FIŞA DE DOCUMENTARE

TRANSFORMATORUL DE TENSIUNE

1. TRANSFORMATOARE DE TENSIUNE INDUCTIVE.

Constructia si simbolizarea.
Transformatorul de tensiune contine un miez magnetic M (figura 11), o înfăşurare
primara B, avand un număr de spire relativ mare N 1 şi o înfăşurare secundara b, cu relativ putine
spire N2.
Infasurarea primară se leaga in paralel cu circuitul primar fiind racordată la tensiunea U 1,
iar înfăşurarea secundară alimenteaza cu tensiunea u aparatele de măsurare V1, V2, … sau
releele R1, R2 … (sarcina secundara) legate în derivatie. Miezul magnetic si cele 2 înfăşurari
sunt introduce într-o carcasă, avand izolaţia de ulei sau răşină şi prevazută cu izolatoare de
racordare.

Fig. 11. Transformatoare de măsurat de tensiune: a – principiul de funcţionare; b –

montarea în circuitul de măsurare a transformatorului de tensiune.

Constructiv transformatoarele de tensiune TT pot fi monopolare, bipolare sau tripolare

prevazute deci cu 1, 2 sau respectiv 3 izolatoare si pentru diverse tensiuni nominale (10, 20, 35,
110, 220, 400 KV), iar secundarul este standardizat la 100V sau 110V
In funcţie de caracteristicile lor constructive, transformatoarele de tensiune de fabricaţie
romaneasca se notează de obicei cu 4 simboluri literale, având semnificaţiile de mai jos, urmate
de un număr ce indică tensiunea nominala.
T – transformator de tensiune (se introduce la inceputul notaţiei);
I – pentru montaj interior;
E – pentru montaj exterior;
R – cu izolatie de rasină;
U – cu izolatie de ulei;
M – monopolar;
B – bipolar;
T – tripolar
TERM -
In scopul legarii corecte a transformatoarelor de tensiune la circuitul primar precum si
pentru legarea corectă la bornele secundare ale aparatelor de măsurare inclusiv ale releelor, se
adoptă marcarea bornelor înfăşurărilor primare şi secundare pe baza unei anumite conventii.
Funcţionarea transformatorului de tensiune.
Faţă de transformatoarele de curent care funcţionează practic în regim de scurtcircuit,
transformatorul de tensiune functionează practic în regim de mers în gol deoarece impedanţele
de sarcina din secundar au valori foarte mari. Acest lucru este imposibil de realizat prin faptul ca,
constructiv, un transformator de tensiune functioneaza cu miezul nesaturat şi cu o inducţie foarte
redusă, adica având de exemplu sarcina secundară de 130VA, posedă un miez magnetic
corespunzator unui transformator de putere de 2000 - 3000 VA.
Se defineste raportul de transformare:

Un N
nTT = =
un n (8)

Mărimi caracteristice.
Tensiunea nominala primară. In ţara noastra se construiesc în productie de serie
transformatoarele de tensiune pentru următoarele valori nominale 6, 10, 15, 20, 35, 110, 220 si
400 KV.
Deoarece tensiunile nominale indicate mai sus sunt cele între faze rezultă ca ele sunt
valabile pentru transformatoarele bipolare (care se leaga intre faze), în cazul transformatoarelor
monopolare sau tripolare (care se leaga intre faza şi pământ) tensiunile sunt cele de pe fază.
De exemplu 6/ √ 3 ; 10/ √ 3 KV….400/ √ 3 KV, respectiv 3x6/ √ 3 …3x15/ √ 3 KV etc.

Tensiunea nominală secundară. Dupa cum s-a arătat acest parametru are valoarea
standardizată de 100V, sau 110V între faze, respectiv 100/ √ 3 pe fază .

Numarul înfăşurărilor secundare. Un transformator de tensiune are de obicei două

înfăşurări (bobine) secundare:
 prima înfăşurare secundară (înfăşurarea principală) pentru obţinerea tensiunilor de
măsurare pe faza şi între faze; tensiunea acestei înfăşurari este de 100V la
transformatoarele bipolare si de 100/ √ 3 la cele monopolare si tripolare;
 a doua înfăşurare secundară (infăşurarea auxiliară) necesara realizării “triunghiului
deschis” care asigură filtrarea componentei homopolare de tensiune (3U 0); tensiunea
acestei înfăşurări este de 100/3 la transformatoarele de 35 KV şi de 100V la
transformatoarele din reţelele cu nulul legat direct la pământ (100, 220, 400 si 750 KV).

Raportul de transformare este definit ca raportul nTT al tensiunilor nominale primara Un ,

respectiv secundară un.

Un N
nTT = =
un n (9)
Odata cu indicarea raportului de transformare se evidentiază şi tipul transformatorului
respectiv. De exemplu transformatorul TIRB-20 - 20/0,1 KV arată ca este un transformator
bipolar nu numai din inidacatorul B ci si din faptul ca raportul de transformare este indicat de
tensiunile intre faze.

Eroarea de tensiune. Se noteaza cu eu si reprezinta eroarea de transformare a valorilor

efective (module) ale tensiunilor primare U si secundare u, fiind definită pe baza relaţiei
următoare:
K U U 2−U 1
eu = U1 .100(%) (10)

Ca si in cazul transformatoarelor de curent, eroarea de tensiune admisa în conditii

nominale de functionare, adică la sarcina nominala şi în domeniul de 5-120% U n, se numeste
clasa de precizie.
Transformatoarele de tensiune se construiesc pentru urmatoarele clase de precizie: 0,1;
0,2; 0,5; 1 si 3. Clasele de precizie 0,1; 0,2 si 0,5 sunt destinare in special aparatelor de masurare,
iar clasele de 1 si 3 se folosesc pentru releele de protectie.
Clasa de precizie se indica prin eroarea maxima admisibila exprimata in procente urmata
de litera P (protectie) (de exemplu 3P).
Eroarea de unghi dU care reprezintă defazajul dintre tensiunea primară şi tensiunea
secundară, sensul acestora fiind astfel ales încât acest unghi să fie nul pentru un transformator
ideal; eroarea de unghi se consideră pozitivă dacă vectorul tensiunii secundare este defazat
înainte (fig. 13).

Fig. 13 Eroarea de unghi a transformatorului de tensiune.