NOTĂ CĂTRE STUDENT

Limbajul gestual american – modul uşor – este creat pentru a te face un cititor mai bun. Iată
câteva sugestii pentru folosirea acestei cărţi.
 Gândeşte vizual: Limbajul gestual american (ASL) este înţeles prin văz, deoarece
toată informaţia din ASL este vizuală. Cum să faci un semn este important, dar la fel de
importante sunt expresiile faciale şi mişcările corpului pe care le foloseşti în timpul
semnelor. Citeşte despre gramatica facială a ASL în capitolul 1, pentru a te ajuta să faci
trecerea de la comunicarea prin sunete la cea bazată în întregime pe “văzut”.
 Învaţă cele 10 reguli gramaticale de bază – exemple de cum sunt folosite aceste
reguli în dialog sunt date în cele 36 lecţii care urmează. Majoritatea regulilor se repetă
frecvent, pentru a te ajuta să te familiarizezi cu ele.
 Studiază capitolele care se concentrează pe un anumit aspect al ASL cum ar fi
verbele direcţionale (Capitolul 6), clasificatorii (Capitolul 11) şi mişcarea corpului şi privirea
(Capitolul 9). aceste capitole vă vor permite o înţelegere mai bună a calităţilor spaţiale ale
ASL.
 Exersează dialogurile: fiecare lecţie are un dialog, şi ele devin din ce în ce mai
dificile pe parcursul cărţii. Exersaţi semnele din fiecare dialog până când vă familiarizaţi cu
ele. Puteţi face cel mai bine asta cu un partener sau un practicant ASL fluent, dar dacă
sunteţi singur, exersaţi în faţa unei oglinzi sau casete video. Aceasta vă va ajuta să deveniţi
fluent în semne. Dialogurile sunt despărţite în secţiuni numite activităţi practice. Exersând
scurte bucăţi de dialog, vă ajută să căpătaţi fluentă mai mare când exersaţi întregul dialog.
 Învăţaţi să analizaţi structurile şi semnele limbajului. Fiecare dialog este analizat
într-o secţiune numită “Ce este în semne (note despre gramatică)”. Citiţi această secţiune cu
atenţie, astfel încât să înţelegeţi cum este structurat ASL. Unele semne sunt discutate separat
într-o secţiune, anumită “Ce este într-un semn (note despre vocabular)”. Citiţi această
secţiune ca să aflaţi motivele pentru care unele semne sunt efectuate într-un anume mod.
 Urmaţi toate sugestiile pentru o practică viitoare, care cere să vă produceţi propriile
dialoguri şi să exersaţi semnele.
 Creaţi propoziţii ASL şi scrieţi traducerea englezească a acestor propoziţii.
Traducerea este importantă în învăţarea diferenţelor dintre ASL şi gramatica englezească,
deoarece în ASL nu faci semn pentru fiecare cuvânt spus în engleză şi gramatica ASL este
diferită de gramatica engleză.
 Învăţaţi sensurile diferite ale unor semne ASL: o listă a acestor semne şi a
înţelesurilor alternative este prezentată în majoritatea capitolelor.
 Învăţaţi despre cultura surzilor: 5 capitole vă prezintă diferite aspecte ale culturii
surzilor.
Comunicând cu lumea surdă vă va ajuta să aflaţi mai mult despre ASL şi să vă lărgiţi
vocabularul de semne.

INTRODUCERE:
LIMBAJUL GESTUAL AMERICAN

ASL are o istorie durabilă. Originile sale pot fi găsite într-o mare comunitate de surzi
grupată în jurul primei şcoli publice pentru copiii surzi din Franţa, fondată în jurul anului
1761 , limbajul care s-a ivit în această comunitate este încă folosit astăzi în Franţa. În 1817, un
profesor surd din această şcoală a contribuit la întemeierea primei şcoli publice pentru copiii
surzi din S.U.A. deşi acest limbaj al lui a fost încorporat în planul de învăţământ, propriul
sistem gestic al copiilor s-a amestecat cu limbajul oficial de semne, rezultând o nouă formă,
care nu s-a mai identificat ca Limbajul de semne francez. Unele semne şi structuri din ASL de
azi reflectă încă originile L. S. Francez, deşi cele 2 limbi sunt distincte.

C.Padden şi Tom Humphries

Surd în America: Voci ale unei culturi.

REŢINE SEMNUL ACELA…

Fondarea primei şcoli pentru surzi în America în 1817 este o piatră de hotar în istoria ASL.
Situată în Hartford, Connecticut, şi cunoscută acum ca Şcoala Americană pentru surzi, şcoala a
adus laolaltă 2 surse principale în dezvoltarea semnelor şi gramaticii ASL. Prima sursă au fost
primii 2 profesori ai şcolii. Unul era Laurent Clerc, surdul din Franţa descris de Padden şi
Humpries. El şi limbajul prin semne francez au fost aduşi în S.U.A. de un american Thomas
Gallaudet, care a învăţat semnele de la Clerc. Cealaltă sursă a ASL au fost elevii prezenţi la
şcoală. Ei au venit într-un moment când şcoala nu era obligatorie şi majoritatea populaţiei trăia în
comunităţi agricole. Deci cum făceau ei semnele înainte de venirea la şcoală ? Pentru unii din
aceşti copii, şcoala a însemnat primul moment când se aflau în compania altor oameni surzi,
astfel că semnele pe care le făceau erau mai ales ca acasă. Dar alţi copii surzi, şi în mod special
cei cu părinţi surzi, au introdus în şcoală semne indigene Americii - semne care erau folosite în
comunitatea surdă. Pentru următorii aproximativ 40 de ani, acest model s-a repetat în alte state
unde şcolile pentru surzi se răspândeau, multe dintre ele angajând profesori surzi care absolviseră
alte şcoli pentru surzi. Munca acestor pionieri ai educaţiei a avut o influenţă durabilă asupra
formei ASL, aşa cum îl ştim astăzi. ÎN acest capitol, vă sunt prezentate diferite aspecte ale ASL.

CE ESTE LIMBAJUL GESTUAL AMERICAN?

ASL este limbajul comunităţii americane de surzi. Aceasta este o simplă dar practică
definiţie. Dacă cineva te-ar întreba ce este Italiana, i-ai răspunde probabil că este modul în care
vorbeşte majoritatea oamenilor din Italia. Această abordare poate apărea neobişnuită, dată fiind
tendinţa din majoritatea cărţilor ASL de a-l defini prin clarificarea concepţiilor greşite despre el.
Dar de ce să învăţăm despre prejudecăţi? Învăţaţi ASL cu o conştiinţă curată şi ţel clar. ASL este
limbajul majorităţii americanilor, şi prin această carte îl vei învăţa.

SEMNELE CA O ALEGERE A COMUNICĂRII

Am predat ASL la peste 2000 studenţi şi cea mai puternică părere a mea despre acest limbaj
poate fi redusă la o simplă observaţie: odată ce un student a prins gustul comunicării cu mâinile,
nu-şi va pierde niciodată dorinţa de a învăţa mai mult despre semne. N-am cunoscut un alt
profesor care să observe altceva. Nu toţi studenţii învaţă semnele bine sau continuă studiul lor.
Dar odată curiozitate a stăruită, ei continuă să fie interesaţi de semne. Am fost întrebat de un
student dacă am făcut semne în visele mele. Dacă o persoană surdă face semne în vise este o
întrebare discutabilă, deci i-am cerut să-mi spună cum visează ea după ce devine un vorbitor
fluent. Aşa este natura învăţăturii despre limbajul prin semne.
 Pentru mulţi dintre voi, ASL este un nou limbaj care vă forţează să vă confruntaţi cu
prejudecăţile despre comunicarea cu mâinile. V-aţi putea întreba despre ce puteţi vorbi prin
semne. V-aţi întreba asta dacă aţi învăţa să vorbiţi spaniolă? Probabil nu. Dar ASL nu este doar
un limbaj diferit, este un mediu diferit pentru discuţie, şi acest fapt te poate face ezitant şi chiar
suspicios despre ce poţi şi nu spune în ASL. Te afli într-o companie bună, deoarece surzii se
întreabă cum este posibil să vorbeşti în cuvinte despre lucruri cum ar fi distrugătoarele tornade şi
momentele gingaşe ale unui copil care se joacă singur. Pentru surzi, imaginea comunicării
zugrăvită prin vocale şi consoane, sunete şi zgomot păleşte în comparaţie cu imaginile vibrante
care mişcă degetele şi mâinile, faţa şi corpul unei persoane care face semne.
N-ar trebui să fie o surpriză să poţi comunica cu mâinile, deoarece faci asta de ani de zile,
deşi într-un grad mult mai mic decât surzii. Din cele mai vechi timpuri ale comunicării umane,
oamenii s-au bazat pe simboluri create de mâini, pentru a comunica cu alte grupuri de oameni
întâlnite, în timp ce urmăreau o turmă de animale sau se mutau de-a lungul continentului în
căutare de hrană şi adăpost. Băştinaşii americani foloseau semne pentru comunicarea intertribală,
deoarece stăpânirea multor dialecte vorbite este dificilă. Vânătorii din savana africană folosesc
încă semne să-i ajute să vâneze mai bine.
Este greu să-ţi imaginezi un vânător strigând: „Furişează-te către fiara din stânga ta!”. Un semn
ar putea cu greu fi mai agresiv. Totuşi, este uşor să-ţi imaginezi vânătorii şi alţii folosind gesturi
naturale şi semne create pentru comunicare.
Pentru surzi, semnul este necesar pentru comunicare. Cum trăiau surzii acum 3000 ani în
Atena, comunicând unii cu alţii ? În limbajul semnelor, acelaşi mod de comunicare ca azi. Atunci
de ce, până recent, atât de mulţi oameni care nu sunt surzi – ştiau atât de puţin despre semne? Sunt
cel puţin 3 motive pentru asta:
1. Surzii constituie doar o mică parte a populaţiei în orice zonă. De aceea, mulţi ne-surzi nu
întâlnesc niciodată un surd în întreaga lor viaţă.
2. vorbirea este forma dominantă de comunicare în societate şi primeşte cea mai mare
atenţie.
3. surzii tind să socializeze unul cu altul şi cu acei auditori care ştiu semnele.
Dat fiind aceste motive pentru care auditorii ştiu atât de puţin despre semne, este de înţeles
să presupunem că, dacă ştii de cineva care comunică cu mâinile, ştii pe cineva surd. Chiar aşa?.
Gândeşte-te cât de multă comunicare gestică şi non - verbală întâlneşti în conversaţia de zi cu zi.
O privire („Nu fă asta”), un zâmbet iubitor („Mă simt bine cu tine “), o respingere rapidă cu mâna
(„Scapă de ea”), plimbarea degetului pe bărbie („Mă gândesc la asta”) şi punerea mâinii pe frunte
(„Nu pot să cred că s-a întâmplat asta”) exprimă informaţie. Ele nu sunt acte întâmplătoare,
nelegate de o conversaţie care are loc. De fapt, noi folosind comunicarea non-verbală atât de
natural încât nu vorbim despre aceste gesturi decât pentru a spune „Nu vorbi cu mâinile.” Dar noi
vorbim cu mâinile, şi pentru surzi este cel mai natural mod de vorbire.
Conştientizarea ASL a crescut de când William Stokse a publicat lucrarea sa despre
lingvistica ASL acum 40 de ani. Cursurile ASL din licee şi colegii s-au înmulţit exploziv.
Industria T.V. şi cinematografică a descoperit valoarea includerii actorilor şi actriţelor surde în
filme. Chiar dacă rolul este mic, ca în Râul sălbatic şi Mr. Holland’s Opus, efectul este că ASL
îşi urmează cu hotărâre drumul în căminele din toată ţara. Interpreţii limbajului semnelor
contribuie de asemenea, indirect, la promovarea ASL, fie în şcoli, biroul doctorului sau pentru
preşedinte în campania electorală. Vizibilitatea lor asigură vizibilitatea ASL.

ÎNCEPUTUL SEMNELOR

La un moment dat vă veţi întreba de unde au venit semnele. Comparativ cu studiul altor
limbi, studiul limbajului semnelor este relativ nou, cu ASL cel mai larg studiat în lume. ASL are
doar 40 de ani sub microscopul psiholingviştilor şi sociolingviştilor care caute să-i afle rădăcinile,
să contureze gramatica şi vocabularul şi să supravegheze multitudinea lingvistică în toate fazele
comunicării. Deşi au învăţat mult, încă mai avem multe de aflat. S-a menţionat mai devreme că,
chiar dacă ASL n-a început cu şcolarizarea copiilor surzi, şcolile pentru surzi au ajutat la
răspândirea lui. Mai mult, deoarece comunităţile de surzi tind să formeze în jurul lor şcoli pentru
surzi, este o strânsă asociere între ASL, şcolile pentru surzi şi comunitatea surdă.
Ca şi cu alte limbi, ne place să-i cunoaştem rădăcinile. De asemenea, vrem să ştim de ce
folosim un anumit cuvânt şi de unde vine acesta. Limbajul semnelor nu face excepţie, şi precum
privim la stele, suntem curioşi dacă unele din semnele folosite aproape acum 200 ani mai sunt
încă folosite astăzi. Unele sunt: semnele ajutor, altul şi caută, sunt asemănătoare cu semnele din
Limbajul de Semne Francez. Structura gramaticală substantiv-adjectiv în ASL creează expresii ca
Bluză albastră sau Pasăre galbenă, acelaşi tip de structură folosit în alte ţări poate să fi influenţat
de asemenea dezvoltarea ASL, dar noi doar învăţăm despre natura acestei influenţe.
Putem spune că ASL este un limbaj multilateral, ceea ce spunem şi despre engleză. Multe
cuvinte au fost introduse în engleză de vorbitori ai altor limbi: cuvântul SKUNK (Sconcs) vine de
la băştinaşi, PATIO (curte interioară) de la Spanioli, CORRAL (ţarc) de la oamenii din Sudul
Africii, şi OKAY (bine), vine de la sclavii aduşi din vestul Africii. Bine ? În mod surprinzător,
ASL este destul de flexibil pentru a împrumuta din engleză.
Semnul O.K. se face cu degetele arătând O-K. Semnele pentru ţări sunt tipic luate din
limbajul semnelor nativ din acea ţară. Astfel, semnul Australia este acelaşi cu semnul folosit în
limbajul de semne australian.
Surzii creează semne noi necesare pentru acomodarea la schimbările din modul de viaţă si la
influenţele tehnologiei. Semne cu origine recentă sunt Credit-card (carte de credit), Computer,
Disk, şi NETWORK (reţea). Crearea semnelor noi este parte a evoluţiei ASL şi a culturii surzilor.
Este de neimaginat că te vei trezi într-o zi vorbind cuvinte pe care le-ai inventat. La fel n-ar trebui
să gândeşti că învăţătura ASL este o invitaţie să inventezi semne. Semnele necesare pentru
comunicare sunt deja acolo. Sarcina ta este să le înveţi.
Ar trebui de asemenea să fie clar că, dacă vrei să comunici cu surzi din alte ţări, atunci
trebuie să înveţi limbajul lor de semne, deoarece ASL este acelaşi doar în S.U.A. şi provinciile
Canadei (fără Quebec, unde limbajul Quebecoise este dominant). Astfel, limbajul de semne
britanic este ca greaca pentru americanii surzi, ca limbajul mexican pentru brazilienii surzi.

DIMENSIUNEA FIZICĂ A ASL

ASL este un limbaj vizual-gestic. Este vizual pentru că-l vedem şi gestic pentru că semnele
sunt formate de către mâini. Semnul singur nu este o imagine exactă a ASL. Cum semnele sunt
formate în spaţiu este important în înţelegerea a ceea ce înseamnă. Spaţiul critic este numit spaţiul
semnului şi se întinde de la talie până deasupra capului şi dincolo de părţile corpului. Aceasta este
de asemenea spaţiul în care mâinile se pot mişca confortabil. Aşa cum vei învăţa în această carte,
spaţiul semnului are un rol în gramatica ASL. O altă dimensiune a ASL este mişcarea capului şi
expresiile faciale, care ajută la formarea înţelesului propoziţiilor ASL. De fapt, gramatica facială
este examinată în propriul ei capitol.
Cum se formează semnele? Forma mâinii, orientarea, aşezarea, mişcarea descriu un semn. Forma
mâinii este forma mâinilor când se face semnul. Ea poate rămâne aceeaşi tot timpul semnului sau se
poate schimba. Dacă două mâini sunt folosite pentru a face un semn, ambele mâini pot avea aceeaşi
formă sau pot fi diferite. Orientarea este poziţia mâinii (mâinilor) faţă de corp. De exemplu, palmele
pot fi orientate spre corp sau departe de el, faţă de pământ sau ridicate. Aşezarea este locul din spaţiul
semnului unde se formează acesta. Semnele pot fi staţionare, ca ‘Think’ (gândeşte) şi ‘Love’ (iubeşte),
sau se pot muta dintr-un loc din spaţiul semnului într-altul, cum ar fi ‘Long’ (lung) şi ‘Excite’ (a agita,
a tulbura).
Mişcarea unui semn este direcţia în care mâna se mişcă faţă de corp este o varietate de
mişcare care merg de la o simplă mişcare de alunecare (ex. NICE: drăguţ) la o mişcare circulară
complexă (ex. TRAVEL-AROUND: a călători). Unele semne sunt iconice (?) în faptul că
înţelesul lor poate fi ghicit numai din semn. O majoritate de semne nu este iconică, şi înţelesul lor
trebuie învăţat. Este întotdeauna un motiv, pentru care un semn a luat forma respectivă. În semnul
Learn (învăţă), mişcarea mâinii reprezintă luarea informaţiei dintr-o carte şi introducerea ei în
creier.
Astfel, semnele sunt folosite pentru a crea în spaţiu imagini care să comunice
gândurile noastre altor oameni; aceasta este alcătuirea ASL. Dinamica mişcării mâinilor în spaţiu
determină forma semnelor şi a gramaticii ASL. Două sau mai multe concepte pot fi simultan
exprimate în ASL. Această faptă nu poate fi realizată într-o limbă vorbită deoarece vorbirea este
temporală, adică un cuvânt acţionează limba o dată. Din cauza calităţilor spaţiale şi gestice ale
ASL, nu poate fi vreo formă convenabilă de scris a ASL. Ceea ce putem face este să scriem un
comentariu englezesc al semnelor ASL. Un cuvânt englezesc este cea mai bună aproximare a
înţelesului unui semn. Ne oferă un mod de a arăta ASL, astfel încât să poată fi studiat şi discutat,
dar nu este o formă scrisă a ASL. În această carte, cuvintele englezeşti sunt scrise cu majuscule.

Dimensiunea culturală a ASL

Învăţarea ASL nu se referă doar la învăţarea altei limbi. Este de asemenea legată de succes. Deşi
putem învăţa ceva despre orice cultură citind despre ea, dobândim o înţelegere mai adâncă atunci când
trăim cultura sau auzim prime ştiri despre oameni care sunt parte a acestei culturi. ASL ne oferă
accesul spre cultura surzilor.
ASL este una dintre caracteristicile definitorii ale comunităţii surde. Oamenii din această
comunitate se definesc rareori prin etnicitatea lor, aşa cum se întâmplă în alte comunităţi ca cea
hispanică şi irlandeză. Deşi unele grupuri etnice, cum ar fi cel afro-american surd chiar îşi
formează propriile comunităţi, comunitatea surdă – aşa cum este normal descrisă – se opune
tuturor populaţiilor etnice. Ele sunt legate în schimb prin limbajul ASL.
Pentru a afla mai multe despre cultura surzilor şi pentru a cunoaşte resursele comunităţii surzilor,
ai nevoie de o solidă înţelegere a ASL. Dimensiunea culturală ASL este discutată în profunzime în
capitolul 3, intitulat „Comunitatea de surzi”.

Recapitulare

1. Scrie motivele pentru care înveţi ASL. Compară-ţi motivele cu ale altora care învaţă
ASL. Alcătuieşte o listă a celor mai obişnuite motive.
2. Şcolile pentru surzi sunt strâns legate de ASL, pentru că aduc împreună un număr mare
de elevi surzi care folosesc ASL ca limbajul principal de comunicare. Când aceşti elevi părăsesc
şcoala, ei răspândesc cunoştinţele ASL altor surzi, ca şi oamenilor auditori.
- Caută numele şcolilor pentru surzi din ţara ta, provincie sau regiune. Scrie o scrisoare
sau foloseşte Internetul pentru a afla când una dintre şcoli a fost întemeiată pentru prima dată şi
câţi copii sunt acum în ea.
3. Numeşte trei surse principale de influenţă asupra dezvoltării iniţiale a ASL.
4. Descrie cele patru caracteristici folosite pentru a descrie un semn.
5. De ce este dificil să avem o formă scrisă de ASL şi ce este un comentariu (gloss ?)
englezesc ?.

Capitolul 1. BAZELE. GRAMATICA FACIALĂ

Într-un studiu, s-a scris că un practicant al semnelor, în mijlocul povestirii unui fapt, a
produs un mesaj prin semne, de genul: BĂRBAT PESCUIT CONTINUU, ceea ce am traduce:
„bărbat pescuia”. Oricum, alţi practicanţi ASL, văzându-l pe cel cu semnele, ar traduce mesajul
prin: „bărbatul pescuia cu relaxare şi plăcere”. Sursa acestei extra – informaţii era o expresie
facială particulară, în care buzele erau împreună şi împinse un pic, cu capul uşor înclinat.
Acest semnal ne – manual a fost clar capabil să funcţioneze ca echivalent al unui adverb în
engleză şi a fost parte integrară a mesajului.

- GEORGE YULE - Studiul limbajului

Păstrează acel semn…

Ceea ce este într-un semn poate să nu fie ceea ce este în minte. Pentru a prinde sensul a
ceea ce gesticulează un practicant al semnelor, trebuie să citeşti faţa şi corpul acestuia. Când
asculţi pe cineva vorbind, nu asculţi numai cuvintele, ci şi modul cum sunt spuse ele. Tonul vocii,
creşterea şi descreşterea sunetului, lungimea pauzei, şi hotărârea vocii sunt toate trăsături pe care
le ataşezi cu puţin efort în comunicarea ta vorbită. Aceste caracteristici nu există în semne, dar ele
au caracteristici paralele, care sunt cruciale pentru gramatica ASL. Sprânceana ridicată, capul
înclinat, gura deschisă şi un semn prelungit un pic mai mult decât altele dau forma înţelesului
semnelor făcute de mâini. Noi numim aceste semnele non – manuale gramatica facială.
Stăpânirea ASL nu se poate întâmpla fără aceea a gramaticii faciale. Citiţi acest capitol şi ar
trebui să fiţi gata să folosiţi faţa pentru a spune ce nu pot mâinile dumneavoastră.

Prima regulă a limbajului semnelor: Menţine contactul vizual

ASL este un limbaj vizual, şi contactul ochilor este profilul de început al celor doi
oameni care sunt pe cale de a discuta prin semne. Nu poţi înţelege semnele dacă nu priveşti
semnul cuiva. Asta e partea uşoară. Ce este mai greu de învăţat este cum să menţii contactul
vizual chiar când faci semne. Asta înseamnă că, chiar dacă primeşti atenţia cuiva, trebuie să
continui să te uiţi la acea persoană în timp ce faci semnele.
Obţii contactul vizual cu cineva atrăgându-i atenţia asupra ta. Surzii vor bate uşor o
persoană pe umăr pentru a arăta că se doreşte contactul vizual, astfel ca să înceapă o conversaţie.
A privi departe de cineva poate însemna câteva lucruri. Poate ai terminat conversaţia sau poate ţi
se distrage atenţia de către cineva. Sau, la fel de posibil, ochii tăi sunt solicitaţi pentru un rol în
structurarea unei propoziţii ASL.

Excepţii de la prima regulă a semnelor

Contactul vizual nu este întotdeauna menţinut în timpul unei conversaţii. Ochii vor privi
altundeva, doar dacă o asemenea mişcare este relevantă pentru ceea ce se face prin semne.
Contactul vizual şi privirea trimit câteva semnale celeilalte persoane. Aceste semnale sunt
influenţate de semnele care sunt făcute, la fel ca şi expresiile faciale care însoţesc semnele. Unele
semne gramaticale sunt asociate cu ochii şi urmează un exemplu din fiecare:
1. Pune un anumit tip de întrebare: Propoziţia „Eşti gata ?” se traduce prin „Tu gata ?” în
ASL. În absenţa semnelor non – manuale ale feţei, semnele TU şi GATA ne vor da propoziţia
„Tu eşti gata”. Pentru a indica că se pune o întrebare, cel care face semnele priveşte direct
persoana, ridică sprâncenele şi înclină capul uşor înainte. Semnele non – manuale pentru alte
tipuri de întrebări cer un set diferit de expresii faciale şi mişcări ale corpului.
2. Atrage atenţia spre un anumit loc în spaţiul semnelor în care o persoană sau un lucru a fost
încadrat. Limbajul ASL se bazează profund pe stabilirea locurilor de referinţă din spaţiul
semnelor. După stabilirea unui loc de referinţă, cel care face semnele îl poate arăta sau îl poate
privi, pentru a atrage atenţia celuilalt că este în acel spaţiu. În acest mod, ochi pot încorpora
persoanele care sunt în spaţiul de semne într-o propoziţie.
3. Întăreşti informaţia cheie într-o propoziţie. Contactul vizual însoţit de o sprânceană
ridicată capul înclinat înainte şi un semn păstrat un pic mai mult decât alte semne pot indica tema
(subiectul) unei propoziţii.
4. Reîntăreşti direcţia în care anumite semne s-ar putea mişca. Un gesticulator poate alcătui
propoziţia „L-am privit când trecea pe lângă mine”, doar privind de la dreapta la stânga spaţiului
de semne.
5. Dezvăluie emoţiile despre o temă: adjective ca surprins sau suspicios pot fi exprimate prin
deschiderea largă a ochilor sau îngustarea lor.
Aceste exemple sunt menţionate aici pentru a întări importantă ochilor în sporirea
înţelesului când folosim semnele.

Tipuri obişnuite de semne non-manuale

1. Întrebări
a) Ai văzut jocul (partida) aseară ? (Noaptea trecută, joc văzut terminat tu?)
b) Când ai sosit acasă ieri ? (IERI, TU ACASĂ SOSIT TIMP ?)
Ambele propoziţii pun întrebări. Punerea unei întrebări necesită un anumit tip de semn
non-manual. Pentru a şti ce tip de astfel de semn să foloseşti, trebuie întâi să ştii ce tip de
întrebare vei pune. Propoziţia A cere un da sau nu şi se numeşte întrebare cu da /nu (închisă).
Propoziţia B este o întrebare wh-(what?) şi cere informaţii despre ceva (deschisă).
Pentru toate tipuri de întrebări, „gesticulatorul” menţine contactul vizual cu persoana cu
care face semnele.

Întrebările închise (da / nu)

Pentru ele, „gesticulatorul”

1. ridică sprânceana şi 2. înclină capul înainte.
Dacă întrebarea este scurtă atunci “ gesticulatorul” poate ridica sprâncenele şi înclina capul
în timpul semnalării întrebării. Acesta este cazul cu următoarele întrebări :
TERMINAT TU ? (ai terminat?)
VĂZUT TERMINAT TU ? (ai văzut?)
OBOSIT TU ? (eşti obosit?)
TU FLĂMÂND ? (ţi-e foame?)
Dacă întrebarea este lungă, atunci „gesticulatorul” de obicei adaugă semnul non-manual la
sfârşitul propoziţiei, în timp ce execută acele semne care sunt direct asociate cu punerea
întrebărilor. În următoarele propoziţii, semnele non-manuale ar trebui adăugate în timp ce se
efectuează frazele subliniate:
SĂPTĂMÂNA TRECUTĂ, FILM VĂZUT TERMINAT TU ?
(Ai văzut filmul săptămâna trecută ?)
MÂINE, ŞCOALA MERGI – VREI TU?
(Vrei să mergi la şcoală mâine?)
CARTEA TA DE ŞTIINŢE, O AI TU ?
(Ai carte de ştiinţe?)
EU PLEC ACUM, NU TE DERANJEAZĂ?
(Te deranjează dacă eu plec?).

Întrebări deschise – căutând informaţii

Pentru întrebări care cer informaţii, cum ar fi întrebări WH -, „gesticulatorul”

 1. strânge sprâncenele şi
2. înclină capul înainte
Dacă întrebările sunt scurte, atunci „gesticulatorul” poate face semnele non-manuale pe
timpul întrebării, ca în următoarele întrebări:
TIMPUL ? (Cât este ceasul?)
FACI – CE TU? (Ce ai de gând să faci ?)
CE TU MĂNÂNCI ? (Ce ai mâncat ? )
TU LOCUIEŞTI UNDE ? (Unde locuieşti? )
Dacă întrebarea este lungă, atunci „gesticulatorul” ar trebui adăuga semnele non-manuale
la sfârşitul propoziţiei şi în special pe semnul care pune întrebarea. Semnele non-manuale sunt de
obicei adăugate în timp ce se efectuează fazele subliniate din următoarele propoziţii:
LUNEA TRECUTĂ, TU ÎNOŢI UNDE ? (Unde ai înotat lunea trecută?)
ÎNAINTE, TU MOTOR REPARI CUM ? (Cum ai reparat motorul înainte? )
CLASA TA ASL, STUDENT CÂŢI? (Câţi studenţi sunt în clasa ta A.S.L ?)
TU MUNCĂ TERMINI TIMP ? (Când se termină munca ta? ).

2. Întrebări retorice

a) eu ÎNTÂLNESC –tu CÂND? SĂPTĂMÂNA VIITOARE JOI (Mă voi întâlni cu tine
săptămâna viitoare joi.)
b) EU SOSESC TÂRZIU DE CE ? MAŞINA MEA PANĂ DE CAUCIUC. (Am sosit târziu
pentru că am avut o pană.)
Ambele propoziţii sunt exemple de întrebări retorice. „Gesticulatorul” pune o întrebare şi
apoi răspunde la ea. Nu se pune nici o întrebare altcuiva. Întrebările retorice A.S.L nu sunt
traduse ca întrebări în engleză. Când efectuăm prin semne o întrebare retorică, „gesticulatorul”
trebuie să folosească semnele non-manuale corespunzătoare, pentru a arăta că s-a pus o întrebare
şi că el sau ea îi va răspunde. Pentru întrebări retorice “vorbitorul” menţine: 1. contactul vizual;
2. ridică sprâncenele; 3. înclină capul înainte; 4. păstrează ultimul semn al întrebării retorice un
pic mai mult decât celelalte semne.
Chiar dacă această ultimă trăsătură nu este o expresie facială, timpul în care este păstrat
este încă o parte a semnelor non-manuale pe care „gesticulatorul” le trimite „gesticulatorul”
retransmite semnele non-manuale în timp ce efectuează întreaga întrebare retorică, care spune
adresantului (persoana căreia „gesticulatorul” îi face semne) că ceea ce se efectuează este o
întrebare retorică.
Exemple de întrebări retorice sunt subliniate în următoarele:
EU MERG - SĂ MUNCESC TIMP? TIMP 12 (eu merg la lucru la 12)
TU STAI LA COADĂ PENTRU – PENTRU? FILM TERMINAT NU - ÎNCĂ. (Tu stai la
coadă pentru că filmul nu s-a terminat încă)
EU MERG LA NEW ORLEANS CUM? ZBOR (Eu merg cu avionul la New Orleans)
EU TEMA TERMIN CE? GEOGRAFIE (Mi-am terminat tema la geografie)
Observă că semnele non-manuale pentru întrebările retorice sunt aceleaşi chiar dacă se
pune o întrebare Da/Nu sau una care cere informaţii.

3. Actualizarea / subiectivarea (?). Propoziţii cu subiect /comentariu

a). BĂIAT ACOLO PĂR CASTANIU, FIUL MEU (Băiatul acela cu păr şaten este fiul
meu).
b). TU URMEZI MATEMATICA, EU ŞOCAT (sunt şocat că urmezi matematica).
Ambele propoziţii sunt exemple de structură obişnuită a propoziţiei ASL, cunoscută ca
subiect / comentariu. „Gesticulatorul” descrie o temă şi apoi face un comentariu despre ea.
Semnele non – manuale constau în următoarele:
 1. menţine contactul vizual cu persoana căreia te adresezi, ochii nefiind necesari pentru a
retransmite alte informaţii gramaticale.
2. ridici sprâncenele şi înclini uşor înainte capul când efectuezi subiectul (tema).
3. păstrezi ultimul semn al temei un pic mai mult decât celelalte semn şi
4. faci uşor o pauză între semnul pentru temă şi comentariu. Când comentariul este efectuat,
„gesticulatorul” revine la o postură neutră de semne şi expresie facială, sau foloseşte potrivite
pentru înţelesul dorit al comentariului.
TU-AJUTĂ-MĂ STUDIEZ ASL, EU FERICIT (Sunt fericit când mă ajuţi să studiez ASL).
POVESTE DESPRE 3 IEPURE, EMOŢIONANT (Povestea despre cei 3 iepuri este
emoţionată).
MAŞINĂ ROŞIE ACEEA, EU VREAU (Eu vreau acea maşină roşie).

4. Propoziţiile condiţionale

a). PRESUPUN EU SEMN UIT, tu AJUTĂ - mă TE ROG (te rog, ajută-mă dacă uit un
semn).
b). MAŞINA TA SE STRICĂ, TU TÂRZIU VEI FI (dacă maşina ta se strică vei întârzia).
Propoziţiile condiţionale cer semnele non – manuale pentru a avertiza adresantul cu
condiţia afirmată. Semnalul este: 1. sprânceana ridicată; 2. Capul uşor înclinat într-o parte; 3.
Ultimul semn al propoziţiei condiţională păstrat un pic mai mult decât celelalte semne şi 4. în
unele cazuri, capul înclinat înainte.
Capul este de obicei înclinat înainte, dar poate fi înclinat uşor în spate, depinzând de stilul
„gesticulatorul” şi contextul propoziţiei. Dacă intenţia propoziţiei „Dacă mergi la magazin, îţi iau
cartea de credit” este umoristică, atunci poate fi efectuată cu capul uşor înclinat în spate. Semnul
PRESUPUN din prima propoziţie este o indicaţie evidenţă a unei propoziţii condiţionale. În a
doua propoziţie, „gesticulatorul” trebuie să se bazeze pe semne non – manuale pentru a informa
adresantul despre condiţie, „Dacă maşina ta se strică”. Propoziţiile condiţionale care cer un semn
non – manual sunt subliniate in următoarele propoziţii:
TU PIERZI, EU FERICIT ÎNCĂ (Dacă tu pierzi, eu voi fi totuşi fericit).
PRESUPUN MĂTUŞA MEA APARE, EU MERG ACASĂ (dacă mătuşa mea apare, eu
merg acasă).
MÂINE PLOUĂ, TURNEUL ANULAT (dacă plouă mâine, turneul va fi anulat).
PRESUPUN EL FLĂMÂND, tu DĂ-I MĂR (dacă este flămând, dă-i un măr).
Ca şi în toate propoziţiile cu semne, dacă nu este vreun motiv gramatical pentru a privi
departe, „gesticulatorul” trebuie să menţină contactul vizual cu adresantul.

Recapitulare

1. Descrie 5 tipuri de semne gramaticale asociate cu ochii.

2. Descrie semnele non – manuale care însoţesc a). o întrebare da /nu; b). o întrebare care
caută informaţii; c). o întrebare retorică; d). o structură de propoziţie temă /comentariu; şi e). o
propoziţie condiţională.
3. În ASL, este important să spui cu faţa ta ce gesticulezi cu mâinile. Mulţi oameni fac asta
în majoritatea timpului când vorbesc. Mulţi “vorbitori” începători, pe de altă parte, se găsesc
concentrându-se atât de mult pe formarea unui semn, încât deseori au expresie neutră pe feţe. Cu
un partener sau în timp ce stai în faţa unei oglinzi, exersează expresii faciale pentru a se potrivi
fiecărei situaţii care urmează. Lângă fiecare acţiune, notează ce se întâmplă cu sprâncenele, capul,
umerii, mâinile.
a. Cauţi pe cineva în public.
b. Îngheţata care ţi s-a dat nu este cea pe care ai comandat-o.
c. Maşina ta are 2 pene de cauciuc.
 d. Mulţumeşti cuiva pentru că ţi-a găsit portofelul.
e. Descoperi că lipsesc banii din portofelul înapoiat.
f. Îi spui străinului de la uşa ta să plece.
g. Tocmai ai vărsat o cutie de răcoritoare pe tastatura computerului.
h. Tocmai ai gustat ceva ce este foarte acum.
i. Povesteşti unui prieten al tău că tocmai ai câştigat o maşina într-o tambolă (baterie).

Primele zece reguli ale gramaticii ASL

Limbaje prin semne există în spaţiu şi în mod natural profită de rezonanţa spaţială pentru a
transmite mesajele. În ASL, de exemplu, Eu - îţi – arăt este un semn mişcat de la ”vorbitor” în
exterior; Tu îmi arăţi se mişcă către “vorbitor “ în interior. Unde engleza ar cere trei cuvinte în
fiecare caz, este un singur semn cu mişcarea lui încorporată.
Dacă eu fac semnul “Fratele meu” şi arăt spre stânga şi “Sora mea” şi arăt spre dreapta,
”Fratele meu a întâlnit-o pe sora mea” poate fi interpretată printr-un singur semn mişcat de la
stânga la dreapta. Eu pot apoi atribui calităţi neambigue fratelui sau surorii mele, făcând semnul
atribuţiilor fie spre stânga sau dreapta. Multe verbe ASL, cum ar fi DĂ, NUMEŞTE, PREDICĂ,
SPUNE NU, ÎNTREABĂ, URĂŞTE, SFIDEAZĂ (RÂZI DE), sunt executate cu mişcări care
încorporează cine face acţiunea şi cui. Deoarece informaţia aceea este în semnul modificat, ASL,
ca multe alte limbi vorbite, exemplu Rusa, nu trebuie să limiteze ordinea cuvintelor aşa cum face
engleza. De exemplu, trei semne CAL, VACĂ şi LOVEŞTE… ar putea fi aranjate în orice ordine
în ASL… şi nu ar fi nici o îndoială despre care animal ar lovi pe celălalt. Ordinea cuvintelor este
disponibilă, de aceea, pentru a servi alte scopuri; astfel, este obişnuit pentru o propoziţie ASL să
pună întâi subiectul şi apoi comentariul, ca în propoziţia cu două semne: DĂ-I-LUI-CARTEA,
EU-NU-VREAU.

Harlan Lane
“Masca bunăvoinţei”

PĂSTREAZĂ SEMNUL ACELA…

Harlan Lane este fascinat de libertatea gramaticală a ASL şi de structurile lui gramaticale.
Cum o limbă le poate avea pe ambele, trăsăturile posibil contradictorii vor deveni simple, odată
ce te obişnuieşti cu cele trei dimensiuni ale ASL. Întâi, ASL este vizual; trebuie să-l vezi ca să-l
înţelegi. În al doilea rând, ASL este spaţial; gesticualtorii creează înţeles în spaţiul din faţa lor. În
ultimul rând, ASL este gestic; mâinile formează semne care articulează gânduri. Chiar daca
gramatica ASL are unele asemănări cu limbile vorbite, trăsăturile lui vizuale, spaţiale şi gestice se
combină pentru a crea nişte structuri gramaticale care nu sunt comparabile în lumea limbilor
vorbite.
Astfel, când înveţi despre ASL, caută asemănările cu engleza şi alte limbi vorbite, dar
pregăteşte-te de asemenea pentru o călătorie prin teritorii lingvistice noi. În particular, calităţile
spaţiale ale gramaticii ASL permit unui gesticulator să exprime mai mult decât un gând simultan
– o caracteristică ce nu poate fi duplicată în engleză. Pentru a te ajuta să porneşti în stăpânirea
unei noi gramatici, acest capitol îţi prezintă cele zece reguli de bază ale ASL. Fiecare dintre
aceste zece reguli este explicată mai departe în lecţiile care te învaţă cum să faci semnele.

REGULA #1: SUBIECT / COMENTARIU. Într-o propoziţie simplă cu subiect /

comentariu, subiectul este descris primul, urmat de comentariu.
 EL A CÂŞTIGAT TREI MILIOANE DOLARI, EL FERICIT.

Multe propoziţii sunt construite în jurul unui simplu concept al subiectului şi comentariului.
Putem adăuga acestui concept observaţia că ASL tinde să structureze propoziţiile în ordinea în
care se petrec evenimentele. Trebuie să existe un subiect înainte de a putea fi un comentariu
despre subiect. De aici, avem regula pentru structura comună subiect / comentariu în ASL. De la
propoziţia precedentă, urmează subiectul şi comentariul:

Subiectul / EL CÂŞTIGAT TREI MILIOANE DOLARI,

Comentariu / EL FERICIT.

