AUTOMATIZĂRI INDUSTRIALE – Îndrumar de laborator

LUCRAREA 2

COMPENSATOARE PENTRU TENSIUNI

CONTINUE

1. OBIECTIVELE LUCRĂRII
- consolidarea cunoştinţelor studenţilor asupra principiului de
funcţionare a diverselor tipuri de compensatoare de tensiune continuă;
- însuşirea deprinderilor practice de folosire a compensatoarelor în
efectuarea de măsurări şi verificări cu compensatoare cu echilibrare manuală şi
cu echilibrare automată.

2. NOŢIUNI RECAPITULATIVE DE BAZĂ

PRINCIPIUL METODEI. Compensatoarele de tensiune continuă sunt
aparate pentru măsurarea, cu orice fel de precizie a tensiunii continue sau a
oricărei alte mărimi, convertită în prealabil în tensiune continuă, folosind în
acest scop metode de comparare şi compensare.
Metoda compensării continue constă în compararea tensiunii de
măsurat Ux cu o tensiune continuă reglabilă prelevată de pe un rezistor R. La
echilibru, când cele două tensiuni sunt egale, tensiunea necunoscută se
determină după tensiunea cunoscută. Egalitatea dintre cele două tensiuni este
pusă în evidenţă de către un indicator de echilibru IE care poate fi un
galvanometru de zero.

SCHEME DE PRINCIPIU
COMPENSATORUL PAGGENDORFF SIMPLU
În figura 1 este prezentată schema de principiu a compensatorului
Paggendorff.
Tensiunea U a unei surse produce în circuitul de măsurare un curent

Compensatoare pentru tensiune continuă

12
 AUTOMATIZĂRI INDUSTRIALE – Îndrumar de laborator

constant I = U/R. Cu ajutorul contactului mobil de pe rezistorul de precizie R

se culege o diferenţă de potenţial egală cu produsul dintre curentul I şi
rezistenţa r, cuprinsă între punctul A şi punctul în care se află cursorul. Această
diferenţă de potenţial se află în opoziţie cu tensiunea necunoscută Ux.
Echilibrarea celor două mărimi se face prin deplasarea cursorului astfel ca
indicatorul de echilibru să indice curent nul.

Fig.1. Schema de principiu a compensatorului Paggendorff:

a) pentru Ux < U; b) pentru Ux > U.

Întrucât în momentul echilibrului curentul prin sursa de tensiune

necunoscută este nul rezultă că în acest mod se poate măsura tensiunea de mers
în gol. Echilibrarea celor două tensiuni se poate realiza de către utilizator sau
de către un dispozitiv de echilibrare automată. În momentul echilibrului
tensiunea necunoscută este:
U
Ux = I ⋅ r = r
R
şi se determină după poziţia contactului mobil pe rezistorul R, pusă în legătură
cu dispozitivul de afişare / înregistrare al compensatorului.
Cu schema din figura 1,a) se pot măsura tensiuni Ux mai mici decât
tensiunea U. Schimbând între ele sursa de tensiune Ux cu sursa de tensiune U se
obţine o schemă cu care se pot măsura tensiuni mai mari decât U şi anume :
R
U x =U .
r
Măsurarea tensiunii cu ajutorul acestui montaj (figura 1b) are un
inconvenient: curentul I produs de sursa de tensiune necunoscută determină o
cădere de tensiune pe rezistenţa internă a acesteia ceea ce are ca efect apariţia
unei erori de măsurare. Pentru limitarea acestei erori este necesar ca rezistenţa
R să fie mult mai mare decât rezistenţa internă a sursei tensiunii necunoscute.

Compensatoare pentru tensiune continuă

13
 AUTOMATIZĂRI INDUSTRIALE – Îndrumar de laborator

COMPENSATORUL PAGGENDORFF CU SUBSTITUŢIE

Principala deficienţă a compensatorului Paggendorff simplu constă în
faptul că necesită o sursă de tensiune care să furnizeze o tensiune U riguros
constantă în orice moment de timp. Pentru a elimina acest neajuns se recurge la
o schemă de compensare mixtă: simultană şi succesivă. O astfel de schemă este
prezentată în figura 2, unde în afară de elementele din figura 1 s-au adăugat
sursa de tensiune Ue şi comutatorul K.

Fig.2. Compensator Poggendorff cu substituţie.

