 2.1Pronume
o 2.2Verbe
 2.2.1Conjugarea indicativului prezent regulat
 3Grafie și fonetică italiană
o 3.1Vocale
o 3.2Consoane
 3.2.1Digramă și trigramă
 3.2.2Alte litere
 4Note
 5Bibliografie
 6Legături externe