Traducerea englezească a acestei propoziţii este “El a câştigat 3 milioane $ şi este fericit”,
sau “El este fericit pentru că a câştigat 3 milioane $”.
Iată alte exemple de propoziţii cu subiect / comentariu cu subiectul subliniat:

ASL TEST, UŞOR. (Testul ASL este uşor.)

CÂINE BUN, tu DĂ-i PRĂJITURĂ. (Câinele este bun, dă-i o prăjitură.)
BANII EI PIERDUŢI, EA TRISTĂ. (Ea este tristă pentru că a pierdut banii.)
BĂIAT STĂ LÂNGĂ SCAUN, EL FRATELE MEU. (Băiatul care stă lângă scaun este
fratele meu.)

Subiectul poate varia conform cu ceea ce gesticulatorul vrea să întărească. Hai să privim la
următoarea propoziţie:

Acum doi ani am avut o vacanţă grozavă.

Considerând această propoziţie, am putea presupune că vacanţa este subiectul şi că grozavă

este comentariul. Aceasta ar putea fi reprezentată în semne după cum urmează:

Subiect / ACUM DOI ANI EU VACANŢĂ

Comentariu / MINUNAT (GROZAV)

Dar dacă punctul de discuţie a fost ultima dată când gesticulatorul a avut o vacanţă grozavă?
Atunci subiectul se schimbă, aşa cum demonstrează următoarea ordine a propoziţiei ASL:

Subiect / EU MINUNATĂ VACANŢĂ

Comentariu / ACUM DOI ANI

În engleză aceeaşi structură a propoziţiei poate fi folosită ca să reprezinte oricare din aceste
două subiecte, pentru că un vorbitor ar întări subiectul folosind tonul vocii.

SEMNELE NON-MANUALE

Următoarele semne non-manuale joacă un rol în identificarea subiectului într-o structură a

propoziţiei cu subiect / comentariu. Gesticulatorul (1) menţine contactul vizual cu persoana
căreia i se adresează, (2) ridică sprânceana şi înclină uşor capul înainte când efectuează
subiectul, (3) păstrează ultimul semn al comentariului un pic mai mult decât celelalte semne şi
(4) face o pauză uşoară între efectuarea subiectului şi comentariu.
Când face comentariul, gesticulatorul foloseşte expresii faciale care transmit emoţia a
ceea ce este efectuat prin semne. Dacă comentariul este EA TRISTĂ, atunci vorbitorul va
proiecta o faţă asociată cu a fi trist. Dar faţa nu corespunde întotdeauna cu emoţiile proiectate prin
semne. de exemplu, dacă gesticulatorul este sarcastic, umoristic, prostuţ sau serios, atunci el sau
ea ar fi datori să transmită aceste sentimente decât să asocieze sentimentele cu comentariul însuşi.
Dacă gesticulatorul este de fapt amuzant, atunci el sau ea ar putea avea o urmă de zâmbet pe faţă
în timp ce efectuează semnul EA TRISTĂ. În mod asemănător, buzele ar putea fi strânse şi
sprâncenele încruntate (împreună) în timpul semnului de comentariu, daca gesticulatorul este
serios într-o privinţă.

REGULA #2. TIMPUL VERBELOR CU ADVERBE DE TIMP. Adverbul de timp

este plasat la începutul sau aproape de începutul unei propoziţii.

a. SEARA TRECUTĂ, APUSUL FRUMOS. (Apusul a fost frumos aseară.)

b. ÎN DOUĂ ZILE, TU MERGI LA LUCRU. (Tu mergi la lucru în două zile.)
c. EU IERI, STAU ACASĂ. (Am stat acasă ieri.)

Propoziţiile a şi b încep cu un adverb de timp. În timp ce c) are adverbul de timp lângă

începutul propoziţiei. Plasând un adverb de timp la sau lângă începutul unei propoziţiei se
marchează timpul propoziţiei. Folosirea adverbelor de timp este cel mai obişnuit mod de a indica
timpul. Spre deosebire de engleză, semnele pentru verbe nu suferă schimbări pentru a indica
timpul. Pentru că nu sunt schimbări la un semn-verb, timpul în care s-a petrecut o acţiune trebuie
să vină înaintea semnului-verb.
După ce un adverb de timp a indicat timpul într-o propoziţie, toate propoziţiile care
urmează după aceasta (propoziţie) vor avea acelaşi timp. Nu este nevoie să repetăm adverbul de
timp cu fiecare propoziţie. Timpul poate fi schimbat doar semnalând un adverb de timp diferit,
schimbând subiectul discuţiei sau folosind un semn care nu este adverb de timp, dar vorbeşte
despre timp. Semnele TERMINĂ, VOI (Viitor) şi NU-ÎNCĂ sunt semne care vorbesc despre
timp. Fiecare dintre această va fi discutat în mai multe detalii mai târziu în această carte. Sunt pe
scurt menţionate aici pentru efectul lor asupra timpului. Plasarea fiecăruia dintre aceste semne
într-o propoziţie variază.
Semnul TERMINĂ este deseori folosit pentru a indica dacă o acţiune s-a terminat. Este fie
plasat înainte sau după verb în următoarele propoziţii:

Înainte de verb / EL FILM TERMINĂ VEDE.(El a văzut filmul.)

După verb / EU MUNCĂ TERMIN.(am terminat lucrul.)

Semnul VOI este deseori folosit în sensul de întărire pentru a accentua că acţiunea într-
adevăr va avea loc în viitor. Poate fi plasat înainte sau după un verb sau la sfârşitul unei
propoziţii. Trei exemple de cum este folosit semnul VOI :

Înainte de verb / EU VOI TRIMITE-ţie SCRISOARE.(Îţi voi trimite o scrisoare.)

După verb / EU ÎNTÂLNESC-TINE VOI, MÂINE EU PROMIT.(Îţi promit că te voi
întâlni mâine.)
Sfârşitul unei propoziţii / TELEFONEAZĂ ACASĂ DE DOUĂ ORI PE SĂPTĂMÂNĂ,
EU VOI.(Voi telefona acasă de două ori pe săptămână.)

Semnul NU-ÎNCĂ este folosit pentru a arăta că o acţiune nu s-a petrecut încă. Este deseori
plasat la sfârşitul unei propoziţii, ca în propoziţia a) care urmează, sau singur, ca răspuns la o
întrebare, propoziţia b).
a). EU TEMĂ TERMIN, NU-ÎNCĂ.(nu mi-am terminat încă tema.)
b). Gesticulator A: TU MĂNÂNCI TERMINI ?.(ai terminat de mâncat ?.)
Gesticulator B: NU ÎNCĂ.
 REGULA 3. Întrebări simple DA / NU. În propoziţii scurte care cer întrebare DA /NU,
ordinea semnelor este variabilă:
a). TU EXERCIŢIU (PRACTICĂ) VREI ?
b). TU VREI EXERCIŢIU PRACTICĂ ?
c). VREI EXERCIŢIU TU ?
d). EXERCIŢIU TU VREI ? (PRACTICĂ).
În întrebări scurte ca acelea în propoziţia a).-d)., gesticulatorul pune o întrebare simplă Da
/Nu, şi traducerea englezească corectă pentru toate este „Vrei să participi ?”. Oricum, semnul
singur nu pune întrebarea. Gesticulatorul trebuie să folosească semnalele non-manuale corecte,
care sunt pentru întrebările da / nu:
1). contactul ochilor cu adresantul
2). sprâncenele ridicate
3). capul înclinat înainte.
Amintiţi-vă că semnele non-manuale la întrebări scurte pot fi făcute pe tot parcursul
întrebării.

REGULA 4. ÎNTREBĂRI LUNGI DA /NU. Ele folosesc un format subiect /întrebare.

În întrebările lungi Da /Nu, mai întâi descrii subiectul şi apoi plasezi semnul care pune
întrebarea la sau lângă sfârşitul propoziţiei.
a). PISICĂ NEAGRĂ COPAC URCĂ, A TA ? (Este pisica aceea care se caţără in copac.)
b). CURĂŢĂ VASE SPALĂ HAINE, EL ? (Va curăţa el vasele şi spăla hainele ?
c). MERGI-la MAGAZIN CUMPERI MÂNCARE LAPTE, GATA TU?.(eşti gata să mergi
la magazin şi să cumperi mâncare şi lapte ?.)
Poţi să recunoşti că întrebările a).-c). urmează o variaţie de structură a propoziţiei cu
subiect /comentariu. Ca să fie mai convenabil, ne vom referi la această structură ca una cu subiect
/întrebare, pentru a vă ajuta să vă o amintiţi mai uşor. Semnele non-manuale în întrebările lungi
de obicei cad pe ultimul semn sau fază. În întrebările lungi anterioare vor acompania semnele A
TA ? EL ? şi GATA TU ?

REGULA 5. Întrebări care cer informaţii. Întrebările simple care cer informaţii au
structuri de propoziţie variabile si se bazează pe semn non-manuale pentru a le distinge de
propoziţiile declarative.

a). VÂRSTĂ TU ?(Câţi ani ai ?)

b). TIMPUL ? (Cât este ceasul ?)
c). CARTE TITLU ? (Care este titlul cărţii ?)
Întrebările a).-c). sunt simple şi se deosebesc de propoziţiile declarative simple prin semnele
non-manuale carele acompaniază. Ambele întrebări cer informaţii. De aceea, gesticulatorul 1)
menţine contactul vizual 2) uneşti sprâncenele şi 3) înclină capul înainte.
Întrebările – Wh caută de asemenea informaţii. Deşi semnul pentru întrebarea lui Wh – poate
veni la începutul unei propoziţii, cele mai multe întrebări Wh – urmează un format subiect /
întrebare şi plasează semnul întrebării Wh – la sau lângă sfârşitul întrebării.
d). EA LUCREAZĂ AICI, CÂT TIMP? (de cât timp lucrează ea aici?)
e). ORAŞ DISTRUGE CLĂDIRE, DE CE? (de ce oraşul a distrus clădirea?)
În propoziţiile d şi e, semnul întrebării Wh – sau frazei vine la sfârşitul întrebării. El urmează
un format cu subiect / întrebare, deoarece un subiect este descris urmat de o întrebare despre el.
Va fi totuşi corect să schimbăm întrebarea.
f). CÂT TIMP EA LUCREAZĂ AICI?
g). DE CE ORAŞ DISTRUGE CLĂDIREA ?
 Întrebările f şi g sunt asemănătoare ca structură în engleză. Mulţi gesticulatorul începători
găsesc dificil să pună o întrebare Wh – folosind un format subiect / întrebare, cum este arătat în
propoziţiile d şi e. Totuşi, acest format este foarte obişnuit în ASL, şi pentru acest motiv el va fi
întărit pe parcursul acestei cărţi.
Este de asemenea o practică obişnuită să includă pronumele la sfârşitul sau lângă sfârşitul
unei întrebări Wh –. Aceasta este arătată în următoarele exemple:

PICNIC MÂNCARE ADUCI, CE TU? (Ce mâncare aduci tu la picnic?)

EL NĂSCUT, CÂND EL? (Când s-a născut el?)
IERI REPARAT GARD, CUM TU? (Cum ai reparat gardul ieri)
tu-MĂ ALEGI- mine, DE CE TU? (De ce mă alegi pe mine?)

REGULA 6. PRONUMELE: sunt indicate fie arătând (a) spre o persoană sau lucru
care este prezent sau (b) un loc în spaţiul semnelor care este folosit ca punct de referinţă
pentru o persoană sau lucru. Indicarea este mai ales făcută cu arătătorul, dar privirea şi
alte forme ale mâinii sunt folosite uneori.

Pentru a înţelege cum este folosită arătarea pentru a indica pronumele, trebuie întâi să
înţelegi dimensiunile şi tehnicile pentru folosirea spaţiului semnelor. Spaţiul semnelor este spaţiul
în care un gesticulator face semnele. Următoarea imagine arată dimensiunile tipice ale spaţiului
semnelor pentru un gesticulator.

[pag 19]

Spaţiul semnelor este în general definit ca spaţiu de la talie până deasupra capului şi spre
stânga şi dreapta corpului. Acest spaţiu este de asemenea zona de confort a semnelor –
gesticulatorul îşi poate mişca mâinile fără să le întindă spre punctul de disconfort.

PRONUMELE ÎN PREZENŢA UNEI PERSOANE SAU OBIECT

Dacă persoana sau obiectul este prezent(ă) atunci gesticulatorul arată simplu spre ele şi
arătarea devine pronume. Aceasta este ilustrată în următoarea imagine (pag. 19). Arătarea spre
persoană produce pronumele EA/PE EA (EI) sau EL/LUI (PE EL). Arătarea spre un animal se
traduce ca EL, EA.

În mod asemănător, spre oricine sau orice arată gesticulatorul, va fi înţeles ca pronumele
persoanei sau obiectului indicat. De exemplu, dacă sunt prezenţi câţiva oameni, gesticulatorul îi
indică uşor cu arătătorul pentru a arăta pronumele EI sau LOR, PE EI. Pronumele EU, MIE, PE
MINE se face arătând spre propria persoană şi pronumele TU, PE TINE arătând spre adresant.
Observăm că pronumele NOI/NOUĂ nu poate fi stabilit în spaţiul semnelor deoarece ele include
gesticulatorul care este întotdeauna prezent. Pentru a face semnul NOI/NOUĂ, PE NOI,
gesticulatorul mişcă arătătorul într-un arc de la un umăr la celălalt.

PRONUMELE ÎN ABSENŢA UNEI PERSOANE SAU OBIECT

Principiul identificării pronumelor în absenţa persoanei sau obiectului reale este

asemănătoare cu acela când persoana (obiectul) este prezent(ă). Gesticulatorul foloseşte spaţiul
semnelor pentru a introduce un punct de referinţă care vor reprezenta o anumită persoană sau
obiect. Următoarea imagine(pag.20) ilustrează punct de referinţă comune în spaţiul semnelor
pentru pronume.
 Expresiile indică-dreapta sau indică-stânga se folosesc în propoziţia ASL pentru arăta în care
parte a spaţiului semnelor gesticulatorul plasează punctul de referinţă pentru EL, EA/EI.
Expresiile atinge-dreapta sau atinge-stânga se folosesc când se arată în care parte a spaţiului
semnelor gesticulatorul aşează EI/LOR. Vei observa în lecţiile cu semne că aceste expresii se
folosesc pentru a te ajuta să înveţi despre aşezarea oamenilor şi locurilor în spaţiul semnelor. În
alte cazuri, determinarea locului este lăsată la decizia ta.
Înainte ca spaţiul semnelor să fie folosit pentru a face pronumele, gesticulatorul trebuie întâi
să fixeze persoane (obiectul) în spaţiu. Procedura pentru a face asta este să numeşti persoana sau
obiectul şi apoi să arăţi spre un loc în spaţiul de semne. Aceasta devine localizarea pentru
pronumele asociat cu persoana /obiectul. Cum funcţionează asta, va fi arătat în următoarea
propoziţie:

Fratele meu este surd, şi el mă vizitează.

Pentru a stabili pronumele EL, gesticulatorul trebuie să plaseze persoana numită FRATE în
spaţiul de semne. Din imaginea anterioară am văzut că pronumele EL este tipic stabilit fie spre
dreapta sau stânga gesticulatorului. Dacă gesticulatorul alege partea dreaptă, noi vom obţine
atunci propoziţia ASL următoare:

FRATELE MEU arăt-dreapta, EL MĂ VIZITEAZĂ.(pag.21)

După ce gesticulatorul a făcut semnul FRATELE MEU arăt-dreapta, un loc a fost identificat
în spaţiul de semne care este punct de referinţă pentru „frate”. Arătând spre acest loc va însemna
întotdeauna semnul EL până când gesticulatorul fie numai vorbeşte despre frate sau schimbă
localizarea fratelui în spaţiul de semne. Astfel, în expresiile EL SURD şi EL MĂ VIZITEAZĂ,
gesticulatorul arată simplu spre dreapta ca să spună EL.
Un alt exemplu de cum se stabilesc pronumele în spaţiul de semn se vede în următoarea
propoziţie:

Profesorii au apărut la oră ieri, dar studenţii nu.

Timpul propoziţiei este întâi stabilit. Apoi, gesticulatorul stabileşte locul pentru profesori şi
studenţi în spaţiul de semne. După asta, gesticulatorul poate indica aceste locuri şi să spună ce au
făcut profesorii şi studenţii ieri. Aceasta este ilustrată în următoarea propoziţie ASL:

IERI, PROFESORI (treci uşor mâna peste stânga) STUDENŢII (treci uşor mâna peste
dreapta)
EI – arăţi uşor stânga APAR, EI – arăţi uşor dreapta – N-AU APĂRUT.

Această propoziţie poate fi împărţită pentru a-i arăta componentele diferite:

IERI / stabileşte timpul propoziţiei
PROFESORII arăţi uşor stânga / stabileşte locul “profesorilor” în spaţiul de semne
STUDENŢII arăţi uşor dreapta / stabileşte locul “studenţilor” în spaţiul de semne
EI araţi uşor stânga / arăţi stânga cu referire la profesori
APAR /
EI arăţi uşor dreapta / arăţi dreapta cu referire la studenţi
N-AU APĂRUT.

[pag 23, 24]

 Observă că, în ilustraţiile de mai sus, mâinile se mişcă alături pentru PROFESORI şi
STUDENŢI. Această mişcare indică pluralul pentru PROFESORI.
Se pot stabili mai multe puncte de referinţă în spaţiul semnelor atâta timp cât gesticulatorul
şi adresantul îşi pot aminti care parte a spaţiului semnelor o reprezintă. Din cauza nevoii de a
memora înţelesul fiecărui loc, nu trebuie să încerci să ai mai mult de trei sau patru puncte de
referinţă în spaţiul semnelor deodată.
Pe măsură ce progresezi, vei întâlni exemple repetate de pronume, în plus pronume ca
doi-dintre-noi, care necesită o folosire specială a spaţiului semnelor.

FORMELE DE PRONUME SUBIECTIVE OPUSE CELOR OBIECTIVE

Formele subiective ale pronumelui sunt: EA, PE EA, EI, EL, LUI, PE EL, TU, ŢIE, MIE, PE
MINE, EI ELE, LOR, PE EI, ELE, NOI, NOUĂ, PE NOI, şi EL, EA (pentru obiecte, animale).
Forma mâinii pentru semnele lor este arătarea indicatorului.
Formele obiective ale pronumelui sunt: A EI, A LUI, A TA, A VOASTRĂ, A MEA, A
LOR, A NOASTRĂ şi A LUI (animale, obiecte). Forma mânii pentru semnele lor este o mână
deschisă cu palma în exterior.
Ambele forme subiective şi obiective ale pronumelui fac aceeaşi mişcare.

REGULA # 7. ÎNTREBĂRILE RETORICE. Într-o întrebare retorică, gesticulatorul

pune o întrebare şi apoi răspunde la ea.

a. EU CUNOSC ASL? DA. (Eu cunosc ASL.)

b. EU RĂTĂCIT DE CE? NU ATENŢIE STRADĂ NUME. (Nu am acordat atenţie
numelui străzii şi m-am rătăcit.)

Întrebarea retorică este o structură gramaticală comună în ASL. Cum s-a arătat în
propoziţiile a şi b, gesticulatorul pune o întrebare şi apoi îi răspunde. Nu se aşteaptă ca cineva să
răspundă la întrebare. Întrebările retorice deseori folosesc semne pentru întrebările wh – cum ar fi
DE CE şi CUM? Oricum, o traducere corectă în engleză va include rareori o referire directă la
aceste semne. De exemplu, când se foloseşte DE CE, traducerea corectă va include deseori
conjuncţia “deoarece”.
Observaţi libertatea luată în omiterea cuvântului da în traducerea propoziţiei a. O bună
traducere nu este o chestiune de a găsi un cuvânt pentru fiecare semn făcut. O traducere
englezească încearcă să capteze înţelesul dorit de gesticulator, inclusă în semnele non-manuale şi
modul de a face semnele. Cu toate acestea, propoziţia a poate fi corect tradusă şi “da, eu ştiu
ASL”.
Amintiţi-vă că semnul non-manual corect pentru întrebările retorice wh- se face în timpul
întrebării şi nu este acelaşi ca pentru alte întrebări wh-. De asemenea este important să păstrezi
ultimul semn al întrebării retorice înainte de a răspunde la întrebare.

REGULA # 8. ORDINEA PROPOZIŢIILOR SIMPLE. În propoziţiile simple,

verbul poate fi aşezat înainte sau după complementul propoziţiei.

a. EU JOC UN JOC
b. EU JOC MĂ JOC.

Propoziţiile a şi b se traduc: “Eu joc un joc”. Diferenţa dintre ele este că propoziţia a are o
ordine a cuvintelor subiect-verb-complement (SVC). SVC este o structură de bază a propoziţiei în
engleză. Propoziţia b are o ordine subiect-complement-verb (SCV). SCV nu este o structură de
propoziţie în engleză, dar este de bază în ASL. Pentru acest motiv, gesticulatorii începători vor
tinde să folosească ordinea SVC mai des decât cea SVC.
Nu toate propoziţiile simple pot avea o ordine a cuvintelor SVC. Expresia

BOB KATE KISS.

produce traducerea “Bob şi Kate se sărută”.

BOB SĂRUTĂ KATE.

Înseamnă “Bob o sărută pe Kate”. Este posibil să faci o variaţie de BOB KATE SĂRUTĂ
aşa că să pară că verbul urmează după complement. Poţi face asta folosind regula pronumelor. De
exemplu, întâi scrii cu degetul BOB (sau foloseşti un semn de nume pentru Bob) şi apoi arăţi spre
dreapta. Faci la fel pentru KATE dar arăţi spre stânga. La acest nivel, ai stabilit puncte de
referinţă în spaţiul de semne pentru Bob şi Kate. Poţi face apoi semnul SĂRUTĂ mişcând din
partea dreaptă spre puncte de referinţă pentru Kate, care este în partea stângă. Mişcarea verbului
arată cine sărută pe cine. Dar este acesta un exemplu al ordinii SCV ? Hai să privim această
propoziţie:

BOB arată-dreapta KATE arată-stânga el - SĂRUTĂ - pe ea.

În aceasta propoziţie, semnul de verb SĂRUTĂ are subiectul şi complementul încorporate în

mişcarea lui.

REGULA 9. PROPOZIŢIILE CONDIŢIONALE. Într-o propoziţie condiţională,

întâi este descrisă condiţia apoi este descris rezultatul (efectul) acestei condiţii.

În toate tipurile de propoziţii condiţionale, semnele non-manuale sunt critice. Revezi

semnele non-manuale corespunzătoare pentru propoziţiile condiţionale în “Gramatica facială”.

PRESUPUN
Condiţia poate fi clar marcată cu folosirea semnului PRESUPUN, ca în următoarele
propoziţii:

a. PRESUPUN EL APARE, FACI – ce TU? (dacă el apare, ce ai de gând să faci?)

b. PRESUPUN EA MĂ VEDE, EU TREBUIE SĂ PLEC. (Va trebui să plec dacă ea mă
vede.)
c. PRESUPUN DISEARĂ NINGE, MÂINE TU ANULEZI ŞCOALA. (Dacă ninge diseară
atunci vei anula şcoala mâine.)

Propoziţia condiţională este întotdeauna la începutul propoziţiei şi trebuie să descrie clar

condiţia.
Efectul condiţiei este descris în a doua parte a propoziţiei. Precedentele propoziţii arată trei
tipuri diferite de efecte. În propoziţia “a” efectul este o întrebare; în propoziţia “b” este o
afirmaţie şi în propoziţia “c” este o comandă.
Observaţi că cele trei traduceri englezeşti nu au toate, condiţia declarată la începutul
propoziţiei. În propoziţia “b” condiţia este la sfârşitul propoziţiei. O altă traducere potrivită pentru
propoziţia “b” este “ Dacă ea mă vede, va trebui să plec.” Chiar dacă este flexibilitate în ordinea
propoziţiei condiţionale în engleză, ASL întotdeauna afirmă întâi condiţia urmată de efect.
 DACĂ

Dactilarea lui I-F DACĂ este de asemenea folosită pentru a construi o propoziţie
condiţională. Deşi DA-CĂ poate fi folosit la schimb cu semnul PRESUPUN, este deseori folosit
să dea mai multă întărire condiţiei. DA-CĂ este scris cu degetele ridicate (verticale) ale mâinii în
forma “f”, deseori depinzând de tipul de întărire pe care “vorbitorul” încearcă să-l dea. Este de
asemenea obişnuit pentru un “vorbitor” să menţină litera F pentru scurt timp, pentru a creşte
puterea dată condiţiei. Unele folosiri ale lui DA-CĂ pentru condiţie urmează:

a. DA-CĂ EA NU POATE VENI, TU PIEZI CONTRACT. (Dacă ea nu poate veni, tu

pierzi contract.)
b. DA-CĂ TU CÂŞTIGI JOCUL, ECHIPA TA CAMPIOANĂ. (Dacă tu câştigi jocul,
echipa ta va fi campioană.)
În propoziţiile “a” şi “b” “vorbitorul” foloseşte DA-CĂ pentru a întări consecinţele condiţiei.
În propoziţia “a” “vorbitorul” poate avertiza pe cineva şi în esenţă spune “Ea trebuie să vină sau
vei pierde contractul.” În propoziţia “b” “vorbitorul” poate insista “Mai bine ai câştiga acest joc,
ca echipa să fie campioană.”

SEMNELE NON-MANUALE

Toate propoziţiile condiţionale trebuie însoţite de semne non-manuale. Sunt câteva propoziţii
condiţionale unde semnul non-manual este singurul indicator pe care îl afirmă o condiţie. Dacă
scoatem semnul DA-CĂ în propoziţie, avem:

EA NU POATE VENI, TU PIERZI CONTRACT.

În absenţa semnelor non-manuale, aceasta propoziţie se traduce prin “Ea nu poate veni, deci
tu pierzi contractul.” Dacă semnele non-manuale pentru propoziţiile condiţionale sunt adăugate
expresia “Ea nu poate veni”, atunci traducerea va fi aceeaşi dacă sunt folosite semnele DA-CĂ
sau PRESUPUN.

REGULA 10. NEGAŢIA. Poţi nega un gând punând un semn negativ înaintea verbului
sau să descrii întâi un subiect şi apoi să faci semnul negativ potrivit sau să dai din cap,
negativ.

a. EU NU PRIVESC FOTBAL JOC. (Eu nu mă uit la meciul de fotbal.)

b. EU TRIŞEZ, NICIODATĂ. (Eu nu trişez niciodată.)
c. EU SĂ MERG ACASĂ ACUM ? Negaţie – dat din cap (Nu, nu merg acasă acum.)
Propoziţia “a” este un exemplu de negare a gândului prin plasarea unui semn negativ înainte
de verb. Semnul NU neagă acţiunea semnului PRIVESC.
Propoziţia “b” este un exemplu de propoziţie cu subiect /comentariu. Subiectul este despre
înşelătorie: gesticulatorul foloseşte un semn negativ NICIODATĂ pentru un comentariu despre
înşelătorie, acela că nu se întâmplă niciodată.
Propoziţia “c” nu are un semn negativ. Pentru a răspunde negativ la întrebarea retorică EU
SĂ MERG ACUM ?, “vorbitorul” foloseşte semnul non-manual de a da din cap pentru a spune
“nu”.
Clătinarea capului pentru a spune “nu” poate însoţi orice semn negativ. Poate de asemenea
însoţi subiectul care se neagă. Deşi este o practică bună de a folosi semnul non-manual când
exprimi un gând negativ, nu este întotdeauna necesar să faci asta. Unele semne negative cer
semne non-manuale diferite. Un astfel de exemplu apare în următoarea afirmaţie retorică:

EU BANI AM ? NICI UNUL !

În această propoziţie, dacă gesticulatorul neagă puternic că are vreun ban, atunci semnul
non-manual ar putea fi buzele strâns lipite şi sprânceana ridicată cu capul înclinat înainte.
Sprâncenele ridicate ar fi bune dacă gesticulatorul este surprins de întrebare şi neagă că are vreun
ban. Sprâncenele ar putea fi unite, capul înclinat înainte şi buzele strâns lipite dacă gesticulatorul
este furios pentru acuzaţia că el sau ea are bani.
Majoritatea semnelor negative pot fi folosite ca adjective sau adverbe, că : NU, NICI
UNUL, NU-POSIBIL, NU-BINE, ILEGAL, NU-CORECT, NU-MERITĂ. Câteva semne
negative include NEAGĂ, DECLINĂ, NU POT, NU VOI, REFUZ, NU FAC, NU CRED, şi
INTERZIC.

RECAPITULARE

Spune numărul şi numele regulei asociate cu fiecare din următoarele explicaţii:

1. într-o întrebare wh-, semnul pentru cuvântul wh- este de obicei aşeza la sau lângă
sfârşitul întrebării.
2. Întâi este descris subiectul şi apoi semnul care cere o întrebare da /nu despre subiect este
plasat la sau lângă sfârşitul propoziţiei.
3. Semnul NU poate fi aşezat înaintea verbului sau la sfârşitul propoziţiei.
4. Subiectul unei propoziţie este întâi descris urmat de un comentariu despre subiect.
5. Un “vorbitor” arătă spre un loc în spaţiu de semne pentru a stabili un punct de referinţă
pentru o persoană sau lucru.
6. Un semn ca ANUL TRECUT poate fi folosit pentru a stabili timpul unei propoziţie.
7. Semnele non-manuale pot fi folosite în locul semnelor DACĂ şi PRESUPUN.
8. În unele propoziţii, verbul poate urma complementul.
9. O întrebare se pune şi apoi “vorbitorul” răspunde.
10.Ordinea semnelor în acest timp de întrebare este variabilă.

RĂSPUNSURI

1. Regula 5; întrebări de căutare a informaţiei.

2. Regula 4; întrebări lungi da /nu.
3. Regula 10; negaţia.
4. Regula 1; subiect /comentariu.
5. Regula 6; pronumele.
6. Regula 2; timp cu adverbe de timp.
7. Regula 9; propoziţii condiţionale.
8. Regula 8; Ordinea propoziţiei simple.
9. Regula 7; întrebări retorice.
10.Regula 3; întrebare simple da /nu.

INTRODUCEREA LA DIALOGURI ( pag. 31)

Poate cea mai necesară ( obligatorie) trăsătură a limbajelor prin semne, cu siguranţă una care
a tras multe discuţii, este capacitatea lor de a exploata dimensiunea vizual-spaţială. Spre
deosebire de limbile orale unde se face referire la spaţiu, în limbajele prin semne spaţiul este
disponibil fizic pentru reprezentare. Spaţiul din jurul şi de pe corpul “vorbitorului” este exploatat
de toate nivelurile: semnele formate similar pot contrasta doar în aşezare; verbul de acceptare este
marcat folosind propoziţia specială; şi subiectele (discursurile) se disting unul de celălalt în
funcţie de unde sunt articulate semnele.
CAROL A . PADDEN
The Relation Between Space And Grammar in ASL Verb Phonology

PĂSTREAZĂ ACEL SEMN…

Încercarea ta de a deveni un vorbitor fluent ASL va deveni mai concentrată când vei înceta
să te gândeşti în întregime la limbaj ca fiind organizat temporal. Limbile orale sunt temporale,
doar un gând sau un cuvânt pot fi exprimate în un timp. Limbajele prin semne sunt spaţiale; nu
numai că mai multe gânduri pot fi exprimate simultan, dar gândurile şi evenimentele sunt de
asemenea formate în spaţiu sau pe corpul “vorbitorului”. Carol Padden atrage atenţia spre
necesitatea de a “axploata” dimensiunile spaţiale şi vizuale care joacă un rol important în formele
gramaticii ASL. Această carte vă prezintă cele zece reguli de bază ale gramaticii ASL şi învăţarea
lor este un pas important spre a înţelege cum gramatica ASL este împletită în spaţiu. Studiind şi
exersând dialogurile veţi învăţa cum mâinile, faţa, corpul şi spaţiul sunt folosite pentru a forma
propoziţii.
Dialogurile prezentate în această carte se doresc a fi simple, în aceea că oglindesc tipul de
conversaţie pe care l-ai putea avea în întâlnirile zilnice cu oamenii – oglindi este folosit în sensul
că fiecare “vorbitor” din dialoguri rosteşte propoziţii scurte, autentice.
Propoziţiile din fiecare dialog sunt analizate într-o secţiune intitulată “Ce este în semne
(Observaţii despre gramatică)”, pentru a arăta care regulă se potriveşte cel mai bine în propoziţie.
Termenul se potriveşte cel mai bine se foloseşte pentru că în unele cazuri se aplică mai mult de o
regulă, dar regula care este în centrul propoziţiei este singura analizată.
Această secţiune este apoi urmată de una numită “Ce este într-un semn” (note despre
vocabular)”, care explică modurile particulare în care sunt folosite unele semne. În plus această
secţiune este locul unde sunt descrise sinonimele pentru un semn. Asta însemnă că unele semne
sunt de asemenea folosite pentru a însemna diferite lucruri. De exemplu, semnul START poate fi
folosit şi pentru a însemna ÎNCEPE, ORIGINAL, A DA NAŞTERE LA şi A INIŢIA. Expresiile
faciale pot fi şi ele folosite pentru a indica un anumit sens al unor semne.
Următoarea secţiune a fiecărei lecţii este numită “Activităţi practice”. Scopul aceste
secţiuni este de a separa dialogul în bucăţi pe care le poţi exersa până când le stăpâneşti. Urmând
asta, trebuie să practici întregul dialog. Se recomandă să exersezi dialogul cu un partener astfel ca
să te obişnuieşti cu folosirea gramaticii faciale şi a spaţiului de semne, atunci când vorbeşti. Ar
trebui de asemenea să exersezi semnele dialogului de unul singur în propriul tău “spaţiu” ca să
poţi încetini semnul, fără sentimentul presiunii de a termina propoziţia. La urma urmei, fluenţa nu
înseamnă semnalizarea cât de rapid poţi. Într-adevăr, semnalizarea rapidă nu este obiectul acestei
cărţi. Mai degrabă eşti încurajat să devii vorbitor articulat. Instructorul ASL al vostru şi oamenii
surzi judecă claritatea şi viteza semnalizării voastre. Ultima secţiune a fiecărei lecţii conţine
activităţi pentru practică suplimentară. Multe din aceste activităţi vă ghidează în crearea propriilor
propoziţii şi dialoguri ASL care reprezintă o bună reflectare a cât de bine ai învăţat materialul
prezentat în lecţii.
Intercalate în lecţii sunt câteva capitole care vă prezintă informaţii gramaticale de bază
despre semne, cu referire la folosirea verbelor de direcţie (cap. 6), mişcarea corpului şi privirea
(cap. 9), clasificatori (cap. 11) şi numere (cap 4). Cu excepţia capitolului despre mişcarea
corpului şi a ochilor ele include o listă de semne noi de învăţat deşi nu sunt dialoguri în care să le
exersaţi.
 CAPITOLUL 2

SĂ ÎNCEPEM

Lecţia 1 Să începem

OBIECTIVE

Studentul va
1. folosi reguli # 1. subiect / comentariu
# 3.întrebări simple da/nu
# 5. Întrebări de căutare a informaţiei
2. cunoaşte un semn pentru verb direcţional
3. folosi semne corecte non-manuale în 1, 3 şi 5.
4. Răspunde afirmativ la o întrebare da/nu
5. Folosi 10 noi semne într-un dialog.

Dialogul profesorului (master)

1. Tina : Scuzaţi-mă, EU NUME T-I-N-A. NUME TU?
Scuzaţi-mă, Eu sunt Tina, care este numele dumneavoastră?
Judy: EU J-U-D-Y. DRĂGUŢ –eu – CUNOSC –tine.
Eu sunt Judy. E o plăcere să vă cunosc.
2. Tina : PLĂCERE eu – CUNOSC – TINE.
TU URMEZI ASL?
E o plăcere să te cunosc. Urmezi cursurile ASL?
Judy : DA, EU URMEZ ASL. TU ?
Da, urmez ASL. Dar tu?
3. Tina : LA FEL –AICI. EU URMEZ ASL.
La fel ca tine, şi eu urmez ASL.
pag 34 –35 = semne.
Ce este în semne (Note despre gramatică)
1. Reguli # 1 Subiect / comentariu
# 5 întrebări care cer informaţii.
Scuză-mă, EU NUME T-I-N-A. NUME TU ?
Sunt trei părţi în această propoziţie. Prima parte este o formă de politeţe obişnuită, folosită
când încercăm să atragem atenţia cuiva: SCUZĂ - mă.
Vorbitorul nu semnalizează complementul propoziţiei care este MĂ. Complementul este
inclus în contextul propoziţiei. Traducerea englezească a expresiei este simplă: “ Scuzaţi-mă ”.
Dacă vorbitorul doreşte să se refere la un complement, altul decât el sau ea, atunci complementul
trebuie semnalizat.
Partea a doua a propoziţiei
EU NUME T-I-N-A este un exemplu de structură simplă subiect / comentariu:
Subiect - EU NUME
Comentariu - T-I-N-A
Traducere - Numele meu este Tina.

Folosirea semnului EU(MINE) când te prezinţi, poate încurca vorbitorii englezi, care sunt
obişnuiţi cu folosirea lui AL MEU, forma posesivă a lui EU, PE MINE, când se referă la lucruri
care le aparţin. Este corect încă în ASL să semnalizezi NUMELE MEU. Te prezinţi cu expresia
EU NUME în dialog pentru că este o chestiune obişnuită în comunitatea surzilor. Învaţă şi
exersează această expresie să te ajute să gândeşti în ASL.
A treia parte a propoziţiei este o demonstraţie a întrebării care cere informaţie:
NUME TU ?
Aceasta se traduce ca “ Cum te cheamă? “. Pronumele poate fi plasat şi la începutul expresiei
TU NUME? Ceea ce este cel mai important la această propoziţie este semnul non-manual sau
gramatica facială care acompaniază propoziţia.
2. Regula # 3 Întrebări simple da / nu.
Un exemplu de întrebare simplă da / nu este arătat în următoarea propoziţie:
TU URMEZI ASL ?
Când această propoziţie este efectuată cu semnul non-manual potrivit, traducerea
englezească este: “ Urmezi ASL ? “
Semnul TU se foloseşte în dialog pentru a pune o întrebare simplă da / nu în următoarea
propoziţie:
DA , EU URMEZ ASL. TU ?
Vorbitorul spune că ea sau el urmează ASL. Subiectul propoziţiei devine apoi “ urmez
ASL”. Semnul TU pune întrebarea despre subiect. Semnul TU? poate fi tradus ca “ Dar tu ? “ sau,
mai clar, “ Urmezi ASL ?”.
3. Prezentări
În dialog, Judy semnalizează
EU J-U-D-Y. PLĂCERE eu- CUNOSC –tine.
Prima parte a acestei propoziţii EU J-U-D-Y este un răspuns la întrebarea NUME TU?
Vorbitorul îşi scrie cu degetele primul nume ( prenumele). Dacă şi al doilea nume ( de familie)
este scris, atunci vorbitorul trebuie să facă o pauză uşoară după efectuarea primului nume.
A doua parte a acestei propoziţii
PLĂCERE – eu – CUNOSC – tine
este o formă obişnuită de politeţe pe care o persoană o foloseşte când este prezentat cuiva.
Folosirea literelor mici pentru pronumele – eu şi tine – în semnul eu – CUNOSC – tine,
înseamnă că ele nu sunt semnalizate direct. Ele sunt incluse în direcţia în care este mişcat semnul.
Semnul CUNOSC este numit semn de verb direcţional şi cap. 6 explică mai mult despre calităţile
gramaticale ale acestui tip de semn verbal.
4. Răspunzând afirmativ la o întrebare da / nu.
Pentru a răspunde afirmativ la o întrebare da / nu, vorbitorul poate efectua DA direct, ca
în propoziţia: DA , EU URMEZ ASL.
În această propoziţie, vorbitorul poate de asemenea repeta subiectul întrebării – EU
URMEZ ASL. Vorbitorul poate de asemenea da din cap când spune DA sau simplu da din cap
fără să efectueze da.
5.Gramatica facială / semne non-manuale
Vezi cap. numit “ Gramatica facială “ pentru a revedea semnele non-manuale
corespunzătoare pentru a folosi structuri de propoziţii următoarele:
a) subiect / comentariu
b) întrebări da / nu
c) întrebări care cer informaţii.