Măsurarea tensiunii cu o astfel de schemă se face în două etape şi

necesită două echilibrări.
Prima echilibrare, care se face din când în când, se face cu comutatorul
pe poziţia E şi se deplasează cursorul astfel încât indicatorul de echilibru IE să
indice zero. Prin aceasta se face de fapt o determinare indirectă a curentului
prin punerea în opoziţie a tensiunii etalon Ue cu căderea de tensiune pe
rezistorul R. La echilibru:
U e = re I .

A doua echilibrare se face la fiecare măsurare cu comutatorul K pe

poziţia M. Curentul I rămânând acelaşi, rezultă că:
U x = rx I .

Făcând raportul relaţiilor precedente se obţine:

rx
Ux = Ue .
re

COMPENSATORUL PAGGENDORFF CU TARARE

Deşi compensatoarele pot funcţiona cu orice curent I, în practică se
preferă ca acest curent să fie stabilizat la o valoare comodă pentru calcul şi

Compensatoare pentru tensiune continuă

14
 AUTOMATIZĂRI INDUSTRIALE – Îndrumar de laborator

anume : I = 10-2, 10-3 sau 10-4 A. Fixarea şi stabilizarea la una din aceste
valori se numeşte tarare şi se execută înainte de măsurare sau la anumite
intervale de timp.
O schemă care poate face posibilă tararea este prezentată în figura 3.

Fig.3. Compensator Paggendorff cu tarare.

Şi în acest caz măsurarea se face în două etape şi anume :

- cu comutatorul K pe poziţia E se efectuează tararea adică stabilirea
curentului de lucru la 10 mA, 1 mA sau 0,1 A. În acest scop se
fixează cursorul la o valoare a rezistenţei re = 10-2, 10-3 sau 10-4 apoi
se modifică rezistenţa Ra până se obţine echilibrarea. În starea de
echilibru:

re I = Ue iar I = 10-n A ( i = 2, 3, 4 );
- trecând comutatorul K pe poziţia M se realizează măsurarea, adică
echilibrarea tensiunii Ux cu căderea de tensiune între punctul A şi punctul de
contact al reostatului R, care este proporţională cu rezistenţa rx cuprinsă între
cele două puncte. La echilibru
Ux = rx I = rx10-n V .
Miliampermetrul mA prezent în circuit serveşte numai la măsurarea /
verificarea curentului din circuitul de măsurare, rolul său fiind acela de a
semnala necesitatea retarării.

COMPENSATOARE CU ECHILIBRARE AUTOMATĂ

Caracteristic pentru aceste aparate este faptul că echilibrarea tensiunii
necunoscute Ux cu tensiunea U se efectuează cu ajutorul unui dispozitiv de
echilibrare automată, DEA, care deplasează cursorul potenţiometrului de

Compensatoare pentru tensiune continuă

15
 AUTOMATIZĂRI INDUSTRIALE – Îndrumar de laborator

măsură în poziţia corespunzătoare echilibrului. Totodată acest dispozitiv

poziţionează indicatorul în faţa scalei şi inscriptorul pe hârtia de înregistrare.
Un compensator cu echilibrare automată este în fond un sistem de
reglare (urmărire) închis, cu acţiune după abatere, la care mărimea de referinţă
este tocmai mărimea de măsurat, Ux. Semnalul abaterii, reprezentând diferenţa
dintre Ux şi Ue este amplificat şi prelucrat după o anumită lege de reglare
(integratoare sau proporţională) apoi este folosit pentru echilibrare, adică
pentru modificarea lui Ue astfel încât să devină egal cu Ux.
După modul cum se face echilibrarea deosebim :
- compensatoare automate de tip integrator;
- compensatoare automate de tip proporţional .
Dispozitivele de echilibrare automată dispun de puterea necesară
învingerii tuturor frecărilor şi altor fenomene ce produc erori de măsurare şi
astfel asigură performanţe înalte în ce priveşte precizia, reproductibilitatea,
rejecţia efectelor factorilor perturbatori, lărgimea scalei şi mai ales timpul de
echilibrare care este mai redus decât cel necesar la compensatoare fără
echilibrare automată.
In figura 4 este prezentată schema simplificată a unui compensator de
tip integrator cu o singură mărime indicată şi înregistrată în mod continuu.

Fig.4. Schema simplificată a unui compensator automat.

