ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ

CUPRINS

Argument

Capitolul 1. Fenomenul incalzirii globale

1.1 Pareoclima si perspectivele incalizirii globale ( pag 1 )

1.2 Incalizrea globala si peisajele periglaicare ( pag 4 )
1.3 Modelarea numerica a climei globale ( pag 7 )
1.4 Volumul de gheata si schimbarile climatice ( pag 9 )

Capitolul 2. Cauzele si efectele incalzirii globale

2.1 Viitorul mediului gobal ( pag 11 )

2.2 Nivelul marii si clima ( pag 14 )
2.3 Efectele scimbrilor asupra sanatatii ( pag 15 )

Capitolul 3. Solutii pentru diminuarea fenomenului de incalzire globala

3.1. Reducrea emisiilor ce cauzeaza scimbarile climatice ( pag 16 )

Bibliografie

Anexe
 ARGUMENT

Incalzirea globala este fenomenul de crestere a temperaturilor medii inregistrate ale

atmosferei in imediata apropiere a solului, precum si a oceanelor. 
Fenomenul de incalzire globala a inceput sa ingrijoreze dupa anii '60, in urma dezvoltarii
industriale masive si a cresterii concentratiei gazelor cu efect de sera care sunt considerate in
mare masura responsabile de acest fenomen.
Modelele climatice elaborate de specialistii in domeniu estimeaza ca clima globala se va
incalzi cu 1,1 - 6,4°C in cursul secolului al 21-lea. Estimarile variaza din cauza faptului ca nu
poate fi prevazuta evolutia emisiilor de gaze care cauzeaza efectul de sera. De altfel, tendinta de
incalzire continua a planetei in secolul XXI este relevata de foarte multe studii in domeniu.
Foarte ingrijorator este insa faptul ca aceste scenarii climatice arata ca zonele polare se vor
incalzi cel mai mult, ceea ce ar putea avea consecinte dramatice.
Cauza principala a incalzirii globale este cresterea concentratiei de CO2 in atmosfera in
ultimele secole. Aceasta a fost de 280 ppm inainte de revolutia industriala, fiind acum de 430
ppm, adica aproape dubla, iar in anul 2035 ar putea fi de 550 ppm, daca fluxul emisiilor actuale
de gaze cu efect de sera (GES) s-ar mentine peste capacitatea naturala de absorbtie. 
Aceasta ar putea duce in imediata perioada la o crestere cu inca 2°C. Aceasta este probabil sa se
intample daca tinem seama de dezvoltarea impetioasa a economiilor in China, India, Brazilia,
Australia, Asia de Sud-Est sau in Europa rasariteana si de faptul ca SUA nu a ratificat inca
Protocolul de la Kyoto, in timp ce utilizarea surselor inlocuitoare regenerabile curate de energie
si retinerea CO2 la centralele pe combustibili fosili avanseaza greu.
Pe langa dezvoltarea industriala, o alta cauza la fel de importanta o reprezinta defrisarile
masive ale padurilor. Acestea duc la o crestere a concentratiei de noxe ceea ce provoaca efectul
incalzirii globale si epuizarea stratului de ozon. Pentru a stopa efectele negative provocate de
aceste defrisari, specialistii spun ca ar fi nevoie de o impadurire cu 20% fata de totalul deja
existent la nivlul intregului glob.
Expertii Grupului Interguvernamental asupra Evolutiei Climei (GIEC) au lansat un
diagnostic alarmant asupra pericolelor incalzirii globale. Potrivit acestora, o incalzire cu 2 sau 3
grade Celsius pe plan global fata de nivelul mediu de temperatura din 1990 va avea un impact
negativ urias asupra tuturor regiunilor planetei.Pana in anul 2080, circa 3,4 miliarde de oameni
vor suferi de pe urma penuriei grave de apa provocata de topirea ghetarilor, iar alti 600 de
milioane de oameni vor suferi de foame de pe urma secetei, degradarii si salinizarii
solului. Seceta va afecta regiuni intinse din sudul Africii, America Latina, zona mediteraneeana,
Orientul Mjlociu si Africa de Nord. Unele studii prezic spre exemplu ca padurile amazoniene s-
ar putea usca pur si simplu, antrenand pieirea unui numar urias de specii de animale si plante.
Expertii spun ca la fel s-a intamplat acum 55 de milioane de ani, la sfarsitul Paleocenului, cand o
crestere cu 5 grade Celsius a temperaturilor medii a pustiit planeta.
Pentru a se putea salva, speciile trebuie sa se adapteze acestor schimbari sau sa migreze
odata cu zonele climatice. Acele specii care nu se pot adapta sau nu pot sa migreze, risca sa
dispara din cauza schimbarilor climatice din habitatul lor. De exemplu, speciile din zonele
montane nu vor avea unde sa se mute in zone mai inalte si mai reci ceea ce ar duce la disparitia
lor daca acestea nu se vor adapta. O situatie similara se va inregistra in regiunea arctica. Flora si
fauna din zona nu se pot muta mai spre nord pentru a se feri de incalzirea globala si risca sa
dispara.Valurile de caldura - consecinta a incalzirii globale - implica unele riscuri pentru
sanatatea populatiei, mai ales in zonele urbane, unde temperaturile sunt mai ridicate. 
Se cunoaste ca vremea caniculara poate creste riscul de deces, indeosebi la persoanele
susceptibile de sensibilitate la efectele stresului termic. Cea mai mare vulnerabilitate o au, in
general persoanele din grupele de varsta care depasesc 65 de ani.
Canicula poate cauza de asemenea si dezastre naturale. Aceasta poate produce incendii, sau
poate intretine incendiile de padure provocate din neglijenta omului. In acest caz sunt distruse
suprafete insemnate de padure (uneori, zeci de mii de ha), punand, totodata, in pericol viata
persoanelor aflate in apropiere. De asemenea, ele provoaca nori de fum care impiedica
desfasurarea in conditii bune a transporturilor. Prin impactul asupra productiei de hrana, seceta
poate avea efecte devastatoare asupra sanatatii umane. Aceasta cu atat mai mult cu cat seceta este
un fenomen cu frecventa mare in zone extinse din state in curs de dezvoltare, cu populatie
numeroasa.
Insuficienta de hrana determina un nivel mai ridicat al morbiditatii, cauzat de o serie de
afectiuni, intre care se deosebesc pelagra, anemia feripriva, hipocalcemia, hipomagnezia,
continutul scazut in macro- si, mai ales, micronutrienti (vitamine, saruri minerale), dar si slabirea
rezistentei organismului fata de factori patogeni.
 CAPITOLUL I

FENOMENUL INCALZIRII GLOBALE

Incalzirea globala este fenomenul de crestere a temperaturilor medii inregistrate ale a

atmosferei in imediata apropiere a solului,cat si a oceanelor.Fenomenul de incalzire globala a
inceput sa ingrijoreze dupa anii ’60,in urma dezvoltarii industriale masive si a cresterii
concentratiilor gazelor cu efect de sera care sunt considerate in mare masura responsabile de
acest fenomen.Incalzirea globala este o problema ce ne pune in pericol viitorul ca
omenire;aparuta o data cu poluarea,incalzirea globala poate fi luata ca un pericol
mondial,schimbarea climatica constituind o amenintare la fel de grava ca si terorismul.

1.1.Pareoclima si perspective incalzirii globale

Sistemul climatic terestru pare orientat spre schimbare.Modelele numerice prognozeaza ca

schimbarea se va desfasura tot mai rapid si va ajunge la un nivel de echilibru cu o temperatura
mai ridicata decat oricare alta intalnita de-a lungul existentei umane.
Datorita faptului ca asteptata schimbare produsa de gazele de sera este diferita fata de tot
ce experienta noastra ne-a invatat despre sistemul climatic,se manifesta o considerabila
incertitudine in privinta increderii in prognozele stiintifice elaborate.Astfel indiscutabila crestere
cu 0,5°C a temperaturii medii globale in secolul al XX-lea se inscrie in limitele ,,naturale’’ ale
varietatii climatice din ultimele secole.Mai mult,recenta incalzire cu 0,5°C reprezinta doar
aproximativ jumatate din cea rezultata din modelele atmosferice,mai ales datorita stocarii
caldurii in oceane.
Date fiind aceste incertitudini si complicatii,este necesar sa examinam comportamentul pe
termen lung al climei.In trecutul indepartat,clima era suficient de diferita de cea actuala pentru a
ne ajuta in dificila arta de a prezice cum va arata clima viitorului ca urmare a emisiilor crescute
de gaze de sera.Modurile in care pareoclima a fost folosita-ca analogie cu viitorul,ca un mijloc
de testare a modelelor climatice numerice si ca mijloc de a proba comportamentul sistemelor
atmosferice,oceanice si continentale in timpul perioadelor de tranzitie climatica importanta-
reprezinta baza acestui capitol.