Ce este într-un semn ( note despre vocabular)

1.SCUZĂ-MĂ
O eroare comună făcută de începători este să semnalizeze EU când efectuează SCUZĂ- mă.
Semnul EU Nu trebuie efectuat. Ilustrarea pentru semnul scuză-mă arată o mână trecând peste
cealaltă mână de două ori. Acesta este modul general în care se efectuează acest semn. Oricum,
este o practică obişnuită să perii mâna de câteva ori şi în unele cazuri să continui semnul până
când obţii rezultatul dorit. Perierea repetată a mâinii este folosită de exemplu când o persoană
trebuie să treacă printre doi sau mai mulţi oameni, purtând o conversaţie prin semne.

2. ASL
ASL este forma prescurtată pentru Limbajul American de Semne. Braţul nu trebuie să se
mişte când formăm cu mâinile A, S şi L.

3. EU- CUNOSC- TINE

Semnul general pentru CUNOSC are cele două mâini mişcându-se dintr-o parte a spaţiului
de semne către centru unde se întâlnesc. Pentru semnul eu- ÎNTÂLNESC –tine, o mână se ţine
deoparte şi spre faţa corpului în timp ce cealaltă se ţine în faţa corpului. Mâna de lângă corp se
mişcă apoi să întâlnească cealaltă mână care se ţine pe loc. Următoarea imagine arată diferenţa
dintre CUNOSC şi CUNOSC- TINE: ( pag. 39). Care ar fi înţelesul semnului dacă mâna care este
ţinută departe de corp s-ar mişca să întâlnescă mâna care se ţine fixă lângă corp? răspunsul este
tu- CUNOŞTI- mine. Direcţia în care se mişcă semnul indică subiectul şi complementul
propoziţiei. Putem arăta această relaţie, scriind:
Subiect – verb – complement
Eu –CUNOSC – tine
Tu – CUNOŞTI – mine

4. La fel – aici
Când faci semnul LA FEL-AICI, degetul mare trebuie arătat spre pieptul tău şi degetul mic
arătat spre persoana căreia îi indici aprobarea.
5Sinonimele A S L
Unele semne pot fi folosite cu referire la alte lucruri:
SEMN De asemenea folosit pentru

ASL Limbajul American de Semne

SCUZĂ-MĂ Iartă
DRĂGUŢ, PLĂCUT Curat
LA FEL – AICI Şi eu la fel – ca tine
Eu la fel ca tine
URMEZ Adopt

Activităţi practice
1Model pentru regula #1 Subiect/comentariu şi #5 întrebări care cer informaţii.
Vorbitorul A: 1. Se prezintă
2. Cere numele celuilalt
Prezentare: EU NUME T-I-N-A
Cer numele: NUME TU?
Vorbitorul B. 1. Se prezintă
Prezentare : EU J-U-D-Y
Vorbitorul A: 1. Salută
Salut: PLĂCERE eu CUNOSC- tine
Vorbitorul B: 1. Salută
Salut: PLĂCERE eu CUNOSC – tine
EXERSARE:
Vorbitor A: EU NUME(spune numele cu degetele). NUME TU ?
Vorbitor B: EU ( scrie numele)
Vorbitor A: PLĂCERE- eu – CUNOSC – tine
Vorbitor B: PLĂCERE - eu – CUNOSC - tine
2. Model pentru regula # 3. Întrebare simplă da / nu
Vorbitorul A:
1. Pune o întrebare
Întrebare: TU URMEZI A S L ?
Vorbitorul B:
1. răspunde afirmativ
2. repetă întrebarea folosind semnul TU
Răspuns: DA , EU URMEZ A S L
Repetă întrebarea : TU ?

LECŢIA 3

Expresii de curtoazie

Obiective lingvistice
Studentul va :
 1. folosi regulile nr. 3 întrebări simple da / nu
nr.5 întrebări care cer informaţii
nr.7 întrebări retorice
3. folosi 10 semne noi şi numerele 1- 5 într-un dialog despre învăţarea A S
L.
Dialogul profesorului
1. Tina : CUM TU ? Ce mai faci?
Judy : BINE.TU? Eu sunt bine .Dar tu ?
2. Tina : BINE . A S L CLASĂ UNDE ?Eu sunt bine . Unde este clasa ASL?
Judy :ASL CLASĂ UNDE ? CAMERA NR. 4.Clasa ASL este în sala nr. 4
3. Tina : CAMERA 5? Camera 5?
Judy : NU CAMERA 4.Nu camera 4.
4. Tina : MULŢUMESC . Mulţumesc.
Judy : CU PLĂCERE . PE CURÂND. Cu plăcere.
Semne pagina 50-51-52.
Nr 1-5 (vezi cap. 4 “Un milion de semne noi” pentru ilustrarea numerelor)
CE ESTE ÎN SEMNE(NOTE DESPRE GRAMATICĂ)
1. Regula 5. Întrebări care cer informaţii
Dialogul introduce folosirea semnului UNDE în următoarea întrebare :
ASL CLASĂ UNDE ?
Vorbitorul descrie subiectul şi propune o întrebare despre el:
Subiect / ASL clasă
Întrebare / UNDE ?
Semnele non-manuale pentru o întrebare –wh se aplică aici.Dialogul introduce de
asemenea întrebarea politicoasă “Ce mai faci?”, care este efectuată CE TU?(CUM TU ?) şi
răspunsul obişnuit BINE.
2. Regula 7 Întrebările retorice.
Într-o întrebare retorica ,vorbitorul pune o întrebare şi apoi răspunde ca în următoarea: ASL
CLASĂ UNDE ?SALA NR 4.
Deşi semnul UNDE ? este în propoziţia ASL, el nu apare în traducerea englezească. Pentru a
traduce în engleză , o persoană trebuie întâi să observe expresia întreagă şi apoi să traducă sensul
lui ASL în engleză. În această propoziţie, sensul se referă la camera în care se ţine ora ASL. De
aceea , o traducere englezească corectă indică direct aceasta: Ora de ASL este în sală nr 4.
Aminteşte-ţi că semnele non-manuale folosite pentru întrebările-wh şi alte întrebări care cer
informaţii.
3. Regula 3 Întrebări simple da / nu
O întrebare simplă se pune simplu prin : 1. Ridicarea sprâncenelor şi 2.înclinarea capului
înainte când vorbeşti:
CAMERA 5 ?
CE ESTE ÎNTR-UN SEMN.(NOTE DESPRE VOCABULAR)
1. MULŢUMESC
O eroare obişnuită când efectuezi MULŢUMESC este să adaugi semnul TU. Aceasta nu este
doar inutil, dar poate fi şi derutant. Înţelesul este vag în următoarea propoziţie:
MULŢUMESC ŢIE
Se citeşte ca o propoziţie incompletă. Alt vorbitor s-ar uita la asta şi s-ar întreba ce se
presupune după semnul ŢIE (TU)
2. CU PLĂCERE
Traducerea englezească a lui CU PLĂCERE este să fie WEL- COME sau YOU RE
WELCOME, depinde de contextul propoziţiei. Nu este necesar să adaugi semnul TU înainte de
CU PLĂCERE ,deoarece pronumele TU este deja o parte a semnului CU PLĂCERE.
3. PE CURÂND.
 Semnul este o modificare a trei semne: VĂD, TU şi MAI TÂRZIU. Semnul TU este sărit
pentru fluenţa efectuării acestei expresii.
4. NUMERELE 1-5
Numerele 1-5 se formează cu palma mâinii îndreptată spre corpul vorbitorului.
5. SINONIME ASL
Unele semne pot fi folosite pentru a exprima alte lucruri.

Semn Folosit şi pentru

CLASĂ CATEGORIE
CAMERĂ CUTIE
MULŢUMESC MULŢUMIRE
CU PLĂCERE EŞTI BINE VENIT

ACTIVITĂŢI PRACTICE
1. Model pentru folosirea expresiilor politicoase vorbitorului A: Foloseşte o întrebare
politicoasă pentru a o afla cum se simte o persoană.
Întrebare politicoasă: CUM TU?
Vorbitorul B: 1. Răspunde la întrebare cu un semn politicos obişnuit.
2. Repetă întrebarea politicoasă doar efectuând semnul TU?
Răspuns: BINE.
Întrebare : TU?
Vorbitorul A: 1.Răspunde la întrebare cu un semn politicos obişnuit.
Răspuns : BINE.
Exersare :
Vorbitorul A: CUM TU ?
Vorbitorul B: BINE TU ?
Vorbitorul A: BINE.
2. Model pentru regulile 5: Întrebări care cer informaţii şi 7: Întrebare retorică
Vorbitorul A: 1. descrie subiectul despre care doreşti să întrebi.
2. efectuezi semnul UNDE ?
Subiect : ORA ASL
Întrebare : UNDE ?
Vorbitorul B: 1. repetă întrebarea -wh pentru a forma o întrebare retorică –wh.
2. răspunde la întrebare .
Întrebare retorică : ORA ASL UNDE?
Răspuns: SALA NR 4.

Exersare :
Vorbitorul A: ASL ORA UNDE ?
Vorbitorul B: ORA ASL UNDE ? SALA NR 4.
3. Modele pentru regula 3. Întrebări simple da / nu
Vorbitorul A: 1. pune o întrebare da / nu despre numărul sălii
Întrebare: SALA 5?
Vorbitorul B: 1. răspunde negativ la întrebare
2. spune numărul camerei
Negativ: NU
Afirmativ: SALA 4.
Vorbitorul A: ia la cunoştinţă răspunsul cu o remarcă politicoasă.
Remarcă: Mulţumesc.
Vorbitorul B: 1. preia remarca politicoasă cu o alta
 2.efectuează o remarcă folosită obişnuit când te desparţi de cineva.
Remarcă: CU PLĂCERE.
Remarcă: PE CURÂND.
Exersare: Vorbitorul A: CAMERA 5?
Vorbitorul B: NU. CAMERA 4.
Vorbitorul A: MULŢUMESC.
Vorbitorul B: CU PLĂCERE .PE CURÂND.
Repetaţi acest exerciţiu înlocuind numărul 4 cu numerele 1, 2, 3 şi 5.
4. Învăţarea profesională(?)
Când te simţi efectuând aceste expresii, exersează întregul dialog arătat la începutul lecţiei.
Exersează dialogul până când poţi efectua uşor fiecare rol al personajelor.
5.Practica viitoare
Creează propriul dialog folosind semnele pe care le-ai învăţat în lecţiile 1- 3. Păstrează
propoziţiile scurte şi scrie o traducere englezească pentru dialogul tău. Exersează dialogul cu un
partener.

LECŢIA 4
Construirea vocabularului .Semne descriptive (pag 57)
Obiective lingvistice
Studentul va :
1. folosi regulile nr 5: întrebări care cer informaţii;
nr 8: ordonarea unor propoziţii simple;
2. folosi SIMŢI cu o mişcare repetată pentru a pune o întrebare;
3. folosi SIMŢI cu o singură mişcare pentru a exprima un sentiment;
4. folosi 40 noi semne pentru a descrie sentimentele .

DIALOGUL PROFESORULUI

1.Michael: SIMŢI TU ? Cum te simţi ?

2.Rachel : EU SIMT SATISFĂCUTĂ. SIMŢI TU? Mă simt satisfăcută.
3.Michael: FLĂMÂND. Mi-e foame .
Semne pag 57-70.
Pag 71. Ce este în semne : (Note despre gramatică)
1.Regula 1 .Întrebări care cer informaţii
O întrebare simplă despre cum se simte o persoană, se poate forma cu semnul SIMŢI,
după cum urmează :
SIMŢI (+)TU
Semnul (+) după SIMŢI înseamnă să repeţi semnul. Pentru a exprima semnele
potrivite non-manuale 1. capul se înclină înainte şi 2. sprâncenele se strâng împreună.
2.Regula 8. Ordinea unor propoziţii simple.
Ca răspuns la întrebarea SIMŢI (+) TU ?, o propoziţie simplă urmând structura subiect –
verb-adverb poate fi folosită pentru a obţine următoarele:
EU SIMT SATISFĂCUTĂ
Nu este necesar să efectuăm subiectul şi verbul ca răspuns la o întrebare despre cum te simţi.
Pentru că întrebarea ţi-e adresată, poţi să răspunzi simplu ca şi Michael în dialog :
FLĂMÂND / MI-E FOAME
 CE ESTE ÎNTR-UN SEMN. (Note despre vocabular)
1. SIMT.
Semnul pentru SIMT se face cu o mişcare a degetului mijlociu în dreptul mijlocului
pieptului.
2. AMUZANT.
Semnul pentru AMUZANT poate de asemenea folosi o mişcare repetată. Când semnul se
face cu o mişcare unică, lentă, înseamnă CIUDAT, ca în “Mă simt ciudat” sau “Este ciudat.”

ACTIVITĂŢI PRACTICE
În dialogul profesorului înlocuiţi adjectivele de pe lista semnelor introduse în această lecţie.
Trebuie să potriviţi expresia facială cu sentimentele pe care le indică adjectivul. Exersaţi semnul
fiecărui adjectiv într-un dialog până când te simţi confortabil că poţi potrivi semnul cu expresia
facială adecvată.
Vorb A : SIMŢI + TU ?
Vorb B : EU SIMT SATISFĂCUTĂ. SIMŢI TU ?
Vorb C: FLĂMÂND.

LECŢIA 5. LUÂND LECŢII (PAG. 73)

OBIECTIVE LINGVISTICE
Studentul va:
1. folosi regulile: 1. Subiect / comentariu
2. timp cu adverbe de timp
5. întrebări care cer informaţii
7. întrebări retorice şi
8. ordonarea unor propoziţii simple.
2. folosi 12 semne noi într-o conversaţie despre efectuarea unei ou /lecţii cu cineva.
DIALOGUL PROFESORULUI
1. JUDY : BUNĂ. CE SE ÎNTÂMPLĂ ? (- - - )
PAT : BUNĂ. EU ACUM ORĂ MERG. (Bună. Eu merg la oră acum.)
2. JUDY : CHIAR ? TU DIMINEAŢĂ ORĂ NUME ? (Chiar aşa ? Cum se cheamă ora ta
de dimineaţă ?)
PAT : NUMELE OREI MELE DE DIMINEAŢĂ ? ŞTIINŢE. (- - -)
3. JUDY : TU URMEZI ŞTIINŢE, EU SURPRINS. (Sunt surprinsă că tu urmezi ştiinţele.)
PAT : TU SURPRINSĂ, DE CE ? (De ce eşti surprinsă ?)
4. JUDY : EU URMEZ ŞTIINŢE, EU la fel TU . (Şi eu urmez ştiinţele.)
PAT : CHIAR AŞA ? NOI DOUĂ URMĂM ŞTIINŢE, MINUNAT. (E minunat că
amândouă urmăm (acest curs) ştiinţele.)

PAG. 74-75 – SEMNE -

Ce este în semne (note despre gramatică)

1. Iniţierea unei conversaţii.
Semenul “Ce se întâmplă ?” este folosit în mod obişnuit pentru a începe o conversaţie sau să
întrebi ce se întâmplă. Este efectuat singur CE SE ÎNTÂMPLĂ şi se traduce la fel.
2. Regula 8. Ordonarea unor propoziţii simple.
Unele propoziţii simple pot avea o ordine subiect – verb – complement sau subiect –
complement – verb, ca în următoarea propoziţie :
a. EU ORĂ MERG LA.
b. EU MERG LA ORĂ.
Înţelesul ambelor expresii este “Merg la oră.” Înţelesul nu se schimbă de obicei cu plasarea
semnului MERG LA. Un “vorbitor” poate aşeza un semn cheie la sfârşitul propoziţiei dacă el sau
ea doreşte să întărească ideea aceea. Dacă un “vorbitor” doreşte să întărească acţiunea verbului
“MERG LA”, atunci propoziţia “a” trebuie folosită. Şi la fel, dacă ORA este întărit, atunci
propoziţia “b” este cea mai corectă.
3. Regula 5. Întrebări care cer informaţii.
Un “vorbitor” creează o întrebare –wh prin stabilirea subiectului şi apoi folosirea unui semn
–wh, pentru a pune o întrebare despre subiect. Aceasta se vede în întrebările TU DIMINEAŢĂ
ORĂ NUME ? şi TU SURPRINS DE CE ?
Subiect / TU DIMINEAŢĂ ORĂ
Întrebare / NUME ?
Semnele non-manuale sunt aceleaşi ca la întrebările ce caută informaţii:
1. sprâncenele sunt strânse şi 2. capul este înclinat înainte.
4. Regula 2. Timpul cu adverbe de timp.
În propoziţia
ACUM EU CLASĂ MERG LA
construcţia timpului este stabilită de plasarea adverbului de timp ACUM la începutul
propoziţiei. O traducere corectă a propoziţiei este “Eu merg la oră acum.”
5. Regula 7. Întrebările retorice.
În dialog, Pat pune o întrebare şi apoi îi răspunde:
NUMEL OREI MELE DIMINEAŢĂ ?
ŞTIINŢE.
6. Regula 1. Subiect / comentariu
Cu următoarea structură de propoziţie:
TU URMEZI ŞTIINŢE, EU SURPRINS,
“vorbitorul” descrie subiectul şi apoi face un comentariu despre el, aşa cum se arată în
propoziţia următoare:
subiect / tu URMEZI ŞTIINŢE
comentariu / EU SURPRINS.
traducere / Sunt surprins că urmezi ştiinţele.
În ASL, evenimentele sunt aşezate tipic în ordinea în care apar. În propoziţia precedentă, Pat
a fost surprins doar după ce a aflat că altcineva urma ştiinţele. De aceea, comentariul EU
SURPRINS vine la sfârşitul propoziţiei. Încă două exemple de structură subiect /comentariu sunt
în dialogul următor :
subiect comentariu traducere
EU URMEZ ŞTIINŢE, EU LA FEL CA TINE. Şi eu urmez ştiinţele.
DOI DINTRE NOI MINUNAT E minunat că amândoi urmăm
URMEAZĂ ŞTIINŢE, ştiinţele.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN. (Note despre vocabular)

1. MERG LA.
În ce direcţie ar trebui să se mişte mâinile când efectuează MERG LA ? Semnul MERG LA
este tipic mişcat înainte la dreapta sau stânga corpului. Unde estes mişcat va stabili locul
complementului propoziţiei. În propoziţia:
EU ORĂ MERG LA.
Ai putea efectua MERG LA la stânga corpului. Această acţiune plasează complementul
propoziţiei, ORĂ, la stânga corpului. Referinţe viitoare la ORĂ vor fi întotdeauna la stânga
corpului până schimbi locul OREI. Gramatica ASL depinde de unde se fac semnele în spaţiul de
semne. Astfel, modul cum mâinile sunt mişcate pentru semnul MERG LA poate fi important în
aflarea înţelesului unei propoziţii.
2. CHIAR AŞA.
 Traducerea semnului CHIAR AŞA depinde de dialogul. Acelaşi semn este folosit pentru
semnele REAL, ADEVĂRAT, SIGUR şi DESIGUR, printre altele. În dialog, semnul CHIAR
AŞA ? ar putea fi tradus ca ‘Este chiar un fapt /aşa ?’, care are acelaşi înţeles în engleză ca “Aşa
este ? Chiar aşa ?”
3. DOI – DINTRE – NOI.
Semnul pentru DOI – dintre – noi este un exemplu de regula 6, (pronominalizare ?).
Pentru a face acest semn, forma mâinii se mişcă între “vorbitor” şi o altă persoană. Această
altă persoană poate fi prezentă fizic – ca în dialog – sau poate exista în spaţiul semnelor. Mişcarea
mâinii nu este întâmplătoare. Mâna este de obicei răsucită astfel ca degetul mijlociu să arate către
“vorbitor” şi arătătorul să arate spre cealaltă persoană. Depinzând de context, acest semn poate fi
tradus ca “amândoi”, “tu şi cu mine” şi “noi”.
4. EU –DE ASEMENEA
Acest semn se face la fel cu LA FEL – AICI.
5.SINONIME ASL
Unele semne pot fi folosite pentru a desemna alte lucruri:

SEMNE FOLOSIT si PENTRU

( al ) meu al meu ( pron.

acum
într-adevăr

surprins
Ce se întâmplă?
Minunat.
Lecţia 6
(pag. 82)
Întrebând despre ora lecţiei

Obiective ale limbajului

Studentul va
1. folosi regulile #1. subiect/comentariu
#5. întrebări care cer informaţii
#8. ordinea unor propoziţii simple
2. folosi corect procedurile de indicare a timpului
3. folosi nouă semne noi şi numerele de la 6-12 în dialogul profesorului

Dialogul profesorului

1. Mike: ORA TA ASL ÎNCEPE CÂND?

Când începe ora ta ASL ?
Pat: ORA MEA ASL ÎNCEPE, ORA 7.
Ora mea ASL începe la ora 7.
2. Mike: TIMPUL ÎNCĂ O DATĂ, TE ROG?
Spune încă o dată timpul, te rog?
Pat: ORA 7.
La ora 7.
3. Mike: ORA TA ASL SFÂRŞIT CÂND?
Când se termină ora ta ASL?
 Pat: ORA MEA ASL SFÂRŞIT, ORA 8.
Ora mea se termină la ora 8.
4. Mike: BINE, eu - ÎNTÂLNESC – tine, ora 8.
Bine. Te voi întâlni la ora 8.
Pat: tu – ÎNTÂLNEŞTI – mine UNDE?
Unde mă vei întâlni?
5. Mike : tu – ÎNTÂLNESC – tine AICI.
Te voi întâlni aici.
Pat: BINE.
E Bine.

Pag. 85 :
Ce este în semne (note despre gramatică)?

1. Regula 5: Întrebări care cer informaţii

Dialogul foloseşte semnele CÂND şi UNDE pentru a pune întrebări. În aceste întrebări, subiectul
este întâi descris de un semn de întrebare:

Subiect
Întrebare
 ORA TA ASL ÎNCEPE CÂND?
ORA TA ASL SFÂRŞIT CÂND?
tu – ÎNTÂLNEŞTI – mine UNDE?

Care este semnalul non-manual corespunzător pentru întrebările care cer informaţii?

2. Regula 1. Subiect/comentariu

În dialog un format subiect/comentariu este folosit pentru a răspunde întrebărilor descrise

anterior.

Subiect Comentariu
ORA MEA ASL ÎNCEPE ORA 7
ORA MEA ASL SFÂRŞIT ORA 8
Eu – întâlnesc – tu AICI

O altă propoziţie folosind format subiect/comentariu este

Eu – ÎNTÂLESC – tu ora 8

3. Arătând timpul
Când arăţi atimpul pentru ceva care începe sau se sfârşeşte, este uzual să auzi timpul la sfârşitul
propoziţiei. Următoarele propoziţii au timpul la sfârşit.
ORA MEA ASL ÎNCEPE, ORA 7.
ORA MEA ASL SFÂRŞIT, ORA 8.
Eu – întâlnesc – tine, ora 8.
Formula pentru indicare timpului este Timp + # care dă ORA 7 şi ORA 8 în propoziţiile
anterioare. În traducere, o persoană foloseşte mijloacele comune englezeşti pentru a spune
timpul care „ar putea fi” : „Ora mea începe la 7”

4. Regula 8. Ordinea unor propoziţii simple

Următoarea este un exemplu de propoziţie simplă care cere informaţii:
TIMPUL ÎNCĂ O DATĂ, TE ROG.

Ce este într-un semn (note despre vocabular)

1. BINE
Semnul pentru BINE este un semn folosit frecvent în ASL. Este foarte des folosit singur.
Înţelesul său este deseori tradus în engleză prin „E bine.” „Era bine.”, „În ordine”, şi aşa mai
departe. Nu este folosit cu sensul de calitate superioară a unui material, ca în „Ei au folosit o
pânză bună pentru a face o învelitoare”, sau cu sensul de foarte mic, ca în „Citeşte scrisul
mărunt.”
2. AL MEU
Semnele MIE, PE MINE şi AL MEU se disting prin degetul arătător pentru semnul MINE şi
mâna deschisă pentru AL Meu. Mâna deschisă este folosită pentru a arăta forma posesivă a
tuturor pronumelor.
3. A TA
Semnul pentru A TA este un alt exemplu al mâinii deschise, folosită pentru a arăta forma
posesivă a unui pronume.
4. eu – ÎNTÂLNESC – tine, tu – ÎNTÂLNEŞTI – mine
Reaminteşte-ţi că ÎNTÂLNI este un verb direcţional (vezi capitolul 6 pentru informaţii despre
verbe direcţionale), de aceea, subiectul şi complementul propoziţiei sunt incluse în mişcarea
semnului ÎNTÂLNI. Pentru tu – ÎNTÂLNEŞTI – mine, mâna care este departe de corp se mişcă
înspre mâna care se ţine lângă piept. Vezi lecţia 1 pentru o ilustrare a acestui semn.
5. SINONIME ASL
Unele semne pot fi folosit şi cu alte sensuri:
Semn Folosit şi pentru
DIN NOU REPETĂ
 SFÂRŞIT CONCLUZIE, A ÎNCHEIA,
A TERMINA
AL MEU MIE, PE MINE
ÎNCEPE A INIŢIA, ORIGINAL, A
DA NAŞTERE (la)

Activităţi practice
1. Model pentru regulile 1) Subiect/comentariu şi 5) Întrebări care cer informaţii şi indică
timpul.
Vorbitorul A: 1. descrie subiectul
2. pune o întrebare cu CÂND.
Subiect: ORA TA ASL ÎNCEPE
Întrebare: CÂND?

Subiect: ORA TA ASL SFÂRŞIT

Întrebare: CÂND?
Vorbitorul B: 1. descrie subiectul
2. spune timpul
Subiect: ORA MEA ASL ÎNCEPE.
Ora: ORA 7.
Subiect: ORA MEA ASL SFÂRŞIT.
Ora: ORA 8.

Practică:
Vorbitorul A: ORA TA ASL ÎNCEPE CÂND?
Vorbitorul B: ORA MEA ÎNCEPE, ORA 7.
Vorbitorul A : ORA TA ASL SFÂRŞIT CÂND?
Vorbitorul B: ORA MEA ASL SFÂRŞIT, ORA 8.

Mai multă practică. Repetaţi acest exerciţiu folosind numerele 6, 9, 10, 11 şi 12 pentru numerele
7 şi 8 în următoarele expresii:
ORA MEA ASL ÎNCEPE, ORA 7.
ORA MEA ASL SFÂRŞIT, ORA 8.
2. Model pentru regula #8. Ordinea unor propoziţii simple.
Vorbitorul A 1. face o cerere
2. adaugă semnul politicos, TE ROG.
Cerere: TIMPUL DIN NOU
Semn politicos: TE ROG
Vorbitorul B 1. răspunde la cerere
Răspuns: ORA 7.

Practică:
Vorbitorul A : TIMP DIN NOU, TE ROG.
Vorbitorul B : ORA 7.

3. Model pentru regula #5. Întrebări care cer informaţii.

Vorbitorul A : 1. descrie subiectul
2. pune o întrebare folosind semnul UNDE?
Subiect: tu – ÎNTÂLNEŞTI – mine
Întrebare: UNDE?
Vorbitorul B: 1. repetă subiectul
2. răspunde la întrebare
Subiect: eu – ÎNTÂLNESC – tine
Răspuns: AICI

Practică:
Vorbitor A : tu – ÎNTÂLNEŞTI – mine, UNDE?
Vorbitor B : eu – ÎNTÂLNESC – tine, AICI

4. Învăţarea profesionala
Când te simţi confortabil practicând aceste expresii, exersează întregul dialog arătat la începutul
lecţiei. Exersează-l folosind gramatica facială corespunzătoare, până când poţi interpreta uşor
fiecare personaj.

5. Practică suplimentară
Scrie 3 sau 4 propoziţii spunând când începe şi se termină ora ASL, în ce cameră este, şi unde te
vei întâlni cu cineva. Descoperă cum vei practica fiecare din aceste propoziţii; apoi scrie
cuvântul englezesc pentru semnul tău. Interpretează aceste propoziţii cu un partener care va nota
o traducere englezească pentru ceea ce ai exprimat prin semne.

Lecţia 7
(pag. 89)
Semne pentru cursuri
Obiective ale limbajului

Studentul va:
1. folosi regulile 1. subiect/comentariu
5. întrebări care cer informaţii
2. folosi 23 semne noi legate de cursuri studiate în şcoli, colegii sau universităţii.

Dialogul profesorului
1. Judy: TU SCOALA MAI IMPORTANT, CE?
Care este cel mai important curs pentru tine?
Pat: MINE, MAJOR, ALGEBRA.
Cel mai important este algebra.
2. Judy: TU MINOR, CE?
Care este cel mai puţin important curs pentru tine?
Pat: MINE, MINOR, GEOGRAFIA.
Cel mai puţin important curs pentru mine este geografia.
Semne: pag 90-94

Ce este în semne? (note despre gramatică)

1. Regula 5. Întrebări care cer informaţii.
Dialogul este bazat pe 2 întrebări simple:
TU MAJOR CE?
TU MINOR CE?
În ambele întrebări, semnul wh- vine la sfârşit.
2. Regula 1. Subiect/comentariu
Vorbitorul răspunde la ambele întrebari descriind subiectul şi apoi făcând un comentariu despre
el.
EU, MAJOR ALGEBRA.
EU, MINOR GEOGRAFIA.
Ce este în semne? (note despre vocabular)
1. Computer
Unele semne au multe variaţii. Unele dintre ele sunt regionale. De exemplu, statul Michigan are
un semn pentru magazin, nefolosit în alt stat sau provincie. Sunt câteva moduri de a scrie
„COMPUTER”. De fapt, nu este neobişnuit să găseşti 2 sau mai multe variaţii ale semnului
COMPUTER într-un singur oraş. Semnul COMPUTER selectat pentru această carte este unul
obişnuit, dar este inteligent să compari semnele pe care le înveţi în această carte cu cele folosit
în comunitatea ta locală de surzi.
2. Iniţializare
Unele semne se fac în aceeaşi manieră în afară de forma mâinii. Forma mâinii folosită în aceste
semne se bazează pe prima literă a semnului. Strategia aceasta pentru crearea unui semn se
cheamă iniţializare. ALGEBRA şi MATEMATICA sunt efectuate în aceeaşi manieră, doar că
ALGEBRA se face cu forma mâinii A şi MATEMATICA cu M. La fel e şi cu BIOLOGIA şi
CHIMIA. De multe ori, este un semn de bază, din care rezultă celelalte. Pentru BIOLOGIE şi
CHIMIE, semnul de bază este ŞTIINŢA, care nu este iniţializat. Semnul de bază pentru
ECONOMIE este BANI.
3. Sinonime ASL
Unele semne pot fi folosite şi pentru alte lucruri.
Semn de asemenea folosit pentru
ARTĂ A DESENA
CONTABILITATE A NUMĂRA
DRAMĂ, TEATRU INTERPRETARE, TEATRU
INGINERIE MĂSURĂ, PROIECT
GEOGRAFIE PĂMÂNT
LEGE, DREPT LEGAL
MAJOR PROFESIUNE, CARIERĂ,
DOMENIU
MUZICĂ A CÂNTA, CÂNTEC
ŞCOALĂ ACADEMIC

pag. 97
Recapitularea lecţiilor 1-7

Pentru fiecare dintre următoarele propoziţii, tradu-o în ASL, semnalează şi apoi

scrie cuvântul englezesc al semnelor folosite în traducerea ta.
1. Urmezi geografia?
2. Ora de calculatoare începe la 6.
3. Eşti descurajat?
4. Cum te simţi?
5. Când ai învăţat ASL:
6. Mă simt norocos, dar tu:
7. Învăţ numerele ASL acum.
8. Eşti întotdeauna obosit.
9. Tu mergi la ora de afaceri dimineaţă?
10. Unde este sala de teatru?
Răspunsuri: (sunt şi alte feluri de a traduce aceste propoziţii, în afară de cele arătate aici)
1. Geografie, tu urmezi?
2. Calculator oră începe când? Ora 6 sau ora calculator începe ora 6.
3. Tu descurajat? Sau descurajat tu?
4. Simţi tu?
5. Tu înveţi ASL, când?
6. Eu simt norocos, tu?
7. Acum, ASL numere eu învăţ.
8. Tu obosit întotdeauna.
9. Dimineaţă ora afaceri tu mergi la?
10. Cameră teatru, unde?

Capitolul 3
Comunitatea surdă

După ce au intrat în clădire, au urcat o scară abruptă şi au urmat un coridor slab luminat,
spre o uşă deschisă cu un semn lângă ea: Clubul Tăcut Metro. Inima Gloriei bătea rapid – de la
urcuş sau nervozitate, nu era sigură de ce – în timp ce intrau pe uşă. Înaintea ei era o cameră
mare cu un bar la un capăt şi un înlocuitor de scenă mic la celălalt. Răspândite pe margini erau
câteva mese şi scaune rotunde. Erau cam 25 de oameni prezenţi, concentraţi în locuri strategice:
vreo 12 la bar, semnalizând agitaţi; un cuplu lângă un telefon cu o maşinărie ataşată de el, pe
care unul dintre ei bătea şi care părea a fi o TTY, 2 perechi de câte 4 la mese, jucând cărţi; şi 2
oameni lângă scene care păreau ca şi ea, nelalocul lor. Dar ce-a impresionat-o cel mai mult a
fost tăcerea ciudată. În ciuda tuturor activităţilor, era foarte puţin zgomot.
- Harlan Lane, Robert Hoffmeister, and Ben Bahan
„A Journey into the DEAF-WORLD”

pag. 91
Păstrează semnul acela…

Acest pasaj provine dintr-o poveste pe care Ben Bahan, un om de ştiinţă surd,
ne-o spune pentru a ilustra prima vizită a unui jurnalist fără deficienţe de auz într-un club de
surzi. Accentul pe liniştea din club este o observaţie pătrunzătoare despre cum mulţi oameni
fără deficienţe de auz văd lumea surzilor, ca un loc unde oamenii nu aud, unde tăcerea este un
indiciu al diferenţei dintre cele 2 grupuri de oameni. Dar, din punctul de vedere al surzilor, nu
tăcerea este importantă. Ce este important este că ei obţin multă plăcere fiind cu alţi surzi. Ei se
bucură de o comunicare legată de ASL. Ei gustă poveştile despre experienţele surzilor din
lumea celorlalţi. Ei se mândresc cu activităţile comunităţi lor şi realizările membrilor lor. Ei se
poartă unul cu altul cu grijă şi înţelegere, ca şi cum ar fi membrii aceleiaşi familii, şi într-un
sens chiar sunt. Fiecare din aceste comportamente este un motiv pentru care există o comunitate
surdă, de ce surzii au propriile lor cluburi, sporturi, organizaţii şi altele. Acest capitol vă
introduce în comunitatea surdă.

Cine sunt surzii?

În nici un caz nu poţi arăta spre o persoană care stă jos şi citeşte o revistă într-o cameră,
pe care nu ai întâlnit-o niciodată, şi să spui: „Acea persoană este surdă”. Chiar dacă persoana
poartă aparat auditiv, nu ştim cărei comunităţi aparţine persoana. Să porţi un aparat auditiv nu
are nici o legătură cu a fi surd şi majoritatea surzilor nu le poartă. La fel, nu este important dacă
persoana este europeană, afro-americană, hispanică sau de altă origine. Vârsta nu este relevantă
şi nici clasa socială sau genul persoanei: comunitatea surdă nu este formată din aceste
caracteristici. De fapt, să ai o pierdere de auz nu înseamnă că o persoană este membră a
comunităţii de surzi, deşi reprezintă o cerinţă importantă.
Nota definitorie a unei persoane surde este cum comunică. O persoană surdă foloseşte
limbajul semnelor, care este ASL în America şi majoritatea Canadei. Aceasta nu înseamnă că
persoana nu poate folosi alte forme de comunicare cum ar fi scrierea şi vorbirea. Mai degrabă
ASL este marca lingvistică ce aşează lumea surzilor separat de comportamentul comunicării
altor grupuri de oameni. Este motivul pentru care spunem că lumea surdă reprezintă o
minoritate lingvistică, sau unii oameni care sunt surzi nu se văd pe ei înşişi aparţinând
comunităţii surde. Noi folosim ortografierea cu litere mici (a surzilor) pentru a ne referi la o
persoană sau grup de oameni care au un grad mare de pierdere a auzului. SĂ ai o pierdere de
auz nu înseamnă că o persoană ştie automat să semnalizeze. Dacă un surd nu cunoaşte limbajul
semnelor, atunci acea persoană nu va putea să aibă acces la experienţele diverse culturale, legate
de comunitatea surdă. Comunitatea este de bază şi ASL este comunicarea comunităţii de surzi.
Poate o persoană fără deficienţe de auz, care este fluentă în ASL, să fie membră a
comunităţii de surzi? Nu, şi nici o persoană fără asemenea deficienţe care are părinţi surzi. Unii
oameni descriu comunitatea de surzi ca incluzând un cerc larg de oameni surzi şi diferiţi. Dar
surzii înşişi nu văd oameni fără deficienţe auditive ca membri ai comunităţii lor, deoarece
acestora le lipsesc o a 3a caracteristică, să trăieşti experienţele. Dacă ai auz normal, atunci
niciodată nu vei avea experienţa unei vieţi centrate pe vedere.
Cine sunt surzii? Sunt un grup de oameni care au pierdere de auz, folosesc un limbaj de semne
ca mijloc primar de comunicare şi au împărtăşit experienţe asociate cu pierderea auzului şi
folosirea limbajului semnelor. Hai să punem toate acestea în perspectivă. Să spunem că ai avut
un prieten tânăr care a dobândit o deficienţă de auz şi şi-a pus aparat auditiv. Acum spunem că
este surd? Nu, spunem că este tare de auz, deoarece vorbirea este încă principalul lui mijloc de
comunicare. Dacă auzul continuă să se deterioreze atunci am putea spune că el devine surd,
adică dobândeşte un grad substanţial de pierdere auditivă. Dar dacă dificultatea lui de auz îl
determină să înveţe să semnalizeze ASL, care devine limbajul lui primar de comunicare, şi el
începe să participe la unele activităţi din comunitatea surdă?
Am spune atunci că este surd? Am spune probabil. „Prietene, bine ai venit în club!”

Unde este comunitatea surzilor?

Comunitatea surzilor nu are limite geografice. Sunt cluburi de surzi în multe oraşe. Dar
cluburile sunt doar o parte a unei comunităţi mai mari de oameni surzi. Putem vorbi despre
comunitatea surdă în termeni foarte largi de genul „Comunitatea surdă din America” sau în
termeni mai locali: „Comunitatea surdă din Phoenix”. În ambele situaţii, vorbim despre un grup
de surzi şi lucrurile pe care ei le fac în viaţă.
Sunt comunităţi de surzi în comunitatea de surzi. În marile suprafeţe urbane, de
exemplu, nu este neobişnuit să găseşti afro-americani surzi, hispanici surzi sau asiatici din
Oceanul Pacific, care s-au unit din cauza experienţelor comune, legate nu doar de surzenie, dar
şi de etnia lor. Aşa cum nu putem desena o hartă cu graniţele comunităţii surzilor, nu putem
indica nici numărul precis de surzi din SUA. Această informaţie nu există, dar estimările indică
aproape jumătate de milion. Ce putem spune este că majoritatea surzilor se nasc surzi. Puţini
devin surzi după naştere şi unii mai târziu în viaţă. Acest ultim grup se referă la adulţii târziu
surzi. Majoritatea oamenilor care devin surzi mai târziu şi în special după anii de şcoală, nu
învaţă să semnalizeze prompt. De aceea, cel mai mare grup de „vorbitori” sunt aceia născuţi
surzi, sau cei care devin surzi devreme în viaţă. Şi unde învaţă ei să semnalizeze? Doar în jur de
10% din surzi au cel puţin un părinte surd. Aceşti copii au atunci pe cineva care să-i înveţe ASL
şi să-i ajute să-şi dezvolte identitatea culturală cu comunitatea de surzi. Dar majoritatea surzilor
nu provin din familii surde. 90% din toţi surzii au părinţi fără deficienţe de auzi, care în mare
parte nu-şi expun copii oamenilor şi evenimentelor din comunitatea surdă. O mare parte din
aceşti părinţi nu învaţă niciodată să „semnalizeze”. De aceea, surzii care au părinţi fără
deficienţe auditive îşi vor dezvolta probabile legăturile cu comunitatea surdă departe de casă,
învăţând ASL de la alţi copii surzi pe care-i întâlnesc în programele şcolare şi în special în
şcolile pentru surzi.

Ce este important în comunitatea surdă?