Compensatoare pentru tensiune continuă

16
 AUTOMATIZĂRI INDUSTRIALE – Îndrumar de laborator

Dintre elementele componente esenţiale ale acestui tip de aparat

remarcăm:
- circuitul de măsurare, CM, alcătuit din reostatul R cu contact mobil,
din rezistoarele fixe R1, R2 şi R3 şi din reostatele Rs şi Rp pentru ajustarea
sensibilităţii acestui circuit;
- circuitul de comparare, CC, alcătuit din circuitul de intrare cu filtrul
RfCf, prin care se introduce tensiunea necunoscută Ux, şi din circuitul de
măsurare de pe care se preia tensiunea continuă UC. Acest circuit generează ca
semnal de ieşire tensiunea de dezechilibru ∆ U care după amplificare serveşte
la echilibrarea celor două tensiuni Ux şi UC;

- transformatorul de reţea, Tr, cu două secundare: unul pentru tensiunea

de alimentare a circuitului de măsurare iar celălalt pentru alimentarea
amplificatorului de tensiune şi putere;
- redresorul, R, şi stabilizatorul de tensiune, ST, care asigură tensiunea
constantă în circuitul de măsurare ne mai făcând necesară sursa de tensiune de
referinţă pentru tarare;
- amplificatorul de tensiune sensibil şi la semn, ATSS, care amplifică
tensiunea de dezechilibru +/- ∆ U;
- amplificatorul de putere sensibil la semn, APSS, alcătuit din
tranzistoarele T1 şi T2 şi din diodele redresoare D1 şi D2, care amplifică în
putere (curent) tensiunea dată de ATSS. Semnalul de ieşire al acestui
amplificator alimentează înfăşurarea de comandă a motorului reversibil, MR;
- motorul reversibil, MR, şi lanţul cinematic, LC, alcătuit din articulaţii
şi angrenaje care asigură deplasarea contactului mobil al reostatului de
măsurare în poziţia necesară echilibrării tensiunilor Ux cu U. Acelaşi lant
cinematic asigură şi deplasarea în poziţii corespunzătoare a acului indicator şi a
inscriptorului dispozitivului de înregistrare;
- dispozitivul de înregistrare, DI, alcătuit din motorul electric de
antrenare a hârtiei, MA, din reductorul de turaţie, RT, rulourile de derulare a
benzii de hârtie pentru înregistrare şi un inscriptor.

Compensatoare pentru tensiune continuă

17
 AUTOMATIZĂRI INDUSTRIALE – Îndrumar de laborator

3. CONŢINUTUL ŞI DESFĂŞURAREA
LUCRĂRII
Utilizarea şi verificarea compensatorului automat
Cu un asemenea aparat se măsoară direct tensiuni electrice sau curent
electric între limitele I = 2 - 10 mA sau 4 - 20 mA, pe baza convertirii acestuia
în tensiune conform legii lui Ohm :
U = RI ,
unde R este o rezistenţă de precizie.
Pentru măsurări se foloseşte un generator de semnal unificat (I = 2 - 10
mA) de tip ELX130 care furnizează semnalul ce se aplică la intrarea
compensatorului. Scara compensatorului este gradată în procente: procentul
zero corespunde curentului I = 2 mA, iar 100 procente corespunde curentului I
= 10 mA.
» Cu ajutorul generatorului de semnal se vor genera succesiv 10 calori
ale curentului care vor fi afişate de acest generator şi consemnate într-un tabel
în care se trece şi efectul lor exprimat în % pe scala compensatorului;
» Se va ridica experimental caracteristica de transfer % = f (I) pe baza
celor zece măsurări şi se va compara cu caracteristica ideală.
» Se vor deduce erorile absolute şi relative considerând că sursa de
semnal are o clasa de precizie superioară clasei de precizie a compensatorului.
În acest scop se va întocmi un tabel de forma:

Curent de referinţă Ii [mA] 2 … 10

Pe baza Indicaţia Xi ideală [%] 0 10 20 30 40 50 … 100
Curent aplicat la intrare I [%] 0 10 20 30 40 50 … 100
erorii normate Indicaţia X experimentală [%]
maxime se va Eroarea absolută ∆ X=Xi-X
Eroarea relativă normată
încadra
∆ X/100
compensatorul în clasa de precizie corespunzătoare.

ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1. Ce principiu stă la baza funcţionării compensatoarelor?

Compensatoare pentru tensiune continuă

18
 AUTOMATIZĂRI INDUSTRIALE – Îndrumar de laborator

2. Câte tipuri de compensatoare cunoaşteţi?

3. Care sunt principalele surse de erori ale compensatoarelor?
4. Care sunt principalele căi de diminuare a erorilor?
5. Cum se poate realiza echilibrarea automată a mărimii de măsurat cu
mărimea etalon?
6. Ce stiţi despre compensatoarele discrete (cu ploturi)?

Compensatoare pentru tensiune continuă

19