Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării

Liceul de Electrotehnică şi Telecomunicaţii

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

PROFESIONALE

TEMA LUCRĂRII
COMPARATOARE.COMPARATOARE SIMPLE
(FĂRĂ MEMORIE). COMPARATOARE CU
HISTEREZIS (CU MEMORIE). APLICAŢII

Liceu tehnologic ruta directă

Profil tehnic-Nivel 4
An de absolvire 2015

Elev:
DAN GEORGE
Clasa a XII-a F

Îndrumător de proiect,
Prof. ing. FRĂSINEL RADU

1
 CUPRINS

Argument
Capitolul I: Comparatoare
I.1. Definiţie……………………………………………………………..…5
Capitolul II: Convertoare simple (fără memorie)
II.1. Noţiuni generale…………………………………………………….8
Capitolul III: Comparatoare cu histerezis (cu memorie)……………..16
Capitolul IV: Aplicaţii ale comparatoarelor…………………………….21
Capitolul IV: Norme de tehnica securităţii muncii……………………22
Concluzii………………………………………………………………….23
Bibliografie………………………………………….……………………25

2
 ARGUMENT
În multe cazuri este necesar să se determine valorea relativă a două
mărimi, dacă mărimile sunt binare determinarea se face cu ajutorul
comparatorului digital.
Comparatoarele digitale sunt Circuite Logice Combinaţionale (CLC) care
permit determinarea valorii relative a două numere binare (X şi Y).
Mărimile de intrare sunt cei n biţi ai fiecăruia dintre cele două numere.
Cele trei ieşiri au rolul de a indica care dintre relaţii este adevărată:
X=Y
X>Y
X<Y
Realizarea practică se face prin implementare unor funcţii cu ajutorul
porţilor logice.
Porţile logice sânt circuite combinaţionale deoarece ieşirile lor depind
numai de combinaţia valorilor de intrare
Pentru a utilize un număr cât mai mic de porţi funcţiile trebuie
minimizate.
În multe cazuri trebuie menţinut constant un anumit parametru electric în
circuit, în acest caz avem nevoie de un comparator care să compare mărimea
de la ieşire cu o mărime de referinţă şi diferenţa trebuie transmisă
amplificatorului de eroare şi elementului de reglare.
Dacă mărimile sunt analogice compararea se va face cu ajutorul
circuitelor analogice, în prezenta lucrare am prezentat comparatoare de mărimi
electrice analogice realizate cu ajutorul amplificatoarelor operaţionale.
Aceste comparatoare au avantaj faţă de comparatoarele realizate cu
componente discrete al unui preţ redus şi al unui volum cât mai mic.
Prin circuite neliniare se înţeleg circuitele care au, în funcţia de transfer,
o neliniaritate utilă în procesul de prelucrare a semnalului.
Practic toate circuitele electronice prezintă fenomene de neliniaritate,
prin circuite liniare înţelegând acele circuite care sunt utilizate pe o porţiune
liniară a caracteristicii lor.

3
 Operaţiile neliniare efectuate asupra semnalelor analogice sunt
necesare în instrumentaţie, sisteme de control etc. Aceste operaţii cuprind
redresarea, modularea, demodularea, înmulţirea, împărţirea.
ensiunea de ieşire se poate modifica la nivelul dorit, existând proporţionalitate
între semnalul de ieşire şi cel de intrare.
Funcţionarea AO în bucla de reacţie este stabilă, tensiunile de intrare
individuale de pe intrări fiind forţate să fie aproximativ egale.
Circuitele neliniare se caracterizeză prin absenţa buclei de reacţie
pentru unele sau toate regiunile de funcţionare sau chiar prezenţa reacţiei
pozitive. In aceste condiţii, cele două tensiuni individuale de intrare ale AO (de
pe intrarea inversoare, respectiv neinversoare) pot avea valori complet diferite.
La unele circuite neliniare, pe unele porţiuni ale domeniului de
funcţionare, se închide o buclă de reacţie negativă , caz în care tensiunile
individuale de pe intrările AO se pot considera egale, dar conţin şi regiuni de
lucru în care bucla se desface şi nu se mai poate menţine condiţia de egalitate
a acestor tensiuni.
La alte circuite neliniare, pentru anumite condiţii de funcţionare, ieşirea
poate fi într-una din cele două stări de saturaţie (pozitivă sau negativă) şi chiar
dacă circuitul conţine reacţie negativă, funcţionarea lui se consideră neliniară
deoarece ieşirea este saturată.
.

