,,Istoria ca o poveste şi viaţa ca o întrebare!

Prof.Geabău Marilena,Școala Gimnazială Specială nr.4București

Piața Unirii a fost și a rămas inima capitalei României.Numele ei spune totul,

adunând intr-o privire rotită , șapte biserici monumentale,patriarhia și senatul, o piață
devenită parc și alte mici refugii afective de o parte si alta a aortei-Dâmbovița, cum ar
fi parcul din curtea bisericii Sf.Ecaterina.Curtea bisericii e un fel de a spune, căci ea a
fost odinioara cimitir si s-a restrâns, făcând loc unei curți de case cu etaj, făcute de
magnatul Malaxa spre a fi locuințe de serviciu pentru muncitorii de la fabricile sale.
Casele au fost zidite după primul război mondial și au fost locuite conform
intrebuințării planificate de Malaxa pâna după al doilea război mondial.Curtea acestor
case era imprejmuită de un gard din fier forjat ,delimitându-se pe de o parte de
biserica Sf.Ecaterina, iar pe de alta parte de Spitalul de tuberculoși.In peretele din
lateral stânga cum vii de la biserică, se afla Clubul/Casa pionierilor sectorului 4. Azi
această construcțiegăzduiește Facultatea de administratie publică a ASE-ului.
In capătul curții se aflau anexe gospodăresti pentru depozitat gunoiul, intins rufe
deasupra unei suprafețe imprejmuite cu gazon și loc de joacă pentru copiii din curte.
Curtea are două ieșiri, una pe strada Principatele Unite, a doua ieșire este pe langă
biserică , pe strada Sf.Ecaterina.După război, casele din curte au fost naționalizate și
date în folosință lucrătorilor de la tipografie.Cele două case din dreapta intrării, de
către Principatele Unite, au fost bombardate in timpul războiului iar locatarii de
atunci, funcționari superiori, au reconstruit casele , devenind proprietari.De vreo
cinsprezece ani, s-a construit un loc de joacă in marginea curții care se învecinează cu
biserica iar pavajul de pavele din granit a fost inlocuit cu asfalt.Cam tot atunci, secția
de spital TBC a fost renovată și împrejmuită, devenind azil de bătrâni.
Familiile care locuiesc acum aici nu mai au angajator comun și au cumpărat de la
primărie dreptul de proprietate a acestor case aproape ruinate după un secol de
existent.Dar , culmea ghinionului, desi multe din ele sunt gata să cadă la orice
cutremur ,făurite de gloanțe și pline de igrasie, au apărut și ,,proprietarii,, de dinainte
de război,care au vrut încă un preț de la cei care au cumpărat deja casa de la
ICRAL.Casele au trei nivele si pe fiecare nivel locuiește de regulă o familie:demisol,
unde trăiesc un rând de oameni, parter, unde trăiește altă familie, etaj, unde trăiește o
a treia familie și ultimul nivel e mansardă care e locuită doar la două din cele opt
vile.Două dintre casele care se află la extremități sunt asemenea unor blocuri vechi și
mici cu trei –patru scări.Gradul de confort al acestor locuințe e mai redus decât la
celelalte vile, aici locuind maxim două familii pe o scară dar chiar și așa aceste
locuințe sunt la mare căutare fiind in centru,langă facultatea de teologie și cea de
administrație publică.
,,Aşezată la poalele dealului Patriarhiei, în vecinătatea Pieţei Unirii şi a vechiului
centru istoric, Biserica „Sfânta Ecaterina“ numită si biserica dintre mlaștini ctitorită
de Pană vistierul,datează din secolul al XVI-lea. Înconjurată de un mic parc verde,
plin mai mereu cu studenţii facultăţii de teologie, biserica era situată pe vremuri în
afara Bucureştiului, în dreapta Dâmboviţei, pe atunci plină de mlaştini, stufărişuri şi
bălţi. De aici începea drumul Giurgiului, adică actuala Cale Şerban Vodă. Pe atunci
colina, la poalele căreia se afla biserica, un loc înalt şi izolat, ferit de revărsările
periodice ale râului şi acoperit cu podgorii, era cunoscută drept Dealul Viilor sau
