NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE EPURARE A APELOR UZATE

ORĂŞENEŞTI. TREPTELE DE EPURARE MECANICĂ ŞI BIOLOGICĂ ŞI LINIA DE PRELUCRARE ŞI

VALORIFICARE A NĂMOLURILOR

Indicativ P28-84
Înlocuieşte P 28-64
Cuprins
1. GENERALITĂŢI
1.1. Normativul de faţă conţine prescripţiile şi datele necesare proiectării tehnologice a construcţiilor şi instalaţiilor în care se desfăşoară procese de
epurare a apelor uzate orăşeneşti precum şi a construcţiilor şi instalaţiilor cu ajutorul cărora se prelucrează şi valorifică nămolurilor şi alte materii
reţinute în asemenea staţii.
1.2. Prin ape uzate orăşeneşti se înţelege totalitatea apelor colectate de reţeaua de canalizare a unei localităţi şi care reprezintă un amestec de ape
uzate fecaloid menajere, ape uzate publice, ape meteorice (în cazul reţelelor de canalizare în sistem unitar), ape de infiltraţie drenate de reţeaua de
canalizare precum şi ape uzate industrial (preepurate sau nu) dar care îndeplinesc condiţiile “Normativului pentru condiţiile de descărcare a apelor
uzate în reţelele de canalizare a centrelor populate”, indicativ C 90-83.
1.3. Instalaţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti sunt acele instalaţii care asigură separarea şi îndepărtarea elementelor impurificatoare
conţinute în apele uzate influente, până la limitele admise pentru descărcarea acestora în receptor.
1.4. Prezentul normativ nu cuprinde prescripţiile şi datele necesare proiectării tehnologice ale instalaţiilor de epurare mecano-chimice, epurării
biologice naturale, epurării terţiare şi dezinfectării apelor uzate epurate.
1.5. Instalaţiile de prelucrare şi valorificare a nămolurilor şi a altor materii reţinute (separate) în instalaţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti
trebuie să asigure obţinerea de produse finite, igienice, valorificabile, uşor de reintegrat în mediul natural.
1.6. Impurităţile conţinute în apele uzate orăşeneşti sunt constituite din materii minerale şi materii organice în suspensie sau dizolvate. Gradul de
impurificare a apelor uzate este apreciat în funcţie de valorile principalilor indicatori fizico-chimici.
1.7. De regulă indicatorii fizico-chimice ai apelor uzate precum şi cei ai nămolurilor, prevăzuţi în STAS 1481-76 “Canalizări. Studii şi criterii de
proiectare” se vor determina pe bază de analize de laborator de către un institut de specialitate.
În cazul în care nu se pot stabili pe bază de analize (în lipsa reţelei de canalizare), aceştia se vor aprecia după datele obţinute la restituţii similare.
Pentru apele uzate menajere se pot lua în considerare următorii indicatori:
- materii solide în suspensie   65-90 g/loc şi zi
- CBO5                                 54...65 g/loc şi zi
1.8. Gradul de epurare necesar (eficienţa de epurare necesară a ansamblului instalaţiilor staţiei de epurare) se stabileşte pe baza condiţiilor de
descărcare în receptori, rezultate din planul de gospodărire a calităţilor apelor şi comunicate de către organele centrale sau teritoriale de gospodărire
a apelor.
1.9. Emiterea acordului de gospodărire a apelor este reglementat prin ordinul CNA nr. 114/1983.
1.10. Valorile limită admisibile ale principalelor subsatnţe poluante din apele uzuale înainte de evacuarea în emisari (receptori), funcţie de gradul de
diluţie care se realizează, sunt cuprinse în decretul nr. 414/1980.
1.11. La proiectarea staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti, se vor avea în vedere prevederile STAS 1481-76 “Canalizări. Studii şi criterii de
proiectare”.
[top]
 
2. CANTITĂŢI ŞI DEBITE CARACTERISTICE DE DIMENSIONARE A STAŢIEI DE EPURARE
2.1. Cantităţile de apă care se evacuează prin reţeaua de canalizare a unei localităţi se stabilesc conform prevederilor STAS 1846-83 “Determinarea
cantităţilor de apă de evacuare”.
2.2. Debitele caracteristice de ape uzate care intervin în dimensionarea unei staţii de epurare sunt: debitul zilnic maxim (Q zi max), debitul orar
maxim (Q orar max) şi debitul orar minim (Q orar minim). Aceste debite se obţin prin reducerea cu coeficientul 0,8 a debitelor cerinţelor de apă
corespunzătoare, definite conform STAS 1343/0-77 “Alimentări cu apă. Determinarea cantităţilor de apă de alimentare. Prescripţii generale”.
2.3. Pentru calcule preliminare debitul orar minim rezultă din înmulţirea debitului zilnic maxim cu 0,25 pentru localităţile sub 10.000 locuitori, cu 0,60
pentru cele cu 50.000...100.000 locuitori şi cu 0,75 pentru cele cu peste 100.000 locuitori.
2.4. Cantităţile şi calităţile apelor uzate provenite din procesele de producţie ale unităţilor de industrie republicană, racordate la reţeaua de canalizare
a localităţii respective, se determină pe baza datelor furnizate de beneficiarul sau proiectantul fiecărui obiectiv industrial (datele fiind luate din studii
şi cercetări de specialitate).
2.5. La determinarea debitelor de apă uzată evacuate de unităţile industriale de va lua în considerare reutilizarea maximă a apei în procesele
tehnologice.
2.6. Determinarea cantităţilor totale ale apelor ce ajung la staţia de epurare trebuie efectuată ţinând seama de sistemul de canalizare adoptat pentru
reţeaua de colectare (sistemul separativ, unitar sau mixt).
2.7. În sistemul separativ de canalizare, de la caz la caz, în funcţie de acordul (avizul) CNA se poate folosi acumularea în bazine de retenţie a apelor
pluviale foarte încărcate (cele colectate în primele minute ale ploii) şi introducerea lor eşalonată în staţia de epurare după încetarea ploii.
2.8. Debitele de calcul hidraului şi de verificare ale obiectelor componente ale unei staţii de epurare sunt date în tabelul 1.
Tabelul 1
DEBITE DE CALCUL HIDRAULICE ALE OBIECTIVELOR
DINTR-O STAŢIE DE EPURARE

Sistemul de canalizare

Nr. Obiectul sau elementul de legătură Separativ Unitar sau mixt

crt. între obiecte

Debit de Debit de Debit de Debit de

dimensionare verificare dimensionare verificare

0 1 2 3 4 5

Deversorul camerei de deversare

1 dinaintea staţiei de epurare - - Qc - nQ orar Qc
 max.

Canalul deversor de la camera de

2 deversare la bazinul de retenţie şi de - - Qc - nQ orar Qc
la acesta la emisar max.

Canalul dintre camera de deversare şi

3 camera grătarelor - - nQ orar max. Q orar min.

Canalul de acces la camera grătarelor

4 Q orar max. Q orar min. - -

Grătarele, deznisipatorul, debitmetrul,

5 camera de repartiţie la decantoarele Q orar max. Q orar min. nQ orar max. Q orar min.
primare inclusiv canalele de legătură
între ele

Separator de grăsimi, decantor primar

6 Q zi max. Q orar max. Q zi max. nQ orar max.

Canalul dintre decantorul primar şi

7 camera de deversare dinaintea - - nQ orar max. Q orar min.
instalaţiilor de epurare biologică

Camera de deversare dinaintea

8 instalaţiilor de epurare biologică - - (n-1)Q orar nQ orar max.
max.

Canalul deversor dintre camera de

9 deversare dinaintea instalaţiilor de - - (n-1)Q orar Q orar max.
epurare biologică şi canalul de max.
descărcare în receptor

Camera de repartiţie la instalaţiile de

10 epurare biologică Q orar max.+ Q orar min. Q orar max.+ Q orar min.
 QE QE

Canalul dintre decantorul primar -

11 camera de repartiţie la instalaţiile de Q orar max.+ Q orar min. - -
epurare biologică şi de la aceasta la QE
instalaţiile de epurare biologică

Canalul dintre camera de deversare

12 dinaintea instalaţiilor de epurare - - Q orar max. Q orar min.
biologică - camera de repartiţie la +QE
instalaţiile de epurare biologică şi de
la aceasta la instalaţiile de epurare
biologică

Construcţii şi instalaţii de epurare

13 biologică (filtre biologice, bazine cu Q zi max. + Q orar max.+ Q zi max. + Q orar max.
nămol activat) QR max. QR max. QR max. + QR max.

Camera de repartiţie la decantoarele

14 secundare şi canalul dintre instalaţiile Q orar max. + Q orar min. + Q orar max. + Q orar min. +
de epurare biologică - camera de QR max. QR min QR max. QR min
repartiţie la decantoarele secundare şi
de la aceasta la decantoarele
secundare

Decantorul secundar – tip logitudinal

15 Q zi max. + Q zi max. + Q zi max. + Q zi max. +
0,6 QR max. QR 0,6 QR max. QR
- tip radial Q zi max. + Q zi max. +
0,3 QR max. 0,3 QR max.

Canalul de evacuare a apei din

16 decantorul secundat până la receptor Q zi max. Q orar max. - -
 Canalul de evacuare a apei din
17 decantorul secundar până la - - Q zi max. Q orar max.
intersecţia cu canalul de ocolire a
staţiei de epurare sau a treptei
mecanice

Bazinul de retenţie a apelor meteorice

18 - - Qc - nQ orar Qc
max.

Notă:
- Qc este debitul de calcul al reţelei dimensionate în sistem unitar, în amonte de deversorul din faţa staţiei de epurare;
- QE este debitul de nămol în exces trimis spre camera de repartiţie la decantoarele primare, pentru reţinerea în acestea, împreună cu nămolul
primar, când schemele tehnologice prevăd aceasta;
- QR max., QR min. reprezintă debitul de recirculare maxim, respectiv minim;
- n – raportul de diluţie a apelor uzate, admis la dimensionarea camerelor deversoare.
2.9. Deversorul camerei de deversare dinaintea staţiei de epurare (în cazul sistemului unitar) se verifică la Qc când canalul deversor serveşte şi de
canal de ocolire a staţiei de epurare.
2.10. La separatorul de grăsimi verificarea la Q orar max. are drept scop să stabilească dacă la acest debit nu se depăşeşte cota de deversare a
jgheaburilor de colectare a grăsimilor.
2.11. La decantoare, înălţimea de siguranţă se va lua corespunzător nivelului maxim al apei pentru debitul de verificare. Jgheabul de colectare a
apei sa va dimensiona astfel încât să poată transporta debitul de verificare menţinând neînecată curgerea apei peste creasta deversoare a
jgheabului.
2.12. Staţiile de pompare pentru apă uzată ce intervin în diferite puncte ale schemei tehnologice de epurare se dimensionează în funcţie de debitele
maxime (de verificare) sosite din obiectele ce preced staţiile respective.
[top]
 