4
 CAPITOLUL I
COMPARATOARE

I.1. DEFINIŢIE
Comparatoarele analogice sunt circuite analogice a căror tensiune de
ieşire ia o valoare după cum tensiunea de intrare este peste sau sub un nivel
fixat de un element de referinţă. Numim tensiune de prag, VP, nivelul fixat de
tensiune cu care se compară tensiunea de intrare. Prin comparatoare
subînţelegem deci comparatoare de tensiune.
Comparatoarele au numeroase aplicaţii în diferite sisteme de
automatizare, în convertoarele analog-digitale etc.
Circuitele analogice care realizează compararea se subîmpart tot în
doua categorii:
 comparatoare, la care semnalele de intrare comandă comutarea semnalului
de ieşire între două nivele mult diferite;
 comparatoare analogice la care semnalele de intrare sunt transmise la ieşire
sau sunt oprite sa ajungă la ieşire în funcţie de nivelul unui semnal de comandă
discontinuu.

A. Operatii executate de un comparator din punct de vedere matematic

Din punct de vedere matematic un comparator executa două operaţii:

 face diferenţa v i -V p dintre tensiunea de intrare v i si tensiunea de prag V p ;
 asociază fiecăruia dintre cele două semne posibile ale diferenţei o alta
valoare a tensiuni de ieşire , şi anume:
>0  V0,
'
vi -V p (1)
vi -V p < 0  V '0 .

B. Condiţii pentru ca un amplificator să fie folosit drept comparator

Un comparator de tensiune poate fi privit ca un amplificator de tensiune

folosit astfel încât să comute între cele două regiuni pasive care încadrează, de
o parte şi de alta, regiunea lui activa (liniară ) de funcţionare.

5
 Întruna din regiunile pasive valoarea tensiuni de ieşire este V '0 în
"
cealaltă este V 0 . Pentru ca un amplificator să permită utilizarea drept
comparator, el trebuie să indeplinească două condiţii principale:
 să aibă intrare diferentială
 să aiba o amplificare în tensiune foarte mare
Prima condiţie face posibilă comanda amplificatorului de către diferenţa
vi -V p
A doua condiţie limitează intervalul de valori ale tensiuni v i , pentru care
amplificatorul se află în regiune activă, la dimensiuni neglijabil de mici faţă de
întreg domeniu de variaţie al tensiunii v i (asigurând prin aceasta, precizia
comparaţiei) .
După cum s-a văzut în cele două condiţii sunt îndeplinite de orice
amplificator operational (AO) sau amplificator Nortoa (AN) , utilizat fie ca atare
fie cu reacţie.

II.1. CLASIFICAREA COMPARATOARELOR

Clasificarea comparatoarelor se poate face după diferite criterii . Astfel
dacă tensiunea de comparare v i se aplică la intrarea neinversoare,
comparatorul este neinversor, iar daca se aplică la intrarea inversoare,
comparatorul este inversor .

- Comparatoare inversoare

Sunt comparatoare a căror tensiune de comparat vi se aplică la

intrarea inversoare . Iar iî acest caz relaţia (1) ia forma:
 v i > V p  v 0 = V OH ,
 v i < V p  v 0 = V OL .
Am notat cu V OH si V OL nivelul ridicat, respectiv nivelul scăzut ale
tensiunii de ieşire. Dacă tensiunea v i creşte, la trecerea prin valoarea V p

tensiunea de ieşire este comutată de la valoarea ridicată la cea scazută în

cazul comparatoarelor inversoare.

- Comparatoare neinversoare

6
 Sunt comparatoare a căror tensiune de comparare v i se aplică la
intrarea neinversoare , comparatorul este neinversor . În acest caz relaţia (1) ia
forma :

 vi > V p  v 0 = V OL ,
 vi < V p  v 0 = V OH .