Paleoclimatele tropicale si subtropicale

Inca de la inceputul acestui secol,a fost acceptata idea ca deserturile Sahara,Arabia si Thar
nu au fost intotdeauna atat de aspre si de salbatice ca in prezent.
Picturile rupestre din Muntii Tibesti din Sahara,(anexa nr.1.fig.1.),care reprezinta turme de
vite,bivoli sau gazele,si ramasitele de schelete ale acestora si ale altor specii faunistice au
sugerat un spatiu bine umezit si care,precum savanele actuale,era bogat in viata animala.Mai
recent,diagramele polenului de la Oyo,din inima Saharei rasaritene,dovedesc existenta unor
plante tipice zonei de savana ce se afla cu 500 km mai la sud.
Prezenta unor plante tropicale ca Hibiscus ,a caror polen este foarte greu
dispersabil,demonstreaza ca aceste plante cresteau in locurile respective in acea
perioada.Diagramele polinice din vestul Africii si din lacurile sarate din Rajasthan,nord-vestul
Indiei,indica faptul ca aceleasi centuri de vegetatie tropicala orientate spre nord ocupau un sector
larg de-a lungul tropicelor si subtropicelor din Lumea Veche.
La inceput s-a crezut ca a existat o coincidenta intre conditiile de umezeala responsabile
pentru modificarile climatice de la latitudinile joase si perioadele glaciare de la latitudinile mari-
iar in cateva regiuni subtropicale cum ar fi sud-vestul American,chear asa s-a intamplat.Dar
14
pentru mult mai multe regiuni,in special pentru cele intertropicale,datarile cu C au aratat
ulterior ca ultima perioada umeda s-a produs in timpul Pleistocenului superior si in prima
jumatate a Holocenului(12 500-5 000 de ani in urma).
In acel timp Sahara putea fi cu greu numita desert;era mai degraba un teritoriu impanzit
cu lacuri.Lacuri care-cel putin ceea ce a ramas sub forma depozitelor lacustre-furnizeaza cea mai
buna dovada pentru schimbarile climatice si hidrologice din zonele uscate de pe Glob din ultimii
20 000 de ani.
In mod special,lacurile izolate si-au modificat suprafata si adancimea in mod
dinamic,raspunzand schimbarilor regimului precipitatiilor si scurgerii,pe de-o parte,si a
evaporatiei,pe de alta parte.Sedimentele lacustre si linii de tarm au ramas asupra nivelului actual
al apelor,ca marturie a unor timpuri cand bilantul hidrologic era mai favorabil decat astazi.
 Pentru ultimul ciclu glaciar-interglaciar,unele dintre cele mai valoroase inregistrari
paleoclimatice se gasesc chear in carotele glaciare(anexa 2,fig.2.).Carotele nu contribuie doar la
trasarea curbei paleotemperaturilor,ci si la reconstituirea concentratiei atmosferice a gazelor de
sera cu ajutorul bulelor de gaz captive in gheata.
O a doua sursa de informatii,la fel de valoroasa,pentru paleohidrologia lacurilor izolate
este chimismul apei;pe masura ce nivelul unui lac cobora,apa devenea tot mai concentrata in
saruri,fiind la inceput usor sarata,apoi sarata si,eventual,in final hipersarata,cum este Marea
Moarta.Din acest motiv,majoritatea lacurilor din regiunile aride sunt sarate.
Variatia de la apa dulce la apa sarata nu influenteaza doar caracterul sedimentelor depuse
in lac,ci controleaza in mare masura organismele vii;multe dintre resturile lor sunt conservate in
sedimente lacustre.Printre cele mai utile organisme-indicator sunt diatomeele 1,ostracodele2 si
molustele.Indicatorii de paleosalinitate,ca diatomeele,arata ca in multe lacuri sarate de astazi
avem apa dulce in Holocenul timpuriu,fiind propice pentru viata unei faune bogate si variate.
Analizele polenului si cele ale variatiei nivelurilor lacustre pentru Holocenul timpuriu si
mediu ne atrag atentia asupra faptului ca majoritatea schimbarilor climatice din viitor se vor lega
de stresul hidric si de seceta,mai degraba decat de o simpla incalzire climatica.Aceste date
paleoclimatice sunt impresionante,ele aratand ca marile schimbari produse in extensiunea
regiunilor secetoase de pe Glob au fost associate cu schimbari relativ mici ale temperaturii medii
globale.
De fapt,nu media termica,ci repartitia temperaturii pe anotimpuri a fost cea care a
modificat atat de serios regimul precipitatiilor.De exemplu,intensitatea circulatiei musonice din
sudul Asiei depinde de incalzirea aerului deasupra Eurasiei;datorita unor temperaturi estivale mai
ridicate,depresiunea barica sud-asiatica s-a adancit la inceputul Holocenului.Aceasta a atras mai
mult aer umed din zonele tropice oceanice,rezultand o suprafata mai mare si o intensitate sporita
a ploilor musonice.
Legatura dintre precipitatiile sporite din regiunea tropicului de nord si cresterea
temperaturilor estivale din continentele nordice indica o cauzalitate data de radiatia solara
receptata pe anotimpuri.Dintre toate perioadele de schimbari climatice din trecut,ultima tranzitie
glaciar-interglaciar pare sa fie cea mai relevanta pentru intelegerea vitezei si naturii incalzirii
globale. Datele paleoclimatice indica faptul ca nici temperatura si nici precipitatiile nu au crescut
1
Diatomee-clasa de alge monocelulare microscopice,cu cochipii de silice
2
Ostracode-ordin de crustacee inferioare cu corpul nesegmentat si cochilie bivalva
constant in timpul tranzitiei,o data cu modificarea gradate a bilantului radiativ terestru care a
inceput sa creasca acum 18 000 de ani.
De exemplu,coleopterele,care raspund docil si sensibil la schimbarile climatice,arata ca
temperaturile din nord-estul Europei au crescut brusc in urma cu 13 000 de ani.Clima a
recunoscut o scurta perioada de racire acum 11 0000-10 000 de ani;dupa inregistrarile din
carotele glaciare,temperatura a scazut cu 7°C in numai 50 de ani,inainte de a creste decisiv la
inceputul Holocenului.
O tranzitie similara,treptata,de la glaciar la interglaciar,este evidentiata si de dovezile
legate de nivelul eustatic al marii,de cele deduse din carotele de mare adancime din Atlanticul de
Nord,si de nivelele lacustre nord-africane.In timp ce schimbarile climatice din trecut reprezinta
un ghid,reactiile viitoare ale climei la presiunea gazelor de sera nu sunt nici simple si nici usor
de prezis.

1.2.Incalzirea globala si peisajele periglaciare

Regiunile climatice reci,de la latitudini mari,sunt recunoscute ca fiind componente vitale ale
sistemului climatic global si avand,probabil,o reactie rapida fata de viitoarele modificari
climatice.Majoritatea modelelor actuale numerice ale climei globale sunt de acord,in general,ca
marirea concentratiei de CO2 si de alte gaze de sera(metan,oxid de azot si ozon)va produce o
incalzire globala de cateva grade Celsius,pana ce concentratia lor globala va fi echivalenta cu
dublul concentratiei atmosferice preindustriale de dioxid de carbon.
Regiunile boreale si cele subarctice sunt considerate a fi de o sensibilitate aparte la
modificarile regionale sau globale ale mediului inconjurator.Anotimpurile din regiunile
temperate au un caracter mai excesiv in zonele nordice,atat ca durata,cat si ca amplitudine,cu
ecarturi mari de temperatura intre vara si iarna.
De altfel,variabilitatea climatica este si ea mai pronuntata pentru scari de timp de ordinal
deceniilor sau mai mari.Se asteapta ca incalzirea globala datorata efectului de sera sa aiba cele
mai mari valori la latitudini inalte,si mai ales ca temperatura din timpul iernii sa creasca mult mai
mult decat media anuala.
La latitudini mari,ca si in regiunile montane,printre efectele importante ale schimbarii
climei se vor numara interventiile in procesele de inghet-dezghet si modificarile in
comportamentul ghetarilor.Modificarile proceselor ce se desfasoara in criosfera pot avea o gama
larga de efecte secundare in procesele geomorfologice,conditiile hidrologice si regimul termic al
solului,precum si in vegetatie,habitatele naturale,structurile si amenajarile antropice.
Prin urmare, acest capitol urmareste:
a) Definirea mediului periglaciar si sublinierea extinderii spatiale si a regimului termic al
permafrostului
b) Trecerea in revista a variabilitatii climatice din regiunile nordice;
c) Evidentierea interrelatiilor complexe din cadrul sistemului admosfera –“strat-tampon”-
permafrost
d)Evaluarea importantei regiunilor nordice,in special a turbariilor,ca surse de CO2 si CH4
e)Sintetizarea reactiei permafrostului la schimbarile de temperatura din trecut si din viitor
f)Descrierea unor reactii geomorfologice la degradarea permafrostului si implicatiile lor
practice

Incalzirea regionala
Principalele modificari ale echilibrului climatic dedus din modelele numerice de circulatie
generala indica o incalzire medie la latitudini mari,mai accentuate iarna decat incalzirea
globala,cresteri ale precipitatiilor tot la latitudini mari,si o diminuare a suprafetei acoperite de
gheata marina si a celei acoperite de zapada.
Se cunoste,in general,ca tendintele de evolutie a temperaturii in secolul trecut au fost
diferite in diverse parti ale regiunilor boreale si subarctice.In mod similar,dovezile
paleoclimatice bazate pe date conexe indica evident ca,desi variatiile de temperatura cele mai
mari s-au produs in zona latitudinilor mari,ele s-au caracterizat prin mari diferente regionale ca
amplitudine si corelatie in timp.
De exemplu,oamenii de stiinta rusi au reconstituit abateri de temperatura(prin
comparative cu situatia actuala)de 6°C-8°C pentru Europa nord-estica si de 8-12°C pentru nordul
Siberiei in timpul ultimului interglaciar,in timp ce abaterea termica la nivel global a fost de
numai circa 2°C.Si in acest caz,temperaturile de iarna au suferit abateri mai mari decat cele de
vara.Tendintele similare par sa se fi manifestat si in asa-numitul optim termic de la mijlocul
Holocenului.Pentru optimul climatic Holocen s-a plecat de la reconstituirea unei abateri de 4°C
fata de temperatura medie actuala a lunii iulie,urmand fluctuatii reci care s-au desfasurat:intre
acum 3 000-2 000 de ani,acum aproximatix 1 500 de ani si in timpul Micii glaciatiuni
medievale,cu scaderi de temperatura de aproximativ 1°C.In timpul ultimei perioade ce s-a
interpus racirilor,optimul secundar din Evul Mediu(intre anii 850-1 200 d.Hr.),temperaturile erau
cu circa 1°C mai mari decat azi.
Fluctuatii de temperatura de acelasi ordin de amplitudine s-au produs si in acest
secol,ilustrand inca o data marea variabilitate a temperaturilor in regiunile nordice,mai ales
atunci cand se analizeaza la scara regionala.Cu toata cresterea continutului de CO 2 din
atmosfera,de la 310 la 350 p.p.m. in timpul ultimilor 50 de ani,masuratorile meteorologilor de la
statele din Suedia arata o descrestere a temperaturii medii anuale de aproximativ 1°C fata de anii
’30.
Aceasta tendinta de racire este dinstincta,mai ales iarna,in partile nordice ale
Suediei.Totusi,temperatura medie globala a aerului la nivel de 2 m a crescut cu 0,3°-0,6°C in
ultimii 100 de ani,in anii ’80 consemnandu-se cei mai calzi 5 ani,la nivel global.Variabilitatea
temperaturilor pune la indoiala faptul ca semnalul termic de schimbare climatic ar fi detectat mai
intai in regiunile nordice,chear daca cele mai mari cresteri simultane de temperatuta apar tocmai
in aceste regiuni.