3. SCHEME TEHNOLOGICE DE EPURARE
3.1. În instalaţiile de epurare a apelor uzate intervin procese de natură fizică, chimică şi biologică care se pot combina în cadrul unei anumite
tehnologii de epurare.
Funcţie de condiţiile de descărcare în receptorii naturali şi de caracteristicile influentului, schema tehnologică a unei staţii de epurare orăşeneşti
poate cuprinde în general unul din următoarele două procedee:
- epurare mecanică, ce constă în reţinerea din apele uzate a corpurilor plititoare mari, a nisipului, grăsimilor şi a substanţelor solide în stare de
suspensii separabile gravitaţional, precum şi în prelucrarea materiilor reţinute;
- epurare mecano-biologică, ce constă în reţinerea din apele uzate a corpurilor plutitoare mari, a nisipului, a grăsimilor şi a substanţelor solide în
stare de suspensii separabile gravitaţional, prin procedeul de epurare mecanică şi reţinerea substanţelor solide în stare de suspensii coloidale şi
dizolvate prin procese biochimice, precum şi în prelucrarea materiilor reţinute.
3.2. Eficienţa (randamentul) diferitelor instalaţii exprimată în posibilitatea acestora de a reduce concentraţia substanţelor în suspensie, a substanţelor
organice coloidale şi dizolvate (exprimată prin reducerea CBO5) şi a bacteriilor este prezentată în tabelul 2.
Tabelul 2
EFICIENŢA CE SE POATE REALIZA PRIN DEVIRSE PROCEDEE DE EPURARE
 

Eficienţa de reducere a concentraţiilor în raport cu

cele ale apei uzate brute în %
Procedeul de epurare
Sus- Bac-
CBO5 CCO Azot Fosfor
pensii terii

Epurare mecanică –
grosieră (trecere prin
grătare) 5...20 5...10 1...5 - - 10..20

Epurare mecanică
(trecerea prin grătare,
deznisipator,
separator de grăsimi,
decantor) 40..70 25..40 20..35 - 15..20 25..75

Procedeu de epurare
mecano-biologică.
Epurare mecanică şi
epurare biologică
artificială aerobă în
filtre biologice de
mare încărcare
urmate de decantoare
secundare 65..92 65..90 50..80 20..30 20..30 70..90

Epurare mecanică şi
epurare biologică 70..92 80..95 65..90 50..60 20..30 90..95
artificială aerobă în
filtre biologice de mică
 încărcare urmate de
decantoare secundare

Epurare mecanică şi
epurare biologică
artificială aerobă în
bazine de nămol
activat de mare
încărcare urmate de
decantoare secundare 75..85 50..75 40..70 8...10 20..30 70..90

Epurare mecanică şi
epurare biologică
artificială aerobă în
bazine de nămol
activat de mică
încărcare urmate de
decantoare secundare 85..95 75..95 60..85 85..90 25..30 90..98

3.3. La stabilirea schemei tehnologice a astaţiilor de epurare se ţine seama de:

- debitele şi caracteristicile fizico-chimice ale apei uzate;
- sistemul de canalizare;
- caracteristicile hidraulice şi de calitate ale receptorului;
- condiţiile de amplasare.
[top]
 

4. AMPLASAMENTUL STAŢIEI DE EPURARE

Amplasarea staţiilor de epurare se va face în conformitate cu prevederile STAS 1481-76 şi Ordinul nr. 623/1973 al Ministerului Sănătăţii.

[top]

5. OBIECTE COMPONENTE
Obiectele componente ale schemelor tehnologice ale staţiilor de epurare sunt:

a. Circuitul apei

Treapta de epurare mecanică

- camera deversoare
- grătar
- deznisipator
- canal de măsură debite
- separator grăsimi
- staţie de pompare ape uzate
- decantor primar
- bazin de retenţie

Treapta de epurare biologică artificială

- bazine de aerare
- filtre biologice
- decantoare secundare
- staţie de suflante
- staţie de pompare nămol activ (recirculat şi în exces)
- colector de evacuare
b. Circuitul nămolului
- staţie de pompare
- îngroşătoare
- instalaţii de stabilizare

- bazine de fermentare

- bazine de stabilizare aerobă

- gazometre
- instalaţii de elutriere
- instalaţii de condiţionare fizică
- instalaţii de condiţionare chimică
- instalaţii de deshidratare
 - platforme de uscare

- instalaţii de deshidratare mecanică

c. Elemente tehnologice de legătură între obiectele staţiei

d. Construcţiile şi instalaţiile auxiliare (nu fac obiectul prezentului normativ; se proiectează după prescripţiile specifice)
- centrală termică
- drumuri şi alei interioare
- drum de acces
- spaţii verzi
- împrejmuire şi porţi
- pavilion de exploatare
- instalaţii de telefonie
- instalaţii de alimentare cu energie electrică
5.1. Camera deversoare
Criterii de amplasare
5.1.1. Camera deversoare se prevede în sistemele de canalizare unitar şi mixt, pe colectoarele principale, înaintea treptei de epurare mecanică şi
după treapta de epurare mecanică
Rolul camerei deversoare
5.1.2. Camera deversoare de la intrarea în staţia de epurare asigură admiterea în staţie a unui debit egal cu de “n” ori debitul orar maxim al apelor
uzate pe timp uscat, stabilit conform prevederilor STAS 1846-83.
Diferenţa de debit, între debitul total şi debitul admis în staţia de epurare, se va înmagazina în bazine de retenţie sau se va descărca în emisar cu
respectarea prevederilor Decretului nr. 414/1980.
5.1.3. Camera deversoare dinaintea instalaţiilor de epurare biologică asigură admiterea spre aceasta a unui debit egal cu debitul orar maxim al
apelor pe timp uscat, stabilit conform prevederilor STAS 1846-83 sau avizului CNA.
Debitul deversat prin această cameră deversoare se va descărca în emisar numai epurat mecanic.
Prescripţii de dimensionare
5.1.4. Lungimea pragului deversor în ipoteza unei lame deversante triunghiulare se determină cu relaţia (1) funcţie de înălţimea medie a lamei
deversante, considerând scurgerea în canalul de evacuare a debitului deversat, neînecată (liberă):

(m) (1)
în care:
Qd - debitul deversat în m3/s;
- 0,63 coeficient de debit;
hm - înălţimea medie a lamei deversante, în metri;
g - 9,81 m/s2.
5.1.5. În cazul în care deversorul are mai multe deschideri, separate prin pile intermediare, la determinarea lungimii totale se vor lua în considerare
contracţiile laterale ale lamei deversante în dreptul pilelor.
Pentru calculul lungimii deversorului se va utiliza diagrama din fig. 1.
5.2. Grătare
În staţiile de epurare se prevăd două tipuri de grătare:
- grătare rare, cu interspaţii între bare 60...100 mm;
- grătare dese, cu interspaţii între bare 16...20 mm;
Criterii de amplasare
5.2.1. Grătarele sunt amplasate la intrarea apelor uzate în staţia de epurare, înaintea deznisipatorului şi a eventualei instalaţii de pompare a apei
uzate.
În cazul staţiilor de pompare cu transportoare hidraulice, grătarele se pot amplasa şi în aval de acesta.
Rolul grătarelor
5.2.2. Grătarele au rolul de a reţine corpurile plutitoare mari.
Criterii de alegere
5.2.3. Grătarul de tip plan se prevede de regulă, cu curăţire manuală la staţii având debitul mai mic sau egal cu 25 dm 3/s şi cu curăţire mecanică la
staţiile de epurare cu debitul mai mare de 25 dm3/s.
5.2.4. La staţiile de epurare cu debitul mai mare de 25 dm 3/s, la numărul de grătare rezultate din calcul, la sistemul divizor, se va lua o unitate de
rezervă.
5.2.5. La staţiile de epurare cu debitul mai mare de 250 dm 3/s, se recomandă a se prevedea automatizarea dispozitivelor de curăţire prin intermediul
unui releu de nivel.
Prescripţii de dimensionare
5.2.6. Viteza apei între barele grătarelor, la debitul de calcul, va fi de maximum 1,0 m/s.
5.2.7. Viteza minimă în canalul de acces la grătare va fi de 0,4 m/s (la debitul de verificare conform tabelului 1).
5.2.8. Viteza minimă în amonte şi în aval de grătare va fi de 0,7 m/s la debitul de calcul.
5.2.9. Pentru a ţine seama de pierderile de sarcină suplimentare datorite înfundării grătarului, pierderile de sarcină totale calculate se vor mări de 3
ori, luându-se în orice caz cel puţin 10...15 cm.
5.2.10. Radierul canalului în aval de grătar trebuie să fie mai coborât cu 7,5...15 cm faţă de cel din amonte.
5.2.11. Grătarele de montează înclinat, cu un unghi de 60o faţă de orizontală.
5.2.12. Lăţimile curente ale grătarelor dese sunt: 0,60 m; 0,70 m; 0,80 m; 1,00 m; 1,25 m.
5.2.13. Cantitatea de materii reţinută pe grătar variază cu mărimea interspaţiilor şi modul de curăţire conform tabelului 3.
Tabelul 3

Cantitatea de reţinere la curăţire

Lăţimea interspaţiilor
între lame (mm)
manuală dm3/om şi an mecanică dm3/om şi an
 16 5,0 6,0

20 4,0 5,0

Greutatea specifică a reţinerilor este de cca 750 kg/m 3.

5.2.14. Materiile reţinute pe grătare vor fi evacuate din staţia de epurare spre platformele de depozitare a gunoaielor orăşeneşti şi prelucrate
împreună cu acestea.
5.2.15. La partea superioară a grătarelor se amenajează o platformă de minimum 1,5 m lăţime prevăzută cu balustradă, de pe care se face curăţirea
sau controlul funcţionării acestora; platforma se va amplasa cu cel puţin 0,5 m peste nivelul maxim al apei.
5.2.16. Înainte şi după grătare se vor monta dispozitive de închidere în dreptul cărora se va prevedea o platformă, prevăzută cu balustradă. pentru
manevrarea acestora, având o lăţime minimă de 1,20 m.
5.3. Deznisipatoare
Criterii de amplasare
5.3.1. Deznisipatoarele se amplasează după grătare şi înaintea separatorului de grăsimi, a decantorului primar sau a staţiei de pompare ape uzate.
Amplasarea deznisipatoarelor după staţia de pompare se va face numai în cazul staţiilor de pompare cu transportoare hidraulice.
Rolul deznisipatoarelor
5.3.2. Deznisipatoarele au rolul de a reţine particulele solide minerale (nisip) din apa uzată cu diametrul mai mare de 0,2...0,25 mm.
Criterii de alegere
5.3.3. Deznisipatoarele se prevăd:
- la canalizările în sistem unitar, la toate staţiile de debite instalate mai mari de 10 dm 3/s;
- la canalizările în sistem separativ, pentru debite mai mari de
35 dm3/s.
5.3.4. La numărul de compartimente rezultat din calcule în sistem divizor se va adăuga un compartiment de rezervă.
5.3.5. Se prevăd deznisipatoare orizontale longitudinale pentru debite mai mari de 100 dm 3/s (Q orar max.) în sistem separativ şi debite mai mari de
50 dm3/s (Q max. orar) în sistem unitar.
5.3.6. Pentru debite mai mari de 100 dm3/s (Q orar max.) în sistem separativ şi de 50 dm3/s (Q max. orar) în sistem unitar se vor prevedea
deznisipatoare orizontale cu mişcarea circulară (tangenţială) a apei.
Prescripţii de dimensionare
5.3.7. La dimensionarea deznisipatorului orizontal se vor lua în considerare:
- viteza orizontală maximă de 0,3 m/s la debitul de calcul din tabelul 1;
- viteza orizontală maximă de 0,15 m/s la debitul de verificare din tabelul 1;
- viteza verticală de depunere de maxim 70 m/s (19 mm/s);
- timpul de trecere prin deznisipator 30...50 secunde.