Am notat cu V OH si V OL nivelul ridicat , respectiv nivelul scăzut ale

tensiunii de ieşire Dacă tensiunea v i creşte , la trecerea prin valoarea V p

tensiunea de ieşire este comutată de la valoarea scăzută la cea ridicată, în

cazul comparatoarelor neinversoare .

- Cu intrare diferenţială
Dacă tensiunea de comparare v i şi tensiunea de referinţă V REF , care fixează
valoarea de prag V p , se aplica una la intrarea inversoare şi alta la intrarea
neinversoare, comparatorul se numşte cu intrare diferenţială.

- Cu intrare sumatoare

Dacă tensiunea de comparare v i şi tensiunea de referinţă V REF , care

fixează valoarea de prag V p , se aplică la o singură intrare, comparatorul se
numeşte cu intrare sumatoare. În acest caz este nevoie de un artificiu pentru a
face posibilă compararea, şi anume trebuie ca tensiunea V REF să fie de semn
opus tensiunii V p impuse .

- Alte comparatoare

Mai menţionăm că există comparatoare :

 fără reacţie
 cu reacţie pozitivă, numite şi cu histerezis, deoarece prezintă un ciclu de
histerezis.

CAPITOLUL II

COMPARATOARE SIMPLE (FĂRĂ MEMORIE)

7
 II.1. NOŢIUNI GENERALE
În majoritatea cazurilor practice o tensiune variabilă este comparată cu
una fixa care constituie pragul (referinţă) comparatorului.
Daca tensiunea variabila este U1 spunem ca comparatorul este inversor,
iar daca cea variabila este U 2 spunem ca avem de a face cu un comparator
neinversor.
Caracteristica de transfer a comparatorului inversor se prezintă in figura
8.93 a, iar cea a comparatorului neinversor in figura 8.93 b.
Tensiunea de iesire a comparatorului poate avea două valori distincte şi
anume:
- Uemp - de regula pozitiva si asimilata nivelului logic superior
- Uemn - de regula negativa si asimilata nivelului logic inferior.
Caracteristica prezinta un tronson de trecere con-tinua intre cele două
nivele numit zona de indecizie. Lăţimea acesteia, notata DUi si data de relaţia:

Dacă una din tensiunile supuse comparării (sau amândouă) conţin

zgomote sau variatii ce ar trebui ignorate in procesul de comparare, exis-tenta
zonei de indecizie este supăratoare si generatoare de comutari (“vibratii”)
nedorite ale iesirii, asa cum se observa din figura 8.91.
Acesta este principalul dezavantaj al comparatoarelor simple (fara rectie
pozitiva).
Avantajul esenţial al lor este însă valoarea foarte mică a erorii de
comparare. Pe langa valoarea laţimii zonei de indecizie, DUi aceasta mai
conţine ca şi componente decalajul iniţial de tensiune, deriva de tensiune, sem-
nalul comun precum şi căderile de tensiune pe rezistenele de la intrare (daca
exista) determinate de decalajul iniţial de curent.
Din punctul de vedere al comporarii dinamice, trebuie subliniat faptul ca
comparatorul cu amplificator operational este lent (timpul de comutare este de
ordinul zecilor de microse-cunde) din cauza saturarii iesirii. Deoarece lucrează
fără reacţie negativă, nu este necesară corecţia de frecvenţă a amplificatorului
operaţional cu care este realizat comparatorul.

8
 Un alt tip de comparator fără reactţe este cel destinat comparării
valorilor absolute ale unor tensiuni de semne contrare. Schema unui asemenea
comparator se prezintă in figura 8.92.

A. Scheme de comparatoare cu AO (a) şi AN (b)

9
 Fig.1 a

Schema de bază a comparatorului AO (Fig.1 a) reprezintă un

comparator neinversor, cu intrare diferenţială, fară reacţie, care coincide cu
însuşi amplificatorul operaţional.
Comutarea are loc pentru v d = : v i - V REF =0 , adică pentru v i = V

REF , de unde rezultă V p = V REF . Caracteristica statică de transfer a

comparatorului coincide şi ea cu caracteristica AO . Trecând pe axa absciselor
v i în loc de v d şi schimbând scara de la zecimi de milivolţi la volţi , forma ei
devine cea din figura 2.

