OBICEIURI DE LA SĂRBĂTORILE DE IARNĂ PE VALEA

CRACĂULUI
Prof.psihopedagog Geabău Marilena,Școala Gimnazială Specială nr.4București

Hora flăcăilor de sărbătorile Crăciunului

Din postul Crăciunului flăcăii încep pregătirile. Tocmesc lăutarii din satele
vecine, un scripcar şi un cobzar care le cântă de la Crăciun până la Bobotează plătind
pentru aceasta bani, slănină, făină, mâncare care o dau cu rândul flăcăii muzicanţilor.
În satul Bodeşti de Sus se formau la sărbătorile de iarna două hore, una în cotul
din sus şi alta în cotul de jos al Cracăului,râu care traversează comuna Bodești, de la
Nord Vest la Sud Est. Această tovărăşie a flăcăilor se mai numea „Bere”. Este numită
astfel pentru că în timpurile mai de demult flăcăii aduceau din vreme câte o stamboală
de orz, grâu, şi grăunţe pe care le turnau într-un butoi şi făceau bere pentru băut în
casa de joc. În „bere” erau primiţi flăcăii de la 18 ani în sus. Cei mai mici 16-18 ani
erau numiţi „lătiraşi”.
Flăcăii adunaţi în ziua de Crăciun la casa de joc (închiriată anume pentru
sărbători) alegeau „vătaful” si „corcierul” care aduceau pe ceilalţi flăcăi strigând şi
bătrânii aduşi de fete care veneau la joc cu mamele lor. Mai demult fetele aduceau
colaci, nu bani. Vătaful şi Corcierul sunt aleşi astfel: Acel care trebuie să fie ales de
flăcai este pus pe un scaun şi scos pe sus afară. Dacă se întampla să fie şi flăcăi contra
alegerii atunci ei caută să împiedice ieşirea alesului afară trăgând cu toţii înapoi. În
ziua I-a de Crăciun atât se face. În celelalte zile e joc în fiecare zi după amiază.
În ziua a IV-a după Crăciun dimineaţa în fiecare an există urmatorul obicei: un
flăcău care se face mort este aşezat pe o scară şi dus pe umeri de alţi patru flăcăi iar
alţii îl bocesc mergând astfel pe uliţele satului cu scripcarii cântând după ei,
prohodind mortul din loc în loc până la marginea pârâului Cracău unde îl aruncă jos.
Acest joc simbolizează îngroparea anului vechi.
După Crăciun încep pregătirile pentru a se masca de Anul Nou (seara de Sf. Vasile).
Toţi flăcăii dintr-o horă umblau în seara anului nou fiind mascaţi în diferite feluri:
ofiţeri, fete, mirese, miri, preot, babe, moşnegi, ţigani, capre etc. fără să ure pe la
ferestre flăcăii se duc pe la case şi încep să joace strigând „Ura” să trăiască
gospodarii, gospodinele. Se dau colaci pentru colindători şi urători, copii ură pe la
ferestre sunând din clopoţel. Unii copii mai mari umblă şi cu buhaiul cântând din
fluier şi bătând într-o tobă cu zurgălăi.
 Gospodarii dăruiesc copiilor mere, nuci, colaci sau bani. În noaptea de Sf. Vasile
locuitorii aveau credinţa că cerul se deschide si animalele (vitele) vorbesc între ele.
Cine aude însă şi spune, moare.
În ajunul Sf. Vasile şi a Bobotezei iese gospodina cu mâinile pline de aluat la
pomul care nu face roade vara. Gospodarul se face că îl taie, iar gospodina prinde cu
mâinile de el şi nu-l lasă să-l taie spunând că va face la anul roade.
Pentru ajunul Bobotezei gospodinele pregătesc colaci şi fuioare de cânepă pe care
le dau preotului când vine cu „ Botezul Domnului”.
În ziua de Bobotează locuitorii se duc la biserică unde după slujba religioasă
preotul oficiază „Iordanul” în curtea bisericii. Când preotul sfinţeşte apa mai mulţi
flăcăi trag cu armele o salvă de focuri. După terminare locuitorii îşi iau aghiazma pe
care o duc acasă unde stropesc în casă, la vite, păsări, fântană şi în alte părţi păstrând
din ea un leac pentru restul anului.
Unele gospodine strângeau cenuşa din ziua de Bobotează pe care, primăvara o
puneau pe straturi ca să nu mănânce viermii legumele.Am cules şi alte urări şi
obiceiuri de Anul nou de la mama, Vicu Maria.
Cu ocazia anului nou se fac spectacole de teatru popular ambulant de către tineri,
menit să aducă în memorie zilele de glorie ale haiducilor care conduceau bande de
nedreptăţiţi ce încercau să facă dreptate celor sărmani. BANDA PĂUNAŞULUI
Personaje:Păunaşul, Groza haiducul, fata, ţiganul, ofiţerul(căpitanul)
Costume-Păunaşul:haine haiduceşti, paloş la brâu şi armă în spate;
Groza:haine haiduceşti cu paloş şi pistol;
Fata:costum popular cu maramă, cămaşă, catrinţă, cojoc sau bundiţă, obiele şi
opinci;
Ofiţerul: haine milităreşti cu pampon din păr de cal la şapcă şi multe şiraguri de
mărgele ce suplinesc decoraţiile.
Ţiganul: haine ţigăneşti;
Fata: Foicică de bujor
Eu sunt Zâna zorilor
Dragostea haiducilor
Păunaşul:Eu umblam la vânătoare
După cerbi şi căprioare
Şi te-am auzit draga mea cântând
Şi-am venit să te întreb
Cum te cheamă draga mea?
Fata :Mie din botez îmi zice
Zâna Zorilor voinice
Dar dumneata cine eşti
De la mine te răsteşti?
Păunaşul:Eu sunt Păunaşul codrilor
Voinicul voinicilor
Eu o vorbă ţi-aş vorbi
Şi aş vrea să-mi fii soţie
De acum până-n vecie
Şi de bucuria mea
Un cântec să cânţi dumneata.
Fata:Eu dacă voi cânta
Codri vor răsuna
Şi de-o fi Groza pe-aici
Rău va fi de voi haiduci.
Păunaş:Cântă nici nu te gândi
Vie Groza de-o veni
Vezi paloşul ăsta?
Mulţi ca Groza a tăiat.
Fata:Floricică de lămâie
Dragi îmi sunt haiducii mie
Pe cărare coborând
Şi din arme împuşcând.
Groza: Măi! Dar cum aţi îndrăznit
Şi-n codrul meu aţi venit.
Şi v-aţi pus pe cântat,
De rasună-n lung şi-n lat.
Păunaş:Măi! Dar tu cine eşti
De la mine te răsteşti?
Groza:Eu sunt Groza cel vestit
Care-o lume-a jefuit
Ia să-mi dai tu mie seamă
Să-mi dai un paloş de vamă.
Păunaş:Eu îţi voi da un paloş de pomană
(scoate paloşul şi se repede spre Groza)
Groza:Stai, cu paloşul nu da,
Dacă ţii la viaţa ta.
Căpitanul:Păunaş dă-te legat
Ca să scapi neîmpuşcat
Şi de sabie netăiat
Păunaş:Măi Groza de-mi eşti frate
Ce stai cu mâinile la spate?
Groza:Stau şi eu şi îi dau pace
Ce crezi că i-aş putea face?
Fata:O mamă scumpă mamă
O! Fiul tău dorit,
O!Vin de-l vezi
Cât e de chinuit.
În lanţuri mi-l sugrumă
Şi-n pivniţă îl bagă
Că dorul său de mamă
Abia l-a mai ţinut.
Groza:La o parte căpitane,
Că te sfarm cu patul armei
Dacă vrei să mai ai zile,
Dă şi arma ta la mine.
(căpitanul îi dă arma)
Groza şi fata cântând:
Isam, tra la la!
A scapat Păunul ia!
A scăpat din legători
Păunaşul codrilor.
Căpitanul:Voi haiduci mă ascultaţi,
Arma înapoi mi-o daţi
Că-i ruşine pentru mine
Dezarmat la regiune
Păunaş:Arma na-ţi-o înapoi
Cartuşele rămân la noi.
Căpitanul:Măi stejar stufos şi verde
De sub tine nu se vede
Haiducul din codru verde.
Măi ţigane vin la mine
Să-ţi dau hamul pentru tine.
Cine eşti tu măi ţigane?
Ţiganul:Eu sunt Buftea Bulea
Cu trei nasturi la căciulă
Şi cu unul la buric
Să-l mănânci matale fript.
Căpitanul:Măi ţigane năzdravan
În bandă de când ai intrat
Un cantec nu ai cântat.
Ia zi un cântec ţigănesc
Banda să mi-o-nveselesc.
Ţiganul:Ţi-oi cânta măi frăţioare
Cât o fi iarbă sub soare
Şi haiducii tăi în floare:
„Hai la podul cel de piatră
Hai diriboi
Stau haiducii şi se ceartă
Hai diriboi
C-or găsit o oaie moartă
Hai diriboi
Şi nu ştiu cum s-o împartă
Hai diriboi
Dau la toţi cate-o bucată
Hai diriboi
Ca să nu se ia la ceartă
Ofiţerul: Câţi copii ai măi ţigane?
Ţiganul:12 măi cucoane.
Căpitanul:Şi unde-i ţii măi ţigane?
Ţiganul:Apoi stai să vezi cucoane:
 Trei pe pat, doi sub pat,
Trei pe cal, doi pe măgar
Iar Maftei si Dosoftei
Stau la sobă-s, puradei.
Căpitanul:Şi ce le dai de mâncare?
Ţiganul:Am fost ieri la vânătoare
Şi-am puşcat cinci iepuri
Din care trei au scăpat, doi au fugit.
De-am facut cinci oale cu borş:
Trei cu fundu-n sus, doi cu gura-n jos.
Şi au mâncat puradeii mei,
De-i durea burta de foame.
Toţi:De v-am greşit ceva
Rugăm a ne scuza
La anul viitor
Vă vin împodobiţi
Cu crini şi trandafiri
Vă vin împodobiţi.
La anul şi la mulţi ani!
URSUL este un alt personaj cu care umblă copiii şi tinerii din comuna Bodeşti.
Personaje:un flăcău purtând suman şi cap de urs dezghiocat şi stăpânul ursului
ce bate din tobă în timp ce cântă şi joacă ursul.
Ursul meu de la Bacău
El munceşte şi eu beu
El munceşte cu ciocanul
Şi eu beu cu kilogramul
Ursul meu din Spania
Te-am adus cu sania
Sania s-a prăvălit
Ursul meu s-o-mbolnăvit
Măi Martine ce să-ţi fac
Să-ţi iau sânge de la cap,
De la cap de la picioare
Dar mă tem că ursul moare.
Ursul meu e preşedinte
La covata cu plăcinte
Ursul meu e secretar
La găleata cu zahar
Ursul meu e cel mai mare
La covata cu sarmale
La anul şi la mulţi ani!