Confuzii la nivelul propoziției și frazei

Diferite aspecte analizate privind propoziția subordonată apozițională

1) Sunt patru situații care merită discutate (ordinea este aleatorie):

a) În situația: S-a întâmplat/1 ce mi-a spus/2, prima propoziție este principală

regentă, iar a doua este subordonată subiectivă (ce s-a întâmplat? ce mi-a spus).
Elementul regent este un verb, iar în prima propoziție nu avem subiect.

b) Asta s-a întâmplat,/1ce mi-a spus./2 Predicate (verbale): s-a întâmplat, a spus.
Element de relație: ce (pronume relativ)
asta s-a întâmplat = propoziție principală regentă, ce mi-a spus = propoziție
subordonată apozițională
asta = subiect în propoziția 1. ( ce s-a întâmplat? asta) (care asta? Adică ce mi-a
spus). elementul regent pentru propoziția nr.2 este un pronume demonstrativ
”asta”, care este baza unei apoziții dezvoltate, la nivel propozițional, în
subordonată apozițională, iar propoziția nr. 2 reprezintă o explicitare a unei baze
(asta) din propoziția nr. 1.
Contragere: Asta s-a întâmplat, eliminarea elevilor recalcitranți din examen.
(Asta s-a întâmplat, adică eliminarea elevilor recalcitranți din examen.) Asta –
adică eliminarea. Eliminarea = atribut substantival apozițional; eliminarea
elevilor recalcitranți din examen = apoziție dezvoltată. Din contragerea
propoziției subordonate, rezultă că a doua propoziție nu este, în mod clar,
subiectivă, ci apozițională.

c) Tot/1 ce mi-a spus /2s-a întâmplat./1 tot – subiect în propoziția nr.1. Tot s-a
întâmplat = propoziție principală regentă. care tot? ce mi-a spus = propoziție
subordonată atributivă. În această propoziție pronumele relativ ce are funcție de
complement direct în propoziția nr.2 și reprezintă reluarea lui tot din propoziția
principală (nr.1), și poate avea funcție sintactică de subiect în propoziția nr.1 în
situația: Ce s-a întâmplat?...

d) A întrebat/1ce mi-a spus./2 Predicate (verbale) : a întrebat, a spus

A întrebat = propoziție principală regentă, Ce mi-a spus = propoziție subordonată
completivă directă.
În propoziția 1 avem un subiect neexprimat subînțeles (”el” sau ”ea”), rezultă că a
doua propoziție nu poate fi subiectivă, ci este completivă directă.

Notă: în situația (la nivelul propoziției): Mama a venit și ea cu noi. Mama este
subiect, (și) ea = subiect reluat. (și = adverb de întărire, fără funcție sintactică).
Notă finală: Din toate aceste situații prezentate, rezultă că propoziția nr.2 de la
situația 1) b) este apozițională. Ce mi-a spus nu reprezintă nici o subiectivă, nici o
completivă directă, ci o explicitare a bazei din prima propoziție la nivel
propozițional, adică o apozițională. Corelativul adică care poate fi introdus
întărește această idee.

2) În situația: A mâncat/1ce-i plăcea lui mai mult./2

predicate (verbale): a mâncat, plăcea, element de relație: ce (pronume relativ)

Sunt patru situații:

a) a mâncat = propoziție principală regentă, ce-i plăcea lui mai mult = propoziție
subordonată completivă directă
- elementul regent pentru prop. nr. 2 este, în acest caz, un verb ( ”a mâncat”).

b) în cazul: A mâncat mere,/1 ce-i plăcea lui mai mult/2, prop. nr.2 (ce-i plăcea lui
mai mult) este în mod cert apozițională. Pericol de confuzie cu completiva directă.
Contragere: A mâncat mere, (adică) fructele lui preferate.
Notă:din contragerea propoziției subordonate, rezultă că a doua propoziție nu este
completivă directă, ci apozițională.

Notă: acest lucru se repetă în cazul subordonatelor circumstanțiale și

necircumstanțiale.

3) ex: A fost acolo/1 unde-l trăgea ața./2 (A fost acolo/1 adică unde-l trăgea ața).
predicate (verbale): a fost, trăgea. Element de relație: unde (adverb relativ).

a fost acolo = prop. principală regentă, unde-l trăgea ața = prop. subordonată
apozițională (regentă 1)
acolo = element regent pentru apozițională, cu funcție de complement
circumstanțial de loc în prop. regentă (unde a fost? acolo) (unde acolo? Adică
unde-l trăgea ața)

Contragere: A fost acolo, la bunica lui (a fost acolo, adică la bunica lui). Acolo
are funcție de complement circumstanțial de loc, iar (la) bunica este apoziție
simplă, cu funcție sintactică de complement circumstanțial de loc .

Notă: Pericol de confuzie a apoziționalei cu circumstanțiala de loc. Putem spune:

A fost /1 unde-l trăgea ața/2, iar propoziția nr. 2 este circumstanțială de loc, pentru
că locala are ca element regent un verb (în propoziția regentă) și nu reprezintă
explicitarea niciunei baze din propoziția regentă. Apoziționala poate avea însă ca
element regent în afară de un substantiv și un înlocuitor al substantivului (pronume
sau numeral cu valoare substantivală), și un adjectiv, un verb la un mod nepersonal
sau un adverb. Pe lângă această caracteristică, corelativul ”adică” care poate fi
introdus este suficient pentru a decide felul propoziției nr. 2 după sens.

4) ex: Am mers la cumpărături cu acela,/1 cu cine mi-este vecin./2

predicate (verbale): am mers, predicat nominal: este vecin

element de relație: cu cine (pronume relativ + prepoziție), cu funcție sintactică de
subiect în Ac. cu prepozițe în propoziția nr.2

am mers la cumpărături cu acela = propoziție principală regentă

cu cine mi-este vecin = propoziție subordonată apozițională. care acela? adică (cel
care) mi-este vecin.
cu acela = complement circumstanțial sociativ în propoziția regentă
contragere: Am fost la cumpărături cu acela, adică cu vecinul meu.

 așadar, în cazul în care baza o reprezintă un substantiv, un numeral cu valoare

substantivală, un pronume, un adjectiv, un verb nepersonal sau un adverb din
propoziția nr.1, iar propoziția subordonată reprezintă o explicitare a acesteia,
urmează în mod cert o apozițională. Mijlocul de verificare cel mai sigur îl
reprezintă contragerea (corectă), punerea corectă a întrebării, deciderea
elementului regent și posibilitatea introducerii corelativului specific.

Notă: pericol de confuzie a apoziționalei cu sociativa. Dacă era: Am mers

la cumpărături/1 cu cine mi-este vecin/2 – atunci a doua propoziție era
subordonată sociativă, și nu apozițională, pentru că ea nu reprezintă explicitarea
niciunei baze din prop. 1.

Notă:
Prin urmare la Evaluarea Națională situația a fost, în aparență, discutabilă.
Putea fi și predicativă, dacă se modifica topica frazei. Adică ”Dificultatea răsfoirii
este ceea ce mă jenează.” Atunci ”ceea ce mă jenează” devine din subiectivă,
predicativă. Dar acest lucru nu s-a întâmplat, deci era subiectivă!! Putem avea: Ion
este colegul meu. Ion este subiect, iar colegul este nume predicativ.
Dacă avem Colegul meu este Ion, colegul este subiect și Ion este nume
predicativ. DAR NU AVEM! Prin urmare, ca și în cazul apoziției, unde topica este
crucială (inversarea bazei cu apoziția are drept efect, în cele mai multe situații,
transformarea bazei în apoziție și viceversa), și în acest caz, topica este cea care
stabilește felul propozițiilor după sens.

Notă: am de făcut precizarea că, dacă atât subiectul cât și numele predicativ
sunt exprimate prin substantive, criteriile după care alegem subiectul este
articularea, topica, primirea unui atribut sau articol, numărul plural.
În exemplul: ”Ce înseamnă acord?...”

Pronumele interogativ ”Ce” ține locul unui substantiv așteptat ca răspuns la

întrebare: ”Acordul înseamnă manifestarea relației sintactice dintre două sau mai
multe cuvinte prin modificări morfologice ale unuia dintre cuvintele implicate”.
Din această propoziție se vede clar că subiectul este ”acord” (”Acordul”) iar
predicatul nominal ”înseamnă manifestarea”, adică ”ce înseamnă”. Uneori este
nevoie de o refrazare a propoziției sau frazei pe care o avem de analizat, pentru
dezambiguizare.