Fig.2

Caracteristici statice de transfer a comparatorului din fig. 1 b

10
 Schema de bază a comparatorului cu AN este aratată în fig 1 b . Ea
diferă de AO însuşi prin faptul că are înseriat cu fiecare intrare câte o rezistenţă
necesară pentru conversia tensiunilor în curenţi. Din condiţia de comutare a AN
, i  - i  = 0 , şi expresile curenţilor rezultă : V p = R + G - V REF .

Fig. 1 b Schema de bază a comparatorului cu AN

Dacă la intrarea comparatorului se aplică , de exemplu , o tensiune variabilă ca

cea din fig. 3 a , tensiunea de ieşire variază ca în fig. 3 b .

Fig. 3. Ilustrarea funcţionării comparatorului din fig 1,a : a – tensiunea aplicată

la intrare ; b – tensiunea obţinută la ieşire .

11
 În caz particular în care R  = R  , se obţine V p = V REF . Valorile
rezistenţelor se calculează din valorile tensiunilor v i si V REF aşa încât
curenţii de intrare în AN să fie cuprinşi între 10 si 50 A şi să nu crească în
nici un caz peste 2 mA (valoarea limită absolută). Uzual ele sunt de ordinul a 1
M .
Spre deosebire de comparatorul cu AO , unde tensiunea de prag V p

poate avea orice semn, la comparatorul cu AN este necesar ca V p >V BEon =

+0,6 V. Dacă această condiţie este îndeplinită, diagramele din figurile 2 şi 3 b
sunt valorile şi pentru comparatorul cu AN, cu singura deosebire ca tensiunea
V OL =0 .
Este totuşi posibil realizarea unui comparator cu AN pentru tensiunea V
p < +0,6 V, prin adăugarea unui circuit de polarizare aşa cum se arată cu linie
întreruptă în fig. 1 b .
Schema de bază a comparatorului cu AO (fig. 1 a) limitează domeniul
valorilor admise pentru tensiunile v i si V p la valorile limită absolută ale AO
folosit. Dacă trebuie comparate tensiuni mai mari, se poate folosi schema din
fig. 4, care reprezintă un comparator neinversor cu intrare sumatoare, fară
reacţie .
Datorită diodelor, tensiunea aplicată la intrarea neinversoare a AO este
limitată la  0,6V .
Tensiunea de prag se calculează aici cu relaţia:

V p = - R  GV REF

Aşa cum am mai spus, tensiunea V REF trebuie sa fie de semn opus
tensiunii V p impuse. Ultima schemă poate fi dezvoltată prin adăugarea unor
rezistoare suplimentare la intrare a neinversoare a AO. Comparatorul stabileşte
atunci dacă suma ponderată a tuturor tensiunilor este mai mare sau mai mică
decât zero.

12
 Fig. 4. Comparator neinversor cu intrare sumatoare, fară reacţie, realizate cu
AO.

B. Comparatoare cu fereastră realizat cu două AO

Fig. 5 a

13
 Putem combina două comparatoare într-un singur circuit asa ca sa
formeze un comparator dublu, numit comparator cu fereastră (fig. 5 a) .
El stabileşte dacă tensiunea de intrare se află în interiorul sau îi afara
domeniului dintre cele două tensiuni de prag (5 b).

Fig. 5 b
Dacă se doreşte ca tensiunea de ieşire să fie nenula în interiorul
ferestrei şi nula în exteriorul ei, soluţia este mai complicată, în rafara de cazul
în care se dispune de un circuit integrat de tipul circuitului NE 521 al firmei
Signetics .
Pâna aici am prezentat idealizat proprietaţile comparatoarelor descrise .
În particular am presupus tacit ca tensiunea de ieşire comutată instantaneu de
la valoarea ei joasă la cea inaltă (sau invers) în momentul în care tensiunea de
intrare atinge valoarea de prag. În realitate viteza de variaţie a tensiuni de
ieşire este proporţională cu viteza de variaţie a tensiuni de intrare, dar în nici un
caz nu poate fi mai mare decât viteza de variaţie (în limba engleza slew-rate,
SR) pe care este capabil să o asigure AO.
De exemplu la AO comesate intern cu frecvenţa, de tipul A 741, viteza
de variaţie este 0,5 V s . Creşterea de la –15 la +15 V durează deci 60 s . La
aceasta se adaugă timpul necesar reveniri AO din saturatie în regiunea activă.
Datorită faptului ca AO sau AN folosite drept comparatoare lucrează fară
reacţie negaţivă, compensarea cu frecvenţa nu este necesara şi daca se
foloseste un amplificator necompensat intern, se poate renunţa la adaugarea în
exterior a compensari. Viteza de comutaţie creşte atunci, de aproximativ 20 de
ori faţa de situaţia de mai sus.