Relatiile dintre clima si permafrost

Schimbul caloric dintre clima si permafrost poate fi privit in termenii unui asa-numit ,,strat
tampon’’ intre atmosfera si stratul de permafrost.Covorul de vegetatie,stratul sezonier de
zapada,solul organic si solul mineral,ca parti ale stratului active,sunt cei mai importanti factori
naturali locali care afecteaza permafrostul.
Grosimea si durata stratului de zapada reprezinta probabil cel mai important factor datorat
proprietatilor de izolare.Capacitatea de conductivitate a zapezii proaspete uscate este de doar
20% din cea a zapezii compacte vechi sau a nisipului uscat,de 5% din cea a nisipului umed sau
de 4% din cea a ghetii.
Grosimea si durata stratului de zapada depind in mare masura de prezenta si tipul
vegetatiei.Aceasta influenteaza temperatura suprafetei prin umbrire,determinand astfel racirea
terenului.In plus,vegetatia impiedica racirea radiativa nocturna,iar solul este uscat prin
evapotranspiratie,ceea ce produce capacitatile sale calorice.Chear daca aceste efecte sunt mai
mici decat cele ale prezentei stratului organic,ele pot fi totusi responsabile pentru portiunile de
permafrost de sub copacii izolati.Stratul organic influenteaza puternic temperaturile terenului
prin capacitatile diferite de izolare.

1.3.Modelarea numerica a climei globale

Studiul climei la nivel global,prin intermediul modelelor numerice,reuneste investigatii din

trei domenii separate de cercetare,si anume:domeniul cercetarilor de laborator,cel al analogiilor
si cel teoretic.Mijloacele prin care se realizeaza respectiva unificare si gradul de
reusita,cunatificat in realismul climatelor simulate,reprezinta subiectul acestui capitol.
Modelele climatice la scara globala,realizate pentru a simula clima intregii planete,trebuie sa
ia in considerare intregul sistem climatic.Pentru realizarea unui model climatic,trebuie integrate
interactiunile ce se produc intre componentele sistemului.Aceasta actiune intampina mari
probleme,deoarece diferitele interactiuni se produc la scari de timp diferite.

Incalzirea prin efect de sera

Efectul de sera este o teorie bine inteleasa de cercetatorii atmosferei si climei,si care ajuta la
prognoza cu success a temperaturilor de pe Terra si de pe alte planete.Teoria efectului de sera se
bazeaza pe faptul ca in timp ce gazele din atmosfera terestra sunt transparente la radiatia venita
de la Soare,unele dintre ele absorb radiatia termica emisa de suprafata Terrei.
Aceasta interactiune radiativa intre anumite gaze din atmosfera si radiatia calorica
emisa,conduce la incalzirea gazelor respective si,ca urmare,ele insele reemit caldura in toate
directiile.O parte din aceasta energie reemisa traverseaza atmosfera inapoi spre
suprafata,contribuind la incalzirea suplimentara a ei fata de incalzirea datorata absorbtiei radiatiei
solare,efectul rezultat fiind numit,,efect de sera’’.Efectul de sera ,,natural’’ transforma Pamantul
dintr-o planeta neprielnica vietii,cu o temperatura medie globala de -18°C,intr-o planeta locuibila
cu o temperatura medie globala de +15°C.
Cel mai semnificativ agent al efectului de sera din atmosfera Terrei este reprezentat de
vaporii de apa,care contribuie in mod current cu circa 100 din cei 148 de wati in plus,indusi
radiativ,si care incalzesc fiecare metru patrat al suprafetei datorita efectului de sera.Din
pacate,cantitatea de vapori de apa din atmosfera este,in esenta,incontrolabila,cea mai importanta
sursa fiind evaporarea de pe oceane.Activitatile umane modifica,totusi,incarcarea cu vapori de
apa a atmosferei;temperatura creste ca reactie la cresterea concentratiei de CO 2 si a altor gaze de
sera,conducand la cantitati mai mari de apa evaporata,ajungandu-se astfel la temperaturi in
crestere si,de aici,la o crestere a evaporatiei.Aceasta cuplare puternica de tip feedback pozitiv
dintre temperatura si vapori de apa produce schimbari de temperatura mai mari decat ar realize
cresterea cantitatii de CO2 sau alte gaze.
O data cu incalzirea troposferei,ca rezultat al cresterii concentratiei de CO 2,particule de
gheata din norii localizati intre izoterme de 0°C si -15°C se transforma in particule de
apa.Datorita acestui fapt,precum si ritmului mai rapid de transformare in precipitatii a norilor din
particule de gheata,fata de cei alcatuiti din particule lichide,cantitatea de nori creste.
Efectul radiativ al norilor ,,lichizi’’domina efectul radiativ inflarosu,rezultand astfel o
reducere a radiatiei nete la partea superioara a atmosferei.In continuare,se diminueaza si
incalzirea produsa de CO2.care constituie un feedback negativ.Apar si alte efecte ale
mecanismelor de feedback datorat norilor.
Pe masura ce atmosfera se incalzeste,norii vor contine mai multa apa,crescand astfel si
opacitatea lor.Pentru norii alcatuiri din particule lichide,efectul radiatiei solare domina efectul
radiatiei inflarosii,conducand la o reducere a incalzirii,ceea ce inseamna un feedback
negative.Pentru norii formati din gheata,feedback-ul poate fi negativ sau pozitiv,in functie de
emisivitatea lor.
Integrarea efectelor corecte ale mecanismelor legate de feedback-ul datorat norilor in
modele cliamtice numerice depinde de imbunatatirea efectorii masuratorilor si a schemelor de
parametrizare.
Modelarea climatica numerica reprezinta mai mult o stiinta experimentala decat
geomorfologie de teren.Diferenta consta in faptul ca trasaturile sistemului sunt explorate cu
ajutorul unui computer sin nu pe teren.
Modelarea numerica se bazeaza pe legi teoretice,pe analogia proceselor care nu sunt
complet intelese sau care nu pot fi descrise teoretic la scara ceruta,si pe experimente de laborator
sub forma simularilor numerice ale aceluiasi fenomen folosind mai multe tipuri sau configuratii
de modele.Se cunoste,in prezent ca fata de presiunile graduale la care omul supune
Terra,variabilitatea naturala a sistemului climatic face foarte dificila detectarea unei tendinte fara
echivoc in urmatoarele decenii.
1.4.Volumul de gheata si schimbarile cliamtice

In prezent,ca de altfel si in ultimele cateva milioane de ani,calotele glaciare joaca un rol de

pivot in modelarea mediului inconjurator la nivel global.Prin cresterea si descresterea lor,se
modifica topografia suprafetei si albedoul Terrei ,influentand astfel temperaturile globale si
deplasarea maselor globale.Ele stocheaza apa si schimba nivelul marii.
Comportamentul calotelor este marcat de mecanisme de tip feedback,care pot amplifica
modificarile climatice slabe,sau care pot introduce un feedback glaciar puternic capabil sa
modifice chear sensul de schimbare a climei.In sfarsit,fluctuatiile calotelor pot si considerate
primele semne de schimbare.Ruperea ghetarului de self Wordie intr-o parte relativ calda a
Antarcticii poate fi considerata un astfel de exemplu.
Modificarile bilantului glaciar de suprafata sunt semnificative pentru raspunsul unei calote la
incalzire.Bilantul glaciar al masei de gheata descrie castigul sau pierderea de masa dintr-o calota
glaciara si reprezinta diferenta dintre acumularea totala si ablatie.Bilantul glaciar de suprafata
marcheaza legatura directa a suprafetei glaciare cu clima si se masoara prin diferenta dintre
cantitatea de zapada acumulata si cantitatea de gheata pierduta prin topire.
Altitudinea la care acumularea egaleaza ablatia se numeste altitudinea liniei de
echilibru.Ea poate fi comparata cu linia zapezii din climatele temperate.La prima,vedere s-ar
putea crede ca o incalzire mai mare va putea conduce la o topire mai accelerate,reducandu-se
astfel volumul masei de gheata.
Dar lucrurile nu sunt atat de simple in cazul calote glaciare.Astfel,ea are valori de numai
cativa centrimetri pe an la temperature mai mici de -20°C si creste pe masura ce temperatura se
apropie de zero.In partile uscate si reci din interiorul calotei glaciare,bilantul este conditionat de
caderile de zapada.In mediile geografice mai reci de aproximatic -10°C,incalzirea va da valori
mai mari ale bilantului glaciar,in timp ce in conditii mai calde,accelerarea topirii va reduce
bilantul glaciar.
Degradarea icebergurilor(anexa 3,figura 3) reprezinta un mecanism de ablatie a carui
importanta justifica tratarea separata.Exista o legatura puternica si exponentiala intre ritmul de
distrugere si adancimea apei.Relatia este atat de sensibila,incat o crestere a adancimii apei la
marginea unei calote glaciare poate determina distrugerea ghetarilor,cresterea drenajului spre
margine,scazand astfel suprafata topografica a ghetii in interiorul calotei.Acesta este mecanismul
care se presupune ca a cauzat ritmurile ridicate de retragere a marginii ghetii din Cuaternar,cum
ar fi dezintegrarea calotei glaciare Laurentiene din Golful Hudson.
Adancimea apei ar putea creste odata cu ridicarea globala a nivelului marii,asociata cu
expansiunea termica a oceanelor in conditii mai calde,sau odata cu subsidenta locala tectonica
sau izostatica a crustei terestre la marginea ghetii.Ca alternative,accelerarea topirii din regiunea
de fund ar putea subtia gheata si ar determina-o sa pluteasca si sa se deplaseze mai rapid.
Conceptia acestui capitol este ca fiecare calota glaciara raspunde in mod distinct la
schimbarea climei.S-a sugerat anterior,in acest capitol,ca,in zonele uscate si reci,masa calotelor
glaciare ar creste in anumite conditii.Calota Antarctica se gaseste intr-un astfel de mediu si ne
putem astepta la un comportament adecvat,in cazul unei incalziri globale.