Adunându-se şi formând propria comunitate, surzii şi-au crea propria cultură. O cultură
este tot ceea ce un grup de oameni face şi include credinţele lor, valorile, obiceiurile, activităţile
şi limbajul. Multe lucruri pe care surzii le fac sunt la fel ca cele din comunităţile ai căror
membri nu au deficienţe de auz. Ei muncesc, au case, se căsătoresc, întemeiază familii, practică
sporturi, se uită la video şi aşa mai departe. Mânâncă, se îmbracă şi celebrează aceleaşi sărbători
ca majoritatea oamenilor din America şi Canada. Dar noi definim cultura surzilor privind la
ceea ce este diferit în comunitatea surdă. Surzii au o identitate puternică cu cultura surzilor,
pentru că acceptă aceste diferenţe.
Urmează descrierile a 5 diferenţe importante.

Limbajul american de semn (ASL)

Limbajul pe care-l folosesc surzii este caracteristica principală a comunităţii surde.

Cunoaşterea ASL deschide uşile spre cunoaşterea altor surzi şi învăţarea despre comunitatea
surdă. ASL nu poate fi scris, de aceea, cunoaşterea lui este esenţială dacă o persoană vrea să
înveţe despre istoria unei comunităţi surde, folclorul ei, tradiţiile şi, dacă este cazul, secretele ei
ascunse. Deşi sunt nişte descrieri scrise despre cultura surdă, să cunoşti o cultură direct este
mult mai informativ şi plin de recompense decât să ai cunoştinţe indirecte despre ea.

Socializarea
 Un surd mai în vârstă mi-a povestit despre cum prindea el un tren în anii 1940, pentru a
călători timp de 4 ore să viziteze clubul surzilor în week-end-uri. Un alt surd a spus că înainte de
a primi un TTY (dispozitiv ce permite comunicarea telefonică prin scrierea pe o tastatură) în
anii 1970, el şi soţia lui conduceau 3 ore pentru a vizita prietenii surzi din alte oraşe. Ei făceau
acest aranjament prin scrisori , dar câteodată o vizită putea fi o aventură spontană, fără garanţia
că prietenii lor surzi ar fi acasă. Fie în cluburi de surzi, evenimente ale comunităţii, restaurante
sau case, surzii simt o nevoie puternică să socializeze unul cu altul. Ei tânjesc după contactul
social care este absent din viaţa lor casnică, şcoală şi loc de muncă, când nimeni nu
semnalizează în aceste locuri. Chiar cuplurile surde doresc să fie cu alţi surzi, pentru a-şi
îmbogăţi vieţile. Socializarea între ei îi ţine pe surzi la curent cu ştirile din comunitatea surdă şi
le dă mult suport emoţional.

Organizaţii şi cluburi

Dată fiind importanţa socializării, este firesc ca surzii să-şi aibă propriile cluburi şi
organizaţii. Primele organizaţii cunoscute din SUA au fost asociaţiile elevilor, fondate de
absolvenţii şcolilor pentru surzi. Şcolile pentru surzi au creat o legătură între studenţii lor şi au
întărit legăturile cu surzii din ţară. Asociaţiile studenţilor au furnizat un mijloc pentru surzi de a
menţine contactul cu celălalt, au ajutat şcolile care i-au adus împreună.
Cluburile surzilor sunt un alt „copil” natural al şcolilor pentru surzi şi multe dintre ele s-
au întemeiat în acelaşi oraş în care sunt şi şcolile. Sunt de asemenea asociaţii pentru ajutorarea
surzilor, cum ar fi Asociaţia Naţională a Surzilor şi ele sunt discutate în capitolul 12. Alte
grupuri sunt îndreptate spre oferirea facilităţilor în domeniul sportului şi recreării, şi ele sunt
discutate în acel capitol.

Şcolile pentru surzi

Centrul multor comunităţi surde este deseori o şcoală rezidenţială pentru surzi. Aproape
fiecare stat şi provincie are cel puţin una. Copiii urmează fie aceste şcoli şi stau în internate,
mergând acasă în fiecare week-end sau merg zilnic. Sunt şi şcoli de zi pentru surzi , unde toţi
studenţii sunt abonaţi. De când s-a fondat prima şcoală în Hartford în 1817, şcolile rezidenţiale
au jucat un rol proeminent în definirea comunităţii surde. Copiii care cresc împreună într-o
aşezare rezidenţială dezvoltă prietenii de o viaţă. Într-adevăr, mulţi surzi vor spune că studenţii
surzi mai bătrâni şi adulţii – şi în special adulţii surzi – care i-au îngrijit în reşedinţe, le-au fost
ca o familie. Şcolile pentru surzi sunt un rai al culturii surde, oferind un stil de viaţă ce nu poate
fi copiat în altă parte.

Mândria surzilor

Surzii trăiesc într-o lume care este făcută în mare parte pentru acei oameni care pot auzi
şi vorbi. Gândeşte-te cum te-ai simţi dacă ai fi surd şi ar trebui să te confrunţi cu următoarele:
dialog într-un film, negocieri cu un vânzător de maşini, să inspectezi o casă cu un agent de
vânzări, buletinul meteo în eventualitatea unei furtuni şi să ai doar un radio în casă de unde să
afli, să treci printr-o vamă la un aeroport internaţional, să raportezi un accident poliţiei, să arăţi
că ai fost suprataxat de către un casier şi să dai indicaţii unei persoane care s-a rătăcit. Acestea
sunt doar o parte a situaţiilor pe care surzii le întâlnesc în viaţa de zi cu zi în societate. Faptul
este că, oricum, surzii se descurcă în multe din aceste situaţii, şi acest succes în faţa atâtor
bariere de comunicare le insuflă mândria. Multele lor răspunsuri la aceste situaţii pot fi
rezultatul ingeniozităţii de moment sau adaptării tehnologice despre care vei citi în capitolul 7.
Indiferent de răspunsul lor, surzii sunt mândri de locul lor în societate. Sunt mândri de istoria şi
de cultura lor, de modul cum s-au adaptat societăţii.
Pur şi simplu, mulţi surzi sunt mândri că sunt surzi şi n-ar vrea să fie altfel. Această
mândrie este unul din motivele pentru care surzii tind să se îmbrăţişeze în timpul salutului şi de
ce aproape 90% dintre ei care se căsătoresc vor face aceasta cu altă persoană surdă.
Multe alte aspecte ale comunităţii surde fac din cultura surzilor o alegere dorită şi
distinctă în viaţă. Ei sunt înlănţuiţi de firul lingvistic, ASL.
 Capitolul 4
Un milion de semne noi
Pag. 105
Iată un fir rătăcind îndrăzneţ şi
Acum! Sunt 5 care dansează…
Sus şi jos pe rând
în ritmul stâlpilor
5 dispărând într-unul din nou
Şi apoi o mulţime,
Suprapunându-se… repede şi mai încet…
Atât de plăcut ochiului şi inimii,
Încât te poţi întreba ce se întâmplă
înăuntru…
Ella Lentz – „Muzica ochiului”

Reţine semnul acela

În versiunea ASL a acestui poem, o poetă surdă, Ella Lentz foloseşte formele mâinilor
pentru nr.1 şi 5 , pentru a da viaţă unei interpretări poetice a imaginii schimbătoare a liniilor
telefonice de-a lungul drumului. În semne, poezie ei trezeşte propriile noastre amintiri despre
privitul liniilor telefonice şi stâlpilor, depăşiţi în lungi călătorii cu maşina. Ea creează o imagine
unde mâinile cu doar 5 degete sunt o lentilă pentru o multitudine de imagini, cum ar fi
număratul. Număratul în ASL nu te limitează la suma degetelor, nici nu este stânjenit de
numerele pe care degetele le pot desena, pur şi simplu în aer. Acest capitol arată cum se fac
numerele în ASL, nu doar un număr, ci milioane.

Pag. 106-109 – semne pentru numere

Numerele 1-19
Ilustraţiile următoare arată semnele pentru numerele 1-19. Observaţi că palma este spre
corp pentru numerele 1-5 şi opusă corpului pentru numerele 6-9. Palma este din nou spre corp
pentru numerele 11-15 şi apoi pentru numerele 16-19 este din nou opusă corpului.
Numerele 20-29
Sunt mai multe feluri pentru a efectua unele numere. Forma în L a mâini este folosită
pentru numerele 20-29 în această carte, deoarece este foarte obişnuită şi mulţi oameni o găsesc
mai uşor de efectuat decât să folosească de 2 ori forma mâinii, ca să reprezinte pe 20. În
următoarele ilustraţii, observaţi că nr. 20-22 sunt făcute într-un mod diferit de nr. 23-29.
Numerele 22, 33, 44,… 99
Pentru numerele duble, mâna sare o dată într-o parte a corpului. Cu alte cuvinte, un
număr este repetat.
Celelalte numere de la 30 la 98
Toate celelalte numere de la 30 la 98, se fac cu prima cifră şi apoi cu a doua. Palma
mâinii este întotdeauna cu spatele faţă de vorbitor. Pentru numerele 67-69, 76-79, 86-89 şi 96-
98, mâna se răsuceşte în sus când a2a cifră este mai mare decât prima, şi în jos când prima cifră
este mai mare decât a2a.
Sutele, miile, milioanele şi mai departe
Următoarele ilustraţii arată semnele generale pentru sută, mie şi milion. Poate ai
observat că semnul SUTĂ se face cu forma C a mâinii, care este litera latină pentru o sută.
Semnul MIE se poate face de asemenea cu un M al mâinii, care este litera latină pentru o mie.
Forma M a mâinii nu este folosită în această carte pentru că forma mâinii arătată în ilustrarea
precedentă este un mijloc mai popular pentru semnul MIE în ASL. Observă că semnul MILION
repetă simplu semnul O MIE (o dată), care reprezintă conceptul de 1000x1000, egal 1 milion.
Ai crede că semnul miliard se face repetând de 2 ori semnul MIE, pentru a obţine
1000x1000x1000, care este 1 miliard? Aşa este. Dar acesta este sfârşitul semnului MIE pentru a
reprezenta numere. Pentru a face numere mai mari decât miliarde, trebuie să scrii cu degetul
numele pentru numărul mai mare. De exemplu, 3000 de miliarde se face mai întâi arătând
numărul 3 şi apoi scriind 3 miliarde.
Toate numerele arătate de la 100 în sus sunt în majoritate făcute cu palma în exterior (cu
excepţia numerelor 11-15). Poţi efectua numerele în acelaşi fel cum ai spune numerele în
engleză. Astfel, 34589 va fi făcut ca 34 MIE 5 SUTE 89.

Adrese şi numere de telefon

Poţi scrie numerele din adrese şi numerele de telefon în acelaşi mod în care le spui în
engleză. Palma este întotdeauna opusă ţie, chiar când scrii un număr de la 1-5. Palma este cu
faţa spre tine când scrii 11-15, deoarece aceste numere nu pot fi scrise într-un alt mod.
Exersează: în următorul spaţiu scrie 5 numere de telefon şi practică-le. De exemplu,
555-0840 şi 1-800-555-2431
Pag. 111-112
Scrie 5 adrese şi practică-le. Scrie cu degetele toate numerele. De exemplu: 2531-
Bulevardul 9 Est şi 4893 Str. Brookside, ap. J-7.

Capitolul 5
ASL de fiecare zi

Lecţia 8.
Semne obişnuite de conversaţie
Obiective de vocabular

Studentul va 1. crea propoziţii folosind reguli: #3 - întrebări simple da/nu

#5 – întrebări care cer informaţii
#8 – ordonarea unor propoziţii simple
2. folosi 35 de semne noi legate de expresii comune în conversaţia de zi cu zi.
Semne: pag. 113-124

Ce este în semne? (note despre vocabular)

1. BUNA DIMINEAŢA
Deşi semnul pentru „Bună dimineaţa” este un compus derivat din semnele BUN şi
DIMINEAŢĂ, se face cu o singură mişcare fluidă.
2. TE IUBESC
Semnul este tipic folosit ca un gest de bunăvoinţă. Poate fi folosit şi când spui la revedere cuiva
la care ţii sau când saluţi o mulţime de oameni pentru a le arăta aprecierea ta. Poate fi folosit şi
în sensul intim şi înseamnă „Te iubesc foarte mult!”.
3. TIMPUL
Repetând semnul TIMP şi adăugând semnalele non-manuale adecvate pentru a pune o întrebare
care cere informaţii, se obţine „Cât este ceasul?”.
4. OH, ÎNŢELEG
Semnul pentru „Oh, înţeleg” se foloseşte pentru a arăta că o persoană înţelege ceva. Traducerea
ei include „Oh, înţeleg”, „Oh, am priceput”, „Înţeleg acum”.
5. BIETUL DE EL/BIATA DE EA
Acesta este un verb direcţional şi de aceea mijlocul mâinii trebuie arătat spre persoana la care ne
referim.
6. ŞTIU ASTA
Acest semn este folosit ca întărire pentru „Ştiu asta deja”.

Activităţi practice:
Alcătuieşte dialoguri folosind semnele învăţate în primele 7 lecţii, cu ce introduse în această
lecţie. Foloseşte regulile #3, #5 şi #8 pentru a te ghida. Fă propoziţiile scurte şi fii atent la
expresiile feţei când le scrii. Scrie numărul regulii lângă fiecare propoziţie.
Urmează un exemplu de dialog:
Vorbitor A : BUNĂ DIMINEAŢA, CEAS? (regula 5)
Bună dimineaţa. Cât e ceasul?
Vorbitor B : EU NU ŞTIU. (regula 8)
Vorbitor A : SIMŢI, TU? (regula 5)
Cum te simţi?
Vorbitor B : EU SIMT DEPRIMAT. (regula 8)
Mă simt deprimat.
Vorbitor A : TU SIMŢI DEPRIMAT DE CE? (regula 5)
De ce te simţi deprimat?
Vorbitor B : Eu urmez algebra. (regula 8)
Vorbitor A : Oh, înţeleg. Bietul de tine. (regula 8)
Vorbitor B : Mulţumesc. TU ALGEBRĂ URMEZI?
Mulţumesc. Tu urmezi algebra?
Vorbitor A : Nu.
Vorbitor B : TU NOROCOS. (regula 8)
Eşti norocos.

Lecţia 9.
Exersează semnele
Obiective de limbaj

Studentul va 1. folosi regulile #1 subiect/comentariu

#2 timp cu adverbe de timp
#3 întrebări simple da/nu
2. folosi SFÂRŞIT pentru a indica că o acţiune s-a terminat.
3. folosi 10 semne noi într-un dialog al profesorului.
Judy: BUNĂ DIMINEAŢA. TU BIOLOGIE STUDIU TERMINI?
Bună dimineaţa. Ai terminat de studiat la biologie?
Pat: DA, IERI EU BIOLOGIA STUDIU SFÂRŞIT.
Da, am terminat de studiat biologia ieri.
Judy: TU ASL STUDIU TERMINI?
Ai terminat de studiat ASL?
Pat: NU; EU PLAN STUDIU ASL AZI.
Nu, plănuiesc să studiez ASL azi.
Judy: CHIAR? EU STUDIU CU TINE, TE DERANJEAZĂ?
Chiar aşa? Te deranjează dacă studiez cu tine?
Pat: NU, EU ASL EXERSEZ TREBUIE.
Nu mă deranjează. Trebuie să exersez ASL.
Judy: EU DE ACORD: EU PRACTIC MAI MULT; EU NEVOIE.
Sunt de acord cu asta. Trebuie să exersez mai mult.
Pat: ÎNCEP EXERSEZ ASL, GATA TU?
Eşti gata să începem să exersăm ASL?
Judy: EU GATA!
Sunt gata!

Semne pag 128-129

Ce este în semne? (note despre gramatică)
1. regula 3. Întrebări simple da/nu
Semnul SFÂRŞIT este deseori folosit pentru a întreba dacă o acţiune este încheiată:
TU BIOLOGIE STUDIU TERMINI?
Alt mod de a scrie această întrebare este să pui semnul TERMINI înaintea semnului de acţiune
sau verbului:
 Întrebare Traducere
TERMINAT STUDIU? Ai terminat de studiat?
TU BIOLOGIE TERMINI Ai terminat de studiat la biologie?
STUDIU?
Altă întrebare da/nu în dialog a fost
TU ASL STUDIU TERMINI?
Observă că semnul TU este plasat la începutul şi sfârşitul întrebării. Deşi nu este necesar să scrii
TU de 2 ori în propoziţie, este obişnuit să faci aşa.

2. Să foloseşti TERMINI pentru a arăta că acţiunea este încheiată.

Semnul TERMINI este plasat înainte sau după un verb care arată că o acţiune este încheiată.
Înainte de verb EU TERMIN STUDIU.
După verb EU STUDIU TERMIN.
Ambele expresii înseamnă „Am terminat de studiat”.
Pentru a adăuga informaţii despre ce s-a studiat, plasezi informaţia înaintea fiecărei
expresii.
EU BIOLOGIE STUDIU TERMIN. Sau
EU BIOLOGIE TERMIN STUDIU.
O traducere corespunzătoare a ambelor expresii este „Am terminat studiul biologiei”.

3. Regula #2. Timp cu adverbe de timp.

Plasezi semnul pentru TIMP la începutul unei expresii cu TERMINI.
IERI EU BIOLOGIE STUDIU TERMIN.
Plasarea semnului pentru TIMP la începutul propoziţiei stabileşte timpul (verbal). Observă că
dacă un vorbitor doreşte să întărească ideea că studiul s-a încheiat ieri, atunci el sau ea poate
plasa semnul IERI la sfârşitul expresiei, pentru a obţine:
EU BIOLOGIE SUTDIU TERMIN, IERI.
Această nouă propoziţie este un exemplu de structură subiect/comentariu.

4. Regula #1. Subiect/comentariu.

Vorbitorul descrie subiectul şi apoi face un comentariu despre el.
Subiect Comentariu
EU PLAN STUDIU ASL AZI.
EU ASL EXERSEZ TREBUIE.
EU EXERSEZ MAI MULT EU AM NEVOIE.

5. Regula #3. Întrebări simple DA/NU cu semnele NU MĂ DERANJEAZĂ şi GATA.

Foloseşte semnele NU MĂ DERANJEAZĂ şi GATA cu formula pentru crearea unei întrebări
da/nu.
Subiect Întrebare
EU STUDIU CU TINE, TE DERANJEAZĂ?
ÎNCEPEM EXERSĂM ASL, GATA TU?

Ce este în semne? (note despre vocabular)

1. NU MĂ DERANJEAZĂ
Traducerea semnului depinde de contextul în care este folosit. Singur sau într-o propoziţie
înseamnă de obicei: „Nu mă deranjează”. Ca întrebare, se traduce prin „Te deranjează?”.
2. AZI/IERI
Corpul şi spaţiul de scris de combină pentru a arăta timpul în ASL. Corpul însuşi reprezintă
timpul prezent. De aceea, semnele AZI şi ACUM se mişcă în plan vertical aproape de corp.
Pentru a indica viitorul, semnele se mişcă spre faţa corpului (exemplu: MÂINE). Pentru trecut,
semnele se mişcă spre spatele corpului (exemplu: IERI).
3. SINONIME ASL
Unele semne pot fi folosite şi cu alte sensuri.
Semn Şi pentru:
TERMINI DEJA, STOP
 TREBUIE DEJA, STOP
(AM) NEVOIE NECESAR
PLAN ARANJA, ORDONA,
PREPARA, PREGĂTI
EXERSA ANTRENA, REPETA,
MUNCI

Activităţi practice. – pag 132.

1. Model pentru regulile #1 subiect/comentariu, #2 timp cu adverbe de timp şi #3 întrebări
simple da/nu.
Vorbitor A: 1) salută
2) descrie acţiunea
3) pune o întrebare cu semnul SFÂRŞIT.
Salut: BUNĂ DIMINEAŢA
Acţiune: TU BIOLOGIE STUDIEZI.
Întrebare: TERMINI TU?

Vorbitor B: 1) răspunde la întrebare cu semnul DA

2) stabileşte timpul propoziţiei folosind adverbul de timp IERI.
3) face un comentariu.
Răspuns: DA.
Acţiune: IERI.
Comentariu: EU BIOLOGIE STUDIU TERMIN.

Vorbitor A: 1) descrie acţiunea

2) pune o întrebare cu semnul TERMINI
Acţiune: TU ASL STUDIEZI?
Întrebare: TERMINI TU?

Vorbitor B: 1) răspunde la întrebare cu semnul NU

2) descrie un subiect
3) face un comentariu despre subiect

Răspuns: NU.
Subiect: EU PLĂNUIESC STUDIU ASL.
Comentariu: AZI.

Exersaţi:
Vorbitor A: BUNĂ DIMINEAŢA. TU BIOLOGIE SUTDIU TERMINI TU?
Vorbitor B: DA, IERI EU BIOLOGIE STUDIU TERMINAT.
Vorbitor A: TU ASL STUDIU TERMINI?
Vorbitor B: NU, EU PLĂNUIESC STUDIU ASL AZI.

2. Model pentru regulile #1 Subiect/comentariu şi #3. Întrebări simple da/nu cu NU MĂ

DERANJEAZĂ şi GATA.
Vorbitor A: NU MĂ DERANJEAZĂ
1)descrie subiectul întrebării
2)pune întrebarea despre subiect folosind semnul NU MĂ DERANJEAZĂ
Subiect: EU STUDIEZ CU TINE,
Întrebare: NU TE DERANJEAZĂ?

Vorbitor B: 1) răspunde la întrebare cu semnul nu mă deranjează

2) descrie un subiect
3) face un comentariu despre subiect
Răspuns: NU MĂ DERANJEAZĂ.
Subiect: EU ASL EXERSEZ.
Comentariu: TREBUIE.
Vorbitor A: 1) face o remarcă despre care tocmai s-a spus.
2) descrie subiectul
3) face un comentariu despre subiect.
Remarcă: EU DE ACORD.
Subiect: EU EXERSEZ MAI MULT,
Comentariu: AM NEVOIE.

Vorbitor A: GATA
1) descrie subiectul pentru întrebare
2) pune întrebarea despre subiect folosind semnul GATA
Subiect: ÎNCEP EXERSEZ ASL.
Întrebare: TU GATA?
Vorbitor B: 1) răspunde la întrebare cu semnul GATA.
Răspuns: EU GATA!

Exersaţi:
Vorbitor A: EU STUDIU CU TINE. TE DERANJEAZĂ?
Vorbitor B: NU MĂ DERANJEAZĂ. EU TREBUIE EXERSEZ ASL.
Vorbitor A: EU DE ACORD. EU EXERSEZ MAI MULT, AM NEVOIE!
Vorbitor A: ÎNCEP EXERSEZ ASL, TU GATA?
Vorbitor B: EU GATA!

3. Învăţarea profesională.
Când te simţi bine efectuând aceste expresii exersează întregul dialog arătat la începutul lecţiei.
Exersează dialogul profesorului până când poţi face rolul fiecărui personaj; folosind gramatica
facială potrivită.

4. Exersează mai departe.

Scrie o scurtă poveste despre o oră la şcoală şi include următoarele informaţii: numele lecţiei,
timpul când începe şi se termină, sentimentele tale despre lecţie (exemplu: ENTUZIAST,
PLICTISIT) şi în care sală este. Tradu povestea şi scri-o în engleză. Spune povestea cuiva care
va scrie apoi ce crede (el sau ea) despre ce ai „semnalizat”. Compară această poveste cu cea
originală. Nu trebuie să foloseşti doar semnele învăţate în lecţii ci şi sinonimele lor. De
exemplu, semnul DRAMĂ este folosit şi pentru INTERPRETA şi TEATRU (vezi lecţia 7).

Lecţia 10.
Discutând timpul
Obiective ale limbii

Studentul va:
1) folosi regulile #5 întrebări care cer informaţii şi #9 propoziţii condiţionale.
2) folosi procedurile corespunzătoare pentru indicarea timpului
3) folosi 9 semne noi într-un dialog al profesorului.

Dialogul profesorului:
Judy: DOI dintre noi EXERSĂM CÂND?
Când vom exersa noi doi?
Pat: MÂINE DUPĂ-AMIAZĂ, ORA 3.
Judy: PRESUPUNEM EU ÎNTÂRZII, TU CE FACI?
Ce vei face dacă uit?
Pat: EU ASL EXERSEZ SINGURĂ.
Voi exersa singură ASL.
Judy: MÂINE DUPĂ-AMIAZĂ, ora 3 – eu – ÎNTÂLNESC TINE AICI.
Te voi aştepta aici mâine după-amiază la ora 3.
Pat: BINE. PA.

136-137 semne
Ce este în semne? (note despre gramatică)
1. Regula #5. Întrebări care cer informaţii.
Regula pentru crearea unei întrebări wh- este demonstrată în dialogul cu semnul CÂND.
Vorbitorul stabileşte subiectul şi apoi întreabă:
Subiect NOI DOI EXERSĂM
Întrebare wh- CÂND?
Întrebarea cere informaţia şi semnele non-manuale potrivite sunt pentru vorbitor.
1) înclini capul înainte şi 2) aduni sprâncenele.
2. Regula #9. Propoziţii condiţionale.
O propoziţie condiţională cu semnul PRESUPUN se poate forma afirmând întâi condiţia şi apoi
întrebarea.
Propoziţie condiţională PRESUPUN EU ÎNTÂRZII
Întrebare TU CE FACI?
Un alt exemplu:
Propoziţie condiţională PRESUPUN EU UIT
Întrebare TU CE FACI?
Semnele non-manuale sunt:
1) ridici sprâncenele şi
2) înclini uşor capul înainte (pentru condiţională)
şi 1) înclini capul înainte şi
2) aduni sprâncenele (pentru întrebare).
În funcţie de contextul propoziţiei, semnul FACI are câteva înţelesuri, incluzând următoarele:
Expresie Traduceri
FACI-ce TU? Ce ai de gând să faci?
Ce vei face?
Ce vrei să faci?
FAC-ce EU? Ce am de gând să fac?
Ce voi fac eu?
Ce vreau eu să fac?
Într-o întrebare FACI-ce este plasat la sfârşitul propoziţiei.
PRESUPUN EU INTÂRZII, FACI-ce TU?
PRESUPUN EU UIT, FACI-ce TU?

3. Indicând timpul.
Expresia de timp, TIMP+# se plasează după alte semne pentru timp:
MÂINE DUPĂ-AMIAZĂ, ORA 3.
Aceasta se traduce „Mâine după-amiază la ora 3” sau „Ora 3 mâine după-masă”.

Ce este în semne? (note despre vocabular)

1. DUPĂ-AMIAZĂ
Formarea semnului pentru după-amiază arată orizontul (reprezentat de braţul orizontal) şi
soarele la mijloc între zenit şi orizont (reprezentat de celălalt braţ). Coborârea mâinii care
reprezintă soarele va indica că timpul este mai târziu după-masă.
2. FACI-ce
Semnul pentru FACI-ce este deseori folosit pentru a însemna: „Ce ai de gând să faci în privinţa
asta?” sau „Ce vrei să faci?”. Vorbitorul trebuie să menţină contactul vizual cu persoana căreia
îi vorbeşte.
3. PRESUPUN
Semnul pentru PRESUPUN înseamnă „dacă”. Se foloseşte pentru a stabili o propoziţie
condiţională. Nu are înţelesul englezesc „imaginează-ţi” sau „cred”, ca în propoziţia „Presupun
că ai dori să te plimbi”.
4. MÂINE
Corpul şi spaţiul de semne se combină pentru a indica timpul în ASL. Corpul reprezintă timpul
prezent. Semnele AZI şi ACUM se mişcă în plan vertical aproape de corp. Pentru a indica
viitorul, semnul MÂINE se mişcă spre faţa corpului. Pentru timpul trecut, semnele se mişcă
spre spatele corpului (exemplu: IERI).

SINONIME ASL
Semn Folosit şi pentru
BINE ÎN REGULĂ
TÂRZIU NU-ÎNCĂ
EU SINGUR SINGUR
PRESUPUN DACĂ

Activităţi practice
1. Model pentru regula #5. Întrebări care cer informaţii şi pentru indicarea timpului.
Vorbitor A: 1) descrie subiectul
2) pune o întrebare despre subiect folosind semnul CÂND.
Subiect: NOI DOI, EXERSĂM
Întrebare: CÂND?
Vorbitor B: 1) răspunde la întrebare indicând timpul
Răspuns: MÂINE DUPĂ-AMIAZĂ, ORA 3.

Exersează:
Vorbitor A: NOI DOI EXERSĂM, CÂND?
Vorbitor B: MÂINE DUPĂ-MASĂ, ORA 3.

2. Model pentru regula #9. Propoziţii condiţionale.

Vorbitor A: 1) descrie propoziţia condiţionala
2) pune o întrebare folosind FACI-ce.
Condiţionala: PRESUPUN EU ÎNTÂRZII
Întrebare: FACI-ce TU?
Vorbitor B: 1) răspunde la întrebare R
Răspuns: EU AŞTEPT, ASL EXERSEZ SINGUR.
Vorbitor A: 1) descrie propoziţia condiţională
2) pune o întrebare folosind FACI-ce.
Condiţională: PRESUPUN; EU UIT.
Întrebare: FACI-ce TU?
Vorbitor B: 1) răspunde la întrebare
Răspuns: EU ASL EXERSEZ SINGUR.

3. Învăţarea profesională
- pct. 3, pagina 2-

4. Exersează mai departe

Scrie 5-10 propoziţii condiţionale în engleză, tradu-le în ASL şi apoi scrie termenul englez
pentru traducerea ASL. Fiecare propoziţie condiţională trebuie să conţină semnul PRESUPUN.
Scrie-le unui partener şi acestea să scrie o traducere a propoziţiei tale în engleză. De asemenea,
partenerul să-ţi răspundă în semne.

Lecţia 11.
Activitate de timp liber
Obiective ale limbii

Studentul va:
1) folosi regulile #1 subiect/comentariu
#2 timp cu adverbe de timp
 #3 întrebări simple da/nu
#5 întrebări care cer informaţii şi
#8 ordonarea unor propoziţii simple
2) organiza ideile în ordinea în care apar pentru a crea propoziţii ASL
3) folosi semnul NUMIT pentru a numi lucruri
4) folosi 9 semne noi într-un dialog profesional

Dialogul profesorului
Judy: CE SE ÎNTÂMPLĂ ? TU ASL STUDIU TERMINI?
Care e problema? Ai terminat studiul ASL?
Pat: DA, EU STUDIU TERMIN; ACUM ACASĂ PLEC.
Da, am terminat studiul şi merg acasă acum.
Judy: DISEARĂ, TU FACI-ce ?
Ce faci diseara?
Pat: DISEARĂ, EU VIDEO PRIVESC.
Mă uit la video diseară.
Judy: VIDEO NUMIT?
Cum se numeşte caseta video?
Pat: VIDEO NUMIT, TITLU „STUDIUL ASL CU J-U-D-Y”!
Caseta se cheamă „Studiază ASL cu Judy”.
Judy: Ha-ha. TU UMOR LUCREZI AI NEVOIE.
Ha-ha. Trebuie să mai exersezi umorul.
Pat: EU ŞTIU.
Ştiu.
Semne pag. 143-144

Ce este în semne? (note despre gramatică)

1. Regula #3. Întrebări simple da/nu.
Întrebarea:
TU ASL STUDIU TERMINI?
Stabileşte subiectului întrebării şi apoi foloseşte semnul TERMINI pentru a pune întrebarea
da/nu.
2. Ordonarea ideilor
Propoziţiile pot fi organizate „scriind” evenimentele şi gândurile în ordinea în care se petrec. În
următoarele propoziţii, 2 expresii sunt legate în ordinea în care apar.
Primul eveniment eu STUDIU TERMIN
Al 2-lea eveniment ACUM ACASĂ MERG
În traducere, ideile se leagă prin conjuncţia „şi”.
Am terminat studiul şi merg acasă acum.
3. Regula #5. Întrebări care cer informaţii.
În lecţia precedentă, ai învăţat să aşezi pronumele subiect TU după semnul FACI-ce. În această
lecţie, pronumele subiect TU este aşezat înainte. Ambele aşezări sunt corect. Când FACI-ce nu
este o singură propoziţie, se plasează de obicei la sfârşitul propoziţiei, ca în:
DISEARĂ, TU FACI-ce?
Traducerea acestei propoziţii este:
Ce faci diseară?
4. Regula #8. Ordonarea unor propoziţii simple.
În propoziţiile simple, verbul poate fi plasat înainte sau după complement. Deci propoziţia poate
fi:
Subiect – Complement – Verb sau
Subiect – Verb – Complement
SCV EU VIDEO MĂ UIT.
SVC EU MĂ UIT LA VIDEO.
Ambele sunt corecte, dar ordinea SCV nu se găseşte în engleză.

5. Numirea lucrurilor folosind semnul NUMIT.

Semnul NUMIT se foloseşte pentru a numi lucruri sau întreba despre numele lucrurilor. Când
numele este titlul unei casete video, film, cărţi sau conferinţe, de obicei se precede titlul cu
semnul TITLU, ca în următoarea:
Video numit, titlu „STUDIU ASL CU J-U-D-Y”
6. Regula #1. Subiect/comentariu
Vorbitorul descrie subiectul şi apoi face un comentariu despre el, ca în următoarea propoziţie
din dialog.
Subiect: TU UMOR LUCREZI
Comentariu: AI NEVOIE.

Ce este în semne? (note despre vocabular)

1. HA-HA
Semnul pentru HA-HA este o variaţie a scrierii degetelor H-A de câteva ori. Scrierea literelor H
şi A nu este completă. În schimb, semnul se face cu degetul mare în sus şi degetele arătător şi
mijlociu legănându-se repede în interior şi în afară. Are câteva înţelesuri, depinzând de situaţia
în care se foloseşte. În propoziţia:
HA-HA. TU UMOR LUCREZI AI NEVOIE.
Semnul HA-HA nu înseamnă că ceva a fost teribil de amuzant şi vorbitorul nu râde. Mai
curând se foloseşte cu umor pentru a însemna „Trebuie să-ţi mai exersezi umorul.”
2. TITLUL
Semnul TITLU se foloseşte pentru a arăta că vorbitorul este pe cale să dea titlul unei cărţi, film,
conferinţe sau altceva care are un titlu anume. Se „scrie” înainte să se dea titlul şi în scrierea
englezească apare de obicei între ghilimele. Ex:
ORA TA TITLU CE?
Traducere: Care este titlul orei tale?
ORA MEA TITLU, INFORMATICĂ.
Traducere: Titlul orei mele este „Informatică”.
3. DISEARĂ
Ai învăţat că spaţiul semnelor şi corpul se combină pentru a indica timpul în ASL. Semnul
DISEARĂ, ca şi semnele AZI şi ACUM, se mişcă în plan vertical aproape de corp, pentru a
reprezenta timpul prezent.
4. PRIVESC
Sunt multe semne pentru a descrie multele feluri de a te uita la ceva: cineva se holbează, aruncă
o privire, priveşte, vede şi aşa mai departe. Forma mâinii este V cu cele 2 degete reprezentând
ochii. În semnul PRIVEŞTE, forma în V a mâinii este orizontală şi se mişcă înainte ferm o
singură dată. Sunt şi variaţii ale semnului PRIVEŞTE.
5. ASL SINONIME
Semn Şi pentru
NUMIT CHEMAT
UMOR COMEDIE, AMUZANT
TITLU A CITA, CITAT
VIDEO CASETĂ VIDEO
LUCRA EXERSA, REPETA

Activităţi practice
1. Model pentru regula #3. Întrebări simple da/nu.
Vorbitor A: 1) descrie subiectul
2) pune o întrebare folosind semnul TERMINI
Acţiune: TU ASL STUDIEZI?
Întrebare: TERMINI TU?
Vorbitor B: 1) răspunde la întrebare afirmativ cu semnul DA
2) descrie că acţiunea s-a terminat
3) adaugă un comentariu.
Răspuns afirmativ: DA.
Descrie acţiunii terminată: EU STUDIU TERMINAT.
Comentariu: ACUM ACASĂ MERG.
2. Model pentru regulile #5. Întrebări care cer informaţii #2. Timp cu adverbe de timp şi #8,
ordonarea unor propoziţii simple.
Vorbitor A: 1) descrie timpul legat de întrebarea FACI-ce?
2) pune întrebarea folosind semnul FACI-ce?
Timp: DISEARĂ.
Întrebare: TU FACI-ce?
Vorbitor B: 1) repetă timpul
2) descrie activitatea care răspunde întrebării FACI-ce folosind propoziţia SCV
Timp: DISEARĂ.
Răspuns: EU VIDEO PRIVESC.
3. Model pentru folosirea semnul NUMIT.
Vorbitor A: 1) descrie un complement (obiect)
2) întreabă cum se numeşte folosind semnul NUMIT
Descriere : VIDEO
Întrebare : NUMIT?
Vorbitor B: 1) respectă întrebarea
2) spune titlul
Întrebare: VIDEO NUMIT?
Titlul: TITLUL „STUDIUL ASL cu J-U-D-Y”
4. Model pentru regula #1 Subiect/comentariu.
Vorbitor A: 1) foloseşte semnul Ha-Ha pentru a face o remarcă asupra umorului cineva.
2) scrie subiectul
3) face un comentariu despre el
Remarcă: Ha-Ha
Subiect: TU UMOR LUCREZI
Comentariu: AI NEVOIE.
Vorbitor B: 1) răspunde la comentariu
Răspuns: EU ŞTIU.
5. Învăţarea profesională.
- pct. 3, pag. 2 –
6. Exersează mai departe
Scrie 5-10 propoziţii care pun o întrebare da/nu, folosind semnul TERMINI. Semnul TERMIN
se foloseşte pentru a indica că o acţiune este încheiată. Tradu fiecare propoziţie în ASL şi apoi
scrie cuvântul englezesc al traducerii ASL. „Scrie” acestea unui partener şi acesta să scrie în
engleză traducerea propoziţiei tale. De asemenea, partenerul să-ţi răspundă prin semne.
The Easy Way
(continuare de la p. 151)

VERBE DIRECŢIONALE ŞI DE COMUNICARE

Verbe direcţionale care schimbă înţelesul propoziţiilor în spaţiu.

Jurnaliştii spun că atunci când un câine muşcă un om nu este o noutate, dar când un om
muşcă un câine, este. Aceasta este esenţa instinctului limbii: limba(jul) exprimă ştirile.
Şirurile de cuvinte „propoziţii“ nu sunt doar imbolduri de memorie, amintindu-ţi de om şi
de prietenul cel mai bun al omului şi lăsându-te să completezi tu restul; ele îţi spun de fapt
cine, ce a făcut şi cui.
Steve Pincher
Instinctul limbajului

Păstrează acel semn...

În A.S.L., anumite verbe îţi spun cine, ce a făcut şi cui, fără vreun ajutor de la substantive sau
pronume. În engleză te bazezi pe cuvinte pentru a identifica pe cine (substantivul) şi cui
(complementul) într-o propoziţie. În propoziţia „El a luat legătura cu ea“, trei cuvinte sunt
spuse, şi nu este nici o îndoială cine pe cine a contactat. În ASL, doar semnul CONTRACT(A)
se face pentru a da propoziţia ASL fac acest lucru posibil. Prima este că substantivele pot fi
stabilite în spaţiul semnelor, şi după ce sunt stabilite, aceste substantive pot fi folosite pentru a
se referi la cineva sau ceva.
A doua este că anumite verbe se pot mişca în diferite direcţii pentru a ne spune cine, ce a făcut
şi cui. A treia este orientarea mâinii(lor) în timpul semnelor. Orientarea ne mai spune despre
subiectul şi complementul unei propoziţii. De aceea, pentru a înţelege ce ne spune un verb,
trebuie să ştim ce acţiune descrie verbul şi, de asemenea, să-i trasăm mişcarea. Acest capitol
despr regulile pentru folosirea verbelor în spaţiu.
– Bob arată dreapta, LYNN arată stânga.
Această frază este un exemplu de regula #6, a pronominalizării. „Vorbitorul“ stabileşte
două puncte de referinţă pentru doi oameni în spaţiul semnelor. În el, Bob este plasat la
dreapta „vorbitorului“, Lynn la stânga. După aceasta, „vorbitorul“ indică simplu dreapta cu
referire la Bob şi stânga când vorbeşte despre Lynn. În următoarea propoziţie, vorbitorul ne
spune ce sporturi practică Bob şi Lynn:
EL – arată dreapta JOACĂ FOTBAL,
EA – arată stânga, JOACĂ BASEBALL. „Vorbitorul“ arată la dreapta pentru EL şi la stânga
pentru EA. Această propoziţie se traduce prin: „El joacă fotbal şi ea joacă baseball“.
Să păstrăm aceleaşi poziţii în spaţiul semnelor pentru Bob şi Lynn şi să privim la traducerea
ASL a propoziţiei „Ea îi dă cartea lui“:
CARTE, ea – DĂ –lui
Semnul ea – DĂ – lui se face micşorând semnul Dă de la stânga spaţiului semnelor spre dreapta
sau de la poziţia ei la poziţia lui. Aceasta este arătată în următoarea diagramă: (p. 152, semne).
Observaţii că nu este necesar să „scrii subiectul şi complementul propoziţiei deoarece sunt deja
incluse în mişcarea semnului. Deşi ea – DĂ – lui reprezintă doar un semn, el arată pe Lynn
(cine) făcând ceva lui Bob (cui). Adică Lynn îi dă cartea lui Bob. În dirijarea următoare, semnul
neutru pentru DĂ este arătat (153). Într-un semn neutru, subiectul şi complementul unei
propoziţii nu sunt indicate.
Verbele care se mişcă în spaţiu pentru a arăta cine, ce face, cui, sunt numite verbe direcţionale.
Nu toate verbele sunt verbe direcţionale. Acest capitol oferă o listă a multor verbe direcţionale
comune folosite în ASL (rezultate în parte din cartea lui Baker şi Cokely, Limbajul American de
Semne: Cartea de semne pentru gramatică şi cultură a profesorului).