14
 O altă neidealitate a comparatoarelor descrise constă în nesiguranţa
răspunsului la tensiuni lent variabile. Anume, dacă tensiunea de intrare trece
lent prin valoarea de prag si este însoţita de o tensiune de zgomot, apar salturi
alternative la ieşire (comutaţi aleatoare nedorite între cele două nivele) .
Neajunsurile menţionate sunt micşorate foarte mult prin adăugarea unei
reacţi pozitive, care măreşte amplificarea circuitului (în regiunea liniară de
functionare a amplificatorului) peste limita de stabilitate.
Se obţine astfel un circuit basculant, ca urmare comutarea se face
printrun proces de basculare, în avalanşă, adică un proces care, odată
declanşat, continuă chiar dacă încetează acţiunea cauzei declanşatoare.
Concret, adăugarea reacţiei pozitive are următoarele două consecinţe pozitive:
1. viteza de variaţie a tensiuni de ieşire este mare, fiind independenţa de
viteza de variaţie a tensiuni de intrare si egală cu viteza permisă de AO ;
2. răspunsul devine sigur în orce condiţi, deoarece comutările în cele două
sensuri se fac la valori de prag diferite (între care există o zona moartă, numită
tensiune de histerezis) .

15
 CAPITOLUL III
COMPARATOARE CU HISTEREZIS (CU
MEMORIE)

Pentru a elimina dezavantajul mentionat al comparatoarelor

simple, se realizează comparatoare cu reacţie pozitivă aşa cum se observa în
exemplul din figura 8.93.
Aceasta prezintă un comparator pentru tensiuni de acelaşi semn.
Caracteristica sa de transfer se prezintă în figura 8.94.
Eroarea de comparare definită conform relaţiei 8.208 este mai mare
decat în cazul comparatoarelor fără reacţie.
Avantajul caştigat este cel al eliminării “vibraţiilor”. Proiectantul unui
circuit in care se implementeaza si o functie de comparare urmeaza sa decida
asupra alegerii unui compa-rator simplu sau a unuia cu reactie pozitiva in
funcţie de cazul concret considerat. Ca şi în cazul comparatorului simplu, şi în
cazul celui cu reacţie pozitivă vorbim despre comparator inversor sau
neinversor dupa cum tensiunea variabila este U 1 (aplicata intrării inversoare)
respectiv U2 (aplicata intrării neinversoare).

16
 În primul caz caracteristica de transfer al comparatorului este cea din
figura 8.97, pentru cazul în care tensiunea de prag (refe-rinta) - U 2 este pozi-
tiva. Pentru descrierea analitică a funcţionarii trebuie considerată o stare iniţială
conform careia tensiunea U1 este mult mai mica decat valoarea de prag U 2
(punctul A de pe caracteristica). Conform acestei situaţii tensiunea de ieşire a
comparatorului este pozi-tiva si are valoarea:

8.201
Schema de calcul ce caracterizeaza funcţionarea circuitului se prezintă
în figura 8.95. Conform acesteia tensiunea aplicată intrării inversoare are
expresia:

Atata vreme cât U1 este mai mica decat aceasta tensiune, comparatorul
ramane in starea mentionata. Daca U 1 creşte peste aceasta valoare, intrarea
inversoare devine mai pozitiva decat cea neinversoare si se produce
comutarea tensiunii de iesire care devine:

8.203
Tensiunea la care s-a produs comutarea, data de relaţia 8.202, poate fi
exprimată şi sub forma:

17
care pune in evdenta faptul ca comutarea mentionata se produce la o tensiune
U1 mai mare decat U2.
Daca tensiunea variabila creste in con-tinuare, tensiunea de iesire isi
pastreaza valoarea corespunzatoare relatiei 8.203.
Din acest moment schema de calcul aferenta funcţionării comparatorului
este cea din figura 8.95 b. De aceasta dată intrarii neinversoare i se aplică
tensiunea:

Cand U1 atinge aceasta valoare, corespunzătoare punctului D se

produce comutarea tensi-unii de iesire la valoarea data de relatia:

Tensiunea U1 la care se produce comutarea, data de relaţia 8.205 poate

fi scrisă şi sub forma:

Eroarea de comparare în cazul comparatoarelor cu reacţie pozitiva se

defineşte conform relaţiei:

8.208
unde:

18
 8.209

Latimea zonei de histereza, data de relaţia:

8.210
trebuie corelată cu specificul aplicatiei pentru a rejecta zgomotele suprapuse
care ar putea afecta catastrofal rezultatul comparării.
Ea trebuie sa respecte relatia:

Comparatorul cu histerezis are o caracteristică de transfer neliniară cu

memorie. Astfel de caracteristici se obţin cu ajutorul amplificatoarelor cu reacţie
pozitivă.

Figura 1. Comparator cu histerezis cu inversare

Funcţie de borna de intrare la care se aplică semnalul, se pot obţine

două tipuri de comparatoare: comparatorul cu histerezis fără inversare;
comparatorul cu histerezis cu inversare.
Comparatorul cu histerezis cu inversare se obţine dacă tensiunea de
intrare se aplică la intrarea inversoare a amplificatorului de bază, iar o fracţiune
din tensiunea de ieşire se aplică la intrarea neinversoare.
Tensiunea de intrare diferenţială Ud=U + - U- este o funcţie liniară de
tensiunea de intrare Ui şi de tensiunea de ieşire U o, aspect ce poate fi dedus şi
din teorema de tensiuni a lui Kirchhoff scrisă pentru ochiul de intrare. În planul

19
caracteristicii de transfer a comparatorului de bază (U o,Ud), se obţine ecuaţia
unei drepte (D).

Figura 2. Determinarea punctului de funcţionare pe caracteristica de transfer a amplificatorului

Are loc un proces cumulativ având ca rezultat deplasarea punctului de

funcţionare din punctul A în punctul B.
Durata tranziţiilor la ieşire este determinată numai de parametrii
comparatorului şi nu depinde de viteza de variaţie a tensiunii de intrare U i.
Comparatorul cu histerezis realizat cu un amplificator diferenţial este denumit si
circuit basculant (trigger) Schmitt. Un astfel de circuit se utilizează la
obţinerea de impulsuri dreptunghiulare din semnale sinusoidale, în general ca
formator de semnale dreptunghiulare.

Figura 3. Formele de undă la intrare şi ieşirea comparatorului cu histerezis cu inversare, utilizat

ca formator de impulsuri dreptunghiulare din semnale sinusoidale

Figura 2.1. Comparator cu histerezis cu inversare

20
 CAPITOLUL IV
APLICAŢII ALE COMPARATOARELOR
Cu toată diversitatea extraordinară a aplicaţiilor comparatoarelor, ele pot
fi grupate în două clase principale: aplicaţii în care sunt folosite drept
comparatoare şi aplicaţii în care sunt folosite ca AO. Primele corespund
destinaţiei comparatoarelor şi le vom exemplifica în continuare. Celelalte sunt
posibile datorită faptului că, în esenţă, proprietăţile de amplificator de tensiune
ale unui comparator sunt asemănătoare cu ale AO .
In figurile 11 sunt arătate două particularizări ale schemei de bază a
comparatorului neinversor , cu intrare diferenţială , fară reacăţie pozitivă , din
figura 11 a, corespunzătoare utilizării unuia dintre cele 4 comparatoare dintr-un
circuit cuadruplu M 339 .
Particularitatea fundamentală a utilizării oricărui comparator având
tranzistorul de ieşire un colector în gol constă în obligativitatea conectării unei
rezistente de sarcina R L pentru acest tranzistor între ieşirea circuitului şi un
punct care se află la un potenţial pozitiv faţă de potenţialul ieşirii .
Particularizări ale schemei de bază de comparator neinversor , cu intrare
diferenţială , fară reacţie pozitivă , din fig. 11 a M 339 ; a- cu o sursă de
alimentare şi V REF >0 ; b- cu două surse de alimentare şi V REF <0

.
Fig. 11 a Fig. 11 b
In schema din fig. 11 a comparatorul este alimentat de la o singura
sursă şi tensiunea de referinţă trebuie să fie pozitivă . Schema din fig. 11 b este
alimentată de la două surse şi permite tensiuni de orice polaritate.