CAPITOLUL II.
CAUZELE SI EFECTELE INCALZIRII GLOBALE
 Cauza principala a incalzirii globale este cresterea concentratiei de CO2 in atmosfera in
ultimele secole si aceasta ar putea duce,in imediata perioada la o crestere cu inca 2°C a mediei
temperaturilor pe glob.Pe langa dezvoltarea indusitiala,o alta cauza.la fel de importanta o
reprezinta, defrisarile masive ale padurilor(anexa 4,fig.4).
Aceastea duc la o crestere a concentratiei de noxe,ceea ce provoaca efectul incalzirii
globale si epuizarea stratului de ozon.Pentru a stopa efectele negative provocate de aceste
defrisari,specialistii spun ca ar fi nevoie de o impadurire cu 20% fata de totalul deja existent la
nivelul intregului glob.
Incalzirea globala are efecte profunde in cele mai diferite domenii.Ea determina ridicarea
nivelului marii,extreme climatice,topirea ghetarilor,extinctia a numeroase specii si schimbari
privind sanatatea oamenilor.Impotriva efectelor incalzirii globale se duce o lupta sustinuta,al
carei aspect central este ratificarea de catre guverne a Protocolului de la Kyoto privind reducerea
emisiei poluantilor care influenteaza viteza incalzirii.Protocolul de la Kyoto reprezinta o
intelegere prin care tarile semnatate se angajeaza sa reduca emisiile de CO 2,precum si alte cinci
gaze de sera.

2.1.Viitorul mediului global

Nicioadata nu a existat o atat de mare preocupare pentru viitorul mediului inconjurator
la nivel global ca in prezent.Probleme ca despaduririle sau degradarile de teren,poluare apelor
marine ai a apelor dulci,subtierea stratului de ozon,si mai presus de toate incalzirea climatica
datorata efectului de sera sunt private cu o justificata ingrijorare,atat de oamenii de stiinta,cat si
de publicul larg.Incalzirea globala,care probabil este in desfasurare,ar putea avea consecinte
importante asupra sistemului mediului global,afectand frecventa furtunilor si a
inundatiilor,distributia plantelor si animalelor,dinamica ghetarilor si a ghetii,nivelul marii.

Gazele de sera si incalzirea globala

Subiectul care,mai mult ca oricare altul,a stimulat cercetarile aupra schimbarilor globale
ale mediului inconjurator este perspectiva incalziri climatice globale,atribuita cresterii emisiilor
de gaze cu efect de sera.Cele mai importante astfel de gaze:vaporii de apa,CO 2 si metanul.sunt
prezente in mod natural in atmosfera;in absenta lor,temperature medie globala ar fi cu
aproximativ 33°C mai scazuta.In ultimele secole,concentratia atmosferica a anumitor gaze de
sera a crescut exponential,ca rezultat al activitatii antropice.Observatiile si masuratorile efectuate
in secolul al XX-lea pe bule de aer din calotele de gheata polara arata o crestere cu 25-30% a
continutului de CO2 fata de valorile din perioada preindustriala,in timp ce CH 4 a crescut de peste
doua ori.
Gazele de sera sunt,de obicei,transformate in echivalent CO 2,in scopul realizarii modelelor
climatice de diferite tipuri,cum ar fi scenariul CO 2 dublat.Pe de alta parte,trebuie avut in vedere
faptul ca marirea concentratiei diferitelor gaze in atmosfera nu a fost determinate de aceeasi
factori.Acest lucru este deosebit de important pentru elaborarea politicilor de control al emisiilor.
Nivelul concentratiei CO2 a crescut mai ales datorita arderilor de combustibili
fosili,incepute in secolul al XIX-lea,paralel cu reducerea activitatii de fotosinteza,datorata
despaduririlor.Pe de alta parte,principala sursa antropica de eliberare a metanului o constituie
cultivarea intensive a orezului si cresterea intensive a animalelor.
Metanul este un gaz de sera deosebit de eficace,iar cresterea concentratiei sale in
atmosfera a fost mult mai rapida decat a dioxidului de carbon.Cantitatea vaporilor de apa,cel mai
important gaz de sera,nu a crescut in mod direct in urma activitatilor umane,cum s-a intamplat cu
alte gaze,dar rolul lor nu va fi deloc neglijabil in amplificarea modificarilor climatice viitoare.
Gazele de sera afecteaza bilantul termic al Pamantului,pemitand radiatiilor de unda scurta
venite din exterior sa treaca nestingherite prin atmosfera,in timp ce radiatiile de unda lunga
emise de suprafata terestra sunt absorbite.
In cazul in care celelalte elemente raman identice,cresterea concentratiei gazelor de sera
conduce la o ridicare a temperaturii la nivel global,dar inca nu putem preciza cat de mare si cat
de rapida.,,Intergouvernmental Panel on Climate Change’’ a estimate ca,in conditiile pastrarii
aproape neschimbate a emisiilor actuale de gaze de sera,temperature medie globala va creste in
secolul urmator cu circa 0,3°C pe deceniu.
In alte scenarii ale IPCC,care iau in calcul reducerea poluarii,ritmul de crestere a
temperaturii este mai mic.Totusi,deoarece concentratiei de CO 2 si oxid de azot se adapteaza
destul de lent la schimbarile de emisii,siguri de amplificarea efectului de sera in secolul
urmator.Aceasta va avea consecinte asupra mediului,chiar daca nu ar influenta
clima;consecintele s-ar manifesta in mod deosebit asupra vegetatiei,a carei crestere ar fi
stimulate de efectul fertilizator al CO2.
 Modelarea sistemelor de mediu
In mod cert,orice incalzire globala va modifica echilibrul global al apei,deoarece,o data cu
cresterea temepraturii va creste evaporarea si,implicit,si cantitatea de vapori de apa din
atmosfera,accentuandu-se astfel efectul se sera.
Toate modelarile circulatiei globale prevad o incalzire,diferind doar amploarea
ei;estimarile merg,pentru dublarea echivalentului de CO2,de la 1,9°C pana la 5,2°C.Scenariile
care iau in considerare valori mai mici decat dublul echivalentului de CO 2 sunt destul de
incorecte.Modelele convin asupra faptului ca uscatul se va incalzi mai repede decat oceanele,iar
zonele nordice de la latitudini mari vor suporta o incalzire mai puternica decat media,cel putin in
timpul iernilor.
Factorii neclimatici care afecteaza sistemul climatic,cum ar fi fluxul caloric oceanic,trebuie si
ei inclusi la locul ce li se cuvine,in orice model.In timp ce modelele de circulatie globala
utilizeaza o temperatura a suprafetei oceanice prestabilita,alte modele includ si fluxul caloric
oceanic,iar altele sunt corelate cu modele oceanice dinamice complexe.
Exista si factori a caror influenta asupra viitoarei incalziri nu este inca suficient de
clara.De exemplu,se asteapta ca,o data cu cresterea temperaturii si a umezelii aerului,sa creasca
si nebulozitatea,dar nu este inca suficient de clar daca acest lucru va amplifica sau va diminua
incalzirea.Pe de-o parte,norii reflecta radiatia solara,reducand astfel incalzirea de la suprafata
terestra,dar,pe de alta parte,ei pot transfera caldura de la partile lor superioare la cele
inferioare,actionand ca niste pompe de caldura.
O trasatura-cheie a schimbarilor climatice este inegalitatea efectelor in spatiu,iar capacitatea
noastra limitata de a preciza consecintele regionale ale viitoarelor modificari climatice constituie
un impediment major in predictia impactului asupra societatii.
Concluzii
Chear daca schimbarile globale ale mediului inconjurator nu reprezinta un fenomen
nou,presiunile determinate de gazele de sera conduc la incalziri cliamtice nemaintalnite in istoria
recenta a Pamantului.In consecinta,ne aflam pe un teren necunoscut,atat timp cat nu este lamurita
reactia sistemelor de mediu la aceste presiuni.Deocamdata,lumea stiintifica a ajuns la un consens
asupra faptului ca incalzirea climatica din acest secol va continua si,probabil,se va accelera in
secolul viitor.Dar cresterea temperaturii nu va fi nici singura si nici cea mai importanta
modificare care va avea loc;schimbarile in bilantul hidrologic si in nivelul marii vor fi la fel de
importante.Un rol-cheie il va detine,cu siguranta,ingeniozitatea omului de a se adapta la noile
conditii de mediu.Prin urmare,provocarea pe care o reprezinta schimbarile globale ale mediului
pentru om nu este doar una de natura stiintifica.