CELE PATRU ASPECTE ALE VERBELOR DIRECŢIONALE

a) ea – DĂ – lui
b) tu – IEI – pe mine
Verbele direcţionale pot arăta sursa, subiectul, complementul sau scopul.
Sursa este poziţia de început a verbului.
Scopul este poziţia de sfârşit a verbului.
Subiectul este cel ce face acţiunea descrisă de verb.
Complementul este recipientul acţiunii. Subiectul şi sursa sunt în aceeaşi poziţie şi
complementul şi scopul sunt, de obicei, în acelaşi loc.
În propoziţia a, sursa este poziţia în spaţiul semnelor unde începe semnul DĂ, unde „EA“ a
fost stabilită. Subiectul este persoana reprezentată de „ea“. Complementul este persoana
reprezentând pe „el“. Scopul este poziţia finală a semnului DĂ, care este aşezarea în spaţiul
semnelor a persoanei reprezentate de „el“.
În poziţia b sursa este poziţia în spaţiul semnelor unde semnul IA începe, unde „tu“ este
aşezat. Subiectul este persoana reprezentată de „tu“. Complementul este „vorbitorul“
reprezentat de „PE MINE“. Scopul este poziţia finală a semnului Ia, care este aşezarea în
spaţiul semnelor a persoanei reprezentate de „MINE“.
Folosind aceste patru aspecte, pentru acum explora mai departe cum verbele arată legătura
dintre subiectul şi complementul unei propoziţii.

A. Verbe care arată subiectul şi complementul

 a) el – DĂ VINA – pe mine, ÎNTOTDEAUNA ( El întotdeauna dă vina pe mine).
b) SĂPTĂMÂNA VIITOARE ea – AJUTĂ – pe tine. (Ea te va ajuta săptămâna
viitoare).
c) el – ÎNTREABĂ – pe ei, NUME. (el i-a întrebat cum îi cheamă).
În fiecare din aceste propoziţii, doar un semn se foloseşte pentru verb. Următoarele
ilustraţii arată direcţia mişcării fiecărui verb în legătură cu „vorbitorul“.
(p. 154, semne)

Sursa poziţiei de început pentru toate verbele direcţionale indică subiectul propoziţiei.
Scopul sau poziţia de sfârşit pentru aceste verbe este complementul propoziţiei. Înainte ca
verbul s poată fi efectuat, ca în aceste ilustraţii, „vorbitorul“ trebuie întâi să stabilească o poziţie
pentru fiecare persoană la care fac referire pronumele. Doar pronumele Eu (pe mine) şi TU
(ŢIE, PE TINE) nu trebuie să fie stabilite deoarece persoanele pe care le reprezintă sunt
prezentate. Observă că verbul el – ÎNTREABĂ pe ei este o mişcare de întindere. Aceasta pentru
că pronumele pe ei (LOR) se face prin întinderea (trecerea) arătătorului fie spre dreapta, fie spre
stânga spaţiului semnelor, depinde de locul unde „vorbitorul“ a plasat oamenii reprezentaţi de
EI, PE EI.

Lista verbelor care indică subiectul şi complementul

(p. 155-163, semne)

B. Rolul mâinii dominante şi al mâinii nedominante în verbele care indică subiectul şi

complementul unei propoziţii

Sunt mai multe verbe care indică subiectul şi complementul unei propoziţii. Principiul de
folosire a lor este acelaşi ca la verbele listate anterior, cu o excepţie: mâna nedominantă este
plasată în faţa celui care este complementul propoziţiei, în timp ce mâna dominantă se mişcă
spre el. Astfel plasarea mâinilor este critică acolo unde o mână se mişcă şi cealaltă nu.
Propoziţia el – IA – pe mine înseamnă „El mă ia pe mine“. Semnul meu pentru IA este arătat în
următoarea ilustraţie (164); În acest semn, mâna dreaptă se mişcă în timp ce stânga nu. Numim
mâna care se mişcă mâna dominantă şi cealaltă, care nu se mişcă, nedominantă. Hai să privim
ilustrarea semnului pentru tu – IEI – pe mine.
În acest semn, mâna stângă este nedominantă şi se ţine nemişcată în faţa corpului
„vorbitorului“. Această mână indică complementul propoziţiei. Mâna dreaptă este dominantă şi
se mişcă spre cea nedominantă. Această configuraţie a mâinilor arată „Cine, ce face, cui“. Mâna
dominantă se mişcă de la subiect sau poziţia lui TU în spaţiul semnelor, către „vorbitor“.
„Vorbitorul“ este reprezentat de MINE în propoziţie.
Din cauza prezentei mâini nedominante în poziţia complement unei propoziţii, este dificil
să întinzi mâna pentru a indica pronume pentru mai mult de o persoană, cum ar fi: EI, LOR, pe
EI şi pluralul TU. Astfel în locul unei întinderi (trecere), „vorbitorul“ repetă simplu semnul în
timp ce-l mişcă într-o parte. Aceasta este arătată în următoarea ilustraţie a semnului EU –
CONTACTEZ – pe ei.
Acest exemplu este tipic pentru legătura dintre mâna dominantă şi cea nedominantă în
verbele direcţionale.

Lista verbelor direcţionale care folosesc o mână nedominantă pentru a indica

complementul unei propoziţii – (p. 166-169, semne)

C. Verbe care indică mişcarea de la sursă la corp

a. eu –ZBOR – LA AOSANGELES (Eu zbor spre Losangeles)

b. SANDVIŞURI ea – aduce – aici (Ea aduce sandvişurile aici)
c. IERI, ACASĂ tu mergi (Ai mers acasă ieri)
Mişcarea unor verbe de acţiune arată mişcarea asociată cu acest verb. În propoziţia a
semnul ZBOR începe acolo unde este subiectul EU şi apoi se micşorează în afară. În propoziţia
b semnul ea – ADUCE – aici începe unde EA a fost plasat în spaţiul semnelor şi apoi se mişcă
spre un loc în faţa „vorbitorului“ pentru a reprezenta conceptul „aici“.
În propoziţia c semnul tu – MERGI – la începe adresantul (TU) şi apoi se îndepărtează.
Fiecare din aceste semne este arătat în ilustraţii (p. 170).
Deseori, verbul de acţiune se mişcă spre un loc care nu a fost încă identificat. În această
situaţie, „vorbitorul“ mişcă verbul spre o poziţie neutră şi apoi identifică locul. Acest principiu
este ilustrat în propoziţiile a şi b.

Lista semnelor care indică mişcarea de la sursă la corp

(p. 171-174, semne)

D. Verbe reciproce
a. ei – PRIVESC – unul la altul (ei au privit unul la altul)
b. MÂINE, ei – INFORMEAZĂ – unul pe altul (noi mâine ne vom
informa unul pe altul)
c. ASEARĂ ei – COMPĂTIMESC – unul pe altul (noi aseară ne-am
compătimit unul pe altul).
Unele verbe pot fi modificate pentru a arăta că doi oameni, două lucruri sau două grupuri
execută o anumită acţiune celorlalţi. Aceste verbe se numesc verbe reciproce. Mişcările lor sunt
legate de aşezarea în spaţiul semnelor a celor doi oameni, două lucruri sau două grupuri.
Verbele reciproce sunt efectuate pentru semnul neutru al verbelor PRIVI, INFORMA ŞI
COMPĂTIMI, au fost arătate anterior. Mai jos sunt exemple de cum aceste verbe sunt făcute
când sunt folosite ca verbe reciproce în propoziţiile a, b şi c. (p. 175, semne)

Lista verbelor reciproce

(p. 176-178, semne)

RECAPITULARE (p. 179)

Puneţi un semn în coloană pentru a indica dacă principala caracteristică a următoarelor

verbe:
a. poate indica verbul şi complementul unei propoziţii.
b. poate folosi o mână nedominantă pentru a indica complementul unei corp.
c. poate indica mişcarea de la sursă la scop, sau
d. sunt verbe reciproce.
Deşi unele verbe au mai mult de o caracteristică, selectaţi-o doar pe cea principală.
(verbele p. 179)

Lecţia 12 Profesorul surd

OBIECTIVE ALE LIMBAJULUI

Studentul va
1. folosi regulile:
#3 întrebări simple da / nu
#5 întrebări care cer informaţii
#6 pronominalizarea
#7 întrebări retorice şi
#10 negaţia
2. folosi semnul agent pentru a crea un substantiv dintr-un semn verbal
3. folosi opt semne noi într-un dialog profesionist.

DIALOGUL PROFESIONAL

1. Mike: TU PREDAI INFORMATICA?

 Jenny: NU, EU STUDENT. PROFESORUL APARE NU ÎNCĂ (profesorul nu a apărut
încă)
2. Mike: PROFESOR TU ÎNTÂLNIT TERMINI TU? (L-ai cunoscut pe profesor?)
Jenny: ÎNTÂLNIT (dă din cap) NU – ÎNCĂ EU. (Nu , nu l-am întâlnit încă).
3. Mike: EU, AUZIT, PROFESOR arată – dreapta, EA– arată dreapta – SURDĂ. (Am
auzit că profesoara este surdă?)
Jenny: Chiar aşa? EA – arată stânga SURDĂ? (Oh, chiar? Este surdă?)
4. Mike: (dă din cap) EA – arată dreapta SURDĂ. TU N-AI ŞTIUT? (Da, ea este surdă.
N-ai ştiut asta?
Jenny: (dă din cap) : EU N-AM ŞTIUT.

SEMNELE MAESTRULUI (p. 181-182,semne)

CE ESTE ÎN SEMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Regula #3. Întrebări simple da / nu

Au fost puse patru întrebări da / nu:

a. TU PREDAI INFORMATICA?
b. PROFESOARA TU ÎNTÂLNIT?
c. EA – arată stânga – SURDĂ?
d. EA – arată dreapta – N-AI ŞTIUT?
În propoziţia a semnul TU poate fi folosit pentru a pune o întrebare da / nu, ca în
următoarea:
Subiect // TU PREDAI INFORMATICA
Întrebare // TU?
Repetarea pronumelui într-o propoziţie este o schemă ASL gramaticală comună. În
propoziţia b semnul TERMIN poate fi plasat după un verb – PROFESOARĂ TU ÎNTÂLNIT
TERMINI TU? – sau înainte – PROFESOARĂ TU TERMINI ÎNTÂLNIT? – pentru a întreba
dacă o acţiune a fost încheiată. Înţelesul ambelor propoziţii este acelaşi: „Ai întâlnit
profesoara?“ observă că în această variantă a semnului ÎNTÂLNI nu este nici un pronume
încorporat în mişcarea sa. În loc „vorbitorul“face semnul general pentru ÎNTÂLNI.
În propoziţia c semnul EA se face arătând spre stânga (un loc în spaţiul semnelor unde a
fost stabilită profesoara).
Propoziţia d foloseşte semnul negativ N-AM ŞTIUT pentru a pune o întrebare. Semnul
negativ este plasat la sfârşitul întrebării. Semnul EA se face arătând spre dreapta pentru a fi în
locul unde este plasată profesoara în spaţiul semnelor.
În dialog, Mike a plasat mai întâi profesoara spre dreapta spaţiului semnelor în propoziţia,
EU AUZIT PROFESOARA, arată dreapta, EA – arată dreapta SURDĂ. De aceea , când el
efectuează EA din nou el trebuie să arate acelaşi loc.

2. Regula #10. Negaţia

Pentru a nega un gând, descrii mai întâi subiectul şi apoi adaugi semnul negativ
corespunzător:
Subiect // PROFESOARA APARE
Negativ // NU ÎNCĂ
Semnul NU ÎNCĂ nu trebuie plasat întotdeauna la sfârşitul sau lângă sfârşitul
propoziţiei. În propoziţia ÎNTÂLNIT (dă din cap) NU – ÎNCĂ MINE ar fi corect şi să efectuezi:
EU – NU ÎNCĂ ÎNTÂLNIT.
Înţelesul în ambele cazuri este acelaşi. Semnele non-manuale care însoţesc folosirea lui
NU – ÎNCĂ depind de situaţie. Câteodată, vorbitorul va da din cap în timp ce efectuează NU
ÎNCĂ, pentru a întări negaţia. Dacă vorbitorul este exasperat că cineva nu a apărut, atunci el sau
ea ar fi putea deschide uşor gura în timp ce strâmbă din nas.

4. Regula #6. Pronominalizarea

 Indicarea cu degetul arătător este decisivă pentru identificarea pronumelor în ASL. Poate fi
folosită când o persoană nu este prezentă, atâta timp câteva pronumele la care se referă a fost
stabilit în spaţiul semnelor. După ce un vorbitor indică un loc pentru a se referi la cineva sau
ceva, atunci acel lod devine un punct de referinţă pentru acea persoană sau acel lucru.
PROFESOR – arată stânga, EA – arată stânga – SURDĂ.
Dialogul a indicat să se arate spre dreapta, oricum, a fost o alegere arbitrară. Se poate arăta
şi spre stânga şi înţelesul propoziţiei va rămâne la fel. O observaţie a fost făcută spre „dreapta“,
după prima apariţie a pronumelui EA, pentru a voastră reaminti în ce parte a spaţiului semnelor
a fost aşezată profesoara. După ce un vorbitor localizează o persoană în spaţiul semnelor, atunci
celălalt vorbitor se poate referi la acea persoană doar arătând locul respectiv. În propoziţia
PROFESOR – arată dreapta, sunt două gesturi ale mâinii – PROFESOR şi o arătare spre
dreapta. Dar când gestul arătării este legat de pronume ca în EA – arată dreapta, atunci este doar
un gest al mâinii – locul spre dreapta care este semnul pentru EA.
Observă că, dacă Mike arată spre dreapta sa şi Jenny vrea să vorbească despre profesoară,
ea va arăta, aceeaşi parte, care ar fi partea ei STÂNGĂ, dacă ea şi Mike stau faţă în faţă.
Gândiţi-voastră la cei doi: Mike şi Jenny, ca imagini în oglindă ale celuilalt, decât să încercaţi să
conturaţi spaţiul semnelor.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. Surd
Semnul SURD poate fi făcut fie micşorând arătătorul de la gură la ureche sau invers.
2. N-am ştiut
În lecţia 8, ai învăţat semnul ŞTIU şi N-AM ŞTIUT. Pentru a face semnul N-AM ŞTIUT,
semnul ŞTIU este întors faţă de corp. Caracteristica întoarcerii mâinii se referă la o încorporare
negativă. Semnul N-AM ŞTIUT este la fel cu „NU ŞTIU“ sau „NU ŞTIE“.
3. AGENT – semn
Semnul – AGENT este arătat în următoarea diagramă şi este folosit pentru a face un
substantiv dintr-un verb, folosind formula VERB + semnul AGENT = SUBSTANTIV:
A ÎNVĂŢA + semnul AGENT = STUDENT
A ÎNVĂŢA + semnul AGENT = PROFESOR
Compară semnele pentru ÎNVAŢĂ şi PREDĂ cu semnele pentru ELEV / STUDENT şi
PROFESOR şi vi observa că semnele de verb nu sunt formate în acelaşi mod cu substantivul.
Mişcările lor sunt uşor modificate pentru a uşura formarea semnului AGENT.
4. ADEVĂRAT
Semnul ADEVĂRAT poate fi interpretat în multe feluri, dar înţelesul de bază este că
cineva sau ceva este realitate.
5. SINONIME ASL
Unele semne pot fi folosite însemnând şi alte lucruri
Semn: De asemenea pentru:
NU ÎNCĂ // TÂRZIU
EA // EL, EI, PE EA, PE EL
APARE // A SE IVI
PROFESOR // INSTRUCTOR
ADEVĂRAT // REALITATE, CHIAR, AŞA

ACTIVITĂŢI PRACTICE
1. Model pentru regula #3. Întrebări simple da / nu
Interpretul A:
a. descrie subiectul
b. scrie Tu la sfârşitul propoziţiei
Subiect: TU PREDAI INFORMATICA
Întrebare: TU?
Interpretul B:
a. Întreabă cu semnul NU
b. descrie cine eşti
Subiect: NU
Descrie: EU STUNDENT

PRACTICĂ:
Interpret A: TU PREDAI INFORMATICĂ?
Interpret B: NU, EU STUDENT.

2. Model pentru regulile #3 – întrebări simple da / nu şi

#10 – negaţia
Interpretul A:
a. Descrie subiectul
b. De din cap şi adaugă semnul negativ corespunzător (NU ÎNCĂ)
Subiect: PROFESOR APARE
Negaţie: NU ÎNCĂ
Interpretul B:
a. Descrie subiectul
b. Pune o întrebare da / nu, folosind verbul TERMINA.
Subiect: PROFESOR TU ÎNTÂLNIT
Întrebare: TERMINI TU?
Interpretul A:
a. Descrie acţiunea legată de subiect
b. Dă din cap, se foloseşte de semnul NU ÎNCĂ pentru negarea acţiunii.
Acţiune: ÎNTÂLNI
Negare: (dă din cap) NU ÎNCĂ EU.

3. Model pentru regula #6. Pronominalizarea

Interpret A:
a. face semnul PROFESOR
b. arată spre dreapta (sau stânga) spaţiului semnelor după ce face semnul substantivului.
c. arată din nou acelaşi loc pentru a indica pronumele EA
d. descrie profesoara
Subiect: PROFESOR
Localizează subiectul: arată – dreapta
Pronume: EA – arată dreapta
Descriere: SURDĂ

Interpret B:
a. Răspunde comentariului lui A despre profesoară.
b. Arată locul unde PROFESOARA a fost plasată în spaţiul semnelor de către A
c. Pune o întrebare da / nu cu semnul SURD
Răspuns: CHIAR AŞA?
Pronume: EA – arată stânga
Întrebare: SURDĂ

Interpretul A
a. răspunde afirmativ, dând din cap
b. arată locul unde a fost plasată profesoara
c. o descrie
d. pune o întrebare da / nu
Răspuns: (dă din cap afirmativ)
Pronume: Ea – arată dreapta
Descrie: SURDĂ
Întrebare: N-AŢI ŞTIUT?

Interpretul B:
a. răspunde la întrebare
 Răspuns: (dă din cap) EU N-AM ŞTIUT.

4. Învăţarea profesională
Când te simţi bine practicând aceste semne, exersează întregul dialog de la începutul
lecţiei. Exersează dialogul maestrului până când poţi face fiecare personaj uşor, folosind
gramatica facială potrivită.

5. Practică suplimentară
Foloseşte următorul dialog pentru a recapitula semnele pentru termenii descriptivi din
lecţia 4.
Interpretul A: PROFESOR (arată dreapta), EA (arată dreapta) SURDĂ
Interpretul B : CHIAR AŞA, EA – arată stânga SURDĂ
Interpretul A: (dă din cap) EA SURDĂ.

Lecţia 13. Interpretul

OBIECTIVELE LIMBAJULUI

Studentul va:
1. folosi regulile:
#5. întrebări care cer informaţii
#6. pronominalizarea
#7. întrebări retorice.
2. folosi semnul FINAL la sfârşitul propoziţiei
3. demonstra cum un aspect temporal al ASL poate fi arătat repetând un semn verbal pentru
a indica forma continuă.
5. folosi 10 semne noi într-un dialog al maestrului.

DIALOGUL MAESTRULUI
1. Mike: PROFESOARA APARE, ÎN SFÂRŞIT!
Jenny: FEMEIE ACOLO, CINE EA? (Cine este femeia aceea?)
2. Mike: FEMEIE ACOLO, EA INTERPRETĂ. (Femeia aceea este interpretă).
Jenny: INTERPRETĂ FACE CE? (Ce face o interpretă).
3. Mike: SURD AUZITOR COMUNICĂ CUM?
INTERPRETUL traduce.
Surzii şi auzitorii comunică deoarece un interpret traduce.
4. Mike: ( dă din cap) ÎNVEŢI TU, ÎN SFÂRŞIT ( Da, în sfârşit pricepi).
Jenny: TU PROSTUŢ. EU ÎNVĂŢ TOTDEAUNA (Eşti prostuţ. Eu învăţ
mereu)

SEMNELE MAESTRULUI (p. 190-191)

Ce este în semne (note despre gramatică)

1.Folosirea semnului ÎN SFÂRŞIT
Semnul pentru ÎN SFÂRŞIT poate fi folosit sigur, pentru a înţelege „Este timpul“ sau „S-
a întâmplat în sfârşit“ sau alt înţeles aproximativ. De asemenea, după o acţiune pentru a arăta că
acţiunea s-a petrecut în sfârşit. Urmează acţiuni la care face referire:
PROFESOARA, APARE, ÎN SFÂRŞIT!
Semnul ÎN SFÂRŞIT se face deseori cu vorbitorul mimând expresia „Ah!“

2. Regula #5. Întrebări care cer informaţii

Vorbitorul descrie subiectul şi apoi face întrebarea – wh:

Subiect Întrebare
FEMEIE ACOLO // CINE ea?
INTERPRETA // FACE – ce?
 3. Regula #6. Pronominalizarea
Când o persoană este prezentă, pronumele pot fi făcute arătând direct spre acea persoană.
Acest comportament este reprezentat de semnul ACOLO. În dialog, profesoara surdă şi
interpretul sunt vizibili celor doi vorbitori. De aceea, pentru a vorbi despre femeia interpretă,
vorbitorul foloseşte semnul ACOLO pentru a arăta spre ea. Deoarece femeia este acum aşezată
în spaţiul semnelor, vorbitorul poate arăta acest loc când se referă la femeie cu pronumele EA.
În următoarele două propoziţii:
FEMEIE ACOLO, CINE ea?
FEMEIE ACOLO, EA INTERPRETĂ,
Semnele ACOLO şi EA se fac în acelaşi mod.

4. Regula #7. Întrebări retorice

În întrebarea retorică:
SURD AUZITOR COMUNICĂ CUM? INTERPRETUL TRADUCE, CUM nu este
direct tradus în engleză. În loc, se traduce prin conjuncţia deoarece. O traducere a acestei
propoziţii este „Surzii şi auzitorii comunică deoarece un interpret traduce“. Când faci semnul
CUM, (1) capul se înclină în faţă şi (2) ochii sunt miraţi deoarece întrebarea este retorică.

5. Prostuţ, tu
Traducerea lui PROSTUŢ TU EŞTI este „Tu eşti prostuţ“. Poate fi folosit cu alte expresii
sau singur. Faţa ar trebui să retransmită sentimentele vorbitorului care „scrie“ expresia.

6. Aspectul temporal: forma continuă a unui verb

Forma continuă a unor verbe poate fi indicată prin repetarea semnului. Această repetiţie este
indicată prin semnul (+) pus după semn. Astfel, avem:

forma continuă // ÎNVAŢĂ +

traducere // învăţând

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN ( NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. În sfârşit
Un semn non-manual care înlesneşte deseori semnul ÎN SFÂRŞIT este o expresie mută a
silabei „Ah“ cu gura deschisă câteva secunde în timp ce se păstrează poziţia finală a semnului.
Acest semn împreună cu mâinile în poziţia finală a semnului ajută să întărească ideea că o
persoană simte că ceva s-a petrecut în sfârşit.
2. Auzitor
Semnul pentru auzitor se referă la o persoană care aude. Acest semn nu se foloseşte pentru
actul auzirii. Acest semn este şi pentru SPUNE şi VORBEŞTE. Legătura în înţelesul semnului
stă în faptul că o persoană care aude, în mod normal vorbeşte, ceea ce o distinge de o persoană
surdă, care foloseşte în mod normal un limbaj prin semne.
3. A traduce / Interpret
Unele verbe pot fi transformate în substantive, adăugând semnul AGENT la sfârşitul
semnului verbal. Astfel, INTERPRETA + semnul AGENT = INTERPRET (traducător).
4. Oh, înţeleg
Semnul pentru OH, ÎNŢELEG se poate traduce prin „ Oh, înţeleg ce vrei să spui“,
„Pricep“, „Acum înţeleg“, şi alte sensuri aproximative. Adeseori se foloseşte pentru a indica
altui vorbitor că cineva urmăreşte sau înţelege ceea ce spune. Un semnal non-manual care este
potrivit pentru acest semn este să (1) înclini uşor capul înapoi şi (2) ridici sprâncenele uşor.
5. Sinonime ASL
Unele semne pot fi folosite pentru a însemna alte lucruri
Semn // AUZITOR
De asemenea folosit pentru // PRONUNŢA, SPUNE,VORBEŞTE, VORBIRE
 ACTIVITĂŢI PRACTICE
1. Model pentru regulile #5. Întrebări care cer informaţii şi #6. Pronomalizarea
Interpretul A:
a. descrie subiectul întrebării
b. spune o întrebare wh folosind semnul CINE?
Subiect: FEMEIE ACOLO
Întrebare: CINE ea?

Interpretul B:
a. Răspunde la întrebare, indicând subiectul (trebuie să alegi un loc imaginar în spaţiul
semnelor când „scrii“ ACOLO);
b. descrie subiectul
Subiect: FEMEIE ACOLO
Identitate: EA TRADUCĂTOARE.

Practică:
Interpretul A: FEMEIE ACOLO, CINE EA?
Interpret B: FEMEIE ACOLO. EA INTERPRET.

2. Model pentru regulile #5. Informaţii căutând întrebări şi #7. Întrebări

retorice.

Interpretul A:
a. descrie subiectul propoziţiei
b. întreabă cu semnul FACE –ce
Subiect: INTERPRETĂ
Întrebare: FACE ce?

Interpretul B
a. începe întrebarea retorică descriind un subiect;
b. Termină întrebarea retorică, întrebând cu semnul CUM;
c. Răspunde la întrebare.
Subiect: SURD AUZITOR COMUNICĂ
Întrebare: CUM?
Răspuns: INTERPRETUL TRADUCE.

3. Propoziţii suplimentare de exersat

Interpretul A: Oh înţeleg, EA INTERPRET.
Interpretul B: (dă din cap) ÎNVEŢI + TU, ÎN SFÂRŞIT!
Interpretul A PROSTUŢ TU, EU ÎNVĂŢ MEREU.

4. Învăţarea profesională
Când te simţi bine practicând aceste semne, exersează întregul dialog de la începutul
lecţiei. Exersează dialogul maestrului până când poţi face fiecare personaj uşor, folosind
gramatica facială potrivită.

5. Practică suplimentară
Următorul dialog este ca să voastră ajute să exersaţi vorbirea cu degetele. Înlocuiţi cuvântul
subliniat cu un nume, ocupaţie sau termen descriptiv:
Interpretul A: FEMEIE ACOLO, CINE ea?
Interpretul B: FEMEIE ACOLO, EA R-E-P-O-R-T-E-R.
Interpretul A: EA R-E-P-O-R-T-E-R?
Interpretul B: DA, EA R-E-P-O-R-T-E-R.

Lecţia 14 Înţelegând comunicarea

 Obiectivele limbajul

Studentul va:
a. folosi regulile
#2. timp cu adverbe de timp
#5. întrebări care cer informaţii
#6. pronominalizarea
#9. propoziţii condiţionale

b. revedea calităţile direcţionale ale semnului IA pentru a indica pronumele EU şi TU.

c. Folosi 10 semne noi într-un dialog al maestrului.

DIALOGUL MAESTRULUI

1. Jenny: SURD PROFESOR ACOLO, EA SCRIE CU DEGETELE

REPEDE.
Profesoara surdă scrie repede.
Mike: EA SCRIE, TU ÎNŢELEGI EA?
Înţelegi se „scrie“ ea?
2. 2. Jenny: NU, EU ÎNŢELEG PUŢIN.
Nu, înţeleg doar un pic.
Mike: PRESUPUN tu PRICEPUT „VORBITOR“, TU ÎNŢELEGI EA?
Dacă ai fi un vorbitor priceput, ai înţelege-o?
3. Jenny: EU PRICEPUT VORBITOR, EU ÎNŢELEG UŞOR.
Dacă aş fi pricepută, aş înţelege uşor.
Mike: PRESUPUN, TU NEPRICEPUT VORBITOR, FACE-ce TU
Ce ai face dacă ai fi un vorbitor nepriceput.
4. Jenny: EU NEPRICEPUT VORBITOR, EU SEMN EXERSEZ.
Dacă aş fi o vorbitoare nepricepută, aş exersa limbajul semnelor.
Mike: Bine! MÂINE, FACI-ce TU?
Bine, ce faci mâine?
5. Jenny: MÂINE, TU EU SEMN EXERSEZ.
Tu şi cu mine vom exersa semnele mâine
Mike: BINE. MÂINE EU TE IAU.
Bine. O să vin să te iau mâine.
6.Jenny: BINE. NE VEDEM MÂINE.
Mike: LA REVEDERE.

SEMNELE MAESTRULEUI (p. 198-200)

CE ESTE ÎN SEMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Regula #6. Pronominalizarea

În acest dialog, exersezi cum să creezi un pronume când persoana este prezentă. Trebuie să-
ţi închipui că profesoara surdă este prezentă, astfel încât să arăta spre ea când „vorbeşti“
ACOLO ÎN PROPOZIŢIE:
SURDĂ PROFESOARĂ ACOLO, EA SCRIE CU DEGETELE REPEDE.
Unde ai arătat când ai scris ACOLO este exact acelaşi loc să araţi când scrii EA. Într-o
situaţie reală, unde arăţi se va schimba dacă persoana la care te referi se mişcă.

2. Regula #9. Propoziţii condiţionale

Dialogul conţine două propoziţii cu fraze condiţionale cu semnul PRESUPUN şi două
propoziţii unde semnele non-manuale sunt indiciul că propoziţia este condiţională.
SEMNUL PRESUPUN este plasat la începutul propoziţiei, urmat de condiţie, şi apoi fie o
întrebare sau un comentariu legat de condiţie.
Propoziţii condiţionale Întrebare / comentariu
PRESUPUN TU PRICEPUT VORBITOR // TU ÎNŢELEGI EA?
PRESUPUN TU NEPRICEPUT, // FACI-ce TU?
EU PRICEPUT VORBITOR, // EU ÎNŢELEG UŞOR.
EU NEPRICEPUT VORBITOR // EU SEMN EXERSEZ.

Când traduci, propoziţia condiţională poate fi plasată la începutul sau la sfârşitul propoziţiei.

Traducere: Propoziţii condiţionate la începutul propoziţiei:

Dacă tu eşti un vorbitor priceput, ai înţelege-o?
Dacă eşti nepriceput, ce ai face?
Dacă aş fi priceput, aş înţelege uşor.
Dacă aş fi nepriceput, aş exersa semnele.

Traducere: Propoziţii condiţionate la sfârşitul propoziţiei:

Ai înţelege-o dacă eşti priceput vorbitor?
Ce ai face dacă eşti nepriceput?
Aş înţelege uşor dacă aş fi priceput.
Aş exersa semnele dacă aş fi nepriceput.

3. Regula #3. Întrebări care cer informaţii.

Când pui o întrebare – wh, folosind semnul FACI-ce, pune semnul pentru adverbul de timp
la începutul propoziţiei:
MÂINE FACI-ce TU?
O traducere este: „Ce faci mâine?“

4. Regula #2. Timp cu adverbe de timp

Pentru a arăta timpul în ASL este obişnuit să pui un semn pentru a indica timpul la
începutul propoziţiei. Observă plasarea semnului MÂINE în fiecare dintre propoziţiile
următoare şi traducerea corespunzătoare:

Propoziţii indicând timpul Traducere

MÂINE FACI-ce TU? //Ce faci mâine?
MÂINE, TU EU SEMN EXERSEZ//Tu şi cu mine vom exersa semnele mâine
MÂINE EU TE IAU. // Te voi lua mâine.

Oricum, în expresiile obişnuite de despărţire cum ar fi „Ne vedem mai târziu“ sau „Ne
vedem mâine“, semnul pentru timp vine la sfârşitul propoziţiei.
VĂD MÂINE TU // Te voi vedea mâine.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. EA / PE EA
Când PE EA, EI este forma de complement a lui EA, este scrisă în acelaşi mod ca EA (ca în
dialog). Când este formă posesivă, este scrisă cu o mână deschisă.

2. NEPRICEPUT
Semnul NEPRICEPUT ar trebui însoţit de o expresie facială care întăreşte lipsa priceperii
persoanei care este descrisă. O expresie facială obişnuită este să umfli obrajii în timp ce faci
semnul.

3. VEZI
Sunt multe semne pentru a descrie felurite moduri de a te uita la cineva. Forma mâinii este
tipică V cu două degete reprezentând ochii.

4. VORBITOR
Semnul pentru VORBITOR se face cu semnul AGENT după SEMN. Semnul AGENT
schimbă înţelesul verbului în substantiv.

5. IA / LUA
IA / LUA este un verb direcţional. În expresia eu TE IAU, vorbitorul ajunge la destinatar şi
face semnul.

6. SINONIME ASL
Unele semne pot fi folosite pentru a însemna alte lucruri.
Semn Şi pentru
REPEDE // RAPID
SCRIERE CU DEGETELE // SCRIERE
NEPRICEPUT // INCOMPETENT
PUŢIN // MICUŢ
ÎNDEMÂNARE // EXPERT, EFICIENT
ÎNŢELEGERE // A ÎNŢELEGE DEPLIN

ACTIVITĂŢI PRACTICE
1. Model pentru regula #3. Întrebări simple da /nu şi #6. Pronominalizare
InterpretulA:
a. descrie persoana
b. scrie ACOLO, arătând persoana sau către stânga (sau dreapta) ca şi cum
persoana este prezentă.
c. Arată din nou acelaşi loc pentru a indica pronumele EA.
d. Face un comentariu despre persoană

Descriere: PROFESOARP SURDĂ

Arată: ACOLO (sau dreapta).
Pronume: EA (arată spre stânga).
Comentariu: SCRIE CU DEGETELE REPEDE.

Interpretul B:
a. arată în aceeaşi direcţie ca A când o aşează pe profesoară în spaţiul semnelor.
b. descrie o acţiune pentru pronumele EA.
c. pune o întrebare da / nu.

Pronume: EA (arată în aceeaşi direcţie ca A)

Acţiune: SCRIE
Întrebare: TU ÎNŢELEGI EA?

Interpretul A:
a. răspunde la întrebare cu semnul NU
b. face un comentariu la răspunsul negativ

Negativ: NU
Comentariu: EU ÎNŢELEG UN PIC

Practică:
Interpretul A: PROFESOARA SURDĂ, EA SEMN DACTILEAZĂ
REPEDE
Interpretul B: EA SEMN, TU INŢELEGI EA?
Interpretul A: NU, EU ÎNŢELEG PUŢINTEL.

2. Model pentru regula #9. propoziţii condiţionate

Interpretul A:
 a. pune o întrebare cu o condiţie (cu semnul PRESUPUN).
b. Stabileşte condiţia
c. Face o întrebare despre condiţie.
A. Introduce: PRESUPUN
Condiţie: TU PRICEPUT VORBITOR
Întrebare: TU ÎNŢELEGI EA?

B. Introduce: PRESUPUN
Condiţie: TU NEPRICEPUT VORBITOR
Întrebare: FACI-ce TU.

Interpretul B.
a. stabileşte condiţia
b. face un comentariu despre condiţie
A. Condiţie: EU VORBITOR PRICEPUT
Comentariu: EU ÎNŢELEG UŞOR
B. Condiţie: EU NEPRICEPUT
Comentariu: EU SEMN EXERSEZ.

Practică:
Interpretul A: PRESUPUN CĂ TU INTERPRET PRICEPUT, O ÎNŢELEGI PE
EA?
Interpretul B: EU INTERPRET PRICEPUT, EU ÎNŢELEG UŞOR
Interpretul A: PRESUPUN TU INTERPRET NEPRICEPUT, FACI-ce TU.
Interpretul B: EU INTERPRET NEPRICEPUT, EU SEMN EXERSEZ.

3. Model pentru regula #2. Timp cu adverbe de timp

Interpretul A:
a. indică timpul
b. pune o întrebare FACI-ce?

Timp: MÂINE
Întrebare: FACI-ce TU?

Interpretul B:
a. indică timpul
b. face un comentariu

Timp: MÂINE
Comentariu: TU EU SEMN EXERSEZ.

Interpretul A:
a. Face o remarcă
b. Indică timpul
c. Face un comentariu

Remarcă: BINE
Timp: MÂINE
Comentariu: EU TE IAU

Interpretul B:
a. face o remarcă: BINE
b. face un comentariu: NU VEDEM
c. indică timpul: MÂINE

Practică:
 Interpretul A: FACI-ce TU?
Interpretul B: MÂINE, TU EU SEMN EXERSEZ.
Interpretul A: BINE. MÂINE EU IAU TU.
Interpretul B: BINE. VĂD TU MÂINE.

4. Învăţarea profesională
Când te simţi bine practicând aceste semne, exersează întregul dialog de la începutul
lecţiei. Exersează dialogul maestrului până când poţi face fiecare personaj uşor, folosind
gramatica facială potrivită.

5. Practică suplimentară
Creează un dialog cu propoziţiile condiţionale, asemănător cu cel arătat în lecţie. Fă,
propoziţia şi dialogul scurt. Scrie cuvântul englezesc şi traducerea englezească pentru
propoziţiile tale ASL. Exersează semnele dialogului cu un partener.

RECAPITULARE LECŢIILE 8-14

Tradu fiecare din următoarele propoziţii în ASL, scrie-le, şi apoi scrie englezescul
semnelor folosite în traducere:
1. Nu-mi pasă dacă ai terminat de învăţat.
2. A nins ieri.
3. Te voi întâlni aici mâine, după-masă la ora 1.00.
4. Ce faci dacă ninge mâine?
5. Cum iau legătura cu tine dacă-ţi uit numele?
6. Cum se cheamă caseta video?
7. Trebuie să exersez ASL?
8. Încă nu a apărut la clasă.
9. Traducătorul „scrie“ în ASL.
10. Ea este o vorbitoare pricepută.

Răspunsuri: (pot fi şi altele)

1. TU STUDIUL TERMINI? EU NU-MI PASĂ.
2. IERI, NINGE.
3. MÂINE AMIAZĂ ORA 1.00, EU – ÎNTÂLNESC – TU AICI.
4. PRESUPUN MÂINE NINGE, FACI-ce TU?
5. PRESUPUN NUMELE TĂU UIT, eu CONTACT TU CUM?
6. VIDEO NUME?
7. ASL EXERSEZ, EU TREBUIE?
8. EL CLASĂ APARE, NU ÎNCĂ.
9. INTERPRET SCRIE CUM? ASL
10. „SCRIE“, EA ÎNDEMÂNARE.

CAPITOLUL 7

COMPORTAMENTUL / MODUL SURZILOR

TEHNOLOGIA ŞI ALTE AFAPTĂRI

Multe din progresele tehnologice pentru majoritatea din societatea noastră au penalizat
surzii. Această ironie se vede cel mai clar în telecomunicaţii. Inventarea telefonului a îngreuiat
competiţia pe panta muncii pentru surzi. Radioul a devenit un important mijloc de transmitere a
informaţiei comerciale, politice, guvernamentale sau de alt fel, îndepărtându-i pe surzi de
societatea care-i înconjoară. Televiziunea a făcut puţin pentru a îmbunătăţi situaţia deşi a
îmbrăţişat tehnologia care ar putea include surzii (şi într-o măsură oarecare o face). Imaginile
vorbitoare au fost o lovitură pentru distracţia şi educaţia surzilor: ei se puteau bucura de
„tăceri“, la egalitate cu restul publicului. Dar surzii şi suporterii lor nu au acceptat această
situaţie pasiv. Ei au luat măsuri să reducă handicapul impus de noile tehnologii.
JEROME SCHEIN
Acasă printre străini

PĂSTREAZĂ SEMNUL ACELA...