(2)
 (3) (pentru deznisipatoarele orizontale logitudinale)
în care: Hmax.apa - înălţimea maximă a apei în deznisipator;
Bu - lăţimea compartimentului deznisipatorului care să nu depăşească 3,0 m
V = 0,3 m/s – viteza orizontală a apei;
U = 15,6...16,4 mm/s – viteza de depunere a particulelor.
5.3.8. Volumul zilnic de nisip reţinut în deznisipator se va lua astfel:
- în sistem separativ 40 dm3/1000 m3- debit zi maxim;
- în sistem separativ 100...120 dm3/1000 m3- debit zi maxim pe timp uscat.
Greutatea volumetrică a reţinerilor este de 1,5 t/m3.
5.3.9. Evacuarea nisipului depus în deznisipatoarele orizontale longitudinale se va face cu curăţitor mobil prevăzut cu o instalaţie de evacuare
pneumatică.
5.3.10. Evacuarea nisipului depus în deznisipatoarele orizontale cu mişcarea circulară (tangenţială) a apei se face cu elevatoare pneumatice fixe.
Aerul sub presiune se va asigura de la o staţie de suflante.
5.3.11. Nisipul se va evacua pe platforme special amenajate în vecinătatea deznisipatorului sau a platformelor de uscare a nămolului.
5.3.12. Apa drenată se va reintroduce în circuitul treptei mecanice de epurare a apei uzate.
5.3.13. Menţinerea unei viteze orizontale de curgere constante de 0,3 m/s, la variaţia debitului şi înălţimii apei în deznisipatoarele orizontale, se
asigură printr-o strangulare locală în dreptul dispozitivelor de închidere din aval (stăvilarelor).
5.3.14. La intrarea şi ieşirea din compartimentele de deznisipare, se vor prevedea dispozitive de închidere în dreptul cărora se va realiza o platformă
pentru manevrarea acestora cu lăţimea minimă de 1,20 m, prevăzută cu balustradă.
5.4. Canal de măsurare a debitelor
Criterii de amplasare
5.4.1. Instalaţia de măsurare a debitelor se prevede după deznisipator, pe canalul de acces la separatorul de grăsimi.
Rolul canalul de măsurare a debitelor
5.4.2. Asigură măsurarea debitelor apelor uzate afluente la staţia de epurare şi menţinerea vitezei constante în deznisipator.
Prescripţii de dimensionare
5.4.3. Instalaţia de măsurare a debitelor trebuie să asigure o curgere continuă neîncetată (liberă) a apelor uzate şi să nu favorizeze depunerea
suspensiilor din acestea.
5.4.4. Forma strangulării locale şi a denivelării radierului sunt funcţie de debitul de ape uzate şi lăţimea canalului (fig. 2, tabelul 4)
5.4.5. Viteza în canalul de măsurare va fi de minimum 0,7 m/s.
5.4.6. Cheia limnimetrică, conform îndrumătorului tehnic ID-8-1971 al Consiliului Naţional al Apelor, este dată de relaţia:
Q = 1,24 AH3/2 m3/s (4)
în care:
A – lăţimea canalului, în metri;
H – înălţimea apei în amonte de strangulare, în metri.
 
Tabelul 4
A B C D E F Ram Rav Hmax Qmax
 m mm mm mm mm m m m m m2/s

0,20 133 67 433 43 0,50 0,62 2,83 0,4 0,06

0,25 167 83 542 54 0,60 0,77 3,54 0,5 0,11

0,30 200 100 650 65 0,70 0,93 4,25 0,60 0,17

0,40 267 133 867 87 1,00 1,23 5,67 0,8 0,35

0,50 333 167 1083 108 1,20 1,54 7,08 1,0 0,62

0,60 400 600 1300 130 1,40 1,85 8,50 1,2 1,00

0,70 467 233 1517 152 1,60 2,15 9,92 1,4 1,40

0,75 500 250 1625 163 1,70 2,31 10,63 1,5 1,70

0,80 533 267 1733 173 1,80 2,47 11,33 1,6 2,00

0,90 600 300 1950 195 2,00 2,78 12,75 1,8 2,70
 1,00 667 333 2167 217 2,20 3,08 14,17 2,0 3,50

1,20 800 400 2600 260 2,20 3,70 17,00 2,0 4,20

1,40 933 467 3033 303 2,20 4,32 1983 2,0 4,90

1,50 1000 500 3250 325 2,20 4,62 21,25 2,0 5,20

1,60 1067 533 3467 347 2,20 4,93 22,67 2,0 5,60

1,80 1200 600 3900 390 2,20 5,55 25,50 2,0 6,30

2,00 1333 667 4333 433 2,20 6,17 28,33 2,0 7,00

 5.5. Separatoare de grăsimi

Criterii de amplasare
5.5.1. Separatoarele de grăsimi se amplasează după deznisipator, înaintea decantoarelor primare.
Rolul separatoarelor de grăsimi
5.5.2. Separatoarele de grăsimi au rolul de a reţine uleiurile, reziduurile petroliere şi alte grăsimi din apa uzată.
Criterii de alegere
5.5.3. Se prevăd în schema tehnologică a staţiei de epurare pentru debite mai mici de 50 m 3/s numai când apele uzate conţin, într-o concentraţie
mai mare de 150 mg/dm3, substanţe extractibile în eter de petrol, care nu sunt separabile la suprafaţa apei şi care nu pot fi evacuate în mod obişnuit
prin dispozitivele de colectare a spumei ale racloarelor de la decantoarele primare.
5.5.4. Separatoarele de grăsimi se vor prevedea obligatoriu, în schema tehnologică, indiferent de concentraţie, în cazul în care epurarea mecanică
este urmată de o epurare biologică.
5.5.5. Separatoarele de grăsimi trebuie prevăzute cu minimum două compartimente. Pentru debite mai mici de 50 dm 3/s se poate admite un singur
compartiment, cu obligativitatea prevederii unui canal de ocolire.
Prescripţii de dimensionare
5.5.6. Debitele de dimensionare şi verificare sunt cele indicate în tabelul 1.
5.5.7. Separatoarele de grăsimi se vor proiecta conform STAS “Separator de grăsimi la staţiile de epurare ale centrelor orăşeneşti. Prescripţii
generale de proiectarea”.
5.6. Staţia de pompare a apelor uzate brute sau epurate
Criterii de amplasare
5.6.1. Staţia de pompare a apelor uzate brute trebuie să fie, în mod obligatoriu, precedată de instalaţii de grătare, de deznisipatoare şi de
separatoare de grăsimi. Acestea se pot amplasa şi după staţia de pompare, însă numai când aceasta este echipată cu transportoare hidraulice.
5.6.2. În cazul în care cota colectorului principal impune fundarea construcţiilor în apa subterană, se va analiza obligatoriu şi o variantă cu
introducerea unei staţii de pompare.
Rolul staţiilor de pompare
5.6.3. Staţiile de pompare se folosesc în staţiile de epurare pentru ridicarea apelor uzate atunci când din cauza reliefului incintei staţiei de epurare
sau când din cauza variaţiei nivelului apei din emisar nu se dispune în permanenţă de diferenţa de nivel necesară pentru curgerea gravitaţională a
apelor între diferitele obiecte ale staţiei de epurare sau pentru decsărcarea apelor epurare în emisar.
Prescripţii de dimensionare
5.6.4. Pentru stabilirea înălţimii de pompare se va avea în vedere nivelul maxim al apelor emisarului, corespunzător gradului de asigurare stabilit
conform STAS 4273-83.
5.6.5. Capacitatea bazinului de aspiraţie trebuie calculată pentru a putea înmagazina debitul variabil al apelor uzate, după cum urmează:
- la staţiile neautomatizate, conform graficului de exploatare sau pentru 0,5...10 ore;
- la staţiile automatizate, debitul maxim orar pe o durată de 3 până la 10 minute.
5.6.6. Viteza apelor în conducta de refulare este de 1,0...1,5 m/s.
5.6.7. Lumina între părţile cele mai proeminente ale unor utilaje vecine va fi minim 0,7 m.
5.6.8. Pentru montarea, demontarea şi deplasarea agregatelor din staţia de pompare trebuie prevăzute:
- pentru agregate cu masa de 0,1...0,3 t, trepieduri mobile de inventar;
- pentru agregate cu masa peste 0,4 t şi până la 2,0 t, monoşină cu cărucior şi palan;
- pentru agregate cu masa peste 2,0 t, monogrindă cu comandă manuală.
5.6.9. Înălţimea sălii pompelor se determină în funcţie de dispozitivele de ridicare şi de dimensiunile agregatelor astfel încât între partea inferioară a
utilajului ce se deplasează şi partea superioară a celor rămase în funcţiune să rămână circa 0,50 m.
5.6.10. Se vor prevedea instalaţii de ventilaţie cu conductele de ventilaţie separate pentru sala maşinilor şi pentru bazinul de aspiraţie.
5.6.11. Se va prevedea un agregat de rezervă montat pentru fiecare grup de pompe. Dacă descărcarea apelor în emisar se poate face numai prin
staţia de pompare (staţia de pompare fiind amplasată înainte sau după staţia de epurare), numărul agregatelor de rezervă se stabileşte după cum
urmează:
- un agregat de rezervă până la trei agregate în funcţiune;
- două agregate de rezervă pentru mai mult de trei agregate în funcţiune.
5.6.12. Staţiile de pompare vor fi prevăzute cu comandă manuală sau automată.
În cazul comenzii manuale, este necesar a se prevedea instalaţii pentru blocarea pompelor la nivel minim al apei în bazinul de aspiraţie.
5.7. Decantoare primare
Criterii de amplasare
5.7.1. Decantoarele primare constituie ultimul obiect din schema tehnologică în cadrul staţiilor de epurare cu treaptă mecanică.
5.7.2. Distribuţia uniformă a debitului la decantoare se va realiza prin intermediul unei camere de repartiţie prevăzută cu deversoare neînecate.
Rolul decantoarelor primare
5.7.3. Decantoarele primare au rolul de a reţine din apele uzate materiile solide în suspensie separabile gravitaţional care nu au fost reţinute în
deznisipator.
Prescripţii de dimensionare
5.7.4. Debitele de dimensionare şi verificare sunt cele indicate în tabelul 1..
5.7.5. Decantoarele primare orizontale longitudinale şi radiale, inclusiv jgheburile de sedimenatre a decantoarelor etajate precum şi cele vertical, se
vor proiecta conform STAS 4162/1-80 “Decantoare primare. Prescripţii de calitate”.
5.7.6. Evacuarea nămolului din decantorul primar se poate face intermitent sau în mod continuu.
5.7.7. Când epurarea biologică se realizează cu filtre biologice timpul de decantare se ia minimum 1,5 h.
5.7.8. În cazul în care debitul de recirculare a filtrelor biologice se prelevă dinaintea decantoarelor secundare şi se dirijează spre decantorul primar,
acesta se va dimensiona la debitul de calcul (tabel 1) la care se adaugă debitul de recirculare, păstrând parametrii de calcul adoptaţi pentru
decantoarele secundare (lh = 1...1,5 m/h, td = 3 h).
5.7.9. Volumul de nămol de evacuat pe zi se determină cu relaţia:

(m3) (5)
în care:

rs - reducerea concentraţiei materiilor în suspensie în decator, în procente (tabelul 1 din STAS 4162/1-80);

n - greutatea specifică a nămolului (1100...1200 kg/m3 pentru umiditatea de 95%);

p - umiditatea nămolului decantat, în procente (95...96%);

c - concentraţia iniţială a suspensiilor, în kg/m 3;

Qzimax - debitul de calcul, în m3/zi.