Dealul Podgorenilor.Cu timpul, colina a primit denumirea de Dealul Mitropoliei şi
apoi Patriarhiei.,,
In curtea bisericii am plantat doi arbuști de tuia cand mi-am botezat copiii.Intre timp,
biserica a intrat in renovare și așa a fost vreo șapte ani, vreme in care unul din arbuști
a fost axfixiat de materialele de construcție și molozul aruncat în curtea
bisericii.Văzând că nu se mai termină , am crezut că Dumnezeu ne mai pedepsește
odată fiindcă cei care am trăit un sfert de veac in umbra acestei biserici, am pierdut
prin voia noilor politici bisericești pe cel mai grozav părinte de mireni dintre câți am
cunoscut,părintele profesor Costea Tănăsache.De când a fost transferat , aud seara
cântând cucuvele și glasuri sinistre, trecând dinspre parc , pe lângă casa parohială,
către casa mea.De șapte ani casa aceasta parohială adăpostește muncitori zilieri ,e ca
un șantier fără noimă, ca o baracă fără priveghi.
Părintele de acum e un om cuminte și muncitor dar, a fost aruncat aici ca intr-un
loc unde a fost smulsă o inimă.Pe vremea părintelui dinainte, biserica vuia zi de zi de
studenți care cântau,slujeau, curățau, făceau ateliere cu copii.De când a plecat
părintele, nu știu de ce , nu mai sunt mai mult de zece studenți, mereu aceiași care vin
și slujesc cum pot.A mai fost un preot alături de cel care slujește acum dar a
plecat.Aduna mulți tineri în jurul lui , singuri,indrăgostiți sau căsătoriți.Biserica se
umplea de tineri și copii până la prânz duminica și la sărbători.Dar a fost trimis și el,
iar cei care rămânem, suntem mai puțini , mai bătrâni și ne cunoaștem mai puțin.
In parcul din curtea bisericii vin atât copii de români cât și de țigani din vechea
mahala a Unirii.Țigăncile vin cu puradeii și scuipă semințe în ochii nostri ,chiar dacă
nici una din ele nu locuiește în această curte.Majoritatea vin din casele naționalizate
de pe Șerban Vodă și vorbesc atât de urât încât în afară de copiii proprietarilor
locuintelor din curte, celelalte mămici evită să-și mai aducă aici copiii după ce le aud
pe ele și copiii lor. Adesea se face vâlvă de la gurile spurcate ale puradeilor și
mamelor lor care , parcă pun stăpânire pe curtea oamenilor cu tendința lor de a-I
domina cu obrăzniciile lor pe părinții cu copii veniți să se aerisească.Numai sectoriștii
mai fac chivuțele și puradeii să plece după ce , uneori dau și foc la ziare în mijlocul
parcului, lângă toboganul de plastic, pe covorul poliacrilic care atenuează efectul
căderii în joacă la copiii lor.Uneori, sătui de atâta circ , pe care-l amplifică și tăticii
puradeilor,zmeii care vin să-și regleze conturile tot aici, spărgând chiar parbrizele
mașinilor din curte, proprietarii păgubiți cheamă poliția și cer să se desființeze locul
de joacă fiindcă majoritatea sunt octogenari și nu mai au parte de liniște în curtea
lor.Trăiesc aici și figure celebre, familii de foști ambasadori, producători la
televiziunea română, arhitecți, medici,preoți,compozitori.
Duminica în timpul slujbei, tinerii ies cu micuții lor să-i liniștească în parcul din
curtea bisericii cum am spus noi care de fapt e gard în gard cu curtea
bisericii.Leagănele și băncile, ca și arborii uriași care fac umbra locului de joacă,
arhitectura toboganului și leagănelor cheamă copiii tainic la bcurie. Dacă în arșița
soarelui din parcul Unirea cu fântâni arteziene simți că te descompui în iulie, aici la
nici două rânduri de blocuri în spate, în curtea din umbra bisericii unde dascălii devin
preoți,simți aerul proaspăt că-ți taie respiratia sau măcar te inviorează.Timpul a dat o
nouă față parcului, bisericii,copiilor și oamenilor care-și duc viața ca niște albine ori
trântori în jurul acestui stup,casa lui Dumnezeu, Biserica Sf.Ecaterina.