Munca lui Sisif

Deseori ne întâlnim cu expresia „muncă sisifică“ şi ne întrebăm ce înseamnă, dar, mai ales, care este
provenienţa acestui cuvânt. Alexandru Mitru scrie în „Legendele Olimpului” că Sisif era un muritor
bogat, care i-a înfuriat pe zei, motiv pentru care a fost condamnat la o muncă fără sfârşit.

Sisif este un personaj vestit al cărţii „Legendele Olimpului”, scrisă de Alexandru Mitru, iar povestea sa a
născut şi în limba română cuvântul „sisific”. Potrivit DEX, „sisific” înseamnă „care cere eforturi
îndelungate, instovitoare şi zadarnice”. Din mitologia greacă aflăm că Sisif, fiu al zeului vânturilor, a
întemeiat oraşul Corint şi era cunoscut ca fiind unul dintre cei mai vicleni muritori, fapt ce i-a cauzat
probleme. Foarte întâlnită în limba română este şi expresia „muncă sisifică”, ce desemnează o activitate
realizată în zadar, fără a ajunge la un punct final.

Pânza Penelopei

Trecuseră 10 ani și grecii nu reușiseră să cucerească cetatea Troiei. Ulise găsi modalitatea de a pătrunde
în cetate dăruindu-le troienilor un impunător cal de lemn în burta căruia se ascundeau cei mai viteji
luptători.

După ce Troia fu cucerită prin vicleșug, Ulise va rătăci ani mulți până va ajunge în patria lui iubită, Itaca.

În acest timp, Penelopa, soția credincioasă a lui Ulise, este asaltată de pețitori care îi cer să se hotărască
și să aleagă pe unul dintre ei drept soț.

Penelopa promite că își va alege soțul după ce va termina de țesut pânza. Însă, ceea ce țesea ziua,
Penelopa desfăcea noaptea întârziind cât mai mult luarea unei decizii în speranța că soțul ei, Ulise, se va
întoarce.

Expresia „pânza Penelopei” are următoarea semnificație: „pretext invocat de cineva, aparent credibil,
dar care are o rațiune ascunsă”.

Pasrea Phoenix

Marii învăţaţi Herodot, Ovidiu, Papa Clement I au vorbit în operele lor de o pasăre unică în felul ei, nu
mai mare decât un vultur, cu pene strălucitoare în jurul gâtului, asemănătoare flăcărilor. Legendele spun
că a apărut dintr-un ou de aur, care plutea pe apele oceanului primordial, fiind prima din specia ei,
neputând astfel să se reproducă. Pasărea respectivă trăia în deşerturile Arabiei şi era extrem de
longevivă, în sensul că viaţa sa era aproximată la cinci secole, chiar mai mult după unii autori. Totuşi,
când îşi simţea moartea aproape, îşi construia un cuib din ramuri care se aprind uşor de la soarele
arzător, pasărea lăsându-se mistuită de flăcări pentru a se naşte o altă pasăre Fenix (Phoenix).
Veni, Vidi, Vici

Potrivit consemnărilor lui Plutarh, scriitor şi moralist grec, din secolul I d.Hr., din lucrarea Vieţile paralele,
Iulius Cezar, una dintre cele mai controversate personalităţi politice din Imperiul Roman, care a avut un
rol esenţial în lichidarea democraţiei Republicii şi instaurarea dictaturii, ar fi trimis la Roma, după victoria
de la Zala (anul 47 i.Hr.), împotriva regelui Pontului, Farnace, un text cu numai trei cuvinte: Veni, vidi,
vici!

În mod premeditat, Iulius Cezar a scris un mesaj din numai trei cuvinte nu pentru că ar fi alcătuit textul în
grabă sau la întâmplare, ci pentru a sublinia rapiditatea victoriei.

În timp, fraza “Veni, vidi, vici!” a devenit din ce în ce mai cunoscută, este, astăzi, un adagiu universal,
graţie conciziei sale, fiind utilizată pentru a sublinia/caracteriza un succes rapid, de necontestat.

Auri sacra fames

Regele Priam al Troiei încredinţase pe fiul lui cel mic, Polidor, împreună cu o parte însemnată din tezaur,
ginerelui său Polimnestor, regele Traciei. Mânat de lăcomie, acesta îl omorî pe Polidor şi puse mâna pe
averi.

„Blestemată sete de aur, la câte nu împingi tu pe oameni!“ Cu aceste cuvinte Vergiliu înfierează pe cei
lacomi de avere, pe cei care în goana lor aprigă după bogăţie, se abat de la morală, calcă-n picioare
virtuţi, sentimente, făgăduieli, drepturi sfinte.

Graiul nostru a creat pentru „auri sacra fames“ un echivalent foarte plastic: „Banul este ochiul dracului”.

Alea iacta est

Potrivit istoricului roman Suetonius, în timpul Războiului Civil, aflat pe malul râului Rubicon, Iulius Cezar
s-a întors către comandanţii Legiunii a XIII-a Gemina şi a rostit tare, în limba latină, cuvintele: „Alea iacta
est”, în traducere liberă „Zarurile au fost aruncate”.

Citius, Altius, Fortius:

Citius, Altius, Fortius este motto-ul oficial al Jocurilor Olimpice și înseamnă "mai rapid, mai puternic și
mai puternic" în traducerea din latină în portugheză.
Creat de preotul francez dominican Henri Didon în 1891, această expresie a fost aleasă ca Motto
olimpică de către Baron Pierre de Coubertin, fondatorul Comitetului Olimpic Internațional (CIC) în 1894.
Dar Citius, Altius, Fortius au ajuns să fie luați în considerare oficial, motto-ul Jocurilor Olimpice din epoca
modernă din 1924.

Pentru a încuraja sportivii în timpul competițiilor olimpice, motto-ul latin Citus, Altius, Fortius este în
esență motivațional și este adesea citat de concurenții tuturor jocurilor olimpice.

Alma mater

Alma mater este o expresie de origine latină (română mama hrănitoare). În Roma antică termenul se
referea la o zeiță, ulterior la patrie. În Evul Mediu creștinii o foloseau ca referință la Fecioara Maria.

Așa au fost denumite Cibela, zeița naturii, și Ceres, zeița vegetației. Poeții latini au întrebuințat apoi
această expresie spre a desemna patria, iar mai târziu ea a devenit o caracteristică pentru universități, în
sensul că ele sunt ca o mamă care dă hrană spirituală.