5.7.10. Pentru debitul de verificare se va verifica capacitatea rigolei de colectare.

Decantoare orizontale longitudinale
5.7.11. Intrarea şi distribuţia apei în compartimentul de decantare se realizează prin intermediul unei conducte montată la 30...40 cm de peretele
compartimentului, prevăzută la partea inferioară cu o serie de ştuţuri.
5.7.12. Pentru repartizarea uniformă a debitului pe întreaga lăţime a compartimentului se prevede la intrare, la 60 cm de peretele transversal
compartimentului, un perete semiînecat.
5.7.13. Evacuarea apei decantate se face prin deversoare neînecate, pe toată lăţimea compartimentului.
Creasta deversoarelor se prevede cu o lamă reglabilă pentru asigurarea uniformităţii debitului deversat. Debitul maxim deversat are valori de 20...40
m3/h şi m de deversor.
5.7.14. Amonte de jghebul de colectare a apei decantate se prevede un jgheab basculant, de colectare a materiilor plutitoare.
Decantoare orizontale radiale
5.7.15. Admisia apei în decantor se realizează printr-o conductă centrală având la partea superioară o lărgire sub formă de pâlnie.
Pâlnia se montează cu partea superioară la 20...30 cm sub nivelul apei din decantor.
5.7.16. Distribuţia uniformă se realizează printr-un perete plin semiînecat de formă cilindrică.
5.7.17. Evacuarea apei decantate se face prin deversare (neînecată) într-un jgheab colector circular amplasat pe faţa interioră a peretelui exterior al
decantorului. Deversorul se prevede cu o lamă deversantă reglabilă.
Debitul maxim deversar are valori de 20...40 m3/h şi m.
5.7.18. În faţa deversorului se prevede un perete semiînecat, în vederea evitării antrenării materiilor plutitoare în jgheabul de colectare.
5.7.19. Materiile plutitoare antrenate de lama podului raclor se evacuează prin sifonare în exterior printr-o pâlnie.
Decantoare verticale
5.7.20. La partea inferioară, camera de distribuţie se va prevedea în formă de pâlnie. Diametrul pâlniei va fi cu 50% mai mare decât diametrul
secţiunii curente a decantorului.
5.7.21. Pentru asigurarea unei distribuţii mai bune în decantor se va prevedea sub tubul central un deflector cu diametrul cu 20...100% mai mare
decât diametrul pâlniei camerei de distribuţie.
Distanţa dintre gura pâlniei şi deflector se va lua de maximum 0,50 m.
Decantoare etajate.
5.7.22. Decantoarele etajate se folosesc pentru decantarea primară a apelor uzate provenite din localităţi cu o populaţie până la maximum 20 000
locuitori sau cca. 10 dm3/s.
Nu este recomandabil să se adopte o soluţie cu decantoare etajate în cazurile în care se întrevede creşterea rapidă până la cifra maximă a
populaţiei din localitatea deservită.
5.7.23. Distribuţia uniformă a debitelor de apă în jgheburile decantoarelor se realizează cu ajutorul unor deversoare reglabile la ieşirea apei din
acestea.
5.7.24. Suprafaţa utilă a secţiunii orizontale a jgheaburilor se va determina cu relaţia:

(m2) (6)
în care:
Q - debitul de calcul (în m3/h);
u - viteza de sedimentare conform tabelei 1 din STAS 4162/1-80 (în m/h)
5.7.25. Evacuarea nămolului se face intermitent, prin sifonare într-un cămin.
5.7.26. În cazul în care decantoarele etajate se utilizează ca decantoare primare într-o staţie de epurare cu treapta biologică, se impune
dimensionarea spaţiului de fermentare astfel încât să se asigure şi fermentarea nămolului biologic în exces (în cazul când nu există bazine de
fermentare separate pentru acesta).
5.7.27. Decantoarele etajate se vor prevedea cu captatoare de gaz. Cantitatea de gaz captată se va lua de 450 dm 3/kg substanţă organică la 10oC.
5.8. Bazine de retenţie
Criterii de amplasare
5.8.1. Bazinul de retenţie se amplasează pe canalul deversor, după camera deversoare.
Rolul bazinului de retenţie
5.8.2. Bazinele de retenţie au rolul de a înmagazina amestecul de ape uzate cu ape meteorice, în canalizările în sistem unitar şi mixt şi se prevăd
pentru:
- înmagazinarea cantităţii de apă uzată pe o anumită perioadă de timp, când nu este posibilă descărcarea prin scurgere liberă, la nivelul
corespunzător debitului maxim al emisarului;
- înmagazinarea cantităţii de apă uzată pe timp de ploaie ce reprezintă diferenţa între debitul deversat (din camera deversoare de la intrarea în staţia
de epurare) şi debitul admis a se descărca în emisar fără epurare;
- înmagazinarea în vederea epurării ulterioare a cantităţii de apă uzată ce reprezintă diferenţa între debitele sosite în staţie şi capacitatea de
preluare a acesteia pe timp de ploaie;
- înmagazinarea cantităţilor de apă uzată sau meteorice a căror evacuare nu se poate face gravitaţional fiind necesară pomparea.
Prescripţii de dimensionare
5.8.3. Debitul de calcul al bazinelor de retenţie este dat de relaţia:
Qb = Qdev - Qdr (m3/s) (7)
Qdev = (Qpl + Quz) - Q`uz (m3/s) (8)
în care:
Qpl - debitul de calcul al apelor meteorice pe durata ploii de calcul stabilit conform STAS 1846-83;
Quz - debitul orar al apelor uzate pe timp uscat calculat conform STAS 1846-83;
Q`uz - debitul de calcul (al apelor uzate) ce poate fi admis în staţia de epurare pe timp de ploaie în funcţie de tehnologia adoptată şi de condiţiile
emisarului;
Q`uz = nQuz; n = 2, în cazul în care prin avizele organelor de gospodărire a apelor nu se indică altă valoare;
Qdr - debitul ce poate fi descărcat în emisar fără epurare.
5.8.4. Dacă regimul hidraulic al emisarului impune capacităţi mari pentru înmagazinarea apelor ce nu pot fi evacuate gravitaţional, soluţia cu bazinul
de retenţie se va compara cu soluţia prin pompare.
5.8.5. În cadrul proiectului de retenţie se va preciza modul de curăţire şi evacuare a sedimentelor reţinute în aceste bazine în funcţie de tipul adoptat.
B

TREAPTA DE EPURARE BIOLOGICĂ

5.9 Bazine de aerare

Criterii de amplasare

5.9.1. Bazinele de aerare constituie primul obiect al treptei de epurare biologică.

Rolul bazinului de aerare

5.9.2. Bazinele de aerare realizează reţinerea substanţelor organice în stare dizolvată precum şi a celor în stare de suspensii coloidale, ce se
găsesc în apele uzate brute sau epurate mecanic.

Reţinerea substanţelor organice în stare dizolvată se realizează prin oxidarea biochimică a acestora cu ajutorul microorganismelor aerobe (bacterii,
ciuperci inferioare, alge, bacteriile având un aport de cca. 90%), în prezenţa O 2 din aer dizolvat în apă.
Substanţele în stare de suspensii coloidale sunt reţinute în bazinul de aerare prin adsorbţia acestora la suprafaţa flocoanelor de nămol activat.

Criterii de alegere.

5.9.3. Bazinele de aerare pot trata ape uzate epurate brute numai după trecerea acestora printr-un sistem de grătare rare şi dese.

5.9.4. Bazinele de aerare pot realiza eficienţe de epurare (exprimate în reducerea CBO5) cuprinse între 50 % şi 98%.

5.9.5. Ele pot lucra într-o singură treaptă sau în două trepte, în funcţie de încărcarea apelor uzate în substanţe organice, de natura substanţelor
organice (uşor sau greu biodegradabile) şi de eficienţa impusă de receptor.

Prescripţii de dimensionare

5.9.6. Debitul de dimensionare a bazinelor de aerare se ia conform tabelului 1.

5.9.7. Proiectarea bazinelor de aerare se va face în conformitate cu prevederile STAS 11566-82 “Canalizări – Bazine de aerare. Prescripţii de
proiectare”.

5.10. Şanţuri de oxidare

Criterii de amplasare

5.10.1. Şanţurile de oxidare se amplasează după treapta de epurare mecanică completă sau numai cu instalaţii de grătare şi deznisipatoare.

Rolul şanţurilor de oxidare

5.10.2. Şanţurile de oxidare au rolul de a sigura epurarea biologică a apelor uzate şi stabilizarea aerobă a nămolurilor. Se aplică pentru localităţi cu o
populaţie până la 300 locuitori.

Prescripţii de dimensionare

5.10.3. Dimensionarea şanţului de oxidare se face în conformitate cu prevederile STAS 11566-82 “Canalizări – Bazine de aerare. Prescripţii de
proiectare”.

5.10.4. Oxigenul necesar se asigură cu aeratoarele mecanice – aerator cu perii.

5.10.5. Decantarea efluentului se poate realiza fie în decantoare orizontale longitudinale, fie de preferat în decantoare verticale.
5.11. Filtre biologice

Criterii de amplasare

5.11.1. Filtrele biologice se amplasează după treapta de epurare mecanică.

Rolul filtrelor biologice

5.11.2. Filtrele biologice realizează oxidarea substanţelor organice cu ajutorul bacteriilor aerobe care se dezvoltă pe pelicula biologică ce se
formează pe materialul de umplutură.

Criterii de alegere

5.11.3. Se pot folosi de regulă în cadrul secţiilor de epurare cu debite până la 150 dm 3/s.

5.11.4. Funcţie de eficienţa de epurare necesară, ele pot funcţiona în una sau mai multe trepte de epurare (combinate sau nu cu bazine de aerare)

5.11.5. Funcţie de încărcarea biologică (l h) şi încărcarea organică (lor) adoptată, filtrele biologice se clasifică în:

- filtre biologice de mică încărcare

 92%; lor = 200g;CBO5/m3 zi; lh < 0,2 m3/m2 h

B

- filtre biologice de medie încărcare

 88%; 200 < lor

B 450; 0,4 < lh < 0,8

- filtre biologice de încărcare normală

 83%; 450 < lor 

B 750; 0,6 < lh < 1,2

- filtre biologice de mare încărcare

  70%; 750 < lor

B 1100; 0,7 < lh < 1,2
- filtre biologice de foarte mare încărcare

 72%; 1100 < lor

B 5000; 1,2 < lh < 3

Prescripţii de dimensionare

5.11.6. Prametrii de dimensionare se vor stabili pe bază de cercetări experimentale iar în lipsa acestora pe baza parametrilor funcţionali ai
instalaţiilor existente similare.

5.11.7. Debitele de calcul şi de verificare sunt indicate în tabelul 1.

5.11.8. Este necesară limitarea concentraţiei în suspensii la

80 mg/dm3 pentru a evita colmatarea acestora. Se impune o decantare primară de cel puţin 1,5, h şi o reţinere avansată a grăsimilor.

