Sunteți pe pagina 1din 2

FIȘĂ DE LUCRU - 04.05.

2020

Subiectul I (50 de puncte)


Citește textul următor:

La cârmă, Ismail moțăia, cu nasul în busolă; cadranul se legăna ușor în lumina firavă a felinarului,
care ardea ferit, în cutie.
− Bună-seara, cârmaciule! Domnul cu tine! zise călugărul în turcește, oprindu-se alături.
Ismail tresări, scos din visare.
− Care domn, al tău sau al meu? mormăi pus pe harță, în loc să se bucure că mai putea să schimbe
cu cineva două vorbe în limba lui; destul își scrântea limba și își strepezea cerul gurii chinuindu-se cu
graiul ghiaurilor.
− Domnul e unul, fiule!
− Atunci spune-i Allah, că așa îl cheamă.
Călugărul râse încetișor - și pe urmă tăcu o vreme, pesemne nedorind să înceapă cu cârmaciul o
discuție teologică. Văzându-l că nici nu pleacă, nici nu vorbește, ci stă așa, în coastă, ca o momâie, Ismail
pufni, cu ciudă:
− Dumitale nu-ți este somn; ai dormit toată ziua. Hai, du-te mai încolo!
În loc de răspuns, monahul se trase lângă busolă și se aplecă deasupra ei, minunându-se, ca și cum
o vedea întâia oară.
− Asta ce e, fiule?
− Asta?... Busolă.
− Și la ce e bună?
− Ce, dumneata nu știi? Arată drumul.
Călugărul păru că se minunează mai tare și se trase mai aproape de busolă, cu ochii în capacul de
sticlă.
− Da' lumina asta de unde vine? Are busola așa putere să lumineze?
Ismail, până atunci morocănos, începu să râdă de această prostie.
− Cum să aibă lumină? Ce, este soarele sau luna?
− Dar atunci cum, cârmaciule? Ia spune-mi și mie taina, că te văd om luminat la minte.
Turcul se umflă în pene:
− Are lampă înăuntru!
− Lampă? Ia te uită minune! Dar cum, că nu se vede?
− Nici nu trebuie să se vadă; altfel orbește ochiul. Lampa este ascunsă, uite aici, în cutie, luminează
dintr-o parte, ca să vedem numai cadranul.
− Ia te uită! Și eu care ziceam că o fi la mijloc vreo taină de-a corăbierilor! Când acolo, o lămpiță
ca toate altele. Vezi, taică, dacă umbli în lume înveți o mulțime!...
Tot vorbind, călugărul se foia în jurul busolei, uitându-se când la felinar, când la cadran. În sfârșit,
după un timp se ridică și închise ușița.
− Și zi, mașina asta îți arată drumul! Eu credeam că mergeți numai după soare ori după stele... Dar
ca să-ți arate drumul, mai cu seamă noaptea, înseamnă că aici e mână dumnezeiască!
Ismail pufni din nas, începând să-și piardă răbdarea.
− Mâna lui Allah! adăugă călugărul repede, ca să-l îmbuneze.
− Are magnet; nu mă mai bate la cap, izbucni cârmaciul, scos din fire. Apoi își vârî speriat ochii în
busolă.
− Uite ce faci! Mă ții de vorbă și eu greșesc drumul.
Într-adevăr, cât stătuse de vorbă, cadranul se rotise cu vreo două carturi spre nord. Ismail învârti
timona până ce regăsi vechiul drum. (Radu Tudoran, Toate pânzele sus!)
A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text.
1. Explică sensul enunțului următor: își scrântea limba și își strepezea cerul gurii chinuindu-se cu
graiul ghiaurilor. 6p
2. Transcrie două cuvinte/ construcții care constituie mărci ale oralității. 6p
3. Motivează utilizarea de către călugăr a formulei de adresare fiule (− Asta ce e, fiule?) 6p
4. Identifică două trăsături de caracter ale călugărului. 6p
5. Explică, în 30-50 de cuvinte, sensul întrebării lui Ismail: − Care domn, al tău sau al meu? 6p

B. Redactează un text, de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi despre importanța


încrederii într-un partener de călătorie, raportându-te atât la informaţiile extrase din textul
dat, cât şi la experienţa personală sau culturală. 20 p
Ȋn redactarea eseului, vei avea ȋn vedere următoarele repere:
- formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea
corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei şi formularea unei concluzii pertinente; 14 p
- - utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de
exprimare, de ortografie şi de punctuaţie), aşezarea în pagină, lizibilitatea; 6p

Notă! În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de
cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Subiectul II (10 puncte)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două trăsături ale
tradiționalismului interbelic:

Rodit se-ndoaie ramul și mâna se ridică Și aerul, și-amurgul sunt numai amintire.
Deschisă ca o cupă sfințită pentru har, E vinul de-altădată al anilor din noi.
Căci vine iarăși vremea când frunza cea mai mică Mă leagă raza toamnei de tine cu dulci fire
Primește de la Domnul al aripelor dar. Atât de vechi că-n umbra privirii le cred noi.

Se leagănă prin aer ce-a fost sortit țărână, Dar pasărea căzută pe iarbă ca o frunză
Ce-a fost pe sus lumină se lasă la pământ. Sub pașii tăi se-nalță în tremur lung de zbor,
De-acuma sună ceasul să mergem mână-n mână Și frunza de pe vânturi coboară să se-ascunză
Și ce privim să fie blagoslovit și sfânt. Cu foșnet surd sub pasu-mi îngreuiat de dor.

Ion Pillat, Octomvrie


În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să
dezvolte subiectul propus.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)


Redactează un eseu de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți particularitățile unui text poetic
studiat, aparținînd lui Mihai Eminescu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-un curent cultural/
literar;
- prezentarea modului în care tema se reflectă în textul poetic studiat, prin comentarea a două imagini sau
idei poetice;
- analiza, la alegere, a două elemente de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul poetic studiat,
din seria: titlu, imaginar poetic, figuri semantice (tropi), motive poetice.