ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Definitie :introducerea medicamentelor gazoase si volatile prin mucoasa respiratorie

Forme de prezentare
-gaze sau substante,gaze ificate
-pulberi dizolvate
-lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori
-solutii pentru injectie intratraheala

Scop:
-dezinfectia decongestionarea mucoasei cailor respiratorii
-imbogatirea aerului inspirat in oxigen,pentru combaterea hipoxiei
-fluidificarea sputei,expectoratia

Metode de administrare
-inhalatie
-instilatie
-aerosoli                       

Inhalatia :

-reprezinta introducerea substantelor medicamentoase in caile respiratorii ,antrenate de vapori de

apa(esente aromatice,antiseptice,saruri etc)

Indicatii :
-rinite;rinofaringe
-bronsite ;astm bronsic
1
Pregatirea inhalatiei :
Pacientul
-pregatirea psihica
     -este informat cu privire la scopul administrarii medicamentelor
     -i se explica modul in care va respira ;inspiratie pe gura ,expiratie pe nas
-pregatire fizica
     -se aseaza in pozitie sezand
     -invata unde sa-si sufle nasul
     -se aseaza un prosop in jurul gatului
     -se ung buzele si tegumentele peri-bucale cu vaselina

Materiale
-inhalator ,prosop,vaselina,cort ,apa clocotinda
-substanta medicamentoasa:esente aromate ,substante antiseptice,substante alcaloide
                               
Efectuarea inhalatiei:

Asistenta                                              
-isi spala mainile
-inchide ferestrele camerei
-introduce in vasul inhalatorului cu apa clocotita o lingurita inhalant la 1-2 l apa
-aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului,il acopera cu cortul sau pelerina
-menitine distanta de 30-80 cm fata de palnie
-invita pacientul sa inspire pe gura ,sa expire pe nas
-supravegheaza pacientul
-durata unei sedinte:5-20 min

Ingrijirea ulterioara a pacientului :

-se sterege fata pacientului cu un prosop moale
-este ferit de curentii de aer rece
-ramane in incapere 15-30 min

Reorganizarea :
-materialele se strang ,se spala
-inhalatorul se dezinfecteaza
inhalatorul poate deveni sursa de contaminare a cailor respiratorii,daca nu este sterilizat in
prealabil
 De evitat :inhalarea primilor vapori deoarece acestia pot antrena picaturi de apa fierbinte

2
 Oxigenoterapia

              
Scop: terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea
redusa a tesuturilor)
Tipuri de hipoxie:
-anemica - datorita lipsei de hemoglobina ;
- hipoxica - datorita insuficientei ventilatorii;
- histotoxica - datorita blocarii fermentilor respiratori la nivelul celulelor;
- circulatorie - datorita tulburarilor de circulatie.
La nivelul tesuturilor, oxigenul este utilizat sub forma dizolvata in plasma, in cantitate
de 0,3 ml oxigen; la 100 ml sange. Oxigenoterapia creste aceasta cantitate dizolvata
pana la 1,8—2,2ml oxigen la 100 ml sange, prin administrarea oxigenului la pre siunea de
o atmosfera.

Indicatii: = hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic)

= hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou nascuti).
Surse de oxigen
-statie centrala de oxigen
- microstatie
- butelie cu oxigen
                                                                                             
-transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare, evitandu-se lovirea lor in timpul
transportului
-buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozi;ie verticala, pe un suport si fixate de perete cu inele
metalice, departe de calorifer
-cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a
extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora.

Echipament necesar administrarii oxigenului

-sursa de oxigen

3
-umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului continand apa sterila)
-sonda nazala sau cateter, masca de oxigen ,cort de oxigen
-material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei

a — butelia de oxigen cu : 1 — robinetul bombei ; 2 — reductor de presiune ; 3,4

— manometre ; 5 — robinet de închidere ; 6 — robinet de reglare a presiunii de ieşire a oxigenului ; 7 —
lanţ de fixare ; b — umidificator (detaliu) cu 8 — oxigen de la butelie ; 9 — tub spre bolnav

Metode de administrare a oxigenului

a.prin sonda nazala
-este metoda cea mai frecvent utilizata
-permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%
-poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung
-nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale                          
b.prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)
- permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%
-    se pune masca in mana bolnavului, pentru a-i usura controlul mastii si i se sustine mana
-    debitul oxigenului va fi de 10—12 l/minut
-    se asaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura
-    cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se asaza cureaua de fixare in jurul capului
-    rezervorul se strange la inspiratie si se umple in expiratie.
- este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare
- accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii
- poate cauza iritatia tegumentelor fetei
- nu se va utiliza la pacientii cu arsuri la nivelul fetei
c.ochelari pentru oxigen
-sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari
-se utilizeaza la copii si pacienti agitati
-sunt mai bine tolerati de pacienti                    
4
d.cortul de oxigen
-frecvent utilizat la copii
-concentratia oxigenului nu poate depasi 50%