5.11.9. Concentraţiile în CBO5 ale apelor uzate decantate se vor limita la 150 mg CBO5/dm 3 în cazul filtrelor biologice de mică încărcare şi la 300
mg CBO5/dm3 la celelalte filtre. Pentru realizarea acestor concentraţii se va prevedea recircularea apelor epurate. Coeficientul de recirculare (R) va
fi:

(9)

în care:

QR - debitul de apă uzată recirculată, în m3/h;

Q - debitul de apă uzată (tabelul 1), în m3/h

lam - concentraţia în CBO5 a apelor uzate în cazul recirculării, în mg/dm 3.

Relaţia generală de dimensionare a filtrelor biologice

(10)
în care:

l5B - este concentraţia în CBO5 a apelor uzate influente în treapta de epurare biologică, în mg/dm 3;

l5 - concentraţia în CBO5 a apelor uzate epurate (efluente de la staţia de epurare, în mg/dm 3;

K1 - coeficient ce ţine de biodegradabilitatea apelor uzate şi de natura materialului filtrant; se poate lua valori de 0,5...0,67 pentru apele uzate
menajere când filtrul biologic constituie prima treaptă de epurare biologică;

 - eficienţa treptei de epurare biologică;

B

H - înălţimea patului filtrant, în metri;

lh - încărcarea hidraulică incluzând şi debitul de recirculare, în m 3/m2h;

K - viteza de reducere a CBO5 la T = 200C raportată la înălţimea parcursă în filtru (adâncime), Se determină experimental.

Coeficienţii K şi K1 se determină pe bază de studii pe instalaţii pilot de institute de specialitate

Pentru exemplificare se prezintă în fig. 3 modul de determinare a înălţimii stratului filtrant pentru cazul K 1 = 0,67 şi K = 0,125 ...0,700   m/h,m.

5.11.10. Utilizarea relaţiei (10) este necesară pentru dimensionarea filtrelor biologice în cazul unor ape uzate cu caracteristici mult diferite de cele ale
apelor menajere, pentru condiţii severe impuse eficienţei de epurare.

5.11.11. Pentru apele uzate menajere orăşeneşti obişnuite şi pentru materiale filtrante cunoscute, este suficient de precisă dimensionarea filtrelor
biologice pe baza încărcărilor hidraulice şi organice, prezentate mai sus, la paragraful 5.11.5. de clasificare a filtrelor.

5.11.12. Se admit următoarele relaţii de legătură între parametrii geometrici şi funcţionali ai filtrelor biologice:

a) în cazul filtrelor biologice fără recirculare

L5B = 1000·A·H·lov (kg CBO5/zi) (11)

Q = 24·A·lh (m3/zi) (12)

L5B = 1000·Q·l5B (kg CBO5/zi) (13)

 (m) (14)

în care:

A - suprafaţa orizontală a filtrelor, în m2;

lov - încărcarea organică a biofiltrului, în g CBO5/m3zi;

L5B - cantitatea de substanţă organică în apa uzată influentă în treapta de epurare biologică, în kg CBO5/zi;

b) în cazul filtrelor biologice cu recirculare

L5B = 1000·A·H·lov (kg CBO5/zi) (15)

(m3/zi) (16)

L5B = 1000·Q(1+R)·lam (kg CBO5/zi) (17)

(m) (18)

5.11.13. Cunoscând eficienţa ce urmează să fie realizată în treapta biologică ( B), eficienţa ce trebuie realizată amestecului de ape (lam inclusiv –
recircularea) rezultă din relaţia:

(19)

Parametrii de calcul s-au luat pentru temperatura medie a apelor uzate în filtru biologic de 20 oC.

5.11.14. Eficienţa reală a epurării prin filtre biologice variază cu temperatura conform relaţiei:
 real = 1,035(T20)· (20)
B B

în care:

T – temperatura medie a apelor uzate în filtru, în oC.

5.11.15. Soluţia optimă privind gradul de recirculare, încărcarea hidraulică şi înălţimea filtrului biologic se aleg în urma unui calcul tehnico-economic.

5.11.16. În cazul utilizării filtrelor biologice în tehnologii de epurare cu 2 trepte, prima treaptă va fi de mai mare încărcare decât treapta următoare.
Pentru dimensionarea filtrelor biologice ce constituie treapta a doua de epurare se vor determina în prealabil coeficienţii K 1 şi K.

5.11.17. Variantele tehnologice a filtrelor biologice sunt prezentate în fig. 4.

a) Variantă tehnologică într-o treaptă de epurare fără recircularea debitelor. Se aplică la filtre biologice de mică încărcare, nămolul din decantoarele
secundare, cu grad ridicat de stabilizare se evacuează direct spre platformele de uscare. Se aplică la staţii cu debite până la 150 dm 3/s şi ape uzate
cu concentraţii de CBO5 până la 150 mg/dm3 şi variaţii nesemnificative ale debitului influent;

b) Variantă tehnologică fără recircularea debitelor aplicabilă pentru filtre biologice de încărcare medie şi normală. Se aplică pentru debite cu
concentraţii de CBO5 până la 300 mg/dm3 şi variaţii nesemnificative ale debitului influent;

c) Variantă tehnologică cu recircularea debitului, debitul recirculat fiind preluat înaintea decantorului secundar şi trimis împreună cu nămolul biologic
în exces înaintea decantorului primar. Se aplică pentru debite mici şi mari şi încărcări în CBO5 variabile, limitându-se valoarea concentraţiei
amestecului influentului până la 150 mg/dm 3 la filtre de mică încărcare şi
300 mg/dm3 la celelalte încărcări;

d) Variantă tehnologică cu recircularea debitului, debitul recirculat fiind preluat de după decantoarele secundare şi trimis înainte de filtrele biologice.
Nămolul biologic din decantoarele secundare se trimite înaintea decantoarelor primare. Se aplică în aceleaşi condiţii în aceleaşi condiţii ca varianta
“c”;

e) Variantă tehnologică în două trepte. Prima treaptă este de medie încărcare, normală sau mare, iar treapta a doua de mică încărcare. Recircalarea
debitului de face numai în prima treaptă. Se aplică la orice debite, pentru concentraţii mari ale influentului, eficienţe de epurare ridicate şi variaţii
limitate ale debitului;

f) Variantă tehnologică în două trepte cu recirculare în ambele trepte cu recirculare în ambele trepte. Se aplică în aceleaşi condiţii ca şi varianta “e”
dar în condiţii de debite variabile;
g) Variantă tehnologică în care treapta a doua este de tipul bazinelor de aerare. Se aplică în cazul apelor uzate cu încărcări mari, treapta întâia
asigurând limitarea încărcărilor iar treapta a doua o eficienţă de epurare ridicată.

5.11.18. Înălţimea filtrelor biologice de mică încărcare se recomandă de 2,5...3,5 m, iar a celor de mare încărcare de 1,0...2,5 m.

5.11.19. Materialul de umplutură trebuie să fie negeliv, rugos, dur, impermeabil şi poate fi constituit din materiale granulare sau elemente spaţiale din
ţevi sau plăci din PVC. Pe materialul de umplutură se formează pelicula biologică.

 În cazul folosirii materialelor de umplutură de natură granulară, la bază se va prevedea un strat de 20 cm grosime cu dimensiunile granulelor de
5...7 cm, un strat util cu dimensiunile granulelor de 3...5 cm şi grosimea variabilă şi un strat de repartiţie la suprafaţă cu dimensiunile granulelor de
20...30 mm şi grosimea de 0,20 m.

5.11.20. La partea inferioară a filtrului se află sistemul suport al materialului de umplutură, radierul continuu pentru colectarea şi evacuarea apei
epurate şi sistemul de ventilaţie naturală.

Sistemul suport este constituit din elemente prefabricate din beton armat. Ferestrele pentru asigurarea ventilaţiei naturale trebuie să aibă o suprafaţă
minimă de 1...3% din suprafaţa în plan a filtrului biologic.

Distanţa între cele două radiere (continuu şi cel cu goluri) este de 0,5...0,7 m pentru a permite curăţirea radierului continuu.

5.11.21. Distribuţia apelor uzate se face la suprafaţa filtrului biologic cu distribuitoare fixe (sprinklere cu vas de înmagazinare cu sifonare automată)
sau distribuitoare mobile rotative la filtrele de formă circulară în plan sau cu deplasare longitudinală la cele de formă în plan rectangulară.

Distribuirea apei se va face astfel încât să fie stropită întreaga suprafaţă a filtrului.

Instalaţiile de distribuţie a apei se vor dimensiona astfel încât să se poată asigura un debit de cel puţin 0,8 m 3/m2.h.

5.12. Decantoare secundare

Criterii de amplasare

5.12.1. Decantoarele secundare constituie ultimul obiect de pe circuitul de apă uzată din schema tehnologică în cazul unei staţii de epurare mecano-
biologică.

Rolul decantoarelor secundare

5.12.2. Decantoarele secundare au drept scop să reţină nămolul biologic (membrana biologică sau flocoanele de nămol activ, evacuate odată cu
apa uzată din filtrele biologice respectiv din bazinele de aerare) şi să evacueze apa uzată epurată.

5.12.3. Distribuţia uniformă a debitului la decantoarele secundare se realizează prin intermediul unei camere de repartiţie prevăzută cu deversoare
neînecate.

Prescripţii de dimensionare

5.12.4. Dimensionarea tehnologică a decantoarelor secundare se face diferenţiat în funcţie de procedeul de epurare biologică adoptat – bazine de
aerare sau filtre biologice.

5.12.5. Debitele de calcul şi de verificare ale decantoarele secundare se iau din tabelul 1.

5.12.6. Proiectarea decantoarele secundare se va face în conformitate cu prevederile STAS 4162/2-82 “Canalizări-decantoare secundare”.

5.12.7. Alegerea tipului de decantor, a numărului şi mărimii bazinelor de decantare, se face pe baza debitului de calcul, pe considerente tehnico-
economice.

5.12.8. Nămolul din decantoarele secundare precedate de filtre biologice, excepţie făcând cele de mică încărcare, se pompează continuu spre
decantoarele primare sau direct spre instalaţiile de fermentare (după îngroşare).

5.12.9. În cazul filtrelor biologice de mică încărcare evacuarea nămolului se poate face o dată pe zi (sau o dată la 3 ore, pe timp călduros) direct la
instalaţiile de deshidratare.

5.12.10. Nămolul din decantoarele secundare precedate de bazine de aerare (cu excepţia aerării prelungite) se trimite o parte în bazinele de aerare
cu nămol activ, iar o parte ca nămol în exces fie la decantoarele primare fie direct la instalaţiile de tratare a nămolului.

5.12.11. În cazul bazinelor de aerare cu aerare prelungită, nămolul se trimite direct la instalaţiile de deshidratare.

5.12.12. La decantoarele precedate de treapta biologică cu bazine de aerare prelungită sau cu filtre biologice de mică încărcare, timpul de decantare
poate fi de 1,5 h.

5.12.13. La decantoarele secundare de tip longitudinal, pentru a respecta norma de încărcare pe ml de deversor, jgheaburile de colectare a apelor
epurate se prevăd şi pe pereţii longitudinali, pe o parte din lungimea acestora, dar nu pe mai mult de 1 din lungime.

5.12.14. La decantoarele secundare de tip radial. pentru respectarea la evacuare a încărcării specifice pe deversor, jgheabul colector se poate
prevedea şi cu două muchii deversante.
5.13. Staţie de suflante (ventilatoare)

Rolul staţiei de suflante

5.13.1. Staţia de suflante are rolul de a asigura aerul sub presiune necesar în staţia de epurare (la deznisipatoare aerate, separatoare de grăsimi,
bazine de aerare cu aerare pneumatică).

În cazul bazinelor de aerare pneumatică de joasă presiune aerul este furnizat de ventilatoare.

Prescripţii de dimensionare

5.13.2. Dimensionarea tehnologică (alegerea tipului şi numărului de agregate active) se face în funcţie de debitul de aer şi presiunea necesară.

5.13.3. Viteza admisibilă pe conductele de aer este de 8...12 m/s.

5.13.4. La stabilirea presiunii necesare a utilajului se vor avea în vedere şi pierderile de sarcină prin sistemul de transport şi distribuţie.

5.13.5. Se va prevedea o rezervă de capacitate de 20...30%, iar la staţii foarte mici aceasta poate ajunge la 100%.

5.13.6. Suflantele şi ventilatoarele se vor amplasa în aer liber.

5.13.7. Pe conducta de aspiraţie a fiecărei suflante se vor prevedea amortizoare de zgomot şi filtre de aer.

5.13.8. Pe conducta generală se refulare se va prevedea o supapă de siguranţă.

5.13.9. Întreruperea alimentării cu energie electrică a suflantelor sau ventilatoarelor nu trebuie să depăşească 4 ore.

5.14. Staţie de pompare nămol activ de recirculare şi în exces

Rolul staţiei de pompare nămol activ

5.14.1. Staţia de pompare nămol activ are rolul de a pompa nămolul biologic în cazurile în care decantoarele secundare nu sunt prevăzute cu
racloare mecanice echipate cu instalaţii de pompare.

Prescripţii de dimensionare
5.14.2. Proiectarea staţiilor de pompare nămol activ se va face în conformitate cu prevederile de la punctul 5.6.

5.14.3. Debitul de dimensionare este Q zi max apă uzată, ceea ce corespunde unei recirculări de 100%.

5.15. Colector de evacuare ape epurate

5.15.1. De la staţia de epurare, apele uzate epurate vor fi preluate cu un colector de evacuare şi conduse la emisar.

5.15.2. Forma secţiunii şi dimensiunile colectorului de evacuare se vor stabili în funcţie de debitul apelor uzate, de adâncimea de pozare şi pantă
disponibile, pentru fiecare caz în parte.

5.15.3. Pe colector se vor prevedea cămine de vizitare la distanţele prevăzute în STAS 3051-81.

5.15.4. În cazul în care în zona descărcării emisarului este îndiguit, proiectarea traversării digurilor cu colectorul de evacuare se va face în
conformitate cu “Îndrumătorul privind măsurile pentru realizarea traversărilor de diguri de către conducte de transport, linii aeriene şi cabluri electrice
sau de telecomunicaţii” aprobat cu ordinul CNA nr. 1/1997.

5.16. Staţii de pompare nămol

Criterii de amplasare

5.16.1. Numărul şi amplasamentul staţiilor de pompare a nămolului în cadrul unei staţii de epurare se vor stabili printr-un calcul tehnico-economic
comparativ, ţinând seama şi de numărul, amplasarea şi modul de exploatare a obiectivelor deservite.

La staţiile mari de epurare unde, în general, soluţia avantajoasă este dată de mai multe staţii de pompare a nămolului, se recomandă gruparea
acestora pe obiecte, la decantoare, la bazinele de fermentare etc. La staţiile de epurare mici se va studia gruparea pompelor pentru nămol în
aceeaşi clădire (încăpere) cu pompele pentru ape uzate brute sau epurate.

Pe lângă prevederile de mai sus, la proiectarea staţiilor de pompare nămol se vor respecta şi indicaţiile de la pct. 5.6 cu referire în principal la:
instalaţii de ridicat, distanţe de amplasare a agregatelor, lucrări de automatizări etc.

Rolul staţiilor de pompare nămol

5.16.2. Staţiile de pompare pentru nămol se folosesc în staţiile de epurare pentru vehicularea nămolului atunci când nu se dispune de diferenţa de
nivel necesară evacuării gravitaţionale a acestuia.

Prescripţii de dimensionare
5.16.3. Caracteristicile pompelor de nămol şi volumul bazinelor de aspiraţie se vor stabili în funcţie de cantitatea de nămol colectată şi modul de
evacuare a acestuia (continuu sau intermitent).

Panta radierului bazinului către başa de aspiraţie a pompelor trebuie să fie de cel puţin 10%.

5.17. Îngroşătoare de nămol (concentratoare)

Rolul îngroşătoarelor de nămol

5.17.1. Îngroşătoarele de nămol au rolul de a reduce umiditatea şi implicit volumul nămolului.

Se pot utiliza pentru îngroşarea nămolului proaspăt (nămolul din decantoarele primare incluzând uneori şi nămolul biologic în exces), a nămolului
biologic în exces sau a nămolului fermentat.

Prescripţii de dimensionare

5.17.2. Dimensionarea tehnologică a îngroşătoarelor de nămol se va face în funcţie de provenienţa nămolului conform diagramei din figura 5.

5.17.3. Îngroşătorul de nămol este prevăzut cu un raclor cu grătar şi lamă cu o viteză de rotaţie pe oră, care asigură atât antrenarea nămolului depus
pe fundul bazinului spre başa centrală cât şi îndesirea acestuia prin eliminarea pungilor de gaze şi a unei părţi a apei conţinute.

5.17.4. Îngroşătoarele de nămol pot fi utilizate cu funcţionare continuă sau discontinuă.

5.17.5. Nămolul se introduce pe la partea superioară printr-o conductă ce debuşează în zona centrală în spatele unui prete semiînecat de distribuţie.

5.17.6. Nămolul îngroşat se evacuează gravitaţional sau prin pompare. Diametrul minim al conductelor de nămol este de 150 mm.
Tabelul nr.1

DATE PRIVIND ÎNGROŞAREA NĂMOLURILOR DIN APE UZATE ORĂŞENEŞTI (NUMAI PENTRU DIMENSIONAREA PRELIMINARĂ)
 Concentraţia Încărcarea
Concentraţia Încărcarea
în subst. masivă
ce se poate hidraulică
solide din limită în
Tipuri de nămol obţine prin limită
nămolul îngroşător
îngroşare pi Ih
influent Im
(%) (m3/m2oră)
pd (%) (kg/m2oră)

Nămol separat provenit din:

Decantoare
primare 2-7 5-10 4-5 1,3-1,7

Filtre biologice
1-4 3-6 1,5-2 0,2-0,4

Inst. de nămol
activ cu
introducere de aer 0,5-1,5 2-3 0,5-1,5 0,2-0,4

Inst. de nămol
activ în procedeul
cu aerare extinsă 0,2-1 2-3 1-15 0,2-0,4

Metantancuri care
prelucrează
nămolul din
decantoare 8 12 5 2
primare

Nămoluri
amestecate:
       

Primar+activ
2,5-4 4-5 1-3 0,75
 Primar+nămol de
la filtre biologice 2-6 5-9 2,5-4 0,75

Fermentat
anaerob în
amestec 4 8 3 2
primar+activ

5.17.7. Apa de nămol se colectează la partea superioară într-un jgheab prevăzut pe conturul îngroşătorului şi se introduce în circuitul treptei
mecanice de epurare a apei uzate.

Stabilizarea nămolurilor

Stabilizarea nămolurilor provenite dintr-o staţie de epurare mecanică sau mecano-biologică se poate realiza prin:

- fermentarea metanică criofilă (temperatura de 5...16 oC) în decantoare cu etaj;

- fermentarea metanică mezofilă (temperatura de 33...37 oC) în bazine de fermentare;

- stabilizarea aerobă – fie împreună cu apa, în bazine cu nămol activ cu aerare prelungită, fie separat în bazine de mineralizare.

Stabilizarea nămolurilor după una din metodele de mai sus este precedată sau nu de îngroşarea prealabilă a acestora.

Alegerea metodei de prelucrare a nămolului se va face pe baza unui calcul tehnico-economic ţinându-se seama de cantitatea de nămol, compoziţia
fizico-chimică a acestuia, consumul de energie, cantitatea de biogaz ce s-ar obţine, de suprafaţa de teren de care se dispune etc.

5.18. Decantoare etajate

Rolul decantoarelor etajate

5.18.1. Decantoarele etajate asigură fermentarea metanică criofilă în instalaţii comune cu apa în compartimentul inferior al acestora.

Prescripţii de dimensionare
5.18..2. Decantoarele etajate se vor proiecta în conformitate cu prevederile de la pct. 5.7.

5.19. Bazine de fermentare (metantancuri)

Rolul bazinelor de fermentare

5.19.1. Bazinele de fermentare au rolul de a asigura fermentarea metanică mezofilă (temperatura 33...37 oC) a nămolurilor şi de producere şi captare
a gazului de fermentare.

Criterii de alegere

5.19.2. În mod obişnuit, bazinele de fermentare se folosesc la staţiile de epurare din localităţile cu peste 5000 locuitori; pentru localităţile sub 5000
locuitori se va compara tehnico-economic cu soluţia cu decantoare cu etaj.

Prescripţii de dimensionare

5.19.3. Dimensionarea tehnologică a bazinelor de fermentare se face pe baza conţinutului în substanţe volatile uscate a nămolului şi a umidităţii
acestuia, în conformitate cu prevederile STAS nr. 12278/84 “Bazine de fermentare a nămolurilor la staţiile de epurare ale centrelor populate”.

5.19.4. Prin îngroşarea prealabilă a nămolului proaspăt se realizează o reducere a volumului de fermentare necesar.

5.19.5. Cantitatea de gaz de fermentare rezultată se va stabili conform prevederilor STAS nr. 12278/84 “Bazine de fermentare a nămolurilor la
staţiile de epurare ale centrelor populate”.

5.19.6. Încălzirea nămolului se va face prin schimbătoare de căldură exterioară, folosind pentru încălzirea agentului termic (apă caldă la cca.
70...75oC), gazul de fermentare sau alţi combustibili în focarul cazanelor, energia solară sau alte călduri reziduale.

5.19.7. Schimbătoarele de căldură, pompele de recirculare a nămolului în vederea menţinerii temperaturii constante şi instalaţia tehnologică aferentă
se montează într-o cameră de manevră amplasată în vecinătatea bazinelor de fermentare (una sau mai multe cuve).

5.19.8. Alimentarea bazinelor de fermentare se face prin pompare prin conducte având diametrul minim de 150 mm.

5.19.9. Evacuarea nămolului fermentat se face gravitaţional, pe conducte având diametrul minim de 200 mm.

5.19.10. Golirea cuvelor se face parţial gravitaţional şi parţial prin pompare (cu pompele de recirculare).
5.19.11. Bazinele de fermentare sunt prevăzute cu instalaţii de captare a gazului de fermentare, de purificare şi de odorizare (cu mercaptan) a
acestuia.

5.19.12. Se prevăd instalaţii pentru amestecarea nămolului din cuve şi pentru spargerea crustei.

5.19.13. Pentru îmbunătăţirea procesului de fermentare şi creşterii producţiei de gaz, nămolul proaspăt introdus în bazinele de fermentare se va
însămânţa cu nămol fermentat de vârstă normală (15 zile) în proporţie de cca 100%. Bacteriile anaerobe din nămolul de însămânţare trebuie aduse
în contact intim cu substanţele organice din nămolul proaspăt.

5.19.14. Volumul de fermentare este cel mai bine utilizat în cazul în care bazinele de fermentare funcţionează în două trepte, prima treaptă de
fermentare având 2/3 din volumul total necesar. În prima treaptă – bazinul de fermentare primar – nămolul se încălzeşte, iar în treapta a doua –
bazinul de fermentare secundar – nămolul parţial fermentat în prima treaptă îşi continuă fermentarea fără a mai fi încălzit şi amestecat. În această a
doua treaptă se produce şi separarea apei de nămol.

Apa de nămol se introduce în treapta mecanică de epurarea a apelor uzate.

5.19.15. Bazinele de fermentare vor fi prevăzute cu instalaţii corespunzătoare pentru urmărirea temperaturii, pH-ului, presiunii gazelor etc.

5.19.16. În vederea reducerii la minimum a pierderilor de căldură, cuvele de fermentare se izolează termic în urma unui calcul de optimizare.

5.19.17. În scopul disponobilizării unei cantităţi cât mai mari de biogaz se recomandă ca bazinele de fermentare să se prevadă cu instalaţii de
recuperare a căldurii din nămolul fermentat ce se evacuează spre instalaţiile de deshidratare.

Stabilizarea aerobă a nămolurilor

Stabilizarea aerobă a nămolurilor se realizează în:

- instalaţii comune cu apa uzată (bazine cu aerare prelungită şi şanţuri de oxidare, descrise la pct. 5.9. şi respectiv 5.10.;

- instalaţii separate (bazine de stabilizare aerobă).

5.20. Bazine de stabilizare aerobă

Criterii de alegere

5.20.1. Se aplică la localităţi până la 5000 locuitori.

Prescripţii de dimensionare

5.20.2. Dimensionarea bazinelor de stabilizare aerobă se face luând în considerare următoarele valori ale principalilor parametrii caracteristici:

t - timpul de reţinere în instalaţie a nămolului 6...12 zile;

ONs - consum specific de oxigen; 1,3...1,5 kg O2/kg CBO5;

td - timpul de decantare pentru reţinerea nămolului 1...1,5 ore.

5.20.3. Tehnologic, bazinele de stabilizare aerobă sunt asemănătoare cu bazinele de aerare (capitolul 5.9).

5.20.4. Aerarea se realizează fie pneumatic cu aer sub presiune, fie cu aeratoare mecanice (turbine sau perii).

5.20.5. Reducerea substanţelor volatile uscate din nămolul proaspăt prin stabilizare aerobă este de cca 40%.

5.21. Gazometre

Rolul gazometrelor

5.21.1. Gazometrele au rolul de a înmagazina gazele de fermentare rezultate în urma fermentării metanice a nămolului şi au rolul de a asigura o
presiune minimă a gazelor de 250...300 mm H2O în sistemul bazine de fermentare-gazometre-centrală termică.

Prescripţii de dimensionare

5.21.2. Capacitatea gazometrelor va fi de 25...40% din cantitatea zilnică de gaz rezultată în urma fermentării nămolurilor, care în cazul fermentării
mezofile se determină conform STAS 12278/84 “Bazine de fermentare a nămolurilor la staţiile de epurare ale centrelor populate”.

5.21.3. Gazometrele se pot cupla, din punct de vedere constructiv, cu bazinele de fermentare treapta a doua.

5.21.4. Gazometrul este prevăzut cu următoarele conducte tehnologice:

- conductă de intrare-ieşire gaze;

- conductă de umplere cu apă pe la partea superioară a cuvei de beton (fără contact direct cu apa din cuvă), de la reţeaua de apă de alimentare a
staţiei;
- conductă pentru golirea apei din cuvă la reţeaua de canalizare;

- conductă de preaplin pentru menţinerea nivelului constant al apei în cuvă;

- conductă pentru evacuarea în atmosferă a gazului, în cazul unor avarii (conductă de intervenţie);

- supapă de siguranţă, ce constă într-o conductă montată pe clopotul gazometrului.

Construcţii în instalaţii pentru deshidratarea nămolului stabilizat

Pentru reducerea umidităţii (deshidratarea nămolului stabilizat până la umiditatea de 60...85% se folosesc următoarele metode:

- deshidratarea pe platforme de uscare a nămolului, în condiţii asemănătoare cu cele naturale;

- deshidratarea artificială, prin procedee mecanice (filtrarea sub vid, filtrarea sub presiune, centrifugarea);

- depozitarea controlată pe terenuri degradate, în depresiuni naturale improprii altor folosinţe, în vederea fertilizării acestora, în gropile de gunoi
orăşeneşti, în batalurile de steril de la preparaţiile miniere, metalurgice sau centrale termice, în haldele de deşeuri ale unor întreprinderi industriale,
dacă nu se degradează materialele valorificabile din halde.

Alegerea uneia dintre metodele de mai sus se va face pe baza unui calcul tehnico-economic, luându-se în considerare condiţiile locale ale
amplasamentului, posibilitatea de etapizare a lucrărilor şi modul de evacuare a nămolului uscat. Pentru staţiile de epurare mici şi mijlocii, în cazul în
care condiţiile locale permit amenajarea unei suprafeţe corespunzătoare, în principiu se recomandă folosirea platformelor de uscare a nămolului

5.22. Platforme de uscare

Rolul platformelor de uscare

5.22.1. Platformele de uscare au rolul de a asigura deshidratarea naturală a nămolurilor până la o umiditate de cca. 85%.

Criterii de alegere

5.22.2. Platformele de uscare se pot prevedea:

- cu straturi drenante artificiale;

- cu straturi drenante artificiale şi benzi din beton simplu pentru circulaţia autovehiculelor;

- cu îmbrăcăminte betonată.

5.22.3. Alegerea tipului de platforme depinde de natura terenului de fundare, de mărimea suprafeţei utile necesare, de posibilităţile de evacuare a
nămolului deshidratat.

Prescripţii de dimensionare

5.22.4. Proiectarea platformelor de uscare se va face în conformitate cu prevederile STAS 11565-82 “Canalizări. Platforme de uscare. Prescripţii de
proiectare”.

5.22.5. Apele rezultate din drenajul platformelor se vor evacua în circuitul apei uzate, înainte sau după decantoarele primare (în cazul existenţei
treptei biologice).

5.22.6. Evacuarea nămolului de pe platforme se face manual (platforme cu straturi drenante artificiale) sau mecanizat (platforme cu îmbrăcăminte
betonată).

5.23. Instalaţii de deshidratare mecanică

Criterii de amplasare

5.23.1. Instalaţiile de deshidratare mecanică vor fi precedate de instalaţiile de elutriere şi de condiţionare a nămolului.

Rolul instalaţiei de deshidratare mecanică

5.23.2. Deshidratarea mecanică are rolul de a reduce umiditatea nămolului până la 60...80%.

5.23.3. Instalaţiile pentru deshidratarea mecanică a nămolului se pot prevedea în staţii de epurare cu debite mai mari de 250 dm 3/s.

Se pot prevedea instalaţii de deshidratare mecanică a nămolului şi în staţii de epurare cu debite mai mici de 250 dm 3/s, atunci când nu există
suprafeţe disponibile pentru platforme de uscare, precum şi în alte cazuri bine justificate.

5.23.4. Deshidratarea mecanică a nămolurilor se realizează prin: filtre cu vid, filtre-presă cu bandă sau plăci şi centrifuge.

Criterii de alegere
5.23.5. Alegerea tipului de utilaj ce se va adopta, se face pe baza unui calcul tehnico-economic care să ţină seama de consumul de energie
electrică, de siguranţa în exploatare şi de valoarea de investiţie necesară.

Prescripţii de dimensionare

5.23.6. Determinarea numărului de utilaje se face cu relaţia:

(buc) (21)

în care:

n - numărul de utilaje de deshidratare active;

Gnf - cantitatea de substanţă uscată din nămolul fermentat, în kg/zi, ce se determină conform STAS 12278/84 “Bazine de fermentare a nămolurilor
la staţiile de epurare ale centralelor populate”;

Gr - cantitatea de reactivi de condiţionare a nămolului, în kg/zi;

Pr - productivitatea utilajului de deshidratare, în kg substanţă uscată/oră, indicată în fişa acestuia;

e - numărul de ore de funcţionare a utilajului (e=10...16 ore/zi).

5.23.7. Se prevede cel puţin un agregat de rezervă.

5.23.8. Apa de nămol se reintroduce în circuitul apei uzate, înaintea decantoarelor primare.

a) Instalaţia de deshidratare mecanică cu filtre presă cu bandă cuprinde:

- instalaţia de pompare a nămolului condiţionat;

- filtrele presă cu bandă;

- instalaţia de evacuare a nămolului deshidratat;

- instalaţia de pompare (evacuare) a apei de nămol.

b) Instalaţia de deshidratare mecanică cu filtre presă cu plăci cuprinde:

- instalaţia de pompare a nămolului condiţionat (de alimentare a filtrului) cu pompe de mare presiune (10...14 daN/cm 2). Pompele se aleg astfel încât
să se asigure umplerea filtrului în 6...10 minute;

- filtrele presă cu plăci;

- instalaţia de strângere a plăcilor cu prese hidraulice;

- instalaţia de evacuare a nămolului deshidratat;

- instalaţia de pompare (evacuare) a apei de nămol.

c) Instalaţia de deshidratare mecanică cu filtre cu vid cuprinde:

- instalaţia de pompare a nămolului condiţionat (de alimentare), ce se va prevedea numai în cazurile când nu poate fi evitată şi când se vor utiliza
numai transportoare hidraulice;

- instalaţia de producere a vidului (electropompe de vid, recipienţi separare faze; elementele pentru dimensionarea acestor instalaţii sunt indicate în
fişa utilajului filtrului cu vid);

- instalaţia de pompare (evacuare) a apei de nămol.

- instalaţia de suprapresiune pentru desprinderea turtei de nămol (electrocompresor);

- instalaţia de evacuare a nămolului deshidratat (benzi rulante, remorci).

d) Instalaţia de deshidratare mecanică cu decantoare centrifuge orizontale cuprinde:

- instalaţia de pompare a nămolului brut;

- decantoarele centrifugale;

- instalaţia de evacuare a nămolului deshidratat;

- instalaţia de pompare (evacuare) a apei de nămol.

Instalaţiile pentru deshidratarea mecanică a nămolului se amplasează în hale închise, bine ventilate.

Pentru montarea, demontarea şi deplasarea utilajelor se vor prevedea poduri rulante (cu una sau două grinzi), cu comandă manuală.

5.24. Instalaţii de elutriere

Criterii de amplasare

5.24.1. Instalaţiile de elutriere preced în schema tehnologică instalaţiile de condiţionare chimică şi instalaţiile de deshidratare mecanică a nămolului.

Rolul instalaţiei de elutriere

5.24.2. Instalaţiile de elutriere a nămolului au rolul de a înlătura particulele coloidale şi materiile solide în suspensii fine precum şi de a reduce
alcalinitatea nămolului.

Criterii de alegere

5.24.3. Instalaţiile de elutriere se vor prevedea cu precădere în cazul utilizării pentru condiţionarea nămolului a reactivilor chimici minerali.

5.24.4. Funcţionarea instalaţiilor de elutriere este continuă sau intermitentă, în mod corelat cu funcţionarea instalaţiilor de deshidratare.

