EROS ȘI MAGIE

ÎN RENAȘTERE
1484

I.P CULIANU
 Introducere

P 24. Magia și știința reprezintă în ultimă instanță niște nevoi imaginare, iar trecerea
unei societăți cu dominantă magică înspre o societate cu dominantă științifică se explică în
primul rând printr-o schimbare a imaginarului.
P 24. Aici se precizează noutatea acestei cărți: ea examinează transformările la nivelul
imaginarului însuși mai curând decât la nivelul descoperirilor științifice, plecând bineînțeles
de la ideea că o descoperire nu ajunge să fie cu putință decât printr-un anumit orizont de
cunoștințe și de credințe privitoare la posibilitatea ei.

FANTASMELE ÎN ACȚIUNE
Istoria fantasticului

P 31. Fără această pneuma (spiritul) astrală, sufletul și trupul ar fi complet

inconștiente unul față de altul, oarbe cum sunt, fiecare, la domeniul celuilalt.
P 31. În sfârșit, toate activitățile vitale, precum mobilitatea, sufletul nu le poate
transmite trupului decât prin intermediul acelui proton organon, aparatul penumatic situat
în inimă.
P 31. Pe de altă parte, trupul îi deschide sufletului o fereastră înspre lume prin cele
cinci organe de simț, ale căror mesaje sosesc la același dispozitiv cardiac care se ocupă acum
de codificarea lor, spre a le face comprehensibile. Sub numele de phantasia sau simț intern,
spiritul sideral transformă mesajele celor cinci simțuri în fantasme perceptibile sufletului.
Căci acesta nu poate sesiza nimic care să nu fi fost convertit într-o secvență de fantasme; pe
scurt, el nu poate înțelege nimic fără fantasme.
P 40. (...) o epocă culturală nu este definită de conținutul ideilor pe care le
vehiculează, ci de filtrul interpretativ pe care îl propune;

Psihologia empirică și psihologia abisală a erosului

P 58. (...) spiritul este ”un corp foarte fin, aproape non-corp și aproape deja suflet,
sau aproape non-suflet și aproape deja corp”.
P 60. ”Cel ce iubește își sculptează în suflet chipul celui iubit. Astfel, sufletul celui ce
iubește devine oglinda în care străluce imaginea celui iubit.”
 MARELE MANIPULATOR

Eros și Magie

P 125. (...) erosul este cel care, prezidând toate activitățile spirituale, asigură
colaborarea dintre sectoarele universului, acesta fiind însuflețit de aceeași pneuma în toate
părțile sale, de la stele până la cel mai umil fir de iarbă.
P 125. Iubire este numele dat forței ce asigură continuitatea lanțului neîntrerupt de
ființe; pneuma este numele dat substanței comune și unice care pune aceste ființe în relație
mutuală. Datorită erosului și prin el natura întreagă se transformă într-un mare magician.
P 127. (...) magia este o operațiune fantastică ce trage folosință din continuitatea
dintre pneuma individuală și pneuma universală.

Magia pneumatică

P 148. (...) erosul era, pentru Marsilio Ficino, relația dintre doi indivizi, îndrăgitorul și
îndrăgitul; pentru Giordano Bruno, erosul este motorul relațiilor intersubiective în general,
inclusiv al fenomenelor de masă.
P 151. (...) magia reprezintă o tehnică de manipulare a ”naturii”.
P 168. Magia nu este un factor de dezordine; dimpotrivă, este un mijloc de restabilire
a unei coexistențe pașnice între inconștient și conștient, (...)
P 170. Ce este quinta essentia? Este spiritul cosmic ce îndeplinește aceeași funcție de
intermediar între sufletul și trupul lumii ca și spiritul uman între sufletul și trupul individual.
 SFÂRȘIT DE PARTIDĂ

1484

P 226. Există, bineînțeles, o mulțime de răspunsuri superficiale la această chestiune

fundamentală a istoriei culturii noastre. Fără perfecționarea lunetei astronomice, se spune,
Galilei n-ar fi putut să contribuie la o imagine mai exactă a sistemului solar. Cu toate acestea,
fără să se fi slujit de vreun instrument optic, Copernic închipuise de mult un univers
heliocentric (sau heliostatic), urmând un model pitagorician. Iar mult înainte de Copernic,
Nicolaus Cusanus postulase, plecând de la idei scoase din metafizica lui personală, infinitatea
universului. Acestea demonstrează fără niciun efort că perfecționările tehnicii n-au jucat
decât un rol marginal în formarea spiritului științific modern.
P 231. La un moment dat, cenzura transformase personalitatea: oamenii pieduseră
obiceiul de a-și utiliza activ imaginația și de a gândi prin ”calități”, căci lucrul acesta nu mai
era permis. Pierderea facultății de imaginație activă a antrenat în mod necesar observarea
riguroasă a lumii materiale, iar aceasta s-a tradus printr-o atitudine de respect față de orice
date cantitative și de suspiciune față de orice aserțiune de ordin ”calitativ”.

Doctorul Faust, din Antiohia la Sevilla

P 259. Femeia identificată naturii și bărbatul valorilor culturii, iată un punct de vedere
extrem de răspândit în numeroase societăți vechi.
P 259. Natura este un organism lipsit de reflecție, dotat cu frumusețe și cu o enormă
capacitate de fascinație, care generează ființele, le hrănește și le distruge. Dimpotrivă, religia
reprezintă un ansamblu de reguli al căror scop este să-l ferească pe om de distrugerea
naturală, asigurându-i indestructibilitatea pe plan spiritual. La nivelul diviziunii sexuale,
femeia îndeplinește rolul naturii, iar bărbatul- pe cel al religiei și al legilor ei.
P 274. Civilizație occidentală modernă reprezintă, în întregul ei, produsul Reformei- al
unei Reforme care, golită de conținutul ei religios, i-a păstrat totuși formele.
P 274. Pe plan teoretic, marea cenzură a imaginarului duce la apariția științei exacte și
a tehnologiei moderne. Pe plan practic, rezultatul ei este apariția instituțiilor moderne. Pe
plan psihosocial- apariția tuturor nevrozelor noastre cronice, datorate orientării unilaterale a
civilizației reformatoare, refuzului ei principal al imaginarului.
 Anexe

P 316. (...) Prințul Vladimir din Kiev (956-1015) a primit vizita reprezentanților mai
multo religii. (...) a acceptat creștinismul, rostind această frază memorabilă: ”Bucuria Rusiei
este băutura, luați-i-o, și nu va mai putea să subziste.” A fost mai curând un botez întru spirt
decât întru spirit.