Administrarea oxigenului prin sonda nazala

-asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare (daca este posibil: pozitie semisezand, care
favorizeaza expansiunea pulmonara)
-asamblarea echipamentului
-dezobstruarea cailor respiratorii
-masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus
-umectarea sondei cu apa sterile pentru facilitarea insertiei si prevenirea lezarii mucoasei
-se introduce cateterul in nazofaringe cu miscari blande, paralele cu palatul osos si perpendicular
pe buza superioara
- fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast
-fixarea debitului de administrare a oxigenului, in functie de prescriptia medicului(se fixeaza
debitul de 4-6 l/min)
-aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului (observarea culorii tegumentelor,
masurarea respiraiiei si pulsului)
-supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de aparitie a unor
complicatii
-supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit etc)
-mobilizarea periodica a sondei
-scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara
Incidente şi accidente
-daca recipientul pentru barbotarea oxigenuiui se rastoarna, lichidui poate fi impins de oxigen in
caile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l
-in cazul utilizarii prelungite a oxigenuiui, in concentralii mari sau la presiuni ridicate, pot
aparea:
-iritare locala a mucoasei
-congestie si edemui alveolar
-hemoragie intraalveolara
5
-atelectazie
-patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala

Îngrijirea pacientului după procedură:

- se asigură igiena bucală şi nazală;
- se observă punctele de presiune exercitate de sondă, canulă sau mască (să nu existe leziuni).
Evaluarea rezultatelor:
Se face în raport cu următorii parametri:
- coloraţia pielii şi a mucoaselor;
- caracteristicile respiraţiei;
- analiza gazelor şi a sângelui arterial;
- nivelul de energie a pacientului şi toleranţa la efort;
- starea de cunoştinţă şi comportamentul.

DE RETINUT:
-administrarea oxigenului se va face dupa permeabilizarea cailor respiratorii
-inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie
-pe timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipamentul de administrare
(manometrul de presiune si indicatorul de debit)

Sonda de intubat Traheostoma

Administrarea oxigenului prin canule nazale

-este modalitatea prin care pacientul primeste oxigen prin doua canule de plastic atasate la narile
pacientului

6
-avantaje: simplu de folosit, fara riscuri, confrotabile, usor de tolerat, eficiente pentru pacientii
care necesita o adminstrarea de oxigen in concentratii scazute, ofera libertate de miscare,
alimentare, comunicare, nu au costuri ridicate
-dezavantaje: nu poate oferi o cantitate de oxigen cu concentratie mai mare de 40%, nu pot fi
folosite in obstructiile nazale complete, adminstrarea pe acesta cale poate produce dureri de cap
si uscarea mucasei nazale, pot aluneca usor
-se verifica permeabilitatea cailor nazale. Daca sunt permeabile, se conecteaza tubul cu canulele
nazale la sursa de oxigen, apoi se agata prin spatele urechilor pana sub barbie, canulele fiind
fiecare in dreptul narinelor pacientului. Se ajusteaza la marimea potrivita securizand tubul sub
barbie.

Administrare de aerosoli

Terapia cu aerosoli constă în introducerea în căile respiratorii a unei soluţii medicamentoase

dispersată în particule de ordinul micronilor cu ajutorul unui dispozitiv cu aer comprimat sau
oxigen.
Prin aerosoli se pot introduce in organism, prin depunerea lor pe suprafata cailor respiratorii,
antibiotice, substante anesteziante, antialergice, bronhodilatatoare, fluidificante, expectorante,
etc., cu scopul de a actiona local, sau dupa resorbtia lor, general.
Obiective
- umidificarea mucoasei căilor respiratorii;
- fluidificarea secreţiilor şi facilitarea expectoraţiei;
- reducerea inflamaţiei şi a edemului mucoasei căilor respiratorii.
Pregătirea materialelor:
- sursă de aer comprimat sau sursă de oxigen de perete;
- manometru pentru a controla debitul aerului;
- fiole cu ser fiziologic sau alte medicamente indicate de medic – pulverizator;
- masca buco – nazală sau piesa bucală, din plastic, de unică folosinţă;
- tubulatură de racord;
- şerveţele, batiste nazale;
- scuipătoare .
Pregătirea pacientului :
- psihică
- se explică pacientului procedura:

7
- scopul
- modul de desfăşurare
- durata (15-20 min)
- fizică
- se planifică îngrijirea în funcţie de : mese: la o oră înainte sau după mese întrucât există riscul
de vărsătură; ore de vizită, examinări.
- se evaluează starea clinică a pacientului de către medic;
- se asigură participarea pacientului la procedură;
- se instalează pacientul în poziţia şezând sau semişezând, cât mai confortabil;
- se oferă sfaturi:
- să-şi sufle nasul, să-şi cureţe gura;
- să rămână în aceeaşi poziţie pe toată durata şedinţei de aerosoli;
- să evite vorbitul, deplasarea măştii sau a piesei bucale.
Participarea asistentului medical la procedură
- se invită pacientul să-şi sufle nasul, să expectoreze înainte de a începe procedura;
- se face aspiraţie buco-faringiană, la nevoie;
- se realizează montajul sistemului: sursă de aer, tub de racord, nebulizator;
- se verifică buna funcţionalitate a sistemului:
- absenţa pierderii de gaz la nivelul racordului;
- prezenţa norului de bule de gaz în nebulizator;
- se conectează pacientul la sistem:
- se reglează masca cu ajutorul elasticului, în mod atraumatic;
- se explică pacientului să respire normal, în timpul şedinţei, prin masca cu inspiraţie nazală şi
expiraţie bucală sau prin piesa bucală cu inspiraţie bucală şi expiraţie nazală;
- se pun la îndemâna pacientului: batiste nazale, scuipătoare;
- se notează ora conectării la nebulizator;
- se supraveghează de către asistentă, în timpul aerosoloterapiei:
- nivelul de umplere cu apă a nebulizatorului;
- intensitatea nebulizării (pentru a preveni riscul de inundare bronşică);
- funcţiile vitale: P,R, tuse expectoraţie, coloraţie feţei, reacţiile generale.
Îngrijirea pacientului după procedură:
- se închide manometrul;
- se îndepărtează masca după faţa pacientului sau piesa bucală;
- se şterge faţa de transpiraţie dacă e necesar;
- se cere pacientului să-şi sufle nasul;
- se apreciază starea pacientului: ameliorarea respiraţiei şi a confortului;
- se notează procedura în fişa pacientului.

8
Utilizarea flaconului
-pacientul este rugat sa-si sufle nasul                                                               
-se agita flaconul inainte de utilizare si se indeparteaza capacul
-se tine flaconul intre degetul mare si aratator
-se indica pacientului sa isi dea capul pe spate si se introduce capatul flaconului intr-o nara in
timp ce o acoperim pe cealalta
-se elibereaza o doza de medicament printr-o miscare ferma si rapida
-se agita din nou flaconul si se introduce si in cealalta nara
-se indeparteaza adaptatorul flaconului, se spala cu apa calduta si se lasa sa se usuce fiind indicat
sa se foloseasca doar la acelasi pacient

Consideratii speciale:
-tuburile sub presiune (ca sprayurile si aerosolii) trebuie verificate sa nu fie accidentate sau
perforate.
-Pentru a evita contaminarea si raspandirea infectiilor, flacoanele se eticheteaza si se folosesc
doar la un pacient
-Pacientul trebuie invatat sa isi administreze singur si corect medicamentele daca este necesar sa
continue administrarea si acasa
-Pacientul trebuie avertizat sa nu si adminstreze medicatia un timp mai indelungat decat este
prescris, deoarece aceasta isi pot pierde efectul terapeutic sau dimpotriva, pot da dependenta
-Pacientul trebuie informat asupra posibilelor efecte adverse ale tratamentului cat si a anumitor
particularitati ale medicamentelor administrate (de exemplu, la administrarea de corticosteroizi
sub forma de spray sau aerosoli, efectul poate aparea la un interval cuprins intre 2 zile si 2
saptamani)
-Pacientul va fi invatat sa isi mentina o buna igiena orala si nazala

AEROSOLI PRESURIZATI

9
Inaintea primei utilizari sescoate capacul de protectie, se agita bine flaconul si se testeaza
functionalitatea prin eliberarea unei doze in aer. La fiecare utilizare se vor respecta urmatoarele
indicatii
1 - se scoate capacul de protectie si se agita bine flaconul;
2- se prinde flaconul intre doua degete: indexul la baza si policele in dreptul piesei bucale;
flaconul se tine vertical cu baza in sus;
3 - se expira profund;
4 - buzele se strang ferm in jurul piesei bucale;
5- se inspira lent si profund pe gura; la inceputul inspirului se apasa baza flaconului pentru
eliberarea unei doze de aerosol; dupa inhalarea dozei de aerosol, se scoate din gura piesa bucala
si se mentine apnee voluntara postinspir aproximativ 10 secunde, dupa care se expira lent pe nas;

6 - pentru administrarea unui al doilea puf, dupa uninterval de 1-2 minute, se repeta indicatiile de
la punctele 2, 3, 4, 5. Dupa intrebuintare se pune la loc capacul de protectie al piesei bucale.
Piesa bucala va fi spalata cu apa calda. Daca se foloseste sapun sau detergent, se va clati bine cu
apa curata.

10