Translucența rășinii compozite folosită pentru a înlocui smalțul în

tehnicile de restaurare prin compozit stratificat

INTRODUCERE

Munsell Color a devenit sistemul cel mai folosit pentru identificarea culorilor în stomatologie
datorită consecvenței, flexibilității și ușurinței de a-l folosi. Acest sistem exprimă culorile în trei
dimensiuni, cunoscute ca nuanță (hue), saturație (chroma) și luminozitate (value). Nuanța este
calitatea prin care putem face distincție între familiile de culori, i.e., roșu și galben, verde și
albastru sau mov. Chroma este intensitatea sau saturația nuanței. Luminozitatea este definită
ca fiind cantitatea de lumină pe care un obiect o reflectă în comparație cu un obiect difuzor alb
pur (reflexie 100%) și unul negru care absoarbe lumina (reflexie 0%). În consecință, dacă un
material reflectă toată lumina la care este expusă suprafața sa, va avea un aspect strălucitor și
o luminozitate mai mare. Un obiect închis la culoare va absorbi majoritatea luminii incidente și
va apărea întunecat având o luminozitate scăzută. Între aceste două extreme se află o gradație
denumită scara de gri.

Cerințele estetice tot mai crescute ale pacienților au dus la folosirea materialelor care prezintă
proprietăți optice similare cu ale structurii dentare. Smalțul și dentina au caracteristici structurale
diferite și în consecință prezintă și caracteristici diferite în prezența undelor luminoase. Datorită
structurii prismatice foarte mineralizată, a conținutului organic scăzut și a cantității reduse de
apă, smalțul are o capacitate crescută de transmitere a luminii față de dentină, care are mai
puțin conținut mineral, o structură tubulară organică, conține mai multă apă și este mai puțin
translucentă.

Datorită caracteristicilor naturale, rășinile compozite folosite la întărirea dentinei sunt fabricate
astfel încât să aibă o translucență mai scăzută, pe când rășinile compozite pentru smalț sunt
foarte translucente. În încercarea de a reproduce proprietățile smalțului, au fost introduse rășini
compozite de luminozitate crescută, medie și scăzută, care sunt folosite tot mai mult pentru
restaurări stratificate folosind rășini compozite directe. Spre deosebire de rășinile compozite
pentru smalț convenționale, cu nuanța fixă, compoziții pentru smalț bazați pe luminozitate au
expresii cromatice diferite, iar nuanțele lor depind de luminozitate.

În procedurile restaurative, caracteristicile cromatice sunt considerate ca fiind factorul cel mai
important în obținerea unor rezultate naturale, dar acele caracteristici pot fi însoțite și de
luminozitatea corespunzătoare pentru a atinge acest obiectiv. Scopul acestui studiu a fost să
evalueze influența luminozității și grosimii asupra translucenței rășinii compozite. Ipoteza nulă a
fost faptul că nu există diferențe semnificative în translucența rășinilor compozite pentru smalț
folosite pentru evaluarea grosimii.

MATERIALE ȘI METODE

Rășini compozite (4 Seasons, Ivoclar Vivadent, Schaan, Liechtenstein) de luminozitate înaltă

(lot # K27334), luminozitate medie (lot # H25492), și luminozitate scăzută (lot # H15575) au fost
folosite în studiul de față. Specimenele au fost construite în șase niveluri de grosime (0.5, 1.0,
1.5, 2.0, 3.0, 4.0 mm) folosind a matriță de inox care produce discuri de rășină compozită.
Matrița are o platformă circulară cu diametrul de 12 mm care poate fi retrasă producând o
cavitate ce poate fi umplută cu rășină compozită de diferite grosimi.

Pentru a produce specimenele de până la 2.0 mm grosime, platforma centrală a fost retrasă în
funcție de grosimea dorită a incrementului fiecărui compozit. O lamă de sticlă a fost plasată sub
presiunea degetului și un bloc de oțel de 100g a fost aplicat timp de 10 secunde pentru a obține
o grosime uniformă a specimenelor sub formă de disc. Compoziții au fost fotopolimerizați timp
de 60 de secunde (3 M Curing Light 2500, 3M Dental Products, St. Paul, MN, USA) și lumina
produsă a fost constant monitorizată (600 mW/cm2).

Pentru a produce specimenele de 3 mm și 4 mm grosime s-a construit un disc compozit de 2.0

mm grosime după procedura descrisă anterior. Dimensiunea rezervorului a fost crescută pentru
a forma o cavitate mai adâncă. Următorul increment de rășină compozită a fost aplicat, lamela
de sticlă plasată, și incrementul a fost fotopolimerizat timp de 60 de secunde. Nu a fost realizată
nicio tehnică de șlefuire a specimenelor după ce acestea au fost tratate.

Măsurătorile de culoare au fost realizate după scara CIELAB (CIE, iluminator standard D65) pe
un fundal alb (L* = 91.38, a* = 1.31, b = -1.56) și pe unul negru (L* = 28.99, a* = 0.40, b* =
-0.29) pe un spectrofotometru de reflexie cu componentă speculară (CM-3500d, Minolta,
Osaka, Japan). Axa L* indică coordonatele acromatice sau luminozitatea obiectului, care
variază de la 0 (negru absolut) la 100 (alb absolut). Axele a* și b* indică poziționarea
tridimensională a obiectului în spațiul de culoare. Axa a* reprezintă cantitatea de roșu (valori de
a* pozitive) sau de verde (valori de a* negative). Axa b* reprezintă cantitatea de galben (valori
de b* pozitive) sau de albastru (valori de b* negative).

Cinci specimene (N = 5) au fost făcute pentru fiecare rășină compozită de grosime diferită, cu
un total de 90 de specimene. Pentru a exclude eventualele inconsecvențe relative datorate
aparatului și operatorului, au fost realizate trei măsurători spectrofotometrice diferite consecutiv
pentru fiecare specimen și rezultatele au fost obținute calculând media măsurătorilor.
Parametrul de translucență (TP) a fost obținut calculând diferența de culoare dintre specimenul
așezat pe fundal alb și pe fundal negru folosind următoarea formulă:

unde B se referă la coordonatele de culoare pe fundal negru, iar W se referă la cele cu fundal
alb. Dacă materialul este total opac, valoarea TP este zero. Cu cât valoarea TP este mai mare,
cu atât crește translucența reală a materialului.

Analiza statistică a TP a fost realizată folosind analiza de varianță ANOVA cu următoarele

variabile: rășinile compozite (trei valori: luminozitate crescută, medie și scăzută) și grosimea
incrementului (șase valori: 0.5 mm, 1.0 mm, 1.5 mm, 2.0 mm, 3.0 mm, and 4.0 mm). Diferențele
statistice au fost observate în urma testului Tukey de diferență semnificativă. Toate testele
statistice au fost realizate cu alpha fixat de 0.05.

REZULTATE

Măsurătorile CIELAB pentru compozitele de luminozitate crescută, medie și scăzută de grosimi

diferite pe fundal alb și negru sunt descrise în Tabelul 1. Parametrii de translucență ale
specimenelor de diferite grosimi și deviațiile standard sunt descrise în Tabelul 2. Rezultatele
ANOVA indică diferențe semnificative între diferitele compozite, grosimile lor și interacțiunea
dintre ele (p < 0.00001).

Specimenele de compozit cu luminozitate mare au fost mai translucente decât cele cu

luminozitate medie sau mică, indiferent de grosimea lor. Cu cât erau mai groase specimenele,
s-a observat o translucență cu atât mai scăzută, indiferent de luminozitate. Diferențe statistice
semnificative s-au observat între compoziți și grosimi. Rezultatele indică faptul că fiecare medie
din fiecare grup factorial este semnificativ diferită din punct de vedere statistic de toate celelalte
medii.

TABELUL 1. Măsurătorile CIELAB pentru rășinile compozite de luminozitate mare, medie și mică, cu grosimi
diferite și pe fundal alb și negru

TABELUL 2. Parametrii de translucență pentru fiecare luminozitate la grosimi diferite (deviația standard între
paranteze)

DISCUȚIE

Când lumina cade pe un obiect, pot avea loc un număr de interacțiuni în funcție de
caracteristicile lungimii de undă ale luminii și de caracteristicile obiectului. Obiectul determină
distribuția spectrului de lumină, prin energia reflectată, absorbită sau transmisă. Obiectele
opace blochează complet lumina, pe când obiectele transparente permit transmisia totală a
luminii. Obiectele translucente se situează între aceste două poluri opuse. Translucența poate fi
descrisă ca fiind o opacitate parțială sau o stare între opacitate completă și transparență
completă. Este definită ca fiind gradul relativ cu care materialele permit sau împiedică o culoare
de fundal să afecteze aspectul stratului colorant.

Translucența poate contribui la găsirea nuanței potrivite pentru dinte permițând nuanței structurii
adiacente și de fond a dintelui să fie vizibilă. Clinicienii au observat acest efect de „cameleon” al
compoziților de rășină. Totuși, în situațiile în care nu există nicio structură dentară care să ofere
baza pentru restaurare, precum clasele mari III și IV, materialele translucente se potrivesc cu
greu culorii dintelui. Mai precis, deseori se observă o nuanță de gri în comparație cu structura
dentară înconjurătoare, deoarece materialele relativ translucente sunt probabil afectate de
culoarea închisă a cavității bucale. În asemenea situații se folosesc compoziții de rășină pentru
dentină.

Analiza statistică a descoperit diferențe statistice semnificative în translucență și, prin urmare,
ipoteza nulă a fost respinsă. Translucența compoziților de rășină a fost influențată de
luminozitate și de grosime. Totuși, influența grosimii a fost semnificativă. Cu alte cuvinte,
creșterea grosimii a produs o variație mare a translucenței, indiferent de luminozitate. Pe de altă
parte, mici variații ale translucenței s-au observat între rășini cu luminozități diferite, indiferent
de grosimea lor. Descoperirile recente se adaugă altor studii de laborator care au tratat influența
creșterii grosimii straturilor superficiale de compozit asupra reducerii translucenței specimenelor
de rășină compozită.