21
 CAPITOLUL V
NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

Durata de acţiune a curentului electric. Dacă durata de acţiune a

curentului electric este mai mică de 0,01 efectul nu este periculos;
Calea de trecere a curentului prin corp. Cele mai periculoase situaţii sunt cele
în care curentul electric trece printr-un circuit în care intră şi inima sau locuri de
mare sensibilitate nervoasă (ceafa, tâmpla etc.)
Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc se pot grupa în:
Electroşocuri şi electrotraumatisme.
Când valoarea intensităţii curentului electric este mai mică de 1mA, nu
se simte efectul şocului electric.
La valori mai mari de 10mA curent alternativ se produc comoţii nervoase
în membre; contracţiile muşchilor fac ca desprinderea omului de obiectul aflat
sub tensiune să se facă greu. Peste valoarea de 10mA se produce fibrilaţia
inimii şi oprirea respiraţiei.
Electrotraumatismele se datorează efectului termic al curentului electric
şi pot provoca orbirea, metalizarea pielii, arsuri.
Cositorirea şi lipirea se fac în locuri special amenajate şi prevăzute cu
sisteme de ventilaţie corespunzătoare.
Art.3762: Locurile de muncă la care se execută operaţii de lipire vor fi
prevăzute cu un sistem de ventilaţie locală pentru absorbirea nocivităţilor din
zona ciocanului de lipit.
Art.3764: Toate sculele electrice portabile folosite la lipire vor fi
alimentate la o tensiune de sub 24V, iar în locurile periculoase din punct de
vedere al electrocutării alimentarea se va face la 12V.
Este interzisă modificarea montajelor electrice sub tensiune
Aparatele electrice şi dispozitivele auxiliare sa fie alimentate la o
tensiune corespunzătoare şi să aibă prize cu împământare .

22
 CAPITOLUL V
CONCLUZII

Comparatoarele realizate cu AO au la ieşire două nivele care pot fi chiar

tensiunile de saturaţie. In acest fel tensiunile individuale de intrare pot fi mult
diferite între ele. De aceea trebuie să fim atenţi la valoarea maximă a tensiunii
de intrare diferenţiale care ar putea să apară pentru o anumită configuraţie de
circuit (la fel la tensiunile individuale aplicate pe intrări) şi să ne asigurăm că nu
se depăşesc valorile maxime admisibile ale acestor tensiuni, conform
specificaţiilor de catalog ale tipului de AO utilizat.
Orice circuit electric care are un singur semnal de intrare şi un singur semnal
de ieşire se poate descrie grafic cu ajutorul funcţiei de transfer. Acest grafic
arată care sunt valoarile semnalului de ieşire pentru orice valoare a semnalului
de intrare.
Comparator de tensiune:circuit care semnalizează prin două valori
diferite ale tensiunii de ieşire starea relativă a două tensiuni aplicate la intrare
compararea tensiunilor: prin semnul diferentei dintre ele in functie de semn,
comparatorul raspunde cu una sau alta dintre cele doua valorile disponibile la
iesire pentru comparator putem considera o singură intrare
În primul capitol cu titlul „Comparatoare” am dat o definiţe a
comparatoarelor analogice .Ele sunt circuite analogice a căror tensiune de
ieşire ia o valoare după cum tensiunea de intrare este peste sau sub un nivel
fixat de un element de referinţă. Clasificarea-comparatoare, la care semnalele
de intrare comandă comutarea semnalului de ieşire între două nivele mult
diferite;comparatoare analogice la care semnalele de intrare sunt transmise
la ieşire sau sunt oprite sa ajungă la ieşire în funcţie de nivelul unui semnal de
comandă discontinuu. Clasificarea se mai poate face şi după diferite criterii- .
astfel dacă tensiunea de comparare v i se aplică la intrarea neinversoare,
comparatorul este neinversor, iar daca se aplică la intrarea inversoare,
comparatorul este inversor .

