FACTORII ABIOTICI

Temperatura
Umiditatea
Proprietatile solurilor
 1.Limite de toleranță ale organismelor față de factorul termic
Majoritatea organismelor suporta temperaturi intre 0 – 50 grade Celsius
Intervalul de confort termic : intre 16 – 25 grade Celsius

2.Recorduri de adaptare la temperaturi extreme

Pinguinii, laricele siberian suporta -60 grade Celsius;
Speciile din deserturile tropicale suporta temperaturi de peste 50 grade
Celsius

În funcție de toleranța față de variațiile de temperatură, organismele vii

se împart în două categorii:

EURITERME STENOTERME
 Adaptări la temperatură ale plantelor

adaptari morfologice la temperaturi scăzute:

-dispunerea ramurilor la suprafața solului, rezultând forme pitice (Betula

nana, Salix repens, Salix retusa);
- creșterea sub formă de perniță semisferică sau covor, cu scopul menținerii
unui microclimat mai cald (Dianthus gelidus, Silene acaulis, specii de
mușchi);
- formarea tulpinilor și a ramurilor în sol, la suprafață apărând numai
frunzele și florile (Salix polaris);
- trecerea anotimpului nefavorabil din punct de vedere termic, sub diferite
forme de rezistență: semințe, bulbi, rizomi, etc.
b) adaptări morfologice la temperaturi ridicate:

- formarea unei pături de perișori la baza tulpinii, pentru protejarea plantei

de razele calorice reflectate de sol;
- dispunerea verticală a frunzelor, paralel cu razele soarelui;
- dezvoltarea la nivelul epidermei frunzelor a unei cuticule lucioase de
ceară (frunze coriacee), menită să reflecte razele solare;
c) adaptări fiziologice la temperaturi scăzute:
- acumularea în celule a zaharurilor și sărurilor;
- transformarea în timpul iernii a amidonului în glucide simple;
- secretarea unor pigmenți diferiți în funcție de anotimp, astfel încât iarna,
culorile mai inchise sa absoarbă mai bine căldura;
 Adaptări la temperatură ale animalelor

Poikiloterme Homeoterme

Poseda mecanisme de
Reglarea temperaturii la autoreglare termica:
poikiloterme – nu poseda temperatura corpului
mecanisme de reglare ramane constanta,
termica; temperatura indiferent de variatiile de
corpului variaza odata cu temperatura ale mediului
temperatura mediului de viata
 ADAPTARI COMPORTAMENTALE

•Căutarea microhabitatelor cu temperaturi mai favorabile, materializate prin:

migrații de pe versanții nordici pe cei sudici, migra ții pe verticală (spre exemplu,
în timpul iernii, capra neagră coboară din etajul alpin în pădurile de conifere),
construirea de galerii, tuneluri, vizuini în zăpadă sau ghea ță (ierunca,nevăstuica,
rozătoarele) sau în nisip (animalele din de șerturi);
•Existența în colonii aglomerate (pinguini, ciori, vrăbii etc.) pe timpul nopții;

Sursa: Encyclopedie “Larousse de la Nature”,1993

 ADAPTARI FIZIOLOGICE

•Hipotermia adaptativă, respectiv starea de latență cauzată de frig (hibernare)

sau de căldură (estivare); rolul acesteia constă în conservarea energiei existente,
pentru o periodă de timp (iarna sau vara), în condițiile reducerii consumului de
oxigen la valori de până la 5% din normal, scăderii frecvenței respiratorii și a
ritmului cardiac. Hibernarea este întâlnită la specii de monotreme, marsupiale,
unele rozătoare și insectivore, urs, bursuc, raton; estivarea apare la specii de
rozătoare, în verile toride (de ex., la popândăul Citellus undulatus).

ADAPTARI MORFOLOGICE

Prezenta unui tesut adipos consistent sub piele (morsa, ursul polar etc.);

Blana groasa (urs polar, vulpe polara, iepure polar etc.);

Pene impregnate cu grasime (pinguini);

Picioare (laba piciorului) cu vascularizatie adaptata la inghet

 Factorii hidrici și influența lor asupra
organismelor vii

Apa este o resursă minerală indispensabilă vie ții, fiind prezentă în toate
funcțiile și procesele biologice;

Apa deține o pondere considerabilă în structura organismelor vegetale si

animale (tomatele, castraveții, pepenii etc. con țin cca. 90% apa), reprezintă
sursă de hrană și constituie un excelent mediu de via ță pentru un mare număr
de specii animale și vegetale.

Prin organele cu care sunt dotate, organismele au posibilitatea să ob țină apa din
sol sau direct din atmosferă.

Apa are un rol deosebit de important în procesul de asimila ție clorofiliană,

asigurând circulația substanțelor nutritive de la rădăcină către frunze
 Rolul apei pentru organismele vegetale. Adaptări morfologice și fiziologice

Pentru a-și îndeplini funcțiile vitale, cea mai mare parte a plantelor terestre își
obține umiditatea din sol, fie din franjurile capilare sau porii capilari, fie din
structurile freatice.