Influența acestor variabile poate explica diferențele mici de translucență ale rășinilor compozite
bazate pe luminozitate, indiferent de grosimea lor. După Johnston și Reisbick, nuanța și
translucența materialelor restaurative nu se datorează numai fenomenelor macroscopice
precum tipul sau cantitatea compusului anorganic și a matriței organice, ci sunt influențate și de
coloranții adăugați împreună cu alți compuși chimici. Materialul colorant, sau pigmenții, din
compoziția obiectului vor absorbi diferite unde de lumină, permițând altor unde să se disperseze
din obiect. Cu alte cuvinte, lungimile de undă care nu sunt absorbite sunt vizibile. Lumina se
numește dispersată atunci când este reflectată din obiect în multe direcții diferite datorită
reflexiei și refracției luminii pe interfețele interne. Când există multe particole interne, lumina
poate fi difuză și transmiterea sa scade exponențial.

În studiul de față s-au folosit grosimi de 0.5, 1.0 și 1.5 mm pentru a evalua translucența rășinilor
compozite, cu dimensiuni similare smalțului natural, iar grosimile de 2.0, 3.0 și 4.0 mm au fost
folosite în încercarea de a descoperi grosimea compozitului necesar pentru a acoperi contrastul
cu baza, o condiție esențială pentru a evalua culoarea inerentă a materialului. Grosimea
maximă de 4.0 mm s-a bazat pe un studiu făcut de Kamishima și asociații, care au raportat
faptul că rășinile compozite pentru smalț nu erau influențate de contrastul de fundal la această
grosime. Autorii au setat valoarea TP <2.0 ca limita la care translucența obiectului nu era vizibil
influențată de contrastul de fundal, privit cu ochiul liber. Luând în considerare această valoare,
niciunul din specimenele din acest studiu nu a putut elimina această influență.
Într-un studiu recent, niște autori au evaluat influența cromatică a rășinilor compozite de
luminozitate crescută, medie și mică pe un substrat de compozit pentru dentină (nuanța A2)
folosind analiza spectrofotometrică. Specimenele cu compoziți cu luminozitate mare au
prezentat o strălucire mai mare decât cei cu luminozitate medie sau mică, și au fost diferiți între
ei din punct de vedere statistic.Totuși, o relație inversă s-a observat între grosime și strălucire,
indiferent de luminozitatea compozitului primar. Cu alte cuvinte, o grosime crescută a rășinii a
dus la observarea unor valori de L* scăzute. Autorii au atribuit valorile scăzute de L* dispersiei
energiei luminoase care este inerentă obiectelor translucente. Când are loc această dispersie,
energia este reflectată difuz, întorcându-se la întâmplare de pe suprafața specimenului, și
ieșind, în mod obișnuit, din scara de observare a spectrofotometrului. Această limitare a fost
denumită pierderea marginală.

Pentru a replica culoarea dintelui, diferiți pigmenți de nuanțe de galben și gri sunt amestecați în
materiale de bază albe din rășinile compozite tradiționale. Pentru nuanțele mai închise
(luminozitate scăzută sau nuanță cu o saturație mare), pot fi încorporați mai mulți pigmenți,
lucru ce poate influența translucența nuanței. Yu și Lee au analizat influența parametrilor de
culoare ai rășinilor compozite asupra translucenței lor folosind reflexia spectrofotometrului.
Rezultatele au indicat o corelație crescută între translucență și valoarea de L*, nuanțele mai
închise prezentând o translucență scăzută. Rezultatele curente demonstrează că rășinile
compozite bazate pe luminozitate prezintă parametri de translucență similari celor ale rășinilor
compozite raportate de acești autori. Această observație se bazează pe relația pozitivă dintre
valorile de L* și translucența ambelor tipuri de rășini.

Rezultatele acestui studiu in vitro ar trebui să fie extrapolate cu atenție la practica clinică
deoarece mai mulți factori precum tipul sursei de lumină, morfologia suprafeței și umezeala pot
afecta aspectul restaurărilor. Cu toate acestea, parametrul de translucență (TP) este adesea
folosit pentru a evalua translucența rășinilor compozite și a altor materiale restaurative. Chiar
dacă există nivele definite de acceptanță clinică pentru schimbări cromatice, nu există studii
referitoare la nivelurile clinice acceptabile de translucență. Totuși, separarea rezultatelor în trei
grupuri distincte este o practică comună. În studiul de față, specimenele clasificate în grupul cu
translucență scăzută au fost cele care au prezentat TP maxim de 10.0 și TP minim de 3.7
(specimenele de rășină compozită de 3.0 mm și 4.0 mm grosime), specimenele cu translucență
medie au prezentat TP maxim de 17.7 și TP minim de 11.9 (specimene cu grosime de 1.5 mm
și 2.0 mm), iar specimenele cu translucență mare au prezentat TP maxim de 28.8 și TP minim
de 19.2 (specimenele cu grosime de 0.5 și 1.0 mm).

CONCLUZIE

În limitele acestui studiu, rezultatele sugerează că ar trebui acordată o atenție specială grosimii
incrementului de rășini compozite atunci când se reproduce translucența smalțului dentar
natural.