2.2.Nivelul marii si clima

Stephen Schneider a remarcat ca,ridicarea nivelului marii este,fara indoiala,cel mai important
si cel mai vizibil efect al incalzirii globale din acest secol,al efectului de sera.Impactul schimbarii
nivelului marii va fi global,dar cu magnitudini diferite la scara regionala si locala.
Clima afecteaza nivelul marii intr-o multitudine de feluri.Modificarile regimului vantului pot
afecta,de exemplu,incidenta si magnitudinea nivelurilor extreme ale apei associate cu furtuni.
Cresterea temperaturii va conduce,la randul ei,la niveluri marine mai ridicate datorita
efectelor sterice,ceea ce inseamna expansiunea maselor de apa pe masura cresterii temperaturii
lor.
Cresterea temperaturii va conduce si la topirea ghetarilor de mare altitudine si de la
latitudine ridicata,precum si a calotelor.In ultimele doua cazuri prezentate,modificarile volumului
apei din bazinele oceanice conduc la ceea ce se cunoste drept schimbari eustatice ale nivelului
marii.De-a lungul timpurilor geologice,modificarile eustatice sau globale ale nivelului mari au
putut fi si rezultatul modificarilor volumelor bazinelor oceanice produse de subsistenta bazinelor
si de sedimentare,conducand la o scadere si,respective.la o crestere a nivelului marii.

Modificarile dinamice ale nivelului marii

Modificarile nivelului oceanic,determinate de procese meteorologice,hidrologice si
oceanografice,pot avea ca rezultat niveluri ridicate ale apei care erodeaza diurile marine naturale
si artificiale si condul la inundarea extensive a regiunilor costiere joase.
Repartitia presiunii atmosferice conduce la reactia nivelurilor oceanice.Sub nuclee
persistente de anticicloni tropicali,nivelul apei scade,in timp ce sub nuclee de joasa
presiune,creste.Efectele schimbarii de presiune si stresul eolian asociat sunt dificil de
separate,dar,teoretic,o crestere a presiunii atmosferice cu 1 milibar va conduce la o scadere a
nivelului marii cu 1 cm.
 Cuaternalul s-a caracterizat prin inseminate schimbari climatice si modificari ale nivelului
marii.Cele dintai au avut drept consecinta o serie de stadii glaciare si interglaciare care au afectat
volumul de apa din bazinele oceanice prin intreruperea ciclului hidrologic.Intoarcerea apei in
bazinele oceanice nu pare sa fie constanta,dar s-a realizat prin adaugarea periodica a unor
volume considerabile de apa dulce,radicand nivelul marii cu ritmuri de pana la 44
cm/an,intrerupand productivitatea biologica si strucura termica a apelor de suprafata,precum si
afectand clima la nivel regional.

2.3. Efectele schimbarilor climatice asupra sanatatii

Starea de sanatate a oamenilor este afectata.in mod direct sau indirect de schimbarile
climatice;
Afectiunile cardiovasculare sunt cauzate in mod direct de temperaturile ridicate crescand
riscul infarcturilor;
Astmul bronsic apare sau se accentueaza datorita cresterii temperaturii care atrage dupa
sine marirea concentratiilor de ozon troposferic;
Totodata, cresterea temperaturii favorizeaza aparitia unor boli ce duc la moartea anuala a
150.000 de personae;
Temperaturile mai ridicate favorizeaza raspandirea unor boli grave si aparitia unor boli
tropicale, in zonele mai nordice;
Cresterea temperaturilor determina aparitia si multiplicarea bolilor infectioase;
Din cauza inundatiilor apar boli cum ar fi febra tifoida sau holera, care s etransmit prin
intermediul apei;
Din cauza temperaturilor ridicate, insectele care transmir unele boli grave(malaria,
encefalita) se innmultesc foarte repede putandu-se deplasa in regiuni unde, in mod natural, nu a
fost inregistrata prezenta lor;

CAPITOLUL III.
SOLUTII PENTRU DIMINUAREA FENOMENULUI DE
 INCALZIRE GLOBALA

3.3.Reducerea emisiilor ce cauzeaza schimbarile climatice

Concentraţiile emisiilor de gaze cu efect de seră sunt în creştere continuă. În ultimii 30 de

ani, aceste s-au înregistrat creşteri medii de 1,6% emisii de CO 2 din folosirea combustibilului
fosil, ajungând la 1,9%/ an. Fără adoptarea unor politici de acţiune, se aşteaptă ca aceste modele
de creştere a emisiilor să continue.
S-a observat că în perioada 1970-2004 cea mai mare creştere a emisiilor cu efect de seră a
fost determinată de aprovizionarea cu energie (furnizare şi consum) şi de transporturile rutiere.
Deasemenea, accesul la energie este foarte important pentru a îndeplini Obiectivele de
Dezvoltare ale Mileniului (ca principală prioritate a ţărilor în curs de dezvoltare) din moment ce
creşterea economică presupune o aprovizionare şi un consum energeti
Cererea globală de energie va creşte cu 60% până în 2030. Înainte de 2030, infrastructura
furnizării de energie la nivel global va presupune o investiţie totală de 20 000 miliarde dolari
SUA, dintre care jumătate în ţările în curs de dezvoltare.
Posibilitatea de a controla schimbările climatice va fi afectată de modalitatea în care sunt
satisfăcute aceste nevoi energetice. "Ecologizarea" aprovizionării cu energie şi a dezvoltării
economice are la bază politicile climatice şi acţiunile la nivel naţional şi internaţional.
Totodată, este foarte important ca majorarea emisiilor să fie ruptă de creşterea
economică. Temperarea acestor emisii în următoarele două, trei decenii vor determina creşterea
mediei temperaturii globale şi schimbările climatice aferente, ce pot fi astfel evitate.
Unele opţiuni disponibile de reducere a emisiilor de gaze sunt de fapt oportunităţi
denumite: "fără regrete", care pot genera beneficii sociale şi de mediu multiple. De asemenea,
trebuie luat în considerare faptul că statele în curs de dezvoltare şi exportatoare de petrol sunt
preocupate mai mult de impactul negativ pe care îl vor avea măsurile de stabilizare a emisiilor de
gaze de seră luate în ţările dezvoltate.
Guvernele au un rol foarte important în motivarea sectorului privat pentru a investi în
tehnologii inovatoare, oferindu-le stimulente clare, previzibile, durabile şi consistente. Acestea
printr-o gamă largă de politici şi metode combat schimbările climatice, inculzând regulamente şi
standarde, taxe şi accize, licenţe comerciale, acorduri voluntare, subvenţii, stimulente financiare,
programe de cercetare şi dezvoltare şi instrumente de informare.
În jur de 30% din emisiile prognozate pentru sectoarele rezidenţiale şi comerciale (cea
mai ridicată cotă dintre toate sectoarele studiate de către IPCC) pot fi reduse până în anul 2030
cu un beneficiu economic net.
Se impune modificarea obişnuinţelor de transport, cum ar fi îmbunătăţirea transportului
public, a infrastructurii şi promovarea mijloacelor de transport nemotorizate. Acestea pot reduce
şi mai mult emisiile. Potenţialul cel mai mare pentru reducerea emisiilor de gaze, se regăseşte în
industria metalurgică, mare consumatoare de energie, în ciment şi în producţia de hârtie.
Este importantă şi reducerea emisiilor din agricultură, putând contribui la îndeplinirea
obiectivelor de combatere a schimbărilor climatice pe termen lung.
De asemenea, gradul actual de defrişare aduce un aport de peste 20% la emisiile de gaze
cu efect de seră având ca principală cauză factorul uman, făcând din defrişarea la nivel mondial
una dintre cele mai importante cauze ale schimbărilor climatice datorate omului.
Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie a Naţiunilor Unite estimează că între anii
2000- 2005 s-au pierdut, cca 12.9 milioane hectare de păduri, în special în America de Sud,
Africa şi Asia. Diminuarea defrişării, promovarea managementului durabil al pădurilor şi
plantarea unor noi păduri ar putea micşora emisiile de gaze cu efect de seră.
Creşterea accentuată a gradului de sărăcie, în special în ţările cel mai puţin dezvoltate şi
subminarea dezvoltării durabile sunt datorate schimbărilor climatice. Eforturile de reducere a
efectelor schimbărilor climatice la nivel global pot întări perspectivele de dezvoltare globală,
scăzând riscul impactului negativ al schimbărilor climatice.
Colaborarea între state reduce substanţial costul global al schimbărilor climatice în
comparaţie cu costurile pe care fiecare ţara le-ar suporta dacă ar acţiona individual.
Mecanismele de piaţă şi piaţa de emisii de carbon
Protocolul de la Kyoto impune mecanismele de piaţă care au rolul de a reduce costurile
atingerii limitei de emisii: mecanisme de dezvoltare nepoluante, implementarea comună precum
şi comercializarea emisiilor.
Arhitectura financiară în combaterea schimbărilor climatice
Convenţia privind schimbările climatice şi Protocolul de la Kyoto presupune un ajutor financiar
din partea ţărilor care au mai multe resurse pentru ţările mai puţin dezvoltate şi mai vulnerabile.
Astfel, s-au fost infiinţat trei fonduri:

a) Fondul Special pentru Schimbările Climatice care finanţează proiecte pentru adaptare, transfer
de tehnologie, diversificare economică şi capacitate instituţională;
b) Fondul Ţărilor cel mai puţin Dezvoltate care sprijină un program de asistenţă destinat ţărilor
respective;
c) Fondul de Adaptare care va finanţa proiecte şi programe de adaptare în ţările în curs de
dezvoltare şi va sprijini activitaţi de întărire a capacităţii instituţionale.

Tehnologia

Tehnologiile nepoluante sunt foarte importante pentru combaterea schimbărilor climatice,

mare parte din ele fiind deja aplicabile. Tehnologiile nepoluante şi eficienţa energetică pot
asigura soluţii favorabile pentru părţile implicate, permiţând creşterii economice şi luptei
împotriva schimbărilor climatice să înregistreze un ritm susţinut.
Nivelul aşteptărilor presupune o cooperare mai bună între ţările industrializate şi cele în
curs de dezvoltare pentru a răspunde acestei provocări la nivel global. Cadrul legislativ, clar şi
previzibil, în cadrul căruia să acţioneze investitorii privaţi, le va permite acestora să abordeze
finanţările într-un mod inovator, sprijind sectorul public în atragerea mai multor
Mai mult decât atât, programul GEF (Global Environment Facility) are un rol important în
dezvoltarea pieţelor de produse asociate schimbărilor climatice. GEF pune la dispoziţie anual
aproximativ 250 milioane dolari SUA sub formă de granturi pentru proiecte ce vizează
combaterea schimbărilor climatice.

Defrişările
Pentru reducerea emisiilor de carbon se impune scăderea volumului de defrişări.
Convenţia Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice recunoaşte nevoia de protejare a
pădurilor ca parte a eforturilor de combatere a schimbărilor climatice. În cadrul Protocolului de
la Kyoto, efectele produse de despăduriri în ţările dezvoltate sunt considerate parte a
angajamentelor luate pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.
Protocolul de la Kyoto

Protocolul de la Kyoto reprezinta o intelegere prin care tarile semnatare se angajeaza sa