23
 În capitolul II am scris despre ce este un comparator simplu-o tensiune
variabilă este comparată cu una fixa care constituie pragul (referinţă)
comparatorului.
Daca tensiunea variabila este U1 spunem ca comparatorul este inversor,
iar daca cea variabila este U 2 spunem ca avem de a face cu un comparator
neinversor.
Principalul dezavantaj al comparatoarelor simple (fara rectie pozitiva)
este dacă una din tensiunile supuse comparării (sau amândouă) conţin
zgomote sau variatii ce ar trebui ig-norate in pro-cesul de com-parare, exis-
tenta zonei de indecizie este supăratoare si generatoare de comutari (“vibratii”)
nedorite ale iesirii. Avantajul lor fiind valoarea foarte mică a erorii de comparare
pe lângă valoarea laţimii zonei de indecizie, DUi aceasta mai conţine ca şi
componente decalajul iniţial de tensiune, deriva de tensiune, sem-nalul comun
precum şi căderile de tensiune pe rezistenele de la intrare (daca exista)
determinate de decalajul iniţial de curent.
În capitolul III am scris despre comparatoarele cu histerezis cu
reacţie.Acestea prezintă un comparator pentru tensiuni de acelaşi semn.
Avantajul caştigat este cel al eliminării “vibraţiilor”. Proiectantul unui circuit in
care se implementeaza si o functie de comparare urmeaza sa decida asupra
alegerii unui compa-rator simplu sau a unuia cu reactie pozitiva in funcţie de
cazul concret considerat. Ca şi în cazul comparatorului simplu, şi în cazul celui
cu reacţie pozitivă vorbim despre comparator inversor sau neinversor dupa
cum tensiunea variabila este U1 (aplicata intrării inversoare) respectiv U2.
Capitolul IV este destinat aplicaţiilor comparatoarelor, ele putând fi
grupate în două clase principale: aplicaţii în care sunt folosite drept
comparatoare şi aplicaţii în care sunt folosite ca AO. Primele corespund
destinaţiei comparatoarelor şi le vom exemplifica în continuare. Celelalte sunt
posibile datorită faptului că, în esenţă, proprietăţile de amplificator de tensiune
ale unui comparator sunt asemănătoare cu ale AO .
Particularitatea fundamentală a utilizării oricărui comparator având
tranzistorul de ieşire un colector în gol constă în obligativitatea conectării unei
rezistente de sarcina R L pentru acest tranzistor între ieşirea circuitului şi un
punct care se află la un potenţial pozitiv faţă de potenţialul ieşirii .

24
 BIBLIOGRAFIE
1. Simion, E., Miron, C., Feştilă, L. (1986), Montaje electronice cu circuite
integrate analogice, Cluj- Napoca, Editura Dacia
2. Sofron, E. şi alţii, (1987), Electronica – îndrumar pentru lucrări practice,
Bucureşti , Institutul Politehnic
3. Coloşi, T., Morar, R., Miron C. (1979), Tehnologie electronică – componente
discrete. IPCN, Facultatea de Electrotehnică
4. Dicţionar tehnic de radio şi televiziune - Editura ştiinţifică şi enciclopediă -
Bucureşti - 1975.
5. G.Vasilescu - Electronică - Editura didactică şi pedagogică - Bucureşti -
1981.
6. Manualul electricianului : Editura de stat si pedagogica- Bucuresti 1961
7. Winikipedia –libraria online interne
8. http://biblioteca.regielive.ro
9.http://e-cursuri.wikispaces.com/
10. Adrian Biţoiu, Gheorghe Baluţă , Edmond Nicolau „Practica electronistului
amator”,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1984
11..Edmond Nicoalu, Beliş Mariana, Măsurări electrice şi electronice,Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1984
12.Theodor Dănilă, Monica Ionescu-Vlad „Componente şi circuite
electronice”,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1984

25