,,STRATEGII DE MENȚINERE A AUTOCONTROLULUI ȘI

CREȘTEREA ATENȚIEI LA ACTIVITĂȚILE DIDACTICE ,,

Prof. Psihopedagog Geabău Marilena,Școala Gimnazială Specială nr.4 București

Copiii cu dizabilități mintale au mari dificultăți de concentrare și menținere a

atenției focalizată pe un obiectiv cognitiv.În activitatea la clasă am constatat că ei și
eu pierdem timp în actul învățării întrucât ei își pierd foarte repede capacitatea de a fi
atenți la o poveste pe care le-o spun sau o văd la retroproiector întrucât sunt tentați să
se miște fără rost și să apuce cu mâinile tot felul de lucruri, jucării,mobilier, rechizite
ori colegi din clasă.
Am închis întâi lumina pentru a-i determina să nu se mai ridice dar m-am trezit că
pun mâna pe ceilalți copii, încearcă să se ridice și unii cad in semiîntunericul în care
am făcut proiecția poveștii la retroproiector, mergând fără rost prin clasă. Studiind
mai atent simetria și complementaritatea funcțiilor mâinii în motricitatea fină și în
coordonarea oculo-motorie, le-am cerut să-și împletească degetele pentru rugăciune
așa cum i-am învățat să scrie/să țină creionul când scriu cu comanda biblică ,,cu
degetele pentru închinare,,.Mi-am amintit de prima spovedanie la șapte ani când am
spus preotului că-mi vine să mă mișc întruna când sunt în biserică la slujbă și m-a
învățat să-mi ,,împletesc degetele,, pentru rugăciune și să țin privirea drept înainte
până-l văd pe DUMNEZEU.
În prima jumătate de oră nu a rămas nici un copil mai mult de zece minute cu
degetele pentru rugăciune, frământându-și inutil mâinile și prinzând în ele când
scaunul când părul ori fața colegilor dar am insistat.În următoarea jumătate de oră
copiii au început să-și adune mai mult timp degetele pentru rugăciune iar răspunsurile
lor privind conținutul poveștii au devenit coerente, chiar dacă 9 din 10 au răspuns cu
un verb ori un substantiv la întrebări.
Am alternat exercițiul de autocontrol în ascultarea mesajului dintr-o poveste cu
pauze de dans și activități libere. M-a uimit faptul că cei care sunt mai capabili, au
reușit să facă puzle-ul pe care l-au ales până la capăt sau figurina lego.Mișcările
parazitare ale mâinilor, nesincronizarea lor în timpul activităților în care mâinile nu
sunt active cum ar fi ascultarea poveștii sau a mesajelor informaționale dintr-o lecție
duce la incapacitatea concentrării și descifrării mesajului la copilul cu dizabilitați și
cred că și la copilul fără la probleme dar crește proporțional la cel care are dificultăți
de concentrare.
În următoarele zile timpul de păstrare a mâinilor cu degetele pentru rugăciune a
crescut încet până la un sfert de oră, așa încât elevii au putut răspunde într-un mesaj
cu sens, care sunt personajele poveștii. Doi dintre ei au formulat chiar în propoziții
privind numele poveștii, al personajelor și sumarul acțiunii.Ceilalți au răspuns
conform diagnosticului lor, cu mult mai bine decât până la începerea experimentului,
la întrebări privind mesajul audiat/vizionat.
Am repetat strategia de ,,Îmbrățișare a degetelor,, ăn timpul actului predării , ori
transmiterii de informații timp de o lună, la toate disciplinele care cer perioadă sau
timpi de instruire, iar productivitatea învățării a crescut substanțial.Disciplina
autocontrolului în această formă a crescut simțitor rezultatele la învățătură, fapt
demonstrat în rezultatele evaluării la acești copii.
Am continuat utilizarea strategiei degetelor îmbrățișate la activitățile de dans în
cerc. La început am avut mici accidente, apoi a crescut gradul de sincronizare în
mișcările de la dansurile din folclorul copiilor.A crescut și empatia și capacitatea de
comunicare și conlucrare, contagiunea și comuniunea lor de grup.Grupul a devenit o
echipă, ajutându-se mai mult,conlucrând mai mult.Educația prin atașament e
anevoioasă și are multe trepte dar rezultatele merită orice efort. Pornind de la simetria
funcțiilor mâinilor, creem simetria statuss rolurilor în grup și antrenăm capacițatea de
susținere a colegilor de clasă.