reduca emisiile de dioxid de carbon, precum si alte cinci gaze de sera. La ora actuala se
estimeaza o urcare a temperaturii globale de la 1,4 grade Celsius pina la 5,8 intre 1990 si 2100,
insa o implementare completa si de succes a protocolului ar reduce cresterea cu 0,28 grade
Celsius pina in 2050, dupa cum estimeaza revista „Nature“.
Pusa in aplicare la inceputul lui 2005, intelegerea a fost ratificata de 163 de tari, ale caror
emisii in atmosfera reprezinta peste 60% din totalul mondial. Intre tarile care nu au semnat
protocolul, cele mai importante sint SUA si Australia. La rindul lor, China si India, desi
semnatare, nu sint obligate sa reduca emisiile in conditiile impuse de acord.
O pozitie diferita fata de cea adoptata in orasul nipon o are Consensul de la Copenhaga,
un proiect care reuneste mai multi economisti, parte din ei laureati ai Premiului Nobel. Acestia
critica modul in care sint cheltuite anual cele aproximativ 150 de miliarde de dolari in urma
deciziilor de la Kyoto.
„O actiune imediata asupra incalzirii globale aduce putine efecte benefice“, afirma Bjorn
Lomborg, organizatorul intilnirii de la Copenhaga. Lomborg sustine ca incalzirea globala va
afecta in primul rind tarile in curs de dezvoltare, acestea fiind mult mai vulnerabile efectelor
provocate de schimbarile climaterice. „Chiar si cele mai pesimiste prognoze ale Natiunilor Unite
arata insa ca pina in 2100 oamenii de rind din tarile in curs de dezvoltare vor fi mai bogati decit
sint acum echivalentii lor din economiile dezvoltate.“ In contrapondere la protocolul de la Kyoto,
la consensul din capitala daneza s-a listat o alta lista a prioritatilor mondiale, din care fac parte
SIDA, foametea, comertul liber si malaria.
Grupul interguvernamental al expertilor ONU in schimbarile climatice (IPCC), care
reuneste experti din lumea intreaga, a publicat un nou raport referitor la impactul incalzirii
globale asupra oamenilor si Pamantului. Concluzia specialistilor este ca fenomenul incalzirii
globale va produce pagube mai mari si in ritm mult mai rapid decat se estimase, de la cresterea
foametei din Africa si Asia si pana la cresterea nivelului oceanelor. Inundatii, seceta, valuri de
canicula, viituri, disparitia unor specii ale faunei si florei sunt doar cateva dintre consecintele
supraincalzirii atmosferei, potrivit unei copii a documentului aparute in presa.
Asupra Europei impactul modificarilor climatice va fi inegal, tarile mediteraneene vor fi
afectate de seceta si canicula, Alpii isi vor pierde o treime din statiunile de schi, tarile nordice
vor beneficia de ierni mai blinde, recolte mai bogate, dar vor fi amenintate de inundatii la tarm,
potentialul hidroenergetic va scadea in sud si va creste in nord, biodiversitatea speciilor va avea
de suferit.
Arctica va pierde o parte din gheturile vesnice, Antarctica va avea o situatie deocamdata
incerta, America Latina isi va vedea diminuate cu 50% suprafetele agricole, America de Nord va
fi lovita de valuri de canicula si tornade iar asupra Asiei se vor napusti mai toate necazurile:
seceta si inundatii, penuria de apa dulce, eroziunea litoralurilor.
Raportul care vrea sa atraga atentia autoritatilor responsabile din fiecare tara asupra
consecintelor fenomenului are 1.400 de pagini si a fost negociat de expertii in domeniu, reuniti la
Bruxelles. Cu doar cateva ore inainte ca textul sa fie facut public negocierile au trenat din cauza
ostilitatii delegatiei americane asupra cuantificarii pagubelor pe care le va produce incalzirea
globala. In schimb, europenii vor sa transmita, prin raport, un puternic semnal de alarma in acest
sens.
In vederea reducerilor emanatiilor de bioxid de carbon in atmosfera, se propune o mai
intensa exploatare a energiei nucleare. Ecologistii protesteaza oferind ca alternativa exploatarea
mult mai intensa a energiei solare si eoliene, industria carbunelui, inca puternic subventionata in
unele tari europene, pledeaza in favoarea traditionalelor centrale cu carbuni, dar cu tehnologie
modernizata. Se propun taxe suplimentare pe carburanti in transporturile navale, sursele de
energie – petrolul si gazele naturale risca sa se transforme in instrumente politce.
In ajunul prezentarii celei de-a doua parti a raportului, s-au facut auzite si alte opinii,
venite din partea unor oameni de stiinta: in istoria sa, pamintul a mai cunoscut faze indelungate
sau scurte de racire sau incalzire, mici si mari glaciatiuni. Toate acestea se petreceau deja inainte
ca homo sapiens sa-si fi facut aparitia pe pamint. Parerile ramin impartite.
Incalzirea globala a fost în atentia specialistilor de peste 40 de ani, dar pîna acum ne-am
autocomplacut în nepasare si ignoranta. Pîna nu demult oamenii de stiinta au imbratisat ideea ca
fenomenul incalzirii globale va cauza schimbari majore si probleme acute în lume, dar în modul
lor de gindire scenariul prevedea ca acestea se vor intimpla intr-o perioada cuprinsa undeva intre
50 si 100 de ani si ca abia atunci se vor face resimtite efectele.
Ideea generala era aceea ca incalzirea globala este un proces lent si ca umanitatea va avea
timp sa descopere solutii ingenioase la toate problemele. Noi dovezi extrem de bine documentate
sugereaza ca acest scenariu este complet gresit si ca mai degraba trebuie sa ne pregatim pentru
schimbari climatice deosebit de abrupte.
Una din acele aluzii ca ceva ar putea fi altfel decît ni s-a spus a fost prima data publicata
în revista Discovery Magazine în septembrie 2002, sub titlul - usor mascat - al articolului
“Incalzire globala surprinzatoare: O noua era glaciara” în care se spunea printre altele:
”oceanografii au descoperit un riu urias de apa dulce în Atlantic, care s-a format din topirea
calotei polare. Ei ne atentioneaza asupra posibilitatii perturbarii grave a Gulf Stream-ului, ceea
ce ar putea avea ca efect aruncarea intregii emisfere nordice într-o iarna vesnica, deosebit de
rece.” Au trecut 2 ani de atunci si nimeni nu a dat importanta acestui fapt.
In ianuarie 2004 David King a intrat în atentie. Dl. King era ministrul pe probleme
stiintifice în Anglia si om de stiinta. El a facut o vizita lui Tony Blair si i-a vorbit despre
dezastrul mondial iminent si despre necesitatea de a se comunica intregii lumi ceea ce se
intimpla. Tony Blair i-a ordonat sa pastreze tacere asupra subiectului. Dar dl King a considerat
ca este pur si simplu o problema mult prea importanta sa fie ignorata, asa ca în ianuarie 2004 a
publicat concluziile sale stiintifice în Jurnalul American de Stiinta. In articol, King spunea:
”dupa parerea mea, schimbarile climatice sunt cele mai severe probleme de care se loveste
intreaga umanitate, mult mai severe decît amenintarea terorista.”
O luna mai tîrziu, în februarie 2004 s-a aflat ca Pentagonul studia de ani de zile
fenomenul Incalzirii Globale, datorita problemelor de securitate nationala pe care acesta le poate
genera prin diferitele schimbari ce rezulta din el. S-a efectuat un studiu special, la unul din
departamentele Pentagonului si anume Biroul de Evaluare în Retea condus de catre Andrew W.
Marshall, birou care avea responsabilitatea de a identifica toate amenintarile pe termen lung care
se abat asupra SUA.
Studiul a durat pîna în octombrie 2003 si a fost trimis Pentagonului, care privea aceasta
problema serios. Numele proiectului a fost “Scenariul Schimbarilor Climatice Abrupte si
Implicatiile Asupra Securitatii Nationale a SUA.” Dar continutul acestui document a depasit
toate limitele expertilor de la Pentagon.
Fiind constient de posibilitatile incredibile ale acestui studiu, Marshall a luat decizia sa publice
raportul, ca si alte informatii. A facut-o, în Fortune Magazine pe data de 9 februarie 2004. In
articolul sau, dl. Marshall explica în ce fel topirea calotelor polare Nordice si Sudice, care sunt
compuse din apa dulce, reprezinta factorul decisiv în dezastrul meteorologic global.
 Gulf Stream-ul (Curentul de Convectie Termosalina Nord-Atlantic), este un curent de apa
calda care se deplaseaza dinspre ecuator la suprafata oceanului si se indreapta spre zonele
nordice unde are loc schimbul de caldura, prevenind racirea excesiva a Europei de vest si a
Canadei. Totodata, acest curent sustine intreaga structura climatica de anotimpuri cu care suntem
obisnuiti. Cind curentul începe sa se raceasca, el se lasa în adincurile oceanului si îsi schimba
directia de deplasare (sub forma unui riu), spre sud, unde se incalzeste din nou si se ridica treptat
la suprafata intorcandu-se la cursul initial.
“Motorul Termosalin” care face posibila aceasta miscare a curentului se afla în nord,
unde el intilneste diferenta de salinitate dintre apa sarata a ecuatorului si cea dulce de la pol.
Aceasta diferenta face ca riul sa se scufunde în adincuri dupa ce a eliberat în prealabil o anumita
cantitate de caldura în atmosfera si astfel apa este “impinsa” intr-un proces continuu de
convectie. Pozitia ocupata de curent în volumul oceanic depinde de diferenta de temperatura.
Apa calda urca, iar cea rece coboara.
Sa privim acest fenomen în conditiile actuale. Calotele se topesc si cantitati uriase de apa
dulce ajung în Atlantic amestecindu-se cu apa sarata de la Ecuator. Rezultatul este ca diferenta
de salinitate scade dramatic. Astfel “Motorul Termosalin” care mentine curentul în miscare
perpetua a scazut în putere si desi s-a constatat acest lucru de peste 10 ani, nu s-a acordat atentie
suficienta. Pe masura ce Gulf Stream-ul îsi incetineste mersul, schimbul de caldura în regiunile
nord-atlantice a incetinit, iar structurile anotimpurilor au suferit modificari, pentru ca ele sunt
strict dependente de aceste schimburi calorice.
Sa privim faptele. Cu doar câţiva ani în urma, s-a observat topirea integrala a Polului
Nord pentru prima data în istoria cunoscuta. Atit navele civile cit si cele militare au putut naviga
direct prin Polul Nord. Aceasta zona nu a avut decît o pojghita de gheata de grosime de 4 m.
Greenpeace a anuntat în urma cu citiva ani ca platoul de gheata s-a restras cu 460 de km într-un
interval cuprins intre o iarna si o vara polara, dar nimeni nu a dat atentie acestui lucru.
În cele din urma, Pentagonul a multumit lui Andrew Marshall pentru articolul sau
publicat in 9 feb 2004 în Fortune Magazine. Pentagonul a oferit publicitatii (inclusiv revistei
National Geografic) o fotografie prin satelit a Polului Nord din anul 1979 si una din 2003, care
dezvaluie ca o mare parte din calota polara nordica s-a topit în numai 24 de ani (fig.12.2). Ceea
ce e mai rau, este ca viteza de topire creste intr-o rata extrem de abrupta. Pentagonul a dovedit ca
toate afirmatiile oficiale ale guvernelor diferitelor tari cum ca “calotele nu se topesc” sunt de fapt
minciuni. Iar aceste minciuni sunt mai daunatoare decît cea mai mare amenintare pe care ar
putea-o avea terorismul asupra SUA.
Observaţiile mai recente au crescut alarma. Au fost publicate date şi imagini care
demonstrează că între 2004 şi 2005 Arctica a pierdut aproximativ 14 % din gheţurile sale
permanente (care rezistă de la un an la altul) ceea ce reprezintă cea mai mare variaţie cunoscută.
De asemeni, stratul de gheaţă de deasupra Groenlandei suferă modificări dramatice în
ultimii ani.
In zona Polului Sud, cu numai citiva ani în urma ghetarul Larsen A s-a spart în bucati,
ceea ce a surprins pe cei mai multi oameni de stiinta. La acea vreme ni se spunea de catre
personalul stiintific calificat ca evenimentul este studiat si ca “nu e mare scofala”, deoarece
ghetarul era conectat printr-o portiune relativ subtire cu Polul Sud de cîteva zeci de mii de ani,
asa ca era “normal” sa se rupa. Aceiasi oameni de stiinta au mai adaugat faptul ca ghetarul
Larsen B, din spatele lui Larsen A, în nici un caz nu se va topi si nici nu se va rupe si ca acesta
era bine ancorat în masa de gheata a Arcticii.
Cu toate acestea, în 2003 Larsen B se sparge în bucati si se raspîndeste în ocean. National
Geografic a publicat fotografii senzationale ale acestui eveniment. Aceiasi oameni de stiinta au
venit atunci sa dea alte explicatii, cum ca…de fapt ghetarul s-a topit intr-o perioada de 6 luni din
cauza dimensiunilor sale uriase (cam cit suprafata unui judet din Romania) dar si de aceasta data
explicatiile lor, sau mai bine zis speculatiile au dat gres.
Pentru a intelege mai bine ce anume se intimpla în nordul Oceanului Atlantic, Pentagonul
a studiat istoria fenomenelor natuale, incercand sa afle cind s-a mai oprit Gulf Stream-ul si care
au fost consecintele acestei opriri asupra climei, precum si cit timp a durat acest eveniment. S-a
aflat ca, de cîteva sute de ori s-a oprit sau s-a incetinit extrem de mult curgerea Gulf Stream-ului
în ultimii 100 de milioane de ani, dar în ultimii 10.000 de ani ai istoriei umane acest lucru s-a
intimplat numai de 2 ori.
De fapt, cea mai recenta schimbare a fost în anul 1300 i.C., cind curentul doar si-a
incetinit curgerea rezultind o perioada de 550 de ani care se numeste “era glaciara usoara”.