Nivelul piezometric, situat la adâncimi diferite pe

Glob, influențează morfologia sistemului radicular
al plantelor, în scopul accesibilizării resurselor de
apă necesare proceselor fiziologice
 Principalele tipuri de sisteme radiculare

Sistemul pivotant (1) - Sistemul

(cu extensiune ramificat (2)
verticală) (Fraxinus
Alhagi pseudoalhagi, excelsior,
Haloxylon sp., Robinia Agropyron
pseudoaccacia, cristatum,
Medicago falcata) Kuhnia
glutinosa)

Sistemul cu
extensiune laterală Sistemul fasciculat
(specii de cactee: (3) : specii de
Cereus gigantaeus, rogozuri
Opuntia sp., Agave sp.
 Categorii de plante indicatoare de umiditate

HIDROFILE HIGROFILE (pe MEZOFILE

-submerse, soluri (cu exigente
- natante suprasaturate in moderate fata de
(plutitoare), emerse apa) umiditate)
XEROFILE (in medii
cu deficit de
umiditate)

HEMIXEROFILE XEROFILE
(FREATOFILE) SUCULENTE

HIDATOFILE EUXEROFILE
(obtin apa din (xerofile
atmosfera) propriu-zise)
Victoria amazonica
Sageata apei Sagittaria sagitifolia
Flora algala abundenta (eutrofizarea apei),determinata de fenomenul de
poluare a apei cu nitrati si nitriti
 Plante higrofile

Taxodium distichum – chiparosul de balta

Plante higrofile
 Plante higrofile

Arborele calatorilor (Ravenala madagascariensis)

 Plante xerofile

Haloxylon sp.
(saxaul)

Cereus gigantaeus
(cactus candelabru)
Plante xerofile

Agava
 Reaumuria hirtella
(planta xerofila hidatofila)
Reaumuria hirtella
Frankenia pulverulenta
Tumboa (Welwitschia mirabilis) -Desertul Namib
 Rolul apei pentru organismele animale

•EXCELENT MEDIU DE VIATA

•CONSTITUENT ESENTIAL AL ORGANISMELOR ANIMALE
•SURSA DE HRANA

CATEGORII DE ANIMALE DIFERENTIATE DUPA FACTORUL

HIDRIC

HIDROBIONTE HIGROBIONTE TROGLOBIONTE XEROBIONTE

(legate nemijlocit de (traiesc atat in apa (traiesc in mediul (traiesc in medii cu
mediul acvatic) cat si pe uscat) umed al pesterilor) deficit de umiditate)
Antilopa mendas (Adax nasomaculatus)
 Animale xerobionte

Soparla endemica Moloch horridus

Broasca balon (Cheiroleptes platycephallus)
 Factorii edafici și influența lor asupra organismelor v

Factorii edafici care influențează existența și dezvoltarea organismelor vii sunt

reprezentați de totalitatea caracteristicilor fizico-chimice ale solurilor.

Solul alcătuiește stratul superficial al scoarței terestre, rezultat în timp din

interacțiunea complexă între: rocă, factori atmosferici, resturi vegetale și animale.
Principalele procese care contribuie la formarea solurilor sunt: dezagregarea,
alterarea rocilor și procesele de descompunere a resturilor vegetale și animale.

Pe suprafața terestră, solurile se diferențiază în funcție de compoziția minerală și

organică, ph, structură și textură; proprietățile fizico-chimice ale solurilor
influențează distribuția organismelor vegetale și animale.
INFLUENȚA SOLURILOR ASUPRA ORGANISMELOR VEGETALE ȘI ANIMALE
Majoritatea plantelor, cu mici excepții, folosește solul ca suport și sursă de
substanțe nutritive.

Relația plantă – sol se realizează prin intermediul sistemelor radiculare ale

plantelor, diferențiate în funcție de adâncimea pânzei freatice și de
proprietățile fizice ale învelișului edafic (grosimea profilului de sol,
permeabilitate, compactitate, grad de evoluție etc.).

Dintre orizonturile profilului de sol, cel mai important pentru organismele vii
este orizontul biologic activ (o.b.a), respectiv stratul superficial al solului în
care se dezvoltă sistemul radicular al plantelor. Prin compoziția mineralogică,
pH, textura și structura diferențiate, tipurile genetice de soluri influențează
considerabil structura și distribuția spațială a fitocenozelor și zoocenozelor.

Pentru animale, solul îndeplinește rol de suport, adesea adăpost și depozit de

hrană (o multitudine de specii de nevertebrate (viermi, larve, insecte etc.) și
vertebrate (în special rozătoare, dar și unele păsări și insectivore) își găsește
în sol hrană și adăpost.