Talleyrand

Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord (n. 2
februarie 1754, Paris - d. 17 mai 1838, Paris), binecunoscut
ca Talleyrand, a fost un politician și diplomat francez.
Originile lui Talleyrand au rădăcini în epoca Capeţienilor şi chiar
mai înainte de aceştia, întrucât se pare că Talleyrand-Perigod,
a avut o înrudire prin alianţă cu dinastia Carolingiană. Deviza
familiei este „Rien que Dieu”(Nimic fără Dumnezeu).
A fost educat în sânul elitei, însă el nu a avut  o relaţie
adevărată cu părinţii săi, care locuiau în cea mai mare parte a
timpului la curte. Copilăria sa a fost marcată foarte devreme de
un accident care avea să-l afecteze fizic pe mai departe.
Indiferent de natura infirmităţii lui, aceasta îl va îndepărta de
cariera militară pentru tot restul vieţii, parinţii săi
„condamnându-l” să intre în ordinea religioasă la 16 ani, pentru
a începe o carieră ecleziastică. A devenit pe rând diacon, preot
şi episcop D’Autun
Chiar dacă nu a fost nicodată atras de lumea ecleziastică,
aceasta i-a conferit lui Talleyrand o
„rampă de lansare” către lumea politică şi diplomatică a Franţei
acelor vremuri.

Cariera ecleziastică i-a permis să acceadă, graţie relaţiilor sale,

la funcţii prestigioase precum cea de Controlor General al
Clerului, în 1780.

Va îmbrăţişa repede cercurile liberale şi filosofice, întâlnindu-i

pe Voltaire, Calonne (Controlor General al Finanţelor între 1783
şi 1787) şi familia d’Orleans.
Oricât de mare era povara pe care o reprezenta funcţia
bisericească de episcop, aceasta nu-l oprea pe Talleyrand să
fie mai puţin „înnebunit” după femei.

La sfârşitul vieţii spunea că a rămas doar o „veche maşină de

iubit”, prima sa relaţie serioasă fiind cu Adelaine de Flahaut,
între 1783 şi 1792, pe când încă purta sutană.

Experienţa şi relaţiile pe care le-a avut, l-au iniţiat foarte

devreme în diplomaţie, prima sa experienţă fiind participarea la
negocierea unui tratat de comerţ cu Marea Britanie, în 1786.

Ceea ce frapează la Talleyrand este longevitatea politică,

indiferent de regimuri. Influenţa pe care acesta şi-a exercitat-o
constant timp de 50 de ani, făcându-l în toată acea perioadă,
prin cultura lui politică şi imensa listă de relaţii şi legături, să fie
indispensabil regimurilor cunoscute de Franţa acelei perioade.
Talleyrand, dincolo de o figură neagră, din anumite puncte de
vedere, este predecesorul imaginii omului politic modern, iar
imaginea globală pe care a avut-o ca rezolvare la problematica
europeană, îl transformă pe acest vizionar într-un „părinte” al
ideii de Europă unită.

Diplomatul francez Charles Maurice de Talleyrand-

Perigord a rămas în istorie ca un maestru al intrigilor.
Numele lui, practic, indică viclenia, dexteritatea şi lipsa
principiilor. „Trădarea este o problemă … Însă cea mai
renumită afirmaţie a lui Talleyrand este considerată
următoarea: „Cel mai bun ajutor al unui diplomat este
bucătarul lui”.