Pentagonul a constatat insa ca în acea perioada a “erei glaciare usoare” coasta de est a SUA a
devenit extrem de rece iar Anglia avea clima din Siberia de azi, în timp ce coasta de vest a SUA
si zona centrala au avut o clima atit de uscata, incit padurile au ars în totalitate (exact cum se
intimpla acum, in momentul în care dvs cititi aceste rinduri) - iata consecinta doar a incetinirii
curentului Gulf Stream.
Si deja acest curent a ajuns la 1/3 din viteza sa normala de convectie termosalina începind
cu 1990. Puteti usor observa ca în ultimii 10-14 ani clima Europei s-a schimbat dramatic.
Un studiu recent legat de indienii Anasazi este edificator. In secolul 14, Anasazii au
disparut complet din Canionul Chaco din New Mexico si nu se stie daca au apucat sa ajunga prin
alte locuri, deoarece nu exista nici un fel de urme. Dar daca ne intoarcem la anul 1300 în care a
început sa incetineasca Gulf Stream-ul, ei bine, aflam ca Chaco Canyon a stat 47 de ani continuu
fara nici o picatura de ploaie! Da, ati citit bine, 47 de ani, fara nici o picatura de apa, ceea ce
inseamna ca nimeni nu poate supravietui în asemenea conditii.
Arheologii care au prezentat acest studiu nu au stiut ce a provocat aceasta seceta, dar din
informatiile Pentagonului rezulta clar ca a fost vorba de o “mica” incetinire a Gulf Stream-ului.
Pentagonul este de parere ca toate aceste lucruri se repeta în Canada, Europa si SUA deja în
momentul în care dvs cititi cu stupoare si mirare aceste rinduri! Acum probabil va ginditi ca
acest curent a carui viteza este în continua incetinire, s-ar putea chiar opri în curind, dar din
istoria Terrei tragem concluzia ca acest proces de inrautatire va continua înca cel putin 40 de ani
mai inainte de orice alta posibilitate de reechilibrare.
Cu toate acestea, lucrurile sunt cu mult mai proaste, adica Pentagonul crede ca Gulf
Stream-ul nu numai ca îsi va continua incetinirea, dar chiar se va opri. Ultima perioada în care
aceasta s-a intamplat a fost în urma cu 8200 de ani. Conform cercetarilor efectuate, acum 8200
de ani “defectarea” GS-ului a lasat Nordul Europei sub o gheata de 800 de metri grosime, iar
New York-ul si Anglia au avut cea mai aspra clima posibila din Siberia de azi! Mai mult decît
atit, aceasta “mica glaciatiune” a durat cam 100 de ani, asa ca intelegeti de ce Pentagonul este
ingrijorat. Conform spuselor lui Andrew Marshall, ca si Sir David King, el este de parere ca
problema Gulf Stream-ului este mai mare pentru securitatea nationala decît tot terorismul
mondial.
Imaginati-va faptul ca fara conditii stabile de vreme, obtinerea hranei devine aproape
imposibila, si conform Pentagonului, asta ar putea crea probleme uriase în viitorul extrem de
apropiat, adica izbucnirea de razboaie peste tot în lume - nu pentru petrol si energie, ci pentru
apa si alimente.
 Alt lucru care urmeaza sa se intimple, este evacuarea tarilor care vor fi sub gheata precum
Finlanda, Suedia, Danemarca, Olanda, ceea ce va cauza imigrari în masa - o amenintare la
securitatea nationala a oricarei alte tari.
In martie 2004, Senatul SUA a luat cunostinta de studiile Pentagonului si a aprobat un
proiect de 60 milioane de dolari pentru studiul schimbarilor climatice globale abrupte. O speranta
ca pîna la urma Senatul american va recunoaste si va spune publicului adevarul despre aceste
schimbari climatice.
In perioada primei administratii Bush s-au analizat teoriile despre topirea calotelor polare
dar elita - inclusiv Bush, guvernul si corporatiile multinationale - au dat din mana a lehamite:
oamenii de stiinta de talie mondiala sunt in eroare, in realitate nu e vorba de nici o problema
majora. Asa incat, oamenii lui Bush s-au concentrat asupra atacarii lui David King, care a
publicat o serie de articole in revistele stiintifice americane.
Din moment ce numai SUA “contribuie” cu 25% din emisiile cu CO2 care intaresc
fenomenul Incalzirii Globale, practic orice discutie cu George W. Bush despre politica Incalzirii
Globale este un paravan greu de trecut. Cel mai bun articol care sustine pozitia presedintelui
SUA a fost publicat in Rolling Stone Magazine in 19 mai 2004 si semnat de Tim Dickinson.
Redam o portiune din acel articol:
“Data fiind amenintarea iminenta a Incalzirii Globale, administratia Bush ar trebui sa
lanseze un razboi impotriva caldurii. Bush a promis sa “stabileasca tintele principale de
reducere” a emisiilor CO2, spunind ca va face din aceasta o prioritate de virf in mandatul sau de
presedinte.
Dar odata ajuns presedinte, aceasta a fost prima promisiune pe care a incalcat-o. La
numai 2 luni de la inscaunarea sa in administratie el retrage SUA din tratatul global al
protocoalelor de la Kyoto semnat in 1997, prin care se impuneau limite stricte de emisii de CO2.
In locul acestui plan, Bush a propus un altul, in care firmele care doreau sa impuna in productia
lor norme de limitare a noxelor erau libere sa o faca. Pîna in prezent doar 14 companii au aderat
propunerii.
Presedintele a mai fondat un Comitet care sa monitorizeze schimbarile climatice,
condus…ia ghiciti de catre cine! Don Evans, fost director executiv in industria petrolului si
gazelor naturale! pui lupul sa pazeasca oile! De asemenea, au mai fost initiate diferite cercetari
care nu aveau alt rol decît sa mai intirzie cu înca 10 ani orice legislatie restrictiva in domeniu.
 Apoi, a început cenzura. In septembrie 2002, Agentia de Protectie a Mediului a publicat
un raport asupa calitatii aerului, care pentru prima data dupa 1996 nu a mentionat nimic despre
Incalzirea Globala. 7 luni mai tîrziu Casa Alba a facut “revizuiri” ale acestui raport realizat,
minimizindu-se rolul influentei omului asupra climatului, stergind referirile la impactul asupra
sanatatii si inserind diverse aprecieri “primite” de la… Institutul American al Petrolului. Agentia
de Protectie a Mediului a protestat mentionind într-un memoriu ca ”datele introduse nu prezinta
un consens stiintific cu schimbarile climatice”.
Chiar si unii republicani au fost uimiti de amestecul lui Bush in treburile Agentiei de
Protectie a Mediului. “Ceea ce pare a fi evident este ca Agentia de Protectie a Mediului este
asteptata sa primeasca ordine in mars de la Casa Alba in chestiuni recurente,” spunea Russell
Train care a condus agentia sub Richard Nixon si Gerald Ford. “In perioada mandatului meu asa
ceva nu s-a intimplat niciodata. Niciodata!” Dl. Train a fost un om apreciat sub Bush Sr. dar care
in administratia Bush Jr. este numit drept “complet iresponsabil”.
Senatorul James Inhofe, seful Comitetului Public al Mediului si Muncii, afirma despre
Incalzirea Globala ca este “o farsa”. Într-un discurs din luna iulie, Inhofe spunea “este speranta
mea plina de fervoare ca in cele din urma Congresul sa respinga profetii apocalipsei, care fac o
propaganda de circ pe care o numesc ‘stiinta’, in numele salvarii planetei de la un dezastru.”
Pe data de 29 iunie 2004 a avut loc o intrunire la sediul ONU, pentru a se reconsidera
problema Incalzirii Globale si a Gulf Stream-ului. O suta cincizeci si patru de tari membre au
participat la aceasta intrunire, dar singura concluzie la care au ajuns este ca nu se mai poate face
nimic altceva decat eliminarea noxelor rezultate din utilizarea combustibililor fosili…
Desigur, emisiile de CO2 datorate industriei reprezinta doar o cota a ceea ce intra în
atmosfera, dar se crede ca prin elimînarea lor s-ar mai amîna inevitabilul eveniment al Incalzirii
Globale.
Sa mai mentionam faptul ca în afara de curentul Nord Atlantic, care este grav afectat, mai
exista înca multi alti curenti în restul oceanelor, si daca vor fi si ei afectati atunci omenirea va
intra nu intr-o “usoara” era glaciara ci intr-una cit se poate de reala, iar civilizatia nu ar mai
vedea o noua perioada calda decît peste vreo…90 de mii de ani.
Sa revenim la Gulf Stream. Trebuie sa intelegeti ca a schimba un singur parametru al
acestui curent (in sensul cresterii vitezei, de exemplu), este pur si simplu dincolo de posibilitatile
tehnologice ale speciei umane de pe aceasta planeta. Dupa estimarile celor mai multi oameni de
stiinta, este imposibil de a mai altera cursul evenimentelor. Tot ceea ce putem face este sa ne
pregatim pentru un soc teribil - si aceasta pregatire este esentiala.
Pe data de 13 iulie 2004 NASA a lansat primul din seria de 3 sateliti, al caror rol este de a
studia Incalzirea Globala. Satelitii vor studia stratul de ozon (care e o alta problema), salinitatea
si temperatura oceanelor. Probabil aceste studii vor putea calcula în cit timp se vor manifesta
evenimentele de care vorbeam.
Sa facem acum o scurta trecere in revista a evenimentelor neobisnuite care au avut loc în
anul de gratie 2004. Mai intii, în martie, un uragan în Brazilia, primul uragan din istoria scrisa a
Americii de Sud. In mai 2004 in SUA au fost 562 de tornade devastatoare în 30 de zile, care au
depasit toate recordurile posibile. Tornade au fost semnalate în Seattle, Washington si alte zone
unde nu au mai fost niciodata inainte. În estul Canadei, iarna 2003-2004 a fost cea mai cumplita
iarna din istoria cunoscuta (cu temperaturi sub minus 40 grade). Pe de alta parte, timp de citiva
ani, incendiile forestiere au avut loc pe tot globul. Australia de Nord a fost cuprinsă de flacari.
Alaska e în flacari, lucru fara precedent în istorie.
Este bine sa stiti ca intreaga coasta vestica a SUA a fost presărată de incendii. Focul sare
de la o regiune la alta si autoritatile nu pot face nimic! Guvernul a anuntat ca aceasta este cea mai
rea seceta din ultimii 500 de ani. Incendiile forestire sunt deja prezente în aproape toate zonele
de pe glob.
Valul de caldura din 2003 din Franta a ucis 15 mii de oameni si alti 30 de mii în restul
Europei. Argentina a avut parte în iulie 2004 de cea mai mare furtuna din istoria ei. O clima
ciudata se intilneste acum în Mexic, unde în unele regiuni umezeala a atins asemenea cote incit
cresc ciuperci pe toate pietrele - iar în altele, e o seceta fara precedent.
Pe masura ce structurile anotimpurilor se schimba atit de dramatic, obtinerea hranei va fi
o problema foarte mare. Recifele de corali mor din cauza Incalzirii Globale si aceasta este o
amenintare a tuturor insulelor din oceane, si mai ales din Pacific. Toate insulele vor trebui urgent
evacuate deoarece locuitorii nu vor mai avea apa dulce din riuri - toate riurile insulelor vor
contine apa sarata! De asemenea, nivelul oceanelor va creste atit de mult incit acestea vor inghiti
majoritatea insulelor.
Un alt studiu arata ca CO2-ul eliminat de tehnologie în atmosfera a condus la deplasarea
pH-ului spre aciditate. Aceasta a accelerat si mai mult disparitia coralilor, care se dizolva în
propria apa.
 In raportul Pentagonului se mai sugereaza ideea ca SUA trebuie sa înceapa urgent
constructia unui zid de 10 metri înaltime care sa inconjoare tara pentru a preveni emigrarea în
masa inspre SUA. Pentagonul crede ca apa si alimentele vor fi o problema majora, si ca din
moment ce SUA are în mîna majoritatea finantelor mondiale, se estimeaza ca aceasta tara va
rezista mult mai mult acestui haos meteorologic.
Se prevede ca multi oameni vor dori sa emigreze inspre SUA. Seamana cu un scenariu
din filme SF, dar trebuie sa stiti ca în acest moment în care dvs stati sa va intrebati daca ceea ce
cititi este real sau nu, guvernul SUA a ordonat începerea constructiei zidului în zona granitei cu
Mexicul.
Si pentru ca veni vorba de filme artistice, The Day After Tomorrow se bazeaza pe
informatiile Pentagonului si sugereaza scenariul cel mai rau posibil, acela în care Gulf Stream-ul
se opreste. Cu toate acestea, Hollywood-ul a exagerat prea mult astfel ca majoritatea oamenilor l-
au luat drept o fictiune de slaba calitate.
In raportul Pentagonului se spune ca oprirea curentului Gulf Stream se poate intimpla
într-un interval de 3 pîna în 5 ani calculat din octombrie 2003. E înca o supozitie, si au admis ca
e doar o teorie, dar o iau în considerare. Dar ceea ce ei nu stiau, la vremea în care alcatuiau
raportul, este era ca Gulf Stream-ul a început sa îsi schimbe forma!

BIBLIOGRAFIE

1. Cristian Muresanu, “Apocalipsa climatica si cauzele acesteia”, Ed.Cartimpex, Cluj-

Napoca,2006.
2. Lean, Judith şi Rind, David, “Evoluţia climatului în funcţie de schimbarea radiaţiilor
solare”, Journal of Climate 11, decembrie 1998.

3. Mohan Gheorghe, “Ecologie şi protecţia mediului”, Ed. Scaiul, 1993.

4. James Hansen ,“Schimbările climatului în era industrială”, 1998.

5. Franz Fischler,"Incalzirea globala ne va face dependenti de plantele modificate genetic“,

in“Der Standard” - 4 iunie 2007.

Anexa nr 1
Fig.1. Variaţia temeperaturii medii, a conţinutului de CO 2 în atmosferă şi a numărului de pete solare în
ultimii 150 de ani
 Anexa nr 2

Fig.3. Imagini ale NASA cu privire la variaţia stratului de gheaţă în regiunea arctică între 2004 şi 2005

Fig 4 – Incalzirea globala cauzata de petele solare