Prescripţii de dimensionare

5.24.5. Instalaţiile de elutriere cuprind:

- bazinul de amestec a nămolului cu apă de spălare;

- bazinul de spălare-sedimentare.

5.24.6. După procesul tehnologic elutrierea se clasifică în:

- elutrierea într-o singură treaptă;

- elutrierea în mai multe trepte;

- elutrierea în contracurent.
Elutrierea în două sau mai multe trepte repetă de două sau mai multe ori elutrierea într-o singură treaptă. Pentru spălare se foloseşte în fiecare
treaptă apă curată (apă uzată epurată).

Elutrierea în contracurent are loc în două trepte (în două bazine) Efluentul celei de a doua trepte este folosit pentru prima treaptă. Pentru treapta a
doua se foloseşte apă curată (apă uzată epurată).

5.24.7. Raportul dintre apa de spălare şi nămol se ia de regulă 2:1 sau 3:1.

5.24.8. Raportul dintre apa de spălare şi nămolul de elutriat (R e) se poate determina cu relaţiile:

; pentru elutrierea într-o singură etapă (22)

; pentru elutrierea în “n” trepte (23)

; pentru elutriere în contracurent (24)

în care:

E - alcalinitatea nămolului elutriat, în mg CaCO3/dm3;

D - alcalinitatea nămolului înainte de elutriere, în mg CaCO 3/dm3;

W - alcalinitatea apei de spălare, în mg CaCO3/dm3.

5.24.9. Amestecarea apei de spălare cu nămolul se realizează fie în conducta de alimentare a bazinului sau într-un bazin de amestec, fie direct în
bazinul de sedimentare-îngroşare.

5.24.10. Timpul de amestec se consideră de 30...90 secunde.

5.24.11. La dimensionarea bazinului de spălare-sedimentare se iau în considerare următorii parametrii:

- încărcarea hidraulică (inclusiv apa de spălare) 8,5...17 m 3/m2, zi;

- încărcarea masică 40,0...75 kg SU/m2, zi;

- timpul de staţionare 8...12 h.

Debitul de calcul este:

QE = Qnamol + Qapa spalare (25)

5.24.12. Bazinele de spălare-sedimentare sunt construcţii similare cu îngroşătoarele de nămol (pct. 5.17).

5.24.13. Apa de spălare se reintroduce în circuitul de apă uzată, în amonte de decantoarele primare.

5.25. Condiţionarea fizică

Rolul condiţionării fizice

5.25.1. Condiţionarea fizică a nămolului, în vederea modificării caracteristicilor acestuia se poate realiza prin adaos de material inert ca cenuşă,
zgură, nisip, rumeguş, fibre etc.

Prescripţii de dimensionare

5.25.2. Tipul şi dozele de agenţi fizici precum şi tehnologia ce se va adopta, se va determina pe baza unor studii experimentale.

5.25.3. Cantitatea de material inert ce trebuie adăugată este mare, conducând la dublarea şi chiar triplarea conţinutului de material solid din nămol.

5.26. Condiţionarea chimică

Rolul condiţionării chimice

5.26.1. Condiţionarea chimică a nămolului are rolul de a modifica structura acestuia în vederea micşorării rezistenţei specifice la filtrare.

Pentru condiţionarea chimică se folosesc:

- reactivi de condiţionare minerali (sulfat de aluminiu, clorhidrat de aluminiu, clorură ferică, sulfat feros), asociaţi sau nu cu var;
- reactivi de condiţionare organici de sinteză – polimeri sintetici (anionici, cationici, neionici);

- reactivi de condiţionare micşti, polimeri anionici sau neionici şi săruri minerale sau amestec de reactivi minerali. Condiţionarea se efectuează mai
întâi cu reactivi organici şi apoi cu cei minerali.

Prescripţii de dimensionare

5.26.2. Determinarea dozei necesare de reactivi chimici se face pe bază de încercări experimentale şi variază în funcţie de provenienţa nămolului şi
de compoziţia chimică a acestuia precum şi de procedeul de deshidratare ce urmează a se aplica.

5.26.3. Pentru FeCl3 şi CaO se pot lua dozele exprimate în procente din substanţa uscată din nămol, din tabelul 5.

5.26.4. În cazul în care se foloseşte sulfatul feros, doza se stabileşte majorând cu 60 % doza de clorură ferică din tabelul 5.

Nămol proaspăt Nămol fermentat

Tipul nămolului
neelutriat elutriat neelutriat elutriat

  FeCl3 CaO FeCl3 CaO FeCl3 CaO FeCl3 CaO

Nămol proaspăt primar

4 8 4 6 4 10 3,5 6
Nămol primar şi
activizat în exces 5 10 5 8 5,5 12 5 8

Pentru o eficienţă sporită se utilizează sulfatul feros clorurat cu o doză de clor ce reprezintă 1/10 din doza de sulfat feros.

5.26.5. Condiţionarea chimică a nămolului cuprinde următoarele instalaţii:

- instalaţii de stocare, preparare şi dozare a reactivilor;

- bazine de amestec şi reacţie a nămolului cu reactivi.

5.26.6. Dimensionarea instalaţiilor de stocare, preparare şi dozare se face însă în funcţie de dozele de reactivi indicate în studiile de specialitate şi
de cantitatea de substanţă uscată din nămolul de deshidratat.

5.26.7. Pentru instalaţiile de stocare, preparare şi dozare var, clor, sulfat feros şi clorură ferică, se vor avea în vedere indicaţiile din “Îndrumătorul
departamental PD-163-75 al Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare privind – Proiectarea gospodăriilor de reactivi din cadrul staţiilor de
tratare a apei potabile”, cu privire la construcţiile, utilajele, conductele, armăturile folosite curent şi concentraţiile uzuale ale soluţiilor.

5.26.8. Amestecarea şi reacţia nămolului cu reactivi se realizează în bazine (recipienţi) în care se asigură o agitare continuă a amestecului.

5.26.9. Timpul de amestec şi reacţie este de 10...15 minute.

5.26.10. Se aleg cel puţin doi recipienţi (bazine) ce lucrează în serie, în primul se produce amestecul nămolului cu reactivul ales, în al doilea se
adaugă varul.

5.26.11. Nămolul floculat se va transporta pe distanţe cât mai scurte. Transportul se va face gravitaţional sau prin pompare. Turaţia pompelor nu va
depăşi 750 rot/min.

5.26.12. Viteza maximă în conducte se va limita la 1 m/s.

5.27. Elemente tehnologice de legătură între obiectele staţiei de epurare

5.27.1. Elementele tehnologice de legătură între obiectele staţiei de epurare constau în:

- jgheaburi (canale) şi conducte de apă, nămol, aer, gaze de fermentare;

- camera de distribuţie sau de colectare a apelor uzate;

- cămine de vane pe conductele de apă şi nămol;

- cămine de vizitare pe canalele de apă şi nămol;

- dispozitive de măsurare a debitelor de nămol.

5.27.2. Jgheaburile sau canalele deschise se construiesc din beton armat, monolit sau prefabricat, având secţiunea dreptunghiulară. La staţiile de
epurare cu debite mici canalele pot avea radierul de formă circulară fie din construcţie, fie prin prelucrarea ulterioră cu beton de pantă. La
proiectarea canalelor deschise sau a jgheaburilor de ape uzate brute sau de nămol, în funcţie de dimensiunile acestora, se vor alege astfel pantele
încât să se asigure o viteză minimă de autocurăţire de 0,7 m/s.

5.27.3. Pe jgheaburi sau canale deschise, în punctele de ramificaţie sau în zonele de acces în obiecte, se vor prevedea stavile de închidere,
dimensionate corespunzător, care vor asigura scurgerea apelor şi a nămolurilor conform nevoilor proceselor tehnologice, precum şi posibilitatea de
curăţire şi revizuire a diferitelor obiecte ale staţiei de epurare.

5.27.4. La schimbările de direcţie ale jgheaburilor sau canalelor deschise, se vor prevedea curbe executate monolit, care vor avea o rază de curbură
de minimum 5 ori lăţimea acestora.

5.27.5. Conductele de legătură, pentru apă şi nămol, se pot executa din tuburi de azbociment, beton armat, mase plastice şi numai în cazuri
speciale din oţel sau fontă.

5.27.6. La ramificaţii sau la tronsoane mai lungi de 200 m se prevăd piese de curăţire amplasate într-un cămin de vizitare.

5.27.7. Camerele de distribuţie sau de colectare sunt construcţii ce se amplasează pe canalele şi conductele de legătură din incinta staţiilor de
epurare în scopul repartizării sau colectării apei sau nămolului spre sau de la diferitele obiecte ale staţiei de epurare.

5.27.8. Camerele de distribuţie sau de colectare se prevăd cu dispozitive de închidere care pot fi de tipul stavilelor plane (în cazul canalelor
deschise) sau de tipul vanelor (în cazul conductelor). În funcţie de poziţia lor în cadrul staţiei de epurare, aceste camere pot fi descoperite, prevăzute
cu balustrade, sau acoperite când planşeul poate fi carosabil sau necarosabil.

5.27.9. Staţiile de epurare vor fi prevăzute cu dispozitive de măsurare a debitelor nu numai pentru ape uzate ci şi a celor de nămol proaspăt şi
stabilizat.

[top]

ANEXA 1

STANDARDE CARE REGLEMENTEAZĂ PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE EPURARE

 
Nr. STAS Titlul STAS-ului Observaţii

1 2 3

 
1343/0-79 Determinarea cantităţilor de apă de
alimentare. Prescripţii generale.

 
1343/1-77 Alimentări cu apă. Determinarea
cantităţilor de apă necesare pentru
centre populate.

 
1846-83 Determinarea cantităţilor de apă de
evacuare.

 
1481-76 Canalizări. Studii şi criterii de
proiectare.

 
4068-82 Determinarea debitelor maxime de
apă

 
4273-83 Construcţii hidrotehnice.
Clasificare.

 
9470-73 Hidrotehnică. Ploi maxime,
intensităţi, durate, frecvenţe.
  
2308-81 Alimentări cu apă şi canalizări.
Capace şi rame din fontă şi beton
pentru cămine de vizitare.

 
3051-81 Reţele exterioare de canalizare.
Prescripţiile fundamentale de
proiectare.

 
4706-74 Apă de suprafaţă. Categorii şi
condiţii tehnice de calitate.

 
4162/1-80 Decantoare primare. Prescripţii de
proiectare

 
10898-77 Alimentări cu apă şi canalizări.
Terminologie.

 
11566-82 Canalizări. Bazine de aerare.
Prescripţii de proiectare.

 
11565-82 Platforme de uscare. Prescripţii de
proiectare.

 
4162/2-82 Canalizări. Decantoare secundare.
Prescripţii de proiectare.
  
10686-76 Bazine pentru uniformizarea
debitelor şi calităţii apelor uzate
industriale.

 
12278-84 Bazine de fermentare a nămolurilor
la staţiile de epurare ale centrelor
populate. Prescripţii de proiectare.

Canalizări. Staţii de epurare a În curs de aprobare

apelor uzate provenite de la
centrele populate. Studii pentru
proiectare.

Separator de grăsimi la staţiile de În curs de aprobare

epurare ale centrelor orăşeneşti.
Prescripţii generale de proiectare.

 
8491/1-80 Reţele subterane în centre
populate şi zone industriale

[top]