Doar în ultimii ani au apărut descoperiri tehnologice care ajută mâna mult decât împiedică
vieţile surzilor. Se mai aminteşte acest lucru de fiecare dată când stau a hotel. În trecut, când
trebuia să mă trezesc devreme pentru a prinde avionul spre casă, rugam personalul hotelului să
vină în camera mea şi să aprindă lumânarea. Într-o dimineaţă, mi s-a întâmplat să mă trezesc cu
30 de minute mai târziu decât cerusem. Am văzut un bilet strecurat pe sub uşă, cu mesajul„Este
ora 4.30 dimineaţa. Treziţi-voastră. Conducerea hotelului.“. mai uimitor este faptul că auzisem
aceeaşi poveste de la alţi surzi şi astfel avertizasem personalul despre necesitatea de a aprinde
efectiv lumina.
Astăzi când stau la un hotel, potrivesc o alarmă care vibrează sub pernă. Telefonez pe un
TTY să confirm că avionul placă la ora respectivă. Răspund la uşă sau telefon când se aprinde o
lumină în cameră. Sper ca lumina pentru alarma de incendiu să nu se stingă niciodată . Apoi
moţăi vizionând un film târziu care este în întregime titrat.
Toate aceste mici minuni nu costă nimic în plus la hotel. Ele sunt subiectul acestui capitol.

Tehnologia telecomunicaţiei

A avut primul impact major asupra comunităţii surzilor, odată cu introducerea tele-maşinii
de scris. Cunoscut ca TTY, acest aparat a fost inventat în anii 1960 de Robert Weitbrecht, un
fizician şi inginer electric surd. Principiul TTY este că semnalele sunt trimise printr-o linie
telefonică normală, sunt traduse în litere şi simboluri ce pot fi citate fie pe un sul de hârtie şi /
sau pe un ecran LCD. TTY arată ca o tastatură asemănătoare cu cea a unui computer, dar mai
mică.
Un aparat telefonic de mână, obişnuit se află deasupra TTY. Apăsând tastele, se produc o
serie de tonuri, care sunt semnalele ce sunt primite şi trimise după ce un număr a fost format şi
se face o legătură cu alt TTY. Simplitatea unui TTY este în contract cu valoarea sa pentru surzi.
El permite surzilor să-şi facă propriile convorbiri decât să se bazeze pe vocea şi urechile unei
persoane auzitoare. Când Weitbrecht o inventat TTY, el a început asamblându-l normal apoi,
demonstrând altor oameni cum să-l folosească. Astăzi, câteva companii produc TTY, de la
modele de bază cu doar un ecran LSD, la unele comlexe cu roboţi de răspuns, memorie şi
reformare automată.
Crearea TTY a pus o problemă; pentru a fi funcţionale, ambele părţi trebuie să aibă un
TTY. Astfel, deşi el furnizează un anumit grad de libertate peste liniile telefonice, folosirea lui
este încă limitată de numărul celor care-l posedă. Aşa cum o carte de telefon îţi va arăta, multe
agenţii guvernamentale şi de stat au alocat un număr TTY, ca şi unele afaceri private: oficiile
aeriene şi agenţiile care oferă servicii surzilor. Un surd poate folosi un TTY să sune la 911 şi un
număr în creştere de telefoane publice sunt acum echipate cu un TTY.
Totuşi, numărul total al TTY în folosinţă este mic în comparaţie cu numărul telefoanele
disponibile. Cum cheamă un surd doctorul, serviciul de reparaţii al aerului condiţionat, o
companie sau un verişor auzitor? Cum ar suna un surd pentru a răspunde la o întrebare afişată
pe televizor? Răspunsul la toate aceste întrebări este serviciul de retransmisie cunoscut şi ca
serviciu de retransmisie a mesajului. Americanii cu handicapuri într-un act din 1990 au stabilit
obligatoriu ca toate statele să ofere o legătură între o persoană care foloseşte un TTY şi o alta
care foloseşte un TTY şi o alta care foloseşte un telefon. Această legătură se numeşte serviciu
de retransmisie, deoarece constă într-o a treia parte, operatorul de retransmisie, care este capabil
să primească sau trimită mesaje prin TTY sau voce. De exemplu un surd care doreşte să rezerve
locuri la teatru va suna la numărul de telefon al serviciului de retransmisie şi apoi va da numărul
pentru teatru. Operatorul va forma apoi numărul şi va scrie tot ce spune persoana de la teatru şi
va spune tot ce persoana surdă scrie pe TTY. Videotelefoanele sunt următoarea generaţie pentru
accesul la telecomunicaţii al surzilor. Deşi e doar la început, mai mult ca sigur că nu va dura
mult până va fi un produs în gospodărie/familie.
Un alt mecanism tehnologic de telecomunicaţii care are un impact deosebit asupra vieţilor
surzilor este titrarea programelor TV şi video. Titrarea permite telespectatorilor să citească
dialogul spus la TV sau video. Pentru a citi titrarea, oricum, trebuie deschisă opţiunea de titrare
pe aparatul TV, de aceea această tehnologie este deseori numită titrare închisă/inclusă. În trecut,
un decodor special trebuia ataşat la TV pentru ca titrarea să fie vizibilă pe ecran. În 1993
Congresul a adoptat Actul Circuitului Decodorului TV, care cere tuturor televizoarelor să aibă
un ecran de 13 inches (1 inch=2,54 cm)=33,02 cm, sau mai mare, cu capacitatea de a arăta
titrarea. Titrarea în sine se face, de obieci, anterior apariţiei pe TV sau video.
Titrarea directă apare de asemenea şi se foloseşte pentru majoritatea programelor sport şi
altor transmisiuni directe. Un număr de companii sunt în domeniul titrării şi împreună ele
titrează toate programelel la orele de vârf, multe în timpul zilei şi târziu noaptea, programe care
includ ştiri, diferite programe sportive, filme importante care ies pe casete video şi multe alte
programe.

Dispozitive de alarmare

Dispozitivele de alarmare îi fac pe surzi conştienţi de sunetele care sunt în mediul

înconjurător. Sunt diferite tipuri de dispozitive de alarmare şi toate funcţionează pe principiul de
a face sunetele vizibile sau tactile (lumini, vibraţie). Primele şi cele mai populare tipuri de astfel
de dispozitive sunt acele adaptări unde luminile se aprind când sună o sonerie sau un telefon, o
alarmă, plânge un copil, latră un câine sau apar late sunete. Avantajul acestei tehnologii este că
întreaga casă poate fi racordată pentru surzi. Aceasta permite unui surd să controleze unde în
casă se aprins luminile când, de exemplu, telefonul sună. Evident, o lumină aprinsă în camera de
zi nu foloseşte unei persoane care doarme la etaj în dormitor sau este la parter, în atelier. Şcolile
pentru surzi sau instituţii ca Universitatea Gallaudet şi Institutul Tehnic Naţional pentru surzi au
alarme de incendiu vizibile în tot campusul lor. Principiul de alarmare a unei lumini a fost
aplicat tehnologiei tactile. Alarme de pat care vibrează un dispozitiv plasat sub o pernă sunt
disponibile. Un semnal tactil cum este vibraţia este folosit în special pentru pagere. Un alt tip de
semnal tactil este aerul care suflă dintr-un ventilator, folosit de oamenii surzi şi orbi.

Tehnologia computerului

Surzii conduc valul de modernizări în tehnologia computerului. Beneficiul major pe care îl

primesc de la ea este acelaşi pe care-l primesc şi nesurzii = comoditatea/confortul. Faxurile
înlătură necesitatea unui TTY sau a srviciului de retransmisie. Corespondenţa prin e-mail
diminuează necesitatea folosirii telefonului. Într-adevăr, eu folosesc rar un TTY pentru a
contacta surzi, ca şi alţii care au o adresă de e-mail. Internetul aduce şi accesul mai mare pentru
surzi să ia legătura unul cu altul. Camerele video permit oamenilor să-şi trimită reciproc
imagini. Aceasta este o binecuvântare pentru acei oameni care doresc să folosească ASL pentru
a conversa cu cineva direct. Această tehnologie trebuie încă perfecţionată înainte ca imaginea
video să fie atât de rapidă încât să transmită semnele într-un mod uşor şi direct. Oricum, ea este
disponibilă. Un alt exemplu al valorii internetului îl reprezintă faptul că, în 1997, Jocurile
Mondiale ale Surzilor din Copenhaga, Danemarca, au avut propriul lor Web. Aceasta a permis
surzilor şi celorlalţi din toată lumea să primească ştiri zilnice despre situaţia medaliilor şi a
învingătorilor din diferite probe. Valoarea unei pagini Web este mărită de faptul că peste 60 de
ţări şi 3500 atleţi au participat la Jocuri.

INTERPRETAREA LIMBAJUL SEMNELOR

Un traducător al limbajul semnelor transmite mesaje din ASL în engleză şi din engleză în
ASL. Pentru a face asta, interpreţii trebuie să fie fluenţi în ambele limbaje. Ei trebuie şi să
înţeleagă cultura vorbitorilor ambelor limbaje. Munca lor este indispensabilă pentru uşurarea
legăturilor dintre surzi şi auzitori. Interpretarea limbajului semnelor a devenit chiar o profesie
odată cu Registrul Interpreţilor pentru surzi în 1964. de atunci, disponibilitatea interpreţilor le-a
oferi surzilor un acces mai bun în comunicarea în multe locuri considerate de surzi numai ale
lor, de exemplu şcoli publice, cursuri de pregătire pentru slujbe, locul de muncă, oficii medicale
şi dentist, curţi de justiţie, croaziere, cursuri despre planul naţional şi multe altele.
Interpretarea limbajului semnelor este o adaptare spre o lume a surzilor. Ori, dacă ne uităm
la ea din perspectiva surzilor este o adaptare de către auzitori care le permite accesul spre lumea
surzilor. Ea este inclusă în acest capitol pentru că se apropie rapid ziua când unii traducători vor
munci fără să-şi părăsească limitele caselor sau birourilor. De fapt, aceasta es întâmplă deja pe o
scară mică. De exemplu, un surd sa o agenţie cu un videofon cheamă un interpret care are şi el
unul. Videotelefonul transmite sunete în plus faţă de video. Astfel un surd şi un auzitor stau în
faţă videotelefonului unde surdul „scrie“ spre cameră şi auzitorul vorbeşte la microfon.
Interpretul de la celălalt capăt al liniei traduce ce este „scris“ sau vorbit.

REPORTAJE ÎN DIRECT

Tehnologia reporterilor se foloseşte în clase şi întâlniri pentru a oferi surzilor o transcriere

a ceea ce se spune. Ea presupune o maşină de stenografiat, un computer lap top şi soft ware
pentru a schimba simbolurile stenografice în imagini pe ecran. Reporterul scrie tot ce se spune
şi surdul poete citi pe ecranul computerului. Modificarea acestui sistem include folosirea
monitorilor TV cu cuvinte tipărite pe fundalul unei casete video a vorbitorului, incluzând şi
persoana surdă când vorbeşte. O recentă descoperire numită amprenta C a fost descoperită
acolo unde o tastatură obişnuită pe un lap top poate fi folosită în locul unei maşini de
stenografiat. Indiferent de sistem, transmisia în direct le-a oferit surzilor o altă opţiune pentru
accesul la informaţia spusă, care poate fi folosită în locul interpreţilor limbajului semnelor sau
împreună cu ei.

ALTE TEHNOLOGII

Dispozitive de ascultare ajutătoare (ALD) amplifică semnele şi includ aparate auditive,

amplificatori telefonici şi transmiţători infraroşii şi F.M., pentru amplifica sunete fără
interferenţa altui zgomot înconjurător în plus. Deşi ele sunt o parte a culturii surzilor, nu sunt
cruciale pentru o persoană ca să existe sau comunice în comunitatea surdă. Valoarea lor
înseamnă doar accesul spre sunetele oferite unor surzi, oriunde se află ei. Ce este important de
ştiut despre ALD este că ele nu fac o persoană surdă să audă normal, într-un fel în care ochelarii
de vedere ajută mulţi oameni să vadă normal. Aparatele auditive ajută unii oameni să audă unele
sunete, dar beneficiul este doar individual şi majoritatea surzilor nu le folosesc. ALD cuprinde
oameni tari de auz şi surzi târzii.

CAPITOLUL 8

ESTE TOTUL RELATIV

Obiectivele vocabularului
Studentul va:
1. folosi regulile #1 subiect / comentariu
#5 întrebări care cer informaţii
2. folosi 21 perechi de cuvinte opuse pentru a descrie oameni, locuri şi cursuri

Lecţia 15. Cuvinte opuse = Antonime

DIALOGUL MAESTRULUI
Dialogul A = model pentru descrierea oamenilor
Interpretul A: PROFESORUL TĂU, SURD AUZITOR CARE?
Este profesorul tău surd sau auzitor?
Interpretul B: Profesorul meu, surd.

Cuvinte opuse pentru descrierea oamenilor (p. 216-219, semne).

 DIALOGUL B – MODEL PENTRU DESCRIEREA UNEI CAMERE

Interpretul A: CAMERA TA, MICĂ MARE CARE?

Este camera ta mică sau mare?
Interpretul B: CAMERA MEA, MARE.

Semne / antonime pentru descrierea unei camere (p. 219- 221).

DIALOGUL C – MODEL PENTRU DESCRIEREA UNUI CURS

Interpretul A: CURSUL TĂU ASL, FASCINANT PLICTICOS CARE?

Este cursul tău ASL fascinant sau plicticos?
Interpretul B: CURSUL MEU ASL, FASCINANT
Cursul meu ASL este fascinant.
Antonime pentru descrierea unui curs (p. 222-223, semne)

CE ESTE ÎN SEMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Regula #5. Întrebări care cer informaţii

Semnul CARE poate fi folosit pentru a prezenta o alegere de răspunsuri la o întrebare.

Ajută mai ales când alegerea implică antonime, ca în următoarele propoziţii:
PROFESORUL TĂU, SURD AUZITOR CARE?
CLASA TA, MICĂ MARE CARE?
CURSUL TĂU ASL, FASCINANT PLICTICOS CARE?
Subiectul este mai întâi identificat, urmat de termeni descriptivi (adjectivele) şi apoi de
semnul CARE.

2. Regula #1. Subiect / Comentariu

Poţi descrie lucrurile în felul următor:

PROFESORUL MEU, SURD.
CAMERA MEA, MARE.
CURSUL MEU ASL, FASCINANT.
Subiectul este la începutul propoziţiei, urmat de un comentariu despre el. Observă că regula
#8 (ordinea unor propoziţii simple) poate fi aplicată şi acestor propoziţii. Oricum, folosind
regula subiect / comentariu, vei semnaliza care este subiectul:
a. Ridicând sprâncenele ;
b. Înclinând capul uşor înainte;
c. Făcând o pauză uşoară la sfârşitul subiectului;
d. „Scriind“ comentariul.
Regula #8 nu cere în mod expres folosirea acestor semne non-manuale deşi nici nu o
interzice.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. scund – 1
Înţelesul lui SCUND – 1 se referă la caracteristica fizică a ceva – înălţime.

2. scurt – 2
Semnul pentru SCURT – 2 se referă la lungimea timpului şi nu poate fi folosit în schimbul
lui SCUND –1.

3. Sinonime ASL
Unele semne pot fi folosite cu alte sensuri:
 Semn // Folosit şi pentru

SCUND –1 // MIC, DIMINUTIV

SLAB, SUBŢIRE // SLAB, SUPLU, SLĂBĂNOG, DEŞIRAT
TÂNĂR // TINEREŢE
BĂTRÂN // VÂRSTĂ
FRUMOS // NEMAIPOMENIT, CHIPEŞ, PLĂCUT, FRUMUŞICĂ
PRICEPUT // COMPETENT, EXPERT, EFICIENT, SPECIALIST
NEPRICEPUT // NEEXPERIMENTAT
BOGAT // AVERE, BUN-STARE, ABUNDENT
SĂRAC // SĂRĂCIE
RĂU // CRUD
BUN // GEBEROS, UMAN,BINEVOITOR
POLITICOS // BLÂND, MANIERE, POLITEŢE
NEPOLITICOS // IMPOLITEŢE, RĂU, TĂIOS
PUTERNIC // PUTERE
MIC // MICUŢ, MINIATURĂ
MARE // GIGANTIC, URIAŞ, IMENS, MASIV
TĂCUT // CALM, LINIŞTIT, SENIN
ZGOMOTOS // TARE
GOL // DISPONIBIL, DEZBRĂCAT, NUD, VACANT
LARG, LAT // ÎNTINS
LUMINOS // CLAR, STRĂLUCITOR, SCLIPITOR
CURAT // DRĂGUŢ
MURDAR // POLUAT
UŞOR // SIMPLU, FĂRĂ EFORT
DIFICIL // GREU
RAPID // REPEDE, IUTE
IMPORTANT // CRUCIAL, CRITIC, VALID, VALOROS, CARE MERITĂ
NEIMPORTANT // IRELEVANT, FĂRĂ IMPORTANTĂ
SCURT – 2 // TEMPORAR, SCURTIME, REZUMAT, TRECĂTOR
FASCINANT // ATRACTIV, ATRĂGĂTOR
PLICTICOS // PLICTISITOR, OBOSITOR

ACTIVITĂŢI PRACTICE

1. Învăţarea profesională

Exersaţi întrebările şi răspunsurile, prin înlocuirea semnelor de pe lista cu antonime în

modelul arătat în dialogul maestrului. Asigură-te că foloseşti semnele non-manuale corecte,
asociate cu o întrebare – wh şi să formezi o propoziţie / comentariu.

2. Practică suplimentară
Scrie 10 propoziţii care folosesc semnul CARE pentru a pune o întrebare: „Scrie“ aceste
propoziţii unui partener care trebuie apoi să le răspundă.

Lecţia 16 Relaţii şi locuri

Obiective ale limbajului

Studentul va:
1. folosi regulile: #1. subiect / comentariu
# 3. întrebări simple da / nu
# 5. întrebări care cer informaţii
#6. pronominalizarea
#8. ordonarea unor propoziţii simple
 2. folosi calităţile direcţionale ale semnului PREDĂ pentru a indica subiectul şi
complementul unei propoziţii.
3. folosi 8 semne noi într-un dialog al maestrului

DIALOGUL MAESTRULUI
1. Kate: TU STUDENT?
Eşti student?
Bob: DA, EU STUDENT. CURSUL TĂU, EU URMEZ.
Da, sunt student. Urmez cursul tău.
2. Kate: NUME TU?
Cum te cheamă?
Bob: EU NUME, B-O-B.
Mă cheamă Bob
3. Kate: TU INVEŢI ASL CUM?
Cum ai învăţat ASL?
Bob: FRATELE MEU arăţi stânga EL SURD. EU MIC el-INVAŢĂ-mine.
Fratele meu este surd şi m-a învăţat când eram mic.
4. Kate: FRATELE TĂU LOCUIEŞTE UNDE?
Unde locuieşte fratele tău?
Bob: EL LOCUIEŞTE BOSTON.
El locuieşte în Boston.
5. Kate: FRATELE TĂU LOCUIEŞTE BOSTON?
Fratele tău locuieşte în Boston?
Bob: DA, EL INGINER.
Da, el este inginer.
6.Kate: FRATELE MEU INGINER LA FEL.
Fratele meu este tot inginer.
Bob: GROZAV!
Hei, asta-i grozav!

Semnele maestrului (p. 228-229, semne)

CE ESTE ÎN SEMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Regula #3. Întrebări simple da / nu

a. TU STUDENT?
b. FRATELE TĂU LOCUIEŞTE BOSTON?

Semnul TU este ,de obicei, pentru a pune întrebare simplă da / nu, cum este întrebarea a.
„Eşti tu student?“ Poate fi formulată şi astfel:
TU STUDENT?
STUDENT TU?
În ambele exemple, semnalele non-manuale pentru întrebarea da / nu vor însoţi ultimul
semn. Oricum, cu o scurtă propoziţie un vorbitor poate trimite semnalele non-manuale
corespunzătoare în toată propoziţia.
În întrebarea b., un subiect este descris, FRATELE TĂU, urmat de o întrebare despre
subiect, LOCUIEŞTE BOSTON?

2. Regula #1. Subiect / comentariu

Cinci propoziţii folosesc regula subiect /comentariu:

NUMELE MEU, B-O-B.
CURSUL TĂU, EU URMEZ.
FRATELE MEU arăţi stânga, EL SURD.
EU MIC, el – PREDĂ – mie.
FRATELE MEU, INGINER LA FEL.
 3. Regula #5. Întrebări care cer informaţii

Când pui o întrebare -wh stabiliţi subiectul şi apoi folosiţi subiectul –wh.

Subiect Semnul –wh

TU ÎNVEŢI ASL // CUM?
FRATELE TĂU LOCUIEŞTE // UNDE?

4. Regula #6. Pronominalizarea

În propoziţia
FRATELE MEU arăţi stânga, EL SURD.
Unde arăţi semnul EL ? Arăţi spre stânga deoarece acolo a fost aşezat FRATE în spaţiul
semnelor

5. Regula #8. Ordonarea propoziţiei simple

Propoziţiile
EL LOCUIEŞTE BOSTON
EL INGINER
Sunt exemple de structură simplă de propoziţie.

CE STE ÎNTR-UN SEMN ( NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. Frate
Un semn mai vechi pentru frate şi care este încă folosit în mai multe locuri este un semn
compus din BĂIAT şi ACELAŞI. Ilustrarea pentru FRATE arătată în această lecţie este un
semn mai comun. Pentru a ilustra diferenţa dintre cele două tipuri de semne, următoarea
lecţie arată semnul SORĂ, rezultat din TATĂ ŞI ACEEAŞI. Tu trebuie, oricum, să alegi o
formă a mâinii pentru FRATE şi SORĂ şi s-o foloseşti consecvent.

2. Locuieşte
Sunt două semne obişnuite pentru LOCUI / TRĂI. În această carte ilustrată, semnul se face
cu formele mâinii în dublu A şi dublu L. Folosirea formulei în L se numeşte iniţializare,
deoarece forma mâinii este determinată de litera iniţială a semnului. Iniţializarea este un
procedeu lingvistic folosit uneori pentru a ajuta la clarificarea înţelesului unui semn.

3. Grozav
Semnul GROZAV se foloseşte cu următorul înţeles (sau similar): „Este nemaipomenit” /
super. Nu se foloseşte pentru „ordonat” (o cameră curată, ordonată), simplu şi elegant (o haină
elegantă), sau scurt ( un răspuns scurt).

4. Boston
Multe semne pentru nume de oraşe vor folosi forma mâinii cu litera iniţială a numelui
oraşului.

5. Mic(ă)
Semnul Mic(ă) se foloseşte în sensul unui copil. Vorbitorul indică înălţimea unui copil mai
degrabă decât în mărimea unui obiect.

6. El-PREDĂ- mine
Învaţă este un verb direcţional. Semnul se trage din locul cum e pronumele EL este plasat
în spatele semnelor. Degetele se întorc către vorbitor pentru a indica cine este învăţat.

7. Sinonime ASL
Semn De asemenea pentru
DE ASEMENEA // ŞI
INGINER // MĂSURĂ, PROIECTARE
LOCUI // ADRESĂ
PREDĂ / ÎNVAŢĂ // EDUCA(ŢIE), INSTRUIRE(RE)

ACTIVITĂŢI PRACTICE
1. Model pentru regulile #1. subiect / comentariu şi #3. propoziţii simple da / nu

Interpretul A:
a. descrierea subiectului;
b. pune întrebarea folosind semnul TU.
Subiect: TU, STUDENT
Întrebare: TU?
Interpretul B:
a. răspunde la întrebarea DA
b. repetă subiectul
c. descrie un subiect
d. face un comentariu despre subiect
Răspuns: DA
Subiect: EU STDENT
Subiect: CURSUL TĂU
Comentariu: EU URMEZ.

Practică:
Interpretul A: TU STUDENT?
Interpretul B: DA, EU STUDENT. CURSUL TĂU EU URMEZ.

2. Model pentru a întreba numele cuiva

Interpretul A:
a. scrie subiectul
b. scrie pronumele TU
Subiect: NUME
Pronume: TU
Interpretul B:
a. repetă subiectul
b. pronunţă numele tău
Subiect: EU MUME
Nume: B-O-B

Practică:
Interpretul A: NUMELE TĂU
Interpretul B: EU NUME B-O-B.

3. Model pentru regulile#1. subiect / comentariu, #5. întrebări care cer informaţii
şi #6. pronominalizarea

a. CUM
Interpretul A:
– descrie subiectul;
– pune o întrebare folosind semnul CUM.
Subiect: TU ÎNVEŢI ASL
Întrebare: CUM?

Interpretul B:
– descrie subiectul;
– face un comentariu despre subiect.
Subiect: FRATELE MEU arată stânga
Comentariu: EL SURD
Subiect: EU MIC
Comentariu: el- ÎNVAŢĂ- mine

Practică:
Interpretul A: TU ÎNVEŢI ASL CUM?
Interpretul B: FRATELE MEU, EL SURD. EU MIC, el –ÎNVAŢĂ- mine.

b. UNDE
Interpretul A:
– descrie subiectul;
– pune o întrebare cu semnul UNDE.
Subiect: FRATELE TĂU LOCUIEŞTE
Comentariu: UNDE?

Interpretul B:
– repetă subiectul;
– numeşte locul unde locuieşte persoana.
Subiect: EL LOCUIEŞTE
Oraş: BOSTON

Practică:
Interpretul A: FRATELE TĂU LOCUIEŞTE UNDE?
Interpretul B: EL LOCUIEŞTE BOSTON

4. Model pentru regulile #1. subiect / comentariu şi #3. întrebări simple da / nu

Interpretul A:
a. descrie subiectul
b. pune o întrebare da / nu despre subiect.

Subiect: FRATELE TĂU

Întrebare: LOCUIEŞTE BOSTON?

Interpretul B:
a. răspunde afirmativ la întrebarea da / nu
b. descrie subiectul
Răspuns: DA
Descriere: EL INGINER

Interpretul A:
a. descrie subiectul;
b. face un comentariu despre subiect

Subiect: FRATELE MEU

Comentariu: INGINER ŞI EL

Interpretul B:
a. face o remarcă legată de ce tocmai a spus.
Remarcă: GROZAV!

Practică:
Interpretul A: FRATELE TĂU LOCUIEŞTE BOSTON?
Interpretul B: DA, EL INGINER.
 Interpretul A: FRATELE MEU INGINER ŞI EL
Interpretul B: GRAOZAV!

5. Învăţarea profesională
Când te simţi bine practicând aceste semne, exersează întregul dialog de la începutul
lecţiei. Exersează dialogul maestrului până când poţi face fiecare personaj uşor, folosind
gramatica facială potrivită.

6. Practică suplimentară
Cu un partener, plasează doi oameni în spaţiul tău de semne şi descrie-i folosind semnele
învăţate în lecţia 15. apoi pune o întrebare despre o persoană pe care tocmai ai descris-o şi vezi
dacă partenerul îţi poate răspunde. De exemplu,
Interpretul A: FTATELE MEU – arată stânga, PROFESOARA MEA – arată dreapta.
EL (arată stânga) MIC, EL (arată dreapta) GENEROASĂ
EA (arată dreapta) CE?
Interpretul B: EA(arată stânga) GENEROASĂ
Interpretul A: MIC CINE?
Interpretul B: EL (arată dreapta) MIC.

Când Interpretul B răspunde la întrebare, el sau ea trebuie să folosească acelaşi loc pe care
interpretul A l-a folosit pentru a stabili oamenii în spaţiul semnelor. De exemplu, dacă ambii
interpreţi stau faţă în faţă, atunci când interpretul A arată la dreapta pentru a indica profesoara,
interpretul B trebuie să arate la dreapta pentru a se referi la aceasta profesoara. Adică ambii
interpreţi arată spre acelaşi loc din spaţiu.

Lecţia 17. Relaţii, oraşe şi ocupaţii

Obiective ale vocabularului

Studentul va:
1. învăţa 11 semne noi care desciu relaţii de familie
2. învăţa 21 semne noi – nume de oraşe.
3. învăţa 13 semne noi pentru ocupaţii.

ACTIVITĂŢI PRACTICE
1. Învăţarea profesională
Învăţarea practică pentru această lecţie este luată din lecţia 16, în afară de semnul pentru o
relaţie de familie (FRATE), oraş (BOSTON) şi ocupaţie (INGINER) – ele sunt înlocuite cu
semne pentru alte relaţii de familie şi ocupaţii.
Treceţi încet prin fiecare propoziţie şi semn nou. Scopul acestui exerciţiu este de a folosi o
structură de propoziţie care-ţi va permite să te familiarizezi cu semnele noi pentru relaţiile
familiale, oraşe şi ocupaţii. Nu sunt structuri noi de propoziţii introduse în dialog. Nu încercaţi
să învăţaţi toate semnele listate aici într-o singură zi. Selectaţi câteva pentru a le învăţa în
fiecare zi până ai trecut prin toate. Poţi recurge la această lecţie ca bază de cunoaştere, în
special pentru semne ale oraşelor pe care nu le foloseşti în conversaţia zilnică. Exersează
propoziţiile până te simţi bine „scriindu-le“. Ca întotdeauna, aminteşte-ţi să foloseşti non-
manualele.

Relaţii familiale
1. Reb: TE ÎNVEŢI ASL CUM?
Rahel: SORA MEA, EA SURDĂ. EU MIC ea – INVAŢĂ – mine.
2. Reb: SORA TA LOCUIEŞTE UNDE?
Rahel: EA LOCUIEŞTE BOSTON.
3. Reb: SORA TA LOCUIEŞTE BOSTON?
Rahel: DA, EA INGINERĂ.
4. Reb: SORA MEA, INGINERĂ LA FEL.
 Semne (p. 237-239)

ORAŞE
1. Reb. SORA TA LOCUIEŞTE UNDE+
Rahel: EA LOCUIEŞTE ÎN CHICAGO
2. Reb: SORA TA LOCUIEŞTE ÎN CHICAGO?
Rahel: DA EA INGINER.

Semne (p. 239-243)

Ocupaţii
1. Reb: SORA TA LOCUIEŞTE CHICAGO
Rahel: DA, EA INSTALATOR
Reb: SORA MEA, INSTALATOR LA FEL

Semne (p.243-247)

1. Practică suplimentară
Creează un dialog care foloseşte semne din lecţiile 15-17. în dialogul tău, o persoană
întreabă pe alta despre rudele lui sau ale ei, ocupaţii şi unde locuiesc.

CAPITOLUL 9

MIŞCAREA CORPULUI ŞI A PRIVIRII

PERSONALIZAREA MESAJULUI

Un alt procedeu comun care este folosit în ASL pentru a arăta „cine ce face“ este mişcarea
corpului şi a privirii. De exemplu, vorbitorul îşi poate mişca corpul la stânga sau dreapta, „într-
un“ loc care reprezintă pe cineva. „În“ acest loc, tot ce spune sau face interpretul reflectă ce face
sau spune acea persoană. Când acest fel de mişcare a corpului într-un loc (şi privind din acel
loc) se foloseşte, Interpretul tinde, de asemenea, să preia alte trăsături afective su specifice
persoanei (ey. Să zâmbească sau ofteze când „scrie“ IUBIRE). Aceasta pentru că mesajul a
devenit „personalizat“. Interpretul şi-a asumat rolul acelei persoane şi „scrie“ de parcă ar fi
persoană.
CHARLOTTE BACHER şi DENNIS COKELY
American Sign Language

PĂSTREAZĂ SEMNU ACELA...

Imaginaţia este un lucru de preţ în ASL. Pentru a deveni altcineva când „scrii“, trebuie să
fii capabil să creezi o imagine în mintea ta cum este să fii această persoană. Dacă repeţi ceva ce
această persoană a spus, atunci tu încerci s-o spui câteva mai original (cum a fost spusă). Chiar
dacă respectând ceva poate însemna doar respectând semnele, sunt momente când vei dori să
mimezi mişcările corpului şi expresiile faciale care au însoţit mesajul original. În acest fel, tu
personalizezi mesajul – laşi oamenii să ştie că aşa s-a purtat altcineva.

TOTUL ÎNCEPE CU O IMAGINE

Mişcarea corpului şi a privirii ajută să indice „ce a fost spus“ şi „cine a făcut-o“. Aceasta se
face prin mişcarea pe plan orizontal sau vertical şi direcţia privirii unui vorbitor. Principiul de
bază al acestei tehnici este că ce spune sau face un interpret este o reflectare directă a ceea ce a
spus sau făcut altcineva. Mişcând corpul într-o anumită poziţie, un vorbitor devine o anumită
persoană, unde identitatea acestei persoane derivă din contextul conversaţiei. Ca să faci asta
trebuie să ai o imagine a ceea ce a spus persoana şi cum s-a purtat ea.citeşte următoarele şi
imaginează-ţi cum ai putea să le „scrii“:
MULT TIMP ÎN URMĂ EU COPIL, MAMA MEA ea – CERTA – mine, DECE?
EU PRIVESC TV. PREA MULT.
EA „SPUNE“, TU TV. PRIVEŞTI, OCHII TĂI STRICI.
EU ASCULT, REFUZ.
Un mod de a scrie această poveste este să întorci umerii spre dreapta şi să priveşti uşor în
sus în timp ce „scrii“ ea – CEARTĂ – mine. Priveşti în sus pentru că ai devenit copilul care ai
fost odată, şi o descrii pe mama ta ca fiind mai înaltă decât tine atunci. Pentru că mama ta era
mai înaltă, tu „scrii“ ea – CEARTĂ – mine cu degetul arătător coborând spre capul tău de parcă
mama ta şi-ar mişca degetul spre tine. Când tu priveşti spre dreapta, o plasezi pe mama ta în
dreapta spaţiului semnelor. De aceea, îţi întorci umerii spre stânga (deoarece tu eşti în stânga ei,
în spaţiul semnelor) şi priveşti uşor în jos (deoarece mama ta era mai înaltă decât tine când erai
copil) când redai ce a spus mama ta. Pentru a „scrie“ ultima propoziţie, scrii ASCULT în timp
ce laşi uşor capul spre dreapta pentru a arăta pe cine ascultai (mama ta). În final, pentru a
demonstra actul tău de sfidare, priveşti spre stânga şi „scrii“ REFUZ. Tu ai personalizat acum
povestea – ţi-ai asumat rolul tău ca şi copil şi pe al mamei tale în timpul acela.

CELE PATRU TEHNICI ALE MIŞCĂRII CORPULUI ŞI PRIVIRII

Există patru tehnici care voastră vor ajuta să vă însuşiţi arta mişcării corpului şi a ochilor
când ce faceţi semnele.

1. Mişcarea pe plan orizontal

Mişcarea spre stânga sau dreapta în plan orizontal identifică „cine“ vorbeşte. Această
mişcare se poate face:
a. întorcând umerii şi capul spre dreapta sau stânga.
b. întorcând capul în oricare direcţie.
c. întorcând întregul corp spre stânga sau dreapta.
d. privind spre dreapta sau stânga.
În următoarea poveste, imaginea este a unei femei care se uită la un doctor ce ţine o seringă
şi devine ameţită:
FEMEIA arată stânga, ea – PRIVEŞTE – dreapta DOCTOR ŢINE SERINGĂ EA
AMEŢITĂ
Pentru a scrie această poveste, întorci umărul spre dreapta în timp ce „scrii“ ea –
PRIVEŞTE – dreapta DOCTOR SERINGĂ ŢINE pentru că femeia a fost aşezată în stânga
spaţiului semnelor. Te întorci la o poziţie normală cu contact vizual cu adresantul când scrii
restul propoziţiei. Pentru a încheia povestea ar trebuie să arăţi şi tu ameţit când scrii AMEŢIT.

2. Mişcarea pe plan vertical

Mişcarea capului şi privirea în sus şi în jos ilustrează înălţimea sau statura diferită a unei
persoane sau obiect.
FEMEIE arată stânga, ea PRIVEŞTE, sus CLĂDIRE ÎNALTĂ, EA AMEŢITĂ.
Această poveste este asemănătoare celei precedente, exceptând faptul că femeia nu se uită
la doctor, ci la o înaltă clădire. Pentru a scrie asta, ar trebuie să priveşti spre dreapta (şi să
priveşti) în sus în timp ce scrii ea – PRIVEŞTE – sus CLĂDIRE ÎNALTĂ. Te întorci la o
poziţie normală şi te uiţi la adresant când scrii EA AMEŢITĂ.
În povestea despre mamă şi copilul care se uită prea mult la TV., am văzut că vorbitorul
privea în jos când relata ce-i spusese mama când era colil. Vorbitorul a privit în jos pentru a
arăta imaginea unei mame uitându-se în jos la copilul ei mai scund.

3. Poziţii legate de mişcări direcţionale

 Mişcările direcţionale se leagă de folosirea verbelor direcţionale, despre care ai învăţat în
Capitolul 6. ele se referă la mişcarea unui semn care indică un subiect şi complement al
propoziţiei. Când scrii un verb direcţional, capul şi ochii tăi trebuie să privească în direcţia în
care se mişcă verbul. Poate vrei să-ţi întorci capul în acea direcţie, depinde de întărirea pe care
vrei s-o dai propoziţiei. Dar privirea cu verbele direcţionale depinde şi dacă un vorbitor vrea să
personalizeze o poveste. Cu propoziţia: El a rugat-o să-l ajute să înveţe, obţinem următoarea
traducere:
El – ROAGĂ – ea STUDIU ea – AJUTĂ el – ROAGĂ.
Dacă nu vrei să personalizezi această propoziţie nu e nevoie să mişti capul. Poţi simplu să
priveşti în direcţia în care se mişcă verbul direcţional. Semnul el – ROAGĂ – ea se mişcă de
(la) unde persoana reprezintă prin „el“ a fost aşezată în spaţiul semnelor oriunde persoana
reprezentată prin „ea“ a fost aşezată. Dacă „el“ este la stânga şi „ea“ este la dreapta atunci
semnul se mişcă de la stânga la dreapta şi ar trebui să priveşti către dreapta.
La dreapta este şi obiectivul verbului direcţional, de aceea, privitul către obiectiv este o
bună regulă a întoarcerii atunci când folosim verbe direcţionale.
În mod asemănător, trebuie să priveşti spre stânga pentru ea – AJUTĂ- el. În partea finală a
propoziţiei poţi continua privitul spre dreapta sau te poţi rezuma la o poziţie normală cu contact
vizual cu partenerul tău.
Acum, hai să schimbăm această propoziţie în „El a rugat-o: Vrei să mă ajuţi, te rog, la
temă?“, pe care o putem traduce:
el – ROAGĂ – ea, ÎNVĂŢ- tu –AJUŢI – mine TE ROG?
Dacă păstrezi aceleaşi locuri pentru cele două pronume în spaţiul semnelor, îţi mişti corpul
spre dreapta când scrii el –ROAGĂ – ea. Apoi vei personaliza întrebarea, continuând să priveşti
la dreapta în timp ce scrii toată întrebarea. Pentru că ai devenit persoana reprezentată de
prenumele EL, vei scrie tu – AJUŢI –mine dinspre dreapta către tine.

4. Comparaţia

Calităţile vizuale şi spaţiale ale ASL produc mijloace convenabile pentru a face comparaţii.
Aceasta se face localizând obiectele în spaţiul semnelor şi apoi folosind mişcarea corpului şi a
privirii pentru a stabili comparaţia. Un vorbitor, când compară două căni, trebuie să plaseze unul
în dreapta spaţiului semnelor şi celălalt în stânga. Apoi, de exemplu, privind în jos spre dreapta
şi zâmbind, vorbitorul indică un grad de afecţiune sau sentimente pentru acel câine. O privire în
jos spre stânga însoţită de o încruntare va face evident faptul că vorbitorului nu-i place de acest
câine, ca de celălalt.

RECAPITULARE

În afară de fiecare propoziţie, scrie direcţia în care ai putea mişca corpul şi privirea când
„scrii“. Ţine minte că nu contează dacă ai ales dreapta sau stânga spaţiului semnelor, atâta timp
când ţii minte unde ai plasat oamenii sau obiectele. De exemplu:
Ea i-a spus frăţiorului: „Nu mânca cartofi prăjiţi în pat.“ priveşti la dreapta şi în jos.
Dar el i-a răspuns, „Pleacă.“ priveşti la stânga şi în sus.

1. Am văzut un poliţist stând lângă fereastra maşinii mele. Nu arăta fericit.

2. „Priveşte! Poţi vedea pasărea de pe acoperiş?“
3. Profesorul i-a spus lui John: „Mulţumesc c-ai făcut o treabă aşa bună“
4. Copilul a întrebat profesorul „Pot să fiu o broască în piesă?“
Profesorul a răspuns: „Nu pentru că ai fost o broască anul trecut“.
5. Am privit zmeul zburând pe cer.
6. Am fost şocat când l-am văzut stând lângă mine.
7. Stăteam întins pe pământ când a venit mătuşa mea şi a spus: „Iarba este udă, te rog,
ridică-te“.
8. Meciul a fost amânat pentru mâine.
9. I-am spus câinelui meu: „Stai şi o să te hrănesc“.
10. Am privit peste umăr şi mi-am văzut colegul de clasă.
 RĂSPUNSURI
1. Priveşti la stânga (afară din maşină).
2. Priveşti în sus la dreapta (sau stânga)
3. Imaginează ţi că John stă jos şi profesoara în picioare; apoi priveşte şi spre stânga (sau
dreapta).
4. Când „scrii“ ce întreabă copilul, ridică-ţi privirea spre dreapta (sau stânga) când scrii ce
răspunde profesorul, priveşte-n jos şi spre stânga (sau dreapta).
5. Priveşte sus pe cer de parcă zboară zmeul.
6. Priveşte direct spre stânga (sau dreapta).
7. Priveşte jos în faţa ta.
8. Priceşte-ţi partenerul deoarece nu este nevoie să-ţi muţi privirea.
9. Priveşte jos în faţa ta (sau spre stânga sau dreapta).
10. Priveşte peste umărul drept (sau stâng) .

CAPITOLUL 10

VORBIND DESPRE TIMP

Obiective ale limbajului

Studentul va:
1. folosi regulile #2 timp cu adverbe de timp
#5 întrebări care cer informaţii.
2. folosi o tehnică pentru indicarea timpului în ASL.
3. folosi 21 semne noi în trei dialoguri profesionale.

Lecţia 18. Linia timpului

DIALOGURILE MAESTRULUI

Timpul trecut: dialog

Jenny: IERI, FACI – ce TU?

Ce ai făcut ieri?
Michael: IERI, EU CARTE CITESC.
Am citit o carte ieri.

Semnele maestrului (p. 256-257, semne)

Timpul prezent: dialog

Michael: AZI, FACI – ce TU?

Ce faci azi?
Jenny: AZI, EU POVESTE SCRIU.
Scriu o poveste azi.

Semnele maestrului (p. 258, semne)

Timpul viitor: dialog

Jenny: MÂINE, FACI – ce TU?

Ce faci mâine?
Michael: MÂINE, EU TABLOU DESENEZ.
 Voi desena un tablou mâine.

Semnele maestrului (p. 259-262, semne)

Ce este în semne (note despre gramatică)

1. Linia timpului

Corpul şi spaţiul semnelor împreună indică timpul în ASL. Corpul reprezintă timpul
prezent. Mişcarea semnelor spre spatele corpului reprezintă acţiune şi evenimente care au avut
loc în trecut. Mişcarea spre faţa corpului reprezintă acţiune şi evenimente care vor avea loc, sau
viirorul. Astfel linie timpului merge dinspre faţa spre spatele corpului. Poziţia semnelor pentru
adverbele de timp ilustrează relaţia lor cu linia timpului.

2. Regula #2. Timp cu adverbe de timp

Semnele în ASL nu sunt marcate pentru timp. Tu arăţi timpul mai întâi „scriind“ un adverb
de timp, care stabileşte timpul pentru propoziţiile care urmează. După ce scrii adverbul de timp,
timpul rămâne acelaşi până este schimbat. Dialogul maestrului are următoarele adverbe de timp:
IERI, EU CARTE CITESC.
AZI, EU POVESTE SCRIU.
MÂINE EU TABLOU DESENEZ.

3. Regula #5. Întrebări care cer informaţii

Întrebările –wh din această lecţie iau în considerare regula #2, deoarece fiecare dintre ele
începe cu un adverb de timp, care stabileşte timpul pentru întrebare. Cele trei întrebări –wh din
dialog sunt:
IERI, FACI TU?
AZI, FACI-ce TU?
MÂINE, FACI-ce TU?

4. Gramatica facială

Semnele non-manuale pot clarifica timpul intenţionat. Un set de semnale este folosit să
arate că ceva s-a petrecut recent în timp. Aceste semne includ: ridicarea umerilor şi mişcarea
lor un pic înainte, strângând muşchii din jurul gurii (cu gura deschisă sau nu) şi înclinarea
capului într-o parte sau înainte. Aceste semne vor fi corespunzătoare dacă ai folosit semnul
RECENT, pentru a arăta că ceva tocmai s-a petrecut acum câteva minute. Nu ar fi corect să
foloseşti aceste semne pentru a vorbi despre ceva ce s-a petrecut recent, într-un sens mai general
cum ar fi: „Ea s-a mutat recent într-o nouă casă“.
Un alt set de semne este folosit pentru a arăta că ceva s-a petrecut în trecutul îndepărtat sau
viitor. Aceste semne sunt: obrajii umflaţi cu sprâncenele, fie ridicate sau strânse. Exemplu de
propoziţii în care sunt folosite aceste semne sunt:
„Cu mult timp în urmă bivolii colindau liberi prin prerie.“ şi „Va trece mult timp în viitor
până oamenii vor putea să călătorească în afara sistemului nostru solar“

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. Înainte

Două semne pentru „înainte“ sunt prezentate în această lecţie. Semnul ÎNAINTE arătat în
ilustraţii se referă la un eveniment sau acţiune care s-a petrecut înainte de un anumit punct în
timp. Exemple de când este folosit sunt:
„Eu sosesc acolo înaintea ei.“
„Dinozaurii au locuit pământul înaintea oamenilor.“
 „Voi sosi acolo înainte de ora cinci după-masă.“
Alt semn pentru „înainte“ se face în acelaşi mod ca semnul TRECUT. Se referă la ceva ce
s-a petrecut în trecut ca în propoziţiile:
„Te-am întâlnit înainte.“
„Nu-mi amintesc unde obişnuiam să-mi pun înainte cărţile.“

2. După

Semnul DUPĂ se referă la un eveniment sau acţiune care s-a petrecut sau se va petrece
după un anumit moment în timp. Astfel se referă la ceva ce s-a petrecut după altceva.
Exemplu: „Te voi întâlni după meci“ şi „Şcoala s-a închis după ce a venit viscolul“.

3. Sinonime ASL

Semn Folosit şi pentru

A DESENA // ARATĂ, ARTISTIC, A ILUSTRA, ILUSTRAŢIE

REVISTĂ // ARTICOL, BTOŞURĂ, CATALOG, PAMFLET
ZIAR // A TIPĂRI, TIPĂRITURĂ
TRECUT // ÎNAINTE, PRECEDENT, ÎN URMĂ
TABLOU, DESEN // FOTOGRAFIE, A FOTOGRAFIA
POEZIE // POEM
PREZENT // CONTEMPORAN, CURENT, ÎN PREZENT, ACTUAL
ACUM // IMEDIAT
PESTE PUŢIN TIMP // ÎN SCURT TIMP
POVESTE // MARATIV, ROMAN, FRAZĂ, PROZĂ, POVESTIRE, PARABOLĂ
(PILDĂ)

ACTIVITĂŢI PRACTICE

1. Învăţarea profesională

Exersaţi scrierea celor trei dialoguri înlocuind semnele din lista semnelor maestrului. Când
scrii întrebările, asigură-te că foloseşti semnele non-manuale corespunzătoare.

2. Practică suplimentară

Foloseşte semne verbale direcţionale din Capitolul #6. pentru a crea zece propoziţii care includ
semne pentru adverbe de timp învăţate în această lecţie. Scrie o traducere englezească pentru
fiecare din propoziţiile tale. „Scrie“ propoziţia unui partener. Aminteşte-ţi că ilustraţiile pentru
verbele direcţionale din această carte sunt pentru propoziţia neutră a semnului. În următoarele
exemple, subiectul şi complementul propoziţiei sunt incluse în mişcarea semnului verbal.
Verifică cu un profesor, ca să te asiguri că faci semnul corect.
Exemplu:
a. AZI, PROFESOARA (arăţi dreapta) CARTE – tu – DAI – ei.
Dă cartea profesoarei azi.
b. CU MULT TIMP ÎN URMĂ, BETTY (arăţi stânga) ea – INFORMEAZĂ –
mine ŞCOALĂ EA PLACE.
Acum mult timp, Betty mi-a spus că îi place şcoala.
c. SĂPTĂMÂNA VIITOARE, TU MINE SMNE ÎNVĂŢAT unul – pe – altul.
Săptămâna viitoare, tu şi cu mine ne vom învăţa semne unul pe altul.
 Lecţia 19 Vorbind despre timp

OBIECTIVE DESPRE TIMP

Studentul va:
a. folosi regulile:
1. subiect / comentariu,
2. timp cu adverbe de timp,
3. întrebări simple da / nu,
4. întrebări lungi da / nu,
5. întrebări care cer informaţii,
7. întrebări retorice,
8.ordonarea de propoziţii simple,
10.negaţia.

b. folosi 14 semne noi într-un dialog profesional

DIALOGUL MAESTRULUI

Reb: ÎN SFÂRŞIT! EU AŞTEPT O ORĂ

În sfârşit. Am aşteptat o ară.
Rachel: TU AŞTEPŢI DE CE? TU SOSEŞTI DEVREME.
Ai aşteptat pentru că ai sosit devreme.
Reb: ADEVĂRAT. DUMINICĂ ÎNSOŢEŞTI – mine FILM VREI TU?
Este adevărat. Vrei să vii cu mine la un film duminică?
Rachel: NU POT. ACEASTĂ SĂPTĂMÂNĂ, EU OCUPATĂ.
Nu pot. Sunt ocupată săptămâna aceasta.
Reb: LUNA VIITOARE, TU OCUPATĂ?
Eşti ocupată luna viitoare?
Rachel: NU. LUNA VIITOARE, ORARUL MEU GOL.
Nu. Luna viitoare orarul meu este gol.
Reb: TU NOROCOASĂ. ACEST AN, ORARUL MEU PLIN
Eşti norocoasă. Anul acesta programul meu este plin.
Rachel: TU DISPONIBILĂ CÂND?
Când eşti disponibilă?
Reb: SĂPTĂMÂNA VIITOARE EU NU POT. ÎN TREI SĂPTĂMÂNI LUNI?
Nu pot săptămâna viitoare. Poate într-o luni peste trei săptămâni?
Rachel: BINE. NE VEDEM PESTE TREI SĂPTĂMÂNI.

SEMNELE MAESTRULUI (p. 267-269, semne)

CE ESTE ÎN SMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Regula #1. Subiect / comentariu

Dialogul ilustrează cum poate fi folosită structura de propoziţie subiect / comentariu,

pentru a vorbi despre timp:
a. EU AŞTEPT, O ORĂ.
b. ACEASTĂ SĂPTĂMÂNĂ, EU OCUPATĂ.
c. LUNA VIITOARE, ORARUL MEU GOL.
d. ACEST AN AOARUL MEU PLIN.
În fiecare dintre aceste propoziţii, adverbul de timp este aşezat la începutul propoziţiei. Această
strategie stabileşte, de asemenea, timpul în propoziţiile b, c şi d. Folosirea structurii subiect /
comentariu pentru aceste propoziţii pune accentul pe comentariul care se face în fiecare.
Deoarece timpul din dialog este important, semnele non-manuale asociate cu structura subiect /
comentariu se folosesc pentru a accentua adverbele de timp.
În propoziţia a, adverbul de timp O ORĂ se foloseşte pentru a fece un comentariu despre câteva
timp Reb a aşteptat-o pe Rachel să apară.

2. Regula #2. Timpul cu adverbe de timp

a. LUNA VIITOARE, TU OCUPATĂ?

b. PESTE TREI SĂPTĂMÂNI, LUNI?

În propoziţia a subiectul este primul deschis (LUNA VIITOARE) urmat de o întrebare da / nu

despre el (TU OCUPATĂ). În propoziţia b toate semnele se folosesc pentru a întreba despre un
anumit timp. Nu este nevoie să incluzi filmul în întrebare deoarece dialogul este despre găsirea
unei zile să mergi să vezi un film.

3. Regula #4. Întrebări lungi da / nu

Timpul, subiectul şi întrebarea sunt combinate în următoarea întrebare da / nu:

Timp // DUMINICĂ
Subiect // ÎNSOŢEŞTE-MĂ FILM

Întrebare // VREI TU?

4. Regula #5. Întrebări care cer informaţii

Întrebarea –wh din dialog plasează semnul CÂND la sfârşitul propoziţiei:

TU DISPONIBILĂ CÂND?

5. Regula #7. Întrebări retorice

Următoarea întrebare retorică a fost folosită să explice de ce Reb a aşteptat-o o oră:

TU AŞTEPŢI DE CE? TU SOSIT DEVREME.
Se pune întâi întrebarea şi apoi se dă imediat un răspuns.

6. Regula #8. Ordonarea propoziţiilor simple

O remarcă de salut obişnuită când te desparţi este ilustrată în propoziţia:

TE VĂD PESTE TREI SĂPTĂMÂNI.
Propoziţia TE VĂD este urmată de adverbul de timp PESTE TREI SĂPTĂMÂNI. O altă
propoziţie simplă în dialog era:
TU NOROCOASĂ.

7. Regula #10. Negaţia

Dialogul oferă trei explicaţii de negaţie. În două cazuri Rachel „scrie“ NU POT sau NU ca
răspuns la o întrebare. Când răspunzi la o întrebare da / nu , un simplu semn DA sau NU
sau alt negativ, este deseori suficient. În al doilea caz, Reb explică că ea nu poate face ceva
săptămâna viitoare.
SĂPTĂMÂNA VIITOARE EU NU POT.
Semnul negativ NU POT este plasat la sfârşitul propoziţiei.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. Săptămâna viitoare
 Semnul SĂPTĂMÂNA VIITOARE foloseşte linia timpului pentru a reprezenta conceptul
de o săptămână de acum încolo. Semnul SĂPTĂMÂNĂ se face şi apoi mâna se mişcă
înainte pe lângă mâna staţionară (exemplu: în viitor).

2. Peste trei săptămâni

Acesta este un exemplu de cum sunt încorporate numerele într-un semn. Semnul
SĂPTĂMÂNA VIITOARE se face cu forma mâinii 3 ( un procedeu obişnuit în ASL.

3. Sinonime ASL

Unele semne pot fi folosite şi pentru alte lucruri.

Subiect De asemenea folosit pentru

SĂPTĂMÂNA VIITOARE // PESTE O SĂPTĂMÂNĂ, ÎNTR-O SĂPTĂMÂNĂ

ACTIVITĂŢI PRACTICE

1. Model pentru regulile #1. Subiect / comentariu şi #7. Întrebări retorice

Interpretul A:
a. iniţiază conversaţia cu o remarcă:
b. descrie un subiect
c. face un comentariu despre subiect

Remarcă: ÎN SFÂEŞIT!
Subiect: EU AŞTEPT
Comentariu: O ORĂ
Interpretul B:
a. pune o întrebare retorică;
b. răspunde la întrebare.
Întrebare retorică: TU AŞTEPŢI DE CE?
Răspuns: TU SOSIT DEVREME.

Practică:
Interpretul A: ÎN SFÂRŞIT! EU AŞTEPT, O ORĂ
Interpretul B: TU AŞTEPŢI DE CE? TU SOSIT DEVREME.

2. Model pentru regulile #1. subiect / comentariu, #4. întrebări lungi da / nu şi

#10. negaţia

Interpretul A:
a. face o remarcă despre un comentariu precedent;
b. stabileşte timpul „scriind“ un adverb de timp;
c. descrie subiectul;
d. pune o întrebare da / nu despre subiect

Remarcă: ADEVĂRAT;
Timp: DUMINICĂ;
Subiect: ÎNSOŢEŞTE-MĂ FILM;

Întrebare: VREI TU?

 Interpretul B:
a. răspunde cu o negaţie la întrebare;
b. descrie un subiect;
c. face un comentariu despre subiect.

Răspuns: NU POT;
Subiect: ACEASTĂ SĂPTĂMÂNĂ;
Comentariu: EU OCUPAT.

PRACTICĂ:
Interpretul A: ADEVĂRAT DUMINICĂ ÎNSOŢEŞTE-MĂ FILM VREI TU?
Interpretul B: NU POT. ACEASTĂ SĂPTĂMÂNĂ, EU OCUPAT.

3. Model pentru regulile #1. subiect / comentariu, #3. întrebări simple da / nu şi

#8. ordonarea de propoziţii simple

Interpretul A:
a. descrie un subiect;
b. pune o întrebare da / nu despre subiect
Subiect: LUNA VIITOARE
Întrebare: TU OCUPAŢĂ?

Interpretul B:
a. răspunde cu o negaţie;
b. descrie un subiect:
c. face un comentariu despre subiect.
Răspuns: NU
Subiect: LUNA VIITOARE
Comentariu: ORARUL MEU GOL.

Interpretul A:
a. face o remarcă folosind o structură de propoziţie simplă;
b. descrie un subiect;
c. face un comentariu.
Remarcă: TU NOROCOASĂ
Subiect: ACEST AN
Comentariu: ORARUL MEU PLIN.

PRACTICĂ:
Interpretul A: SĂPTĂMÂNA VIITOARE, TU OCUPAT
Interpretul B: NU. SĂPTĂMÂNA VIITOARE, ORARUL MEU E GOL.
Interpretul A: TU NOROCOASĂ. ACEST AN ORARUL MEU E PLIN.

4. Model pentru regulile#3. întrebări simple da / nu, #5. întrebări care cer
informaţii. #8. ordonarea de propoziţii simple şi #10. negaţia

Interpretul A:
a. descrie subiectul
b. pune o întrebare –wh despre subiect
Subiect: TU DISPONIBILĂ.
Întrebare: CÂND?

Interpretul B:
a. descrie subiectul
 b. scrie o negaţie despre subiect
c. pune o nouă întrebare, propunând o nouă dată când vei fi tu disponibil.
Subiect: SĂPTĂMÂNA VIITOARE
Negaţie: EU NU POT
Întrebare: PESTE TREI SĂPTĂMÂNI. LUNI?

Interpretul A:
a. face o remarcă despre ce a spus;
b. descrie o acţiune;
c. stabileşte un adverb de timp.
Remarcă: BINE.
Acţiune: TE VĂD.
Timp: PESTE TREI SĂPTĂMÂNI.

PRACTICĂ:
Interpretul A: TU DISPONIBILĂ CÂND?
Interpretul B: SĂPTĂMÂNA VIITOARE EU NU POT. PESTE TERI SĂPTĂMÂNI,
LUNI.
Interpretul A: BINE. TE VĂD PESTE TREI SĂPTĂMÂNI.

5. Învăţarea profesională

Exersaţi scrierea celor trei dialoguri înlocuind semnele din lista semnelor maestrului. Când scrii
întrebările, asigură-te că foloseşti semnele non-manuale corespunzătoare.

5. Practică suplimentară

Creează cinci propoziţii legate de timp. Scrie cuvântul englezesc pentru propoziţiile ASL şi
traducerile englezeşti. „Scrie-ţi“ propoziţiile unui partener care va nota traducerea
englezească, pentru a compara cu traducerile tale. Două exemple sunt:
a. PESTE TREI SĂPTĂMÂNI, ŞCOALA TERMINĂ.
Şcoala se termină peste trei săptămâni sau Peste trei săptămâni, şcoala se va
termina.
b. eu – AJUT – tine CÂND? O LUNĂ ÎN URMĂ
Când te-am ajutat? A fost acum o lună. Ţine minte că sunt mai multe feluri de a
traduce o propoziţie ASL în engleză. Oricum, deşi exprimarea traducerilor poate fi
diferită, înţelesul ar trebui să fie acelaşi.

Lecţia 20 Construcţia vocabularului. Adverbe de timp

Obiectivele limbajului

Studentul va
1. folosi regulile de gramatică variate pentru a crea un dialog.
2. folosi formele de plural ale adverbelor de timp.
3. încorpora numerele 1-9 în adverbe de timp.
4. folosi 20 de semne noi pentru adverbele de timp într-un dialog de sine-stătător
(propriu).

SEMNELE MAESTRULUI (p. 276-277, semne)

1. Zilele săptămânii
2. Forma de trecut şi viitor
Următoarele semne folosesc linia timpului pentru a se referi la un timp care este să fie trecut
(mâna se mişcă spre spatele umărului) sau viitor (mâna se mişcă spre faţa corpului).
– (p. 278, semne)

3. Forma adverbială
Pentru a crea forma adverbială –wh, mişcarea mâinii dominante este repetată în ORĂ,
SĂPTĂMÂNĂ şi LUNĂ. Semnul ANUAL se face repetând semnul pentru ANUL VIITOR.
Semnul ZILNIC se face repetând semnul pentru MÂINE.
– (p. 279, semne)

4. Introducerea numerelor în ore, zile, săptămâni şi luni

Numerele 1-9 pot fi folosite cu semnele pentru ORĂ, ZI, SĂPTĂMÂNĂ şi LUNĂ, pentru a
reprezenta conceptele: o oră, două ore... nouă ore; o zi, două zile...nouă zile; o săptămână, două
săptămâni... nouă săptămâni; şi o lună, două luni... nouă luni. Unii oameni folosesc şi această
tehnică pentru a scrie un an, doi ani şi aşa mai departe, în timp ce alţii fac întâi numerele şi apoi
semnul AN –cu alte cuvinte , ei nu includ numărul în semnul pentru an:
1-9 ORE (vezi ilustraţiile pentru TREI ORE şi ŞAPTE ORE).
1-9 zile ( vezi ilustraţiile pentru PATRU ZILE şi ŞASE ZILE).
1-9 SĂPTĂMÂNI (vezi ilustraţiile pentru CINCI SĂPTĂMÂNI şi NOUĂ SĂPTĂMÂNI).
1-9 LUNI (vezi ilustraţiile pentru DOUĂ LUNI şi OPT LUNI).

– (p. 280-281, semne)

Semnele pentru 1-9 SĂPTĂMÂNI pot fi incluse în semnele pentru:

a. SĂPTĂMÂNA VIITOARE să dai
b. ÎNTR-O SĂPTĂMÂNĂ. ÎN DOUĂ SĂPTĂMÂNI... ÎN NOUĂ
SĂPTĂMÂNI.
c. SĂPTĂMÂNA TRECUTĂ să dai
ACUM O SĂPTĂMÂNĂ, ACUM DOUĂ SĂPTĂMÂNI,... ACUM NOUĂ
SĂPTĂMÂNI.

5. Mai multe adverbe de timp (282-283, semne)

ACTIVITĂŢI PRACTICE

Alegeţi semne învăţate din oricare dintre lecţiile anterioare pentru a crea dialoguri care
includ semnele învăţate în această lecţie. Folosiţi oricare sau toate regulile gramaticale
ASL. Faceţi propoziţii scurte şi scrieţi numărul regulii alături de fiecare. Un exemplu de
dialog este:
Interpretul A: BUNĂ PETER, ŞCOALA ÎNCEPE CÂND? (Regula #5).
Bună Peter, când începe şcoala?
Interpretul B: ŞCOALA ÎNCEPE PESTE PATRU SĂPTĂMÂNI MARŢI (Regula #1)
Şcoala începe marţi peste patru săptămâni.
Interpretul A: SĂPTĂMÂNA VIITOARE MARŢI, STUDIEZI TU VREI? (Regula #4).
Marţea viitoare vrei să studiezi?
Interpretul B: SĂPTĂMÂNA VIITOARE MARŢI BINE. NE VEDEM MAI TÂRZIU (Regula
#8). Săptămâna viitoare marţi îmi convine. Ne vedem mai târziu.

RECAPITULAREA LECŢIILOR 15-20

Traduce fiecare dintre propoziţiile următoare în ASL, scriind cuvântul englezesc al semnelor
folosite în traducere şi scriind-o.
1. Pot să împrumut cartea ta?
2. Eu studiez ASL în fiecare zi pentru că sora mea este surdă.
3. Încep lucrul la ora şapte dimineaţa.
4. Ţi-e cald sau frig?
5. Eu locuiesc în Philadelphia.
6. Verişoara mea este analist programator.
7. Camera mea este întunecoasă şi liniştită.
8. Când ai terminat de scris poezia?
9. Cum îl cheamă pe unchiul tău?
10. Este femeia aceea ingineră sau secretară?

Răspunsuri (pot fi şi alte traduceri decât cele de aici):

1. CARTEA TA, tu – ÎMPRUMUŢI – mie?
2. ÎN FIECARE ZI EU STUDIEZ ASL DE CE? SORA MEA SURDĂ.
3. LUNI DIMINEAŢA, EU ÎNCEP LUCRUL, ORA 7.
4. TU SIMŢI CALD RECE CARE?
5. EU TRĂIESC UNDE? PHILADELPHIA.
6. VERIŞOARA MEA, EA COMPUTER ANALIST.
7. CAMERA MEA, ÎNTUNECOASĂ LINIŞTITĂ.
8. TU POEZIE SCRII TERMINI, TIMP?
9. UNCHIUL TĂU, NUME?
10. FEMEIE ACOLO EA INGINERĂ SECRETARĂ CARE?

CAPITOLUL 11

CLASIFICATORII ŞI JOCURILE MONDIALE PENTRU SURZI

CLASIFICATORII: PENSULA (PENELUL) ASL

O tehnică a semnelor care este relativ uşoară de înţeles şi inclusă în ASL este folosirea
„clasificatorilor ASL“. Aceşti „clasificatori“ sunt forme diferite ale mâinii care reprezintă
un substantiv şi arată locul şi, de a semenea, posibilă acţiunea acelui substantiv. De
exemplu arătătorul ridicat vertical al mâinii – pumn poate reprezenta o persoană ce s-ar
putea mişca dintr-un loc în altul, merge sus sau jos sau într-un lift, sau întâlni o altă
persoană (când cele două forme identice ale mâinii – pumn cu arătătoarele ridicate sunt
adunate). O altă posibilitate ar putea fi să foloseşti forma „clasificatorului“ pentru a
reprezenta stâlpii de telefon din afara unei ferestre de autobuz sau tren. Viteza trenului sau
autobuzului ar putea fi reprezentată de viteza mişcării mâinii (în timp ce stâlpii trec pe
lângă fereastră).
Un alt „clasificator“ de acest tip este forma de trei a mâinii, care reprezintă un vehicul
terestru sau maritim (maşină, autobuz, camion, camionetă sau vapor). De exemplu „Maşina
s-a oprit şi s-a întors în parcare.“ poate fi comunicată cu poziţia în trei a mâinii, ţinută în
poziţie orizontală. În mod asemănător, o barcă poate fi reprezentată în timp ce se mişcă
înainte prin apa despicată.
Bernand Bragg and Jack Olson
Meeting Halfway in American Sing Language

PĂSTREAZĂ SEMNUL ACELA...

Clasificatorii nu sunt unici în ASL sau alt limbaj al semnelor. Limba vorbită, Navajo,
foloseşte clasificatori în moduri aproape identice cu ASL. Japoneza foloseşte clasificatorii
când numără oameni, obiecte şi evenimente. Dar vorbitorii nativi de engleză pot considera
clasificatorii dificili, deoarece engleza nu are sistem de clasificatori. Acest capitol prezintă
nişte clasificatori ASL obişnuiţi. Aceşti clasificatori şi alţii pot fi folosiţi să scoată în
evidenţă forma unei clădiri, modelul unei rochii, curgerea unui robinet de apă, raze de soare,
şchiopătatul unui atlet rănit, răspândirea multor furnici ş.a.m.d. Am putea chiar spune că
clasificatorii au un simţ al drmaticului: însuşirea clasificatorilor te va ajuta, cel puţin, să
pictezi imaginile în aer.

CE SUNT CLASIFICATORII ŞI CUM ÎI REPREZENTĂM ÎN TEREN

Clasificatorii sunt un set de semne folosite pentru a descrie:

a. o caracteristică fizică a unui substantiv şi / sau
b. mişcarea sau locul unui subiect.
c. Fac „scrierea“ mai artistică, reprezentând forma unui obiect, mărimea,
adâncimea, mişcarea şi / sau locul.
d. Trăsătura importantă a unui clasificator este forma mâinii. În acest text, semnele
care servesc ca şi clasificatori sunt identificaţi în trei părţi. Prima parte este
simbolul cl- , care denotă că semnul este un clasificator.
A doua parte îi dă mâinii forma un număr sau litere: dacă doar o literă sau un număr
este arătat, de exemplu: cl- F sau cl- 2, atunci doar mâna dominantă este folosită, atunci va
fi specificată folosind termenul dreapta sau stânga, pentru a arăta care mână este folosită
pentru a face clasificatorii. În cl-F(dreapta), de exemplu, mâna dreapta este folosită. Dacă
este arătată o literă dublă sau număr duble, ca în cl-LL sau cl-33, ambele mâini sunt
clasificatoare.
A treia parte ne spune ce trăsătură sau acţiune a unui subiect îl reprezintă
clasificatorii. Deşi un clasificator reprezintă o trăsătură sau acţiune a unui subiect, el nu
este semnul pentru acel subiect. Un exemplu de clasificator este arătat în următoarea
ilustraţie (p. 286).
Forma mâinii clasificatoare cl- 1: merge – pe lângă – mine ne spune că vorbitorul se
referă la o persoană sau animal, deoarece forma mâinii 1 este folosită să reprezinte un om
sau animal. Mişcarea mâinii legată de vorbitor arată o persoană sau animal trecând pe
lângă vorbitor.
Clasificatorul singur nu identifică subiectul sau complementul unei propoziţii. Aceasta
trebuie făcută adăugând mai multe informaţii, ca în următoarele propoziţii:
a. NEPOTUL MEU cl-1: trece - pe lângă – mine.
b. CALUL TĂU cl-1: trece – pe lângă – mine.
În propoziţia a ştim că vorbitorul spune despre nepotul lui sau ei, trecând pe lângă el / ea.
În propoziţia b subiectul este calul adresantului. Mai multe informaţii pot fi adăugate
acestor propoziţii, pentru a indica timpul când s-au petrecut ambele evenimente.
c. ACUM O ORĂ, NEPOTUL MEU cl-1: trece – pe lângă – mine.
Nepotul meu a trecut pe lângă mine acum o oră.
d. IERI, CALUL TĂU cl-1: trece – pe lângă – mine.
Ieri, calul tău a trecut pe lângă mine.
În propoziţiile a-d, clasificatorii cl-1: trece – pe lângă – mine descrie o acţiune legată de
subiectul propoziţiei. clasificatorul, nu este, de fapt, semnul pentru „trece“.

O REGULĂ DE BAZĂ PENTRU FOLOSIREA CLASIFICATORILOR

a. ROŞU STILOU cl-1: pe – raft.

Stiloul roşu este pe raft (p. 287, semne)
b. FRIPTURĂ cl- LL: mare.
Friptura este mare (288, semne).
Trebuie să fie clar ce reprezintă un clasificator înainte de a putea fi folosit. Astfel, model de
bază de propoziţii pentru folosirea clasificatorilor este
Substantiv(e) / clasificator

În prima parte a propoziţiei, vorbitorul identifică subiectul, complementul sau ambele.

Exemplu de folosire a regulii:
a. Sunt mulţi oameni care merg la film (semne);
b. Este puţin lapte în pahar (semne);
c. Bob l-a urmărit pe Ted (semne).
În toate trei exemplu, subiectele din propoziţii sunt scrise mai întâi, apoi un clasificator
este folosit să reprezinte substantivul. În propoziţia a, clasificatorul care indică un grup de
oameni mişcându-se într-o anume direcţie este folosit reprezentând mişcarea oamenilor.
În propoziţia b clasificatorul pentru indicarea unei cantităţi mici este folosit să arate cât
lapte a rămas în pahar.
În propoziţia c, ambele mâini sunt folosite ca şi clasificatori, reprezentând un vehicul
trecând pe lângă altul.

POZIŢIONAREA CU CLASIFICATORI

Mişcarea unui clasificator pentru o persoană sau un animal în spaţiul semnelor nu este
un eveniment la întâmplare. Fiecare mişcare este o reprezentare clară a unei acţiuni, că
cineva sau ceva a făcut să acorzi atenţie locului clasificatorului în spaţiul semnelor şi în
special unde se termină mişcarea clasificatorului.
Poziţia finală a clasificatorului marchează locul subiectului sau a complementului în
spaţiul semnelor. Vorbitorul se poate referi mai târziu la subiectul sau complementul unei
propoziţii, doar arătând locul unde au fost marcaţi în spaţiul semnelor.

TIPURI DE CLASIFICATORI

Urmează o listă de clasificatori comuni şi trăsătura fizică a unui subiect pe care-l

reprezintă. Majoritatea clasificatorilor pot reprezenta mai mult decât o singură trăsătură
fizică. De exemplu propoziţia „un obiect mic rotund de pe masă“ poate fi „scrisă“ folosind
un singur clasificator, care descrie mărimea (mic), forma (rotund) şi locul (pe masă).

A. Clasificatori care descriu vehicule (cu motor)

1.Vehicul cu motor (cl-3)

Exemplu de cum este folosit acest clasificator: în toate exemplele, doar clasificatorul este
arătat şi nu semnele pentru substantive (semne)

2. Două vehicule (cl-33)

B. CLASIFICATORI CARE ARATĂ ACŢIUNEA UNOR OAMENI SAU LUCRURI

(semne);

3. Om sau animal (cl-1) (semne);

4. Doi oameni sau două animale (cl-11 sau cl-44) (semne);
5. Mulţi oameni într-un rând (cl-44) (semne);
6. O mare cantitate de lucruri mişcându-se într-o direcţie anume (cl-55) (semne);
7. O persoană stând în picioare sau mergând pe jos (cl-V) (semne);
8. Scaun, persoană sau animal stând jos (cl-îndoit V) (semne);

C. CLASIFICATORI CARE ARATĂ MĂRIMEA ŞI FORMA LUCRURILOR

(semne)

9. Obiecte cilindrice (cl-1) (semne);

10. Obiecte plate (cl-B) (semne);
11. Obiecte mici, plate şi rotunde (cl-F) (semne);
12. Mare, plat şi rotund (cl-LL) (semne);
13. Obiecte (cu conţinut) mici (cl-C) (semne);
14. Obiecte (cu conţinut) mari (cl-CC) (semne)
15. Suprafeţe plate / netede (cl-BB) (semne);

D. CLASIFICATORI CARE ARATĂ CANTITATEA (semne)

16. Cantitate mică (cl-G) (semne);

17. Cantitate medie (cl-L) (semne);
18. Cantitate mare (cl-BB) (semne);

E. CLASIFICATORI CARE ARATĂ UN OBIECT STAŢIONAR (semne)

19. Obiect staţionar (cl-A) (semne);

F. CLASIFICATORI CARE ARATĂ CURGEREA LUCRURILOR (semne)

20. Curgerea lichidului (cl-4) (semne);

21. Curgerea obiectelor (cl-44) (semne).

PLANURI

Mulţi clasificatori care reprezintă o persoană, animal sau lucru, pot fi mişcaţi pentru a
indica pluralitatea. Deseori, ambele mâini sunt folosite când se face forma plurală a unui
clasificator. Următoarele ilustraţii arată pluralul a trei clasificatori. Compară fiecare dintre
ele cu forma singulară a clasificatorului arătată în secţiunea anterioară. (semne)
Observă că în ilustraţia multor scaune dintr-un semicerc, clasificatorul descrie obiectul
(scaun), numărul obiectelor (multe) şi locul obiectelor în legătură unul cu altul (aliniate
într-un semicerc).

RECAPITULARE

Scrie simbolul pentru clasificatorul care este cel ami potrivit pentru a reprezenta fiecare
dintre următoarele propoziţii:
1. o turmă de căprioare
2. o scurgere mare într-o ţeavă de apă
3. un pieton traversând strada
4. mărimea unui butoi
5. liniştea unei mări calme
6. valurile unui ocean agitat
7. două sticle de sifon
8. un stâlp de telefon căzut
9. doi oameni stând alături
10. zece lămpi într-un şir
11. un şir de oameni
12. un teanc de hârtie de 2, 54 cm.
13. o gaură mare într-un vas
14. un zmeu pe cer
15. o bancă, clătinându-se în părţi.

Răspunsuri
1. cl-55
2. cl-4>
3. cl-1
4. cl-CC
5. cl-BB
6. cl-BB
7. cl-C
8. cl-1
9. cl-11
10. cl-A
11. cl-44
12. cl-G
13. cl-LL
14. cl-B
15. cl-3.

Lecţia 21 Prezentarea clasificatorilor: Persoana

OBIECTIVELE LIMBAJULUI

Studentul va:
1. folosi regulile 3; 8.
2. demonstra folosirea clasificatorului cl-1 într-o propoziţie şi recunoaşte cum este folosit
pentru a reprezenta legătura dintre subiectul şi complementul unei propoziţii.
3. folosi verbul direcţional A PRIVI / A SE UITA.
4. folosi un clasificator nou şi cinci semne noi într-o poveste a maestrului.

POVESTEA MAESTRULUI

IERI BĂRBAT cl-1: TRECE – pe lângă – mine.

Ieri un bărbat a trecut pe lângă mine.
EU PRIVESC – MERGE – lângă. EU CUNOSC EL?
L-am privit în timp ce trecea. Îl cunoşteam?
EU STRIG, P-E-T-E!
Am strigat: „Pete!“
cl-1: el – ÎNTOARCE – CĂTRE – mine, cl-1: APROPIE – de – mine. eu – PRIVESC – la
– el.
El s-a întors şi s-a apropiat de mine. L-am privit.
GREŞEALĂ eu. EU NU-L CUNOSC.
Făcusem o greşeală. Nu-l cunoşteam.
EU SPUN, EU GREŞEALĂ SCUZE.
Am spus: „Îmi pare rău, am făcut o greşeală.“
cl-1: el – ÎNTOARCE, cl-1: el – MIŞCĂ.
El s-a întors şi a plecat.

CLASIFICATORII MAESTRULUI (308-309, semne)

CE ESTE ÎN SEMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Spunând o poveste

Tu spui o poveste în ASL, înşirând gândurile în ordinea în care se petrec. În povestea

maestrului, o succesiune de evenimente este folosită pentru a descrie un caz de identitate
greşită. Primul semn al poveştii este IERI, care stabileşte timpul pentru întreaga poveste.
De aceea, traducerea englezească este scrisă la trecut.

2. Clasificatorii

Înţelesul precis al unui clasificator depinde de contextul propoziţiei în care este folosit.
Cum se obţine asta se arată în următoarea discuţie a clasificatorilor folosiţi în dialog.
a. cl-1: TRECE –lângă - mine
Clasificatorul cl-1 nu spune nimic despre ce a trecut pe lângă. Tu mişti un arătător în
sus şi pe lângă faţa ta, dar reprezintă degetul o femeie, un copil, un profesor, prieten sau
 vreun animal? Nu ştiu dacă nu adăugăm un context situaţiei în care este folosit
clasificatorul. În poveste, contextul este adăugat
BĂRBAT cl-1: TRECE – pe lângă – mine.
Acum ştiu că a fost un bărbat care a trecut. Când a trecut el?
IERI BĂRBAT cl-1: TRECE – pe lângă – mine.
În acest moment este posibilă o traducere:
Un bărbat a trecut pe lângă mine ieri.
Un clasificator este o unealtă lingvistică puternică în ASL. Folosind clasificatorul cl-1:
TRECE – pe lângă – mine, poţi arăta multe feluri diferite de mişcări şi distanţa relativă
dintre subiect şi complement. De exemplu pentru a arăta că bărbatul a trecut alergând
repede, mişti mâna repede. Pentru a arăta că bărbatul a mers / trecut prin apropiere, ţii
mâna aproape de faţă în timp ce se mişcă pe lângă. Pentru a arăta că bărbatul a trecut la
distanţă, ţii mâna departe de corp în timp ce se mişcă pe lângă.
b. cl-1: el – ÎNTOARCE – CĂTRE – mine.
Subiectul şi timpul acestei propoziţii a fost deja stabilit în poveste. De aceea o traducere a
acestui clasificator ar putea fi: „El s-a întors spre mine“ sau „Bărbatul s-a întors spre mine“
sau ceva asemănător.
c. cl-1: APROPIA – de – mine.
Două traduceri posibile sunt „El s-a apropiat de mine“ şi „El a mers către mine“.
d. cl-1: el – ÎNTOARCE
O traducere potrivită este: „El s-a întors cu spatele la mine“
e. cl-1: el – PLEACĂ.
Traducerile pot fi: „El s-a îndepărtat de mine“, „El a plecat de lângă mine“.

3. PRIVIREA

Privirea este mişcarea ochiului şi este o parte importantă a ASL (vezi cap. Mişcarea
corpului şi a privirii). În poveste, mişcarea privirii este folosită pentru a întări relaţia dintre
tine, vorbitorul şi bărbatul despre care vorbeşti. În prima propoziţie:
IERI, BĂRBAT cl-1: TRECE – pe lângă – mine
Tu scrii IERI, BĂRBAT şi apoi întorci uşor capul pentru a privi arătătorul ridicat în timp ce
se mişcă pe lângă faţă. Dacă eşti dreptaci, semnul cl-1 TRECE – pe lângă – mine va începe
în partea dreaptă a spaţiului semnelor şi în acest moment ar trebui să te uiţi direct la ea. În
timp ce degetul se mişcă peste faţă tu îl urmăreşti cu privirea. Capul se va mişca uşor pentru
a urmări mişcarea degetului. În activitatea practică, privirea este descrisă pentru fiecare
dintre clasificatorii folosiţi în poveste. În propoziţia
EU PRIVESC – merge – pe lângă
Tu rpeţi privirea propoziţiei anterioare, dar de data asta priveşti mâna „scriind“ PRIVESC –
merge – pe lângă. La început, degetele pentru acest semn (pentru un dreptaci) vor indica
dreapta spatelui semnelor. Semnul se va muta apoi peste faţă ca şi la clasificatorul cl:
TRECE – lângă – mine.

4. Indicând că ai făcut o greşeală

Propoziţia GREŞEALĂ – eu este una obişnuită folosită pentru a arăta că o persoană a făcut
o greşeală şi se traduce de obicei prin „Eu am făcut o greşeală“ sau „Am greşit / M-am
înşelat“. În poveste, înţelesul este „Făcusem o greşeală“, pentru a justifica faptul că
vorbitorul spune o poveste la timpul trecut. Mai general traducerile englezeşti ale ASL ar
trebui întotdeauna să prindă sensul a ceea ce vorbitorul încearcă să spună. În propoziţia
GREŞEALĂ eu. EU NU ŞTIU EL
o traducere bună ar fi: „Oh, nu l-am cunoscut“ sau „Oh, nu. Nu l-am cunoscut“ şi
expresiile faciale vor ajuta să decizi care ar putea fi. Reaminteşte-ţi că semnele sunt scrise
în engleză din cauza necesităţii de a uşura discuţiile despre gramatica şi vocabularul ASL.
Aceste semne englezeşti sunt arătate în majuscule şi sunt câteodată doar o aproximare
potrivită a ceea ce înseamnă un semn.
5. Indicând o remarcă (cuvânt cui cuvânt) sau întrebare

În propoziţia EU SPUN, EU GREŞEALĂ SCUZE

O traducere corectă este: „Am spus. Îmi pare rău, am făcut o greşeală“.
Propoziţia „scrisă“ EU SPUN se traduce cu „Am spus“ deoarece timpul a fost stabilit
„scriind“ IERI la începutul poveştii. Ce a spus vorbitorul, oricum, se traduce la prezent,
deoarece vorbitorul ne povesteşte exact ce el sau ea spune cu o zi îanite.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. A şti / cunoaşte

Semnul A ŞTI / CUNOAŞTE se face cu degetele atingând fruntea o dată. În unele cazuri,
când un vorbitor vrea să întărească că el sau ea, „chiar ştie ceva“ atunci fruntea pote fi
atinsă mai mult decât o dată.
2. A privi / a se uita

Sunt multe semne pentru a descrie modurile diferite de a privi la ceva. Mâna este în formă
de V cu cele două degete reprezentând ochii. În poveste foloseşti semnul pentru A PRIVI
în sensul de a încerca să recunoşti pe cineva. O expresie facială potrivită pentru acesta ar ca
u să (1) îndoi uşor capul înainte şi (2) să ridici sprâncenele.

3. Bărbat

Semnele pentru MASCULIN / BĂRBAT se fac de către frunte. Compară acesta cu

semnele pentru FEMEI / FEMEIESC care se face de către bărbie.

4. Priveşti – treci – pe lângă

Este o variantă a semnului A PRIVI. Diferenţa dintre cele două este ca în semnul A PRIVI
degetele se mişcă înainte, în timp ce în PRIVEŞTI – TRECI – pe lângă degetele se mişcă
dintr-o parte în alta pentru a arăta că ochii s-au mişcat în timp ce trecea ceva pe lângă. În
ambele cazuri, privirea ta ar trebui să urmărească direcţia indicată de semn.

5. Sinonime ASL
Unele semne pot fi folosite pentru a însemna şi alte lucruri.

Semn De asemenea pentru

A CHEMA, STRIGA // A ŢIPA

PE EL, LUI // EL, EA, AL AI, PE EA / EL
BĂRBAT // GENTLEMAN (DOMN)
GREŞEALĂ // EROARE, GREŞIT
A SPUNE, ZICE // AUZ, A PRONUNŢA, A VORBI, VORBIRE

ACTIVITĂŢI PRACTICE

1. Model pentru privire, clasificatorii cl-1 şi regulile #3. întrebări simple da / nu şi

#8. ordonarea de propoziţii simple.

Vorbitor: cl-1: MERG (ÎNTRECE) – pe lângă – mine.

1. plasează semnul adverbului de timp la începutul propoziţiei pentru a stabili timpul
povestirii
2. „scrie“ subiectul poveştii: BĂRBAT.
3. „scrie“ clasificatorul folosind privirea pentru a întări mişcarea semnului: cl-1:
MERGE – pe lângă – mine
Timp: IERI
 Subiect: BĂRBAT
Privire:cl-1: MERGE – pe lângă – mine (ochii urmăresc semnul în timp ce se mişcă prin
spaţiul semnelor).
Vorbitor: PRIVESC – MERGE – pe lângă
1. foloseşte mişcarea privirii pentru a întări ce a făcut vorbitorul (semnul ar trebui să se
oprească din mişcare la acelaşi punct unde semnul cl-1
2. pune o întrebare da / nu ridicând sprâncenele şi înclinând capul înainte
Privire: EU PRIVESC – merge – pe lângă (ochii urmăresc semnul merge – pe lângă)
Întrebare: EU CUNOSC PE EL?

Practică
Vorbitor: IERI BĂRBAT cl-1 (ochii urmăresc semnul): MERGE (TRECE) – lângă mine
EU PRIVESC – merge – pe lângă, EU CUNOSC PE EL?

2. Model pentru clasificatorii cl-1:, mişcarea privirii şi regula #8. ordonarea de

simple propoziţii

Vorbitorul:
1. descrie o acţiune (semnul A STRIGA, A CHEMA se va mişca în direcţia unde
semnul PRIVEŞTE – merge – pe lângă s-a terminat în propoziţia anterioară. Ochii
trebuie să privească în aceeaşi direcţie).
2. scrie cu degetele numele persoanei strigate

Acţiune: EU STRIG
Nume: P-E-T-E!

Vorbitorul: cl-1: el – ÎNTOARCE – CĂTRE – mine.

1. face semnul unde semnul PRIVEŞTE – merge – pe lângă s-a încheiat.—

Vorbitorul: cl-1: S-A APROPIAT – de mine.

1. foloseşte acest semn pentru a urmări şi semnul anterior. Ar trebui să fie o pauză
scurtă după semnul cl-1: el – ÎNTOARCE – CĂTRE – mine, şi apoi semnul cl-1: S-
A APROPIAT – de mine este făcut. Ochii urmăresc mişcarea ambilor clasificatori.

Vorbitorul: eu PRIVESC – la – el.

1. descrie o acţiune (ochii privesc în direcţia bărbatului).

Practică:
Vorbitorul: EU STRIG, P-E-T-E! (ochii privesc mişcarea mâinii)
cl-1: el – ÎNTOARCE – CĂTRE – mine (ochii privesc mâna mişcându-se spre vorbitor).
cl-1: S-A APROPIAT – de – mine (ochii privesc în direcţia unde bărbatul este aşezat în
spaţiul semnelor)
eu – PRIVESC – la – el.

3. Model pentru a arăta că ai făcut o greşeală

Vorbitor:
1. descrie subiectul;
2. face un comentariu despre greşeală.
Subiect: GREŞEALĂ eu.
Comentariu: EU NU-L CUNOSC.

Vorbitor:
1. descrie o acţiune;
2. se scuză pentru că a greşit.
Subiect: EU SPUN.
Comentariu: EU GREŞEALĂ ÎMI PARE RĂU.

Vorbitor:
1. descrie o acţiune făcută de bărbat;
2. descrie o altă acţiune făcută de bărbat.
Acţiunea 1: cl-1: el – ÎNTOAECE.
Acţiunea 2: cl-1: el – PLEACĂ.

Practică

Vorbitor:
GREŞEALĂ eu.
EU NU-L CUNOSC.
EU SPUN, EU GREŞEALĂ ÎMI PARE RĂU.
cl-1: el – ÎNTOARCE.
cl-1: el – PLEACĂ.

4. Învăţarea profesională

Când te simţi confortabil „scriind“ aceste propoziţii, exersează întreaga poveste, arătată la
începutul lecţiei. Exersează povestea până când cei putea „scrie“ clasificatorii şi folosi
privirea corespunzătoare.

5. Practică suplimentară

Rescrie şi exersează povestea, făcând următoarele înlocuiri:

a. Înlocuieşte BĂRBAT FEMEIE cu BĂRBAT
cl-2 cu cl-1
b. Înlocuieşte M-A-Ş-I-N-Ă cu BĂRBAT
cl-3 cu cl-1
O-P-R-I-R-E cu P-E-T-E.

Lecţia 22 Explorând cu clasificatorii

OBIECTIVELE LIMBAJULUI

Studentul va:
1. explora mai departe cum mişcarea afectează înţelesul clasificatorilor.
2. recunoaşte şi folosi clasificatorul cl-2: să reprezinte doi oameni

EXERSÂND CU CLASIFICATORII

Un clasificator poate lua o varietate de înţelesuri, depinzând de cum este mişcat. Când sunt
folosiţi doi clasificatori numărul înţelesurilor se multiplică. Să, stabileşti un singur cuvânt
sau o combinaţie de cuvinte pentru a reprezenta aceste înţelesuri în scris este dificil. Mai
mult, schimbări mici în mişcarea unui clasificator pot schimba drastic înţelesul unui semn.
De aceea, chiar dacă este important să înveţi forma mâinii asociată cu un clasificator, nu
este practic ca tu să memorezi multele înţelesuri pe care le poate avea un clasificator. Ce
trebuie să faci? Ai nevoie să explorezi aplicările clasificatorului, folosind imagini ale
situaţiilor şi să exersezi cum să „scrii“ aceste imagini. În acest fel vei fi capabil să dezvolţi
un sens de cum este folosit un clasificator. Aceasta te va pregăti să foloseşti clasificatorul
când se iveşte situaţia.

CLASIFICATORII MAESTRULUI

1. cl-1: (forma mâinii în 1 ridicată pentru a reprezenta o persoană sau un animal).

2. cl-2: (mâna în 2 ridicată pentru a reprezenta două persoane sau două animale).

ACTIVITĂŢI PRACTICE

Pentru fiecare propoziţie de explorare, faci următoarele:

1. Închizi ochii şi
– imaginează-ţi scene pe care o descrie fiecare propoziţie.
– Înlocuieşte imaginea uneia dintre persoane (sau animal) cu un clasificator.
– Foloseşte clasificatorul să faci mişcarea descrisă în propoziţie.
– Imaginează-ţi că priveşti la scena descrisă pentru a exersa privirea şi mişcarea capului.
– „scrie“ propoziţia. Reaminteşte-ţi că pronumele este inclus în fiecare clasificator.

2. deschide ochii şi
– „scrie“ propoziţia folosind privirea şi mişcarea capului potrivite.

Sugestia #1. În unele cazuri, poate fi mai uşor să schimbi mâinile decât să faci un semn cu
o singură mă, cu aceeaşi mână tot timpul. Pentru un dreptaci semnele care se mişcă spre
dreapta corpului sunt uşor făcute cu dreapta. În mod asemănător, semnele care se mişcă
spre stânga pot fi făcute cu stânga.
Sugestia #2. Aşezarea unui clasificator în spaţiul semnelor poate arăta mărimea relativă a
unei persoane sau a unui animal când e comparat cu vorbitorul. Când clasificatorul cl-1
este folosit să reprezinte mişcarea unui câine, mâna este deseori poziţionată mai jos decât
ar fi când reprezintă o persoană. În cazul întâi, mâna trebuie să se mişte cam la înălţimea
pieptului şi în al doilea caz la aceeaşi înălţime cu capul.
Sugestia #3. Când răsuceşti mâna să arăţi că cineva sau ceva s-a întors, fă-o în sensul opus
acelor ceasornicului pentru semnele făcute cu dreapta şi în direcţia acelor ceasornicului
pentru semnelor făcute cu stânga.

Propoziţiile d explorare

a. Foloseşte o mână cu clasificator cl-1.

1. Ea s-a îndreptat direct spre mine.
2. Am mers spre dreapta.
3. Ea a mers spre stânga.
4. Ea a venit spre mine şi apoi s-a întors.
5. El a venit la mine dinspre stânga.
6. Ea a venit la mine dinspre dreapta.
7. Am mers drept înainte şi apoi drept înapoi.
8. Am mers drept înainte şi apoi am luat-o la dreapta.
9. AM mers înainte, m-am oprit şi apoi am continuat să merg înainte.
10. Câinele a alergat repede pe lângă mine.
11. Pisica s-a apropiat de mine.
12. Câinele a venit direct la mine şi apoi s-a întors şi a plecat la stânga.
b. Foloseşte două mâini cu clasificatorul cl-1.
1. Am mers la dreapta şi ea la stânga (Sugestie: Foloseşte două mâini, cu dreapta
reprezintă pe tine şi stânga pe cealaltă).
2. El a venit la mine dinspre dreapta şi ea dinspre stânga.
3. Ei au trecut chiar unul pe lângă altul.
4. Eu am urmat-o (Sugestie: Aşază o mână în spatele celeilalte, apoi mişcă-le pe
ambele înainte).
5. Am mers în jurul ei. (Sugestie: Ţine stânga pe loc, apoi mişcă cealaltă mână
într-un semicerc în jurul ei).
6. Am mers spre ea şi apoi m-am întors şi am luat-o spre dreapta.
7. Câinele a urmărit pisica spre dreapta şi apoi spre stânga.
8. Am mers la ea şi apoi noi doi am mers la doctor.
9. Am trecut chiar unul pe lângă celălalt.
 10. Am mers în cerc.

c. Foloseşte clasificatorul cl-2.

1. Doi oameni s-au apropiat de mine dinspre dreapta.
2. Eu m-am apropiat de ei doi (Sugestie: Trebuie să foloseşti doi clasificatori în
această propoziţie, cl-1 şi cl-2: Propoziţia „ei doi“ se face cu cl-2, în timp ce
pronumele „Eu“ este reprezentat de cl-1).
3. Am trecut chiar pe lângă ei doi.
4. Doi oameni au venit la mine şi apoi s-au întors şi s-au îndepărtat.
5. Doi oameni au plecat de lângă mine, au mers într-un cerc mare şi apoi s-au
întors la mine.
6. M-am îndreptat spre ei. („ei“ sunt doi oameni)
7. Ei doi au trecut pe lângă mine, s-au oprit şi apoi au continuat mersul.
8. Ei doi s-au întors repede.
9. Ei doi au sărit pe lângă mine. (Sugestie: Ţine degetele arătând în sus)
10. Doi oameni m-au urmărit (Sugestie: „Doi oameni“ va fi reprezentată de cl-2 şi
„mine“ de cl-1).

Lecţia 23 Folosind clasificatorii într-un dialog

OBIECTIVELE LIMBAJULUI

Studentul va:
1. folosi regulile 3, 5, 7, 8 şi 10
2. revedea folosirea clasificatorului cl-1 şi cl-2 într-un dialog.
3. folosi negaţia într-o propoziţie cu semnul NU VREAU.
4. folosi spaţiul semnelor pentru localizarea pronumelor.
5. folosi verbul direcţional A ÎNTREBA.
6. folosi cinci semne noi într-un dialog profesional.

DIALOGUL MAESTRULUI

1. Kaye: BĂRBAT ACOLO, CINE EL?

Cine este bărbatul?
Fran: EU NU ŞTIU. Tu – ÎNTĂLNEŞTI – el VREI TU?
Vrei să-l întâlneşti / cunoşti?
2. Kaye: DA. Eu VREAU eu – CUNOSC – el.
Da vreau să-l cunosc.
Fran: TU cl-1: tu – MERGI – la – el, tu – ÎNTREBI – el NUME.
Mergi la el şi întreabă-l numele.
3. Kaye: eu – MERG – la – el, eu – ÎNTREB – el NUME? EU NU VREAU.
Nu vreau să merg şi să-l întreb cum îl cheamă.
Fran: TU NU VREI, DE CE NU?
4. Kayw: EU TIMIDĂ.
Fran: TU TIMIDĂ? EU MĂ ÎNDOIESC DE ASTA.
5. Kaye: Două – noi, cl-2: NOI MERGEM – la – el – ÎNTREB DE CE NU?
De ce să nu mergem noi două şi să-l întrebăm cum îl cheamă?
Fran: SIGUR. Cl-2: noi – MERGEM – la – el, NUME ÎNTREBĂM – pe – el.
Sigur. Noi două putem merge la el să-l întrebăm numele.

CLASIFICATORII MAESTRULUI (p. 321 – 322, semne)

CE ESTE ÎN SEMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Regula #5. Întrebări care cer informaţii

Vorbitorul descrie subiectul şi apoi „scrie“ întrebarea –wh.

Subiect Wh – întrebarea
BĂRBAT ACOLO // CINE EL
TU NU VREI // DE CE NU?
NOI DOUĂ, cl-2: noi – MERGEM – la – el – ÎNTREB // DE CE NU?

Înţelesul pentru semnul DE CE NU? Este „de ce n-ai / ce-ar fi să“ sau „de ce n-am / ce-ar fi
să?“, depinde de subiectul propoziţiei.

2. Regula #3. Întrebări simple da / nu

Ca în multe întrebări da / nu ASL, întrebarea urmează subievcctul:

Subiect // TU CUNOŞTI – el
Întrebare // VREI TU?

3. Folosind semnul A VREA

Semnul A VREA poate veni înainte sau după persoana sau lucrul dorit(ă):
EU VREAU eu – CUNOSC – el.
eu – CUNOSC – el, VREAU eu.

4. Verbul direcţional

Verbul direcţional A MERGE este inclus în mişcarea clasificatorului cl-1 şi cl-2. în poveste
sunt şi alte două verbe direcţionale, ÎNTREABĂ el şi CUNOŞTI – el. Complementele
ambelor propoziţii este „pe el“ sau bărbatul din poveste. Subiectul depinde de contextul
propoziţiei.
Traducerile pentru propoziţiile cu verbul direcţional sunt arătate aici. Ele diferă uşor de
traducerile din poveste, deoarece povestea are mai multe informaţii adăugate propoziţiilor.

Tu – CUNOŞTI – el VREI tu?
EU VREAU – eu – CUNOSC – el
Tu – ÎNTREABĂ – el NUME?
Eu – ÎNTREB – el NUME.
Traducere
// Vrei să-l cunoşti?
// Eu vreau să-l cunosc.
// Întreabă-l numele.
// Eu să-l întreb numele?

În dialog, clasificatorul cl-1 este folosit să identifice subiectul şi complementul asociate cu

două dintre propoziţiile anterioare, exemplu:
TU cl-1: tu – MERGI – la – el, tu – ÎNTREBI – el NUME.
cl-1: eu – MERG – la – el, tu – ÎNTREB – el – NUME? NU VREAU.

5. Regula #10. Negaţia

Pentru a nega un gând, descrii un subiect şi apoi adaugi un semn negativ.

Subiect // cl-1: eu – MERG – la – el, eu – ÎNTREB – el NUME?

Negativ // EU NU VREAU.

6. Regula #8. Ordonarea unor propoziţii simple

Propoziţiile care folosesc termeni descriptivi pentru subiect pot urma o ordine simplă
subiect – adjectiv, ca în propoziţia următoare: EU TIMIDĂ.

7. Regula #7. întrebări retorice

 În următoarele propoziţii, o întrebare retorică este pusă şi apoi i se răspunde:
TU TIMIDĂ? EU MĂ ÎNDOIESC DE ASTA.
cl-1: eu – MERG – la – el, eu – ÎNTREB – el NUME? NU VREAU.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. A întreba

Semnul A ÎNTREBA este un verb direcţional. Direcţia mişcărilor sale indică subiectul şi
complementul unei propoziţii. Pentru semnul ÎNTREB – el, mâna se mişcă spre un loc în
spaţiul semnelor unde este aşezată persoana reprezentată de EL. Subiectul propoziţiei ar
putea fi „eu“ ca în eu – ÎNTRB –el sau „tu“ ca în tu – ÎNTREBI – el, depinde de contextul
propoziţiei. Subiectul poate varia şi cu alte pronume.

2. Nu vreau

Semnul pentru NU VREAU este alt exemplu de încorporare negativă. Semnul VREAU se
face, apoi mâinile sunt îndepărtate pentru a arăta că ceva nu este dorit.

3. Timid(ă)

Semnele pentru sentimente pot fi însoţite de expresii faciale care indică sentimentele. În
timp ce se „scrie“ TIMID o persoană poate (1) ridica umărul drept şi (2) înclina uşor
capul către acelaşi umăr, pentru a întări trăsătura retragerii unei persoane timide.

4. De ce nu

Semnul DE CE NU este o combinaţie a lui DE CE şi NU. Este asemănător semnul DE CE ,

doar că degetul mare începe lângă bărbie sau în aceeaşi poziţie iniţială pentru semnul NU.

5. Sinonime ASL

Unele semne pot fi folosite pentru a însemna şi alte lucruri.

A ÎNTREBA // întrebare, a pune la îndoială

A VREA // a dori

ACTIVITĂŢI PRACTICE

1. Model pentru verbul direcţional A ÎNTREBA şi regula #5.

Vorbitorul A:
1. descrie subiectul;
2. pune o întrebare –wh despre el.
Subiect: BĂRBAT ACOLO.
Întrebare: CINE EL?

Vorbitorul B:
1. răspunde la întrebare;
2. foloseşte verbul direcţional A CUNOAŞTE să descrie subiectul;
3. foloseşte semnul A VREA să întrebe da / nu.
Răspuns: EU NU ŞTIU.
Subiect: tu – CUNOŞTI – el.
Întrebare: VREI TU?
Vorbitorul A:
1. răspunde la întrebare afirmativ;
2. descrie ce vrea să facă vorbitorul.
Răspuns: DA.
Descrie acţiunea: EU VREAU eu – CUNOSC – el.

Practică

Vorbitorul A: BĂRBAT ACOLO, CINE EL?

Vorbitorul B: EU NU ŞTIU. Tu – CUNOŞTI – el VREI TU?
Vorbitorul A: da. EU VREAU eu – CUNOSC – el.

2. Model pentru clasificatorul cl-1:, verb direcţional A ÎNTREBA şi regulile #7 şi #10.

Vorbitorul A:
1. foloseşte clasificatorul cl-1: să descrie o acţiune cu un subiect (TU) şi complement
(EL);
2. foloseşte semnul ÎNTREABĂ pentru a indica o a doua acţiune.
Acţiunea 1. TU cl-1: tu – MERGI – la – el.
Acţiunea 2. tu – ÎNTREBI – el NUME.

Vorbitorul B:
1. foloseşte clasificatorul cl-1: să descrie o acţiune cu un subiect (EU) şi complement (EL);
2. repetă întrebarea cu semnul AÎNTREBA mişcat într-o direcţie care identifică subiectul
(EU) şi complementul (EL) propoziţiei.
3. răspunde la întrebare cu semnul negativ.
Acţiune: cl-1: eu – MERG – la – el.
Întrebare: eu – ÎNTREB – el NUME?
Răspuns: NU VREAU.

Practică: A – B

3. Model pentru regulile #5, #7, şi #8.

Vorbitorul A:
1. descrie subiectul;
2. Pune o întrebare –wh, folosind semnul DE CE NU.
Subiect: TU NU VREI.
Întrebare: DE CE NU.

Vorbitorul B:
1. răspunde la întrebare cu o propoziţie simplă;
Răspuns: EU TIMIDĂ.

Vorbitorul A:
1. pune o întrebare retorică;
2. răspunde la întrebare.
Întrebare retorică: TU TIMIDĂ?
Răspuns: EU MĂ ÎNDOIESC.

Practică:
Vorbitorul A: TU NU VREI, DE CE NU?
Vorbitorul B: EU TIMIDĂ.
Vorbitorul A: TU TIMIDĂ? MĂ ÎNDOIESC.

4. Model pentru clasificatorul cl-2, verb direcţional A ÎNTREBA şi regula #5.

Vorbitorul A:
1. foloseşte clasificatorul cl-2: să descrie prima acţiune a subiectului (NOI DOUĂ) şi
legătura acestei acţiuni cu complementul propoziţiei (EL);
2. foloseşte verbul direcţional A ÎNTREBA să descrie a doua acţiune a subiectului şi
complementului (EL) într-o propoziţie;
3. pune o întrebare –wh, folosind semnul DE CE NU.
Acţiunea 1: NOI DOI, cl-2: noi – MERGEM – la – el.
Acţiunea 2: ÎNTREABĂ – el.
Întrebare: DE CE NU?

Vorbitorul B:
1. răspunde la întrebare;
2. foloseşte clasificatorul cl-2: să descrie o acţiune cu un subiect (NOI DOI) şi
complement (EL);
3. descrie subiectul.
Răspuns: SIGUR.
Acţiune: cl-2: noi – MERGEM – la – el.
Subiect: NUME ÎNTREABĂ – el.

Practică:
Vorbitorul A: NOI DOI, cl-2: noi – MERGEM – la – el ÎNTERABĂ – el DE CE NU.
Vorbitorul B: SIGUR. Cl-2: noi – MERGEM – la – el NUME ÎNTREABĂ – el.

5. Învăţarea profesională (exersează dialogul)

6. Practică suplimentară

Creează zece propoziţii ASL care folosesc un clasificator. Scrie cuvântul englezesc pentru
aceste propoziţii şi apoi „scrie“ fiecare propoziţie unui partener care le va traduce înapoi în
engleză.

Lecţia 24. Să mergem la Jocurile Mondiale ale Surzilor

OBIECTTIVELE LIMBAJULUI

Studentul va:
1. folosi regulile #1, #5, #7, #8, #9.
2. folosi verbul direcţional A ZBURA - la.
3. folosi prepoziţia ÎN AFARĂ DE / DOAR CĂ.
4. folosi 14 semne noi într-un dialog profesional.

DIALOGUL MAESTRULUI

1. Dale: BUNĂ, P-A-T, TU EMOŢIONATĂ DE CE?

Pat: EU EMOŢIONATĂ DE CE? SĂPTĂMÂNA VIITOARE JAPONIA eu – ZBOR – al –
acolo.
Sunt emoţionată pentru că o să zbor în Japonia săptămâna viitoare.
2. Dale: JAPONIA tu – ZBORI – la – acolo, DE CE?
Pat: JAPONIA GĂZDUIEŞTE JOCURILE MONDIALE SURZI (W-G-D)
3. Dale: W-G-DÎNSEAMNĂ? Ce însemnă W-G-D?
Pat: W-G-DASEMĂNĂTOR OLIMPIADĂ, DOAR CĂ ATLEŢII TOŢI SURZI.
Jocurile Mondiale ale Surzilor sunt asemănătoare cu Olimpiada, doar că toţi atleţii sunt
surzi.
4. Dale: ATFEŢII TOŢI SURZI INTERESANT.
Este interesant că toţi atleţii sunt surzi.
Pat: PRESUPUN TU AUZITOR, TU W-G-D CONCUREZI NU POŢI.
Dacă tu eşti auzitor, atunci nu poţi participa la W-G-D.

SEMNELE MAESTRULUI (p. 330 – 332, semne)

CE ESTE ÎN SEMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Regula #5. întrebări care cer informaţii

În dialog, Dale începe conversaţia cu o întrebare –wh:

TU EMOŢIONATĂ DE CE?

În acest tip de întrebare, semnul întrebării vine la sfârşitul sau aproape de sfârşitul
propoziţiei.
JAPONIA tu - ZBORI – la – acolo, DE CE?

Dale foloseşte semnul PENTRU CE pentru a pune o întrebare –wh. Semnul PENTRU CE
întotdeauna se traduce „de ce“ sau „de ce ai făcut asta“ în engleză. Dialogul conţine o altă
întrebare care cere informaţii:

W-G-D ÎNSEAMNĂ?
Semnele non-manuale pentru întrebările care ce informaţii oferă indiciul că propoziţia W-
G-D ÎNSEAMNĂ? Este o întrebare.

2. Regula #8. ordonarea de propoziţii simple

Urmat de un exemplu de ordine de propoziţii S-V-C

JAPONIA GĂZDUIEŞTE JOCURILE MONDIALE ALE SURZILOR (W-G-D).
Tu scriiW-G-D la sfârşitul propoziţiei pentru a arăta cum te vei referi la Jocurile Mondiale
ale Surzilor.

3.regula #7. întrebări retorice

În dialog Pat foloseşte întrebarea retorică pentru a explica de ce este emoţionată:

EU EMOŢIOPNATĂ DE CE? SĂPTĂMÂNA VIITOARE JAPONIA eu – ZBI’OR – la –
acolo.
În a doua parte a acestei propoziţii, adverbul de timp (vezi regula #2.) este aşezat la
începutul răspunsului la întrebarea retorică.

4. Verbul direcţional A ZBURA LA

a. JAPONIA eu ZBOR – la – acolo.

b. JAPONIA tu ZBORI – al – acolo.
Propoziţiile de început şi de final ale verbului direcţional A ZBURA LA indică subiectul
şi complementul propoziţiei. În ambele propoziţii a şi b, poziţia finală a semnului ZBNOR
– la arată locul complementului propoziţiei (JAPONIA9 în spaţiul semnelor pentru fiecare
vorbitor.

5. Prepoziţia: ÎN AFARĂ DE / DOAR CĂ

Următoarea propoziţie constă din două propoziţii legate de prepoziţia ÎN AFARĂ DE /

DOAR CĂ:
W-G-D. SIMILARE OLIMPIADA DOAR CĂ ATLEŢII TOŢI SURZI.

6. Regula #1. subiect / comentariu

 În propoziţia ATLEŢI TOŢI SURZI, INTERESANT un subiect este întâi descris, urmat de
un comentariu.

7. Regula #9. propoziţii condiţionale

În următoarea propoziţie, condiţia este întâi „scrisă“, urmată de rezultatul ei:

PRESUPUN TU AUZITOR, TU W-G-D CONCUREZI, NU POŢI.
Ca în toate propoziţiile condiţionale, tu (1) ridici sprâncenele şi (2) înclini capul înainte în
timp ce afirmi condiţia.
TU W-G-D CONCUREZI NU POT
Este un exemplu de Regula #10. negaţia, care spune că semnul negativ vine la sau lângă
sfârşitul propoziţiei. Pentru partea a doua a propoziţiei, vorbitorul poate dori să dea din cap
când „scrie“ NU POT.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. Atleţi
Unele verbe se pot face substantive prin adăugarea semnului AGENT la sfârşitul verbului.
Semnul ATLET se face adăugând semnul AGENT la semnul verbului A CONCURA. Acest
semn este folosit şi pentru COMPETITOR.

2. A ZBURA – la
A ZBURA – la este un verb direcţional. Locurile de început şi sfârşit ale acestui semn
arată subiectul şi complementul propoziţiei.

3. EU – ZBOR la – acolo
Semnul pentru EU – ZBOR la – acolo începe în faţa pieptului vorbitorului pentru a
arăta că vorbitorul (EU) este subiectul. Mâna se mişcă spre o poziţie în stânga sau stânga
spaţiului semnelor, care va reprezenta apoi locul la care se face referire prin „acolo“.

4. Pentru ce / de ce?
Înţelesul PENTRU CE / DE CE? este acelaşi pentru semnul DE CE. nu este nici o
regulă pentru a determina când să foloseşti PENTRU CE sau DE CE? deoarece ambele
sunt posibile. Pe măsură ce îţi vei îmbunătăţi „scrisul“, vei folosi PENTRU CE? în anumite
situaţii şi DE CE? în altele.

5. Jocuri
Nu este nici o diferenţă în modul în care sunt scrise JOC şi JOCURI, deoarece forma
de singular (JOC) este „scrisă“ cu o mişcare repetată. Mişcarea repetată se poate folosi
pentru a arăta pluralul unui substantiv doar că forma singulară a substantivului nu este deja
făcută cu o mişcare repetată. Motivul pentru folosirea lui JOCURI în propoziţia JOCURI
MONDIALE SURZI este că el reprezintă cuvântul englezesc potrivit pentru semnul dat în
înţelesul propoziţiei.

6. Săptămâna viitoare
Semnul SĂPTĂMÂNA VIITOARE este un exemplu de cum este folosit spaţiul
semnelor pentru a arăta timpul. Corpul reprezintă timpul prezent, mişcarea mâinii spre faţa
corpului poate fi folosită pentru a indica viitorul şi mişcarea spre spate arată că ceva s-a
întâmplat în trecut. În semnul SĂPTĂMÂNA VIITOARE, mâna se mişcă spre faţa
corpului.

7. Jocurile Mondiale ale Surzilor (W-G-D)

Când introduci o prescurtare, dai întâi numele sau expresia, urmată de iniţiale sau literele
abrevierii.

8. Sinonime ASL
Unele semne sunt folosite pentru a însemna şi alte lucruri.

Subiect De asemenea pentru

Tot, toţi, toate // întreg
Atlet // competitor, alergător
A concura // cursă, competiţie
În afară de, doar // sigur, excepţional, în special, special, anumit
A găzdui, gazdă // a găzdui
Interesant // interes
Olimpiadă, olimpice // lanţ
Asemănător // la fel, ca.

ÎNVĂŢAREA PROFESIONALĂ

1. Model pentru regulile #5 şi #7

Vorbitorul A:
1. descrie subiectul;
2. pune o întrebare despre el.
Subiect: TU EMOŢIONATĂ.
Întrebare: DE CE?

Vorbitorul B:
1. repetă întrebarea pentru a forma o întrebare retorică –wh;
2. răspunde al întrebare.
Întrebare retorică: EU EMOŢIONATĂ DE CE?
Răspuns: SĂPTĂMÂNA VIITOARE JAPONIA eu ZBOR – la – acolo.

Practică
Vorbitorul A: TU EMOŢIONATĂ DE CE?
Vorbitorul B: EU EMOŢIONATĂ DE CE? SĂPTĂMÂNA VIITOARE JAPONIA eu
ZBOR – la – acolo.

2.Model pentru regulile #5 şi #8 şi pentru abrevieri

Vorbitorul A:
1. descrie subiectul;
2. pune o întrebare despre subiect, folosind semnul PENTRU CE.
Subiect: JAPONIA tu ZBORI – la – acolo.
Întrebare: PENTRU CE?

Vorbitorul B:
1. „scrie“ subiectul;
2. „scrie“ verbul;
3. „scrie“ complementul: Jocuri Mondiale ale Surzilor.
4. dă abrevierile pentru complementul numit în propoziţie
Subiect: JAPONIA.
Verb: A GĂZDUI.
Obiect: JOCURILE MONDIALE ALE SURZILOR
Abrevierea: W-G-D (J.M.S.).

PRACTICĂ:
Vorbitorul A: JAPONIA tu ZBORI – la – acolo, PENTRU CE?
Vorbitorul B: JAPONIA A GĂZDUI JOCURILE MONDIALE ALE SURZILOR, J.M.S.

3.Model pentru regula #5 şi prepoziţia în afară de

Vorbitorul A:
1. descrie subiectul;
2. pune o întrebare despre el.
Subiect: W-G-D (J.M.S.)
Întrebare: ÎNSEAMNĂ?

Vorbitorul B:
1. „scrie“ o propoziţie care este legată printr-o prepoziţie;
2. „scrie“ prepoziţia;
3. „scrie“ propoziţie după prepoziţie.
Prima propoziţie: W-G-D ASEMĂNĂTOARE OLIMPIADEI.
Prepoziţia: ÎN AEARĂ DE, DOAR (CĂ).
A doua propoziţie: ATLEŢII TOŢI SURZI.

Practică:
Vorbitorul A: W-G-S ÎNSEAMNĂ?
Vorbitorul B: W-G-S ASEMĂNĂTOARE OLIMPIADEI ÎN AFARĂ DE, DOAR (CĂ)
ATLEŢI TOŢI SURZI.

4. Model pentru regulile #1 şi #9

Vorbitorul A:
1. descrie subiectul;
2. face un comentariu.
Subiectul: ATLEŢI TOŢI SURZI.
Comentariu: INTERESANT.

Vorbitorul B:
1. descrie condiţia;
2. descrie rezultatul acestei condiţii.
Condiţia: DACĂ TU AUZITOR.
Rezultat: TU CONCUREZI W-G-D, NU POŢI.

Practică:
Vorbitorul A:
Condiţia: ATLEŢI TOŢI SURZI. INTERESANT.
Rezultat: DACĂ TU AUDITOR, TU CONCUREZI W-G-D, NU POŢI.

5. Învăţarea profesională (exersaţi dialogul)

6. Practică suplimentară
Exersează-ţi scrierea cu degetele, „scriind“ o abreviere şi având un partener care să „scrie“
întregul nume pentru ea. De exemplu:
Vorbitorul A: O-R
Vorbitorul B: O-R-E-G-O-N

Vorbitorul A: U-S
Vorbitorul B: U-N-I-T-E-D S-T-A-T-E-S

În dialogul următor, (1) înlocuieşte semnul EMOŢIONATĂ cu alt termen descriptiv din
lecţia 4 sau din alte lecţii şi (2) înlocuieşte semnul SĂPTĂMÂNA VIITOARE cu alte
adverbe de timp găsite în lecţiile 18-20.

Vorbitorul A: BUNĂ, TU EMOŢUINATĂ DE CE?

Vorbitorul B: EU EMOŢIONATĂ DE CE? SĂPTĂMÂNA VIITOARE JAPONIA eu –
ZBOR – la – acolo.
Lecţia 25. Socializând şi Jocurile Mondiale pentru Surzi

OBIECTIVELE LIMBAJULUI

Studentul va:
1. folosi regulile:1, 5, 7, 8, 9, 10.
2. folosi clasificatorul cl: 55 pentru a comunica gândul multor oameni de a merge într-un
anumit loc.
3. folosi verbele direcţionale A SOSI şi MERGE – la.
4. folosi nouă semne noi într-un dialog profesional.

DILOGUL MAESTRULUI

1. Dale: TU W-G-D (J.M.S.) SOSEŞTI – acolo, TU FACI –ce?

Ce o să faci când soseşti la J.M.S.?
Pat: EU PRIVESC COMPETIŢIA.
EU PLACE SĂ PRIVESC MAI MULT CE? ÎNOTUL.
Îmi place să mă uit la înot cel mai mult.
2. Dale: DACĂ JOCURILE PLICTISITOARE, FACI – ce TU?
Ce vei face dacă Jocurile sunt plictisitoare?
Pat: JOCURI PLICTISITOARE NICIODATĂ.
Jocurile nu sunt plictisitoare niciodată.
SURZI ŢĂRI VARIATE cl-55: VIN – la – jocuri.
Surzi din multe ţări vin la jocuri.
3. Dale: GROZAV!
Pat: TU W-G-D (J.M.S.) MERGI – la AR TREBUI.
Tu ar trebui să mergi la Jocuri.
4. Dale: DA, EU AR TREBUI.

SEMNELE MAESTRULUI (340-341, semne)

CE ESTE ÎN SEMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Regula #5 şi verbul direcţional A SOSI

Propoziţia de început a dialogului este întrebarea –wh: TU W-G-D (J.M.S.) soseşti – acolo
TU FACI – ce?
Subiectul este mai întâi descris urmat de întrebarea –wh. Propoziţia foloseşte verbul
direcţional A SOSI pentru a aşeza substantivul W-G-D în spaţiul semnelor. Poţi fie să
mişti semnul A SOSI către stânga spaţiului sau către dreapta. După ce ai făcut asta, te poţi
referi la J.M.S., doar arătând spre acel loc.

2. Regula #8 şi clasificatorul: cl-55

Următoarele propoziţii folosesc ordinea S.V.C.

a. EU PRIVESC COMPETIŢIA
b. SURZI ŢĂRI VARIATE cl-55: VIN – la – JOCURI.
Ordinea S.V.C. este evidentă în propoziţia a.
În propoziţia b subiectul este scris (SURZI ŢĂRI VARIATE), dar complementul este inclus
în mişcarea clasificatorului cl-55: VIN – la Jocuri. Această includere este rprezentată de
propoziţia „VIN – la – Jocuri“, care îţi propune să mişti clasificatorul cl-55: în acelaşi loc
unde Jocurile au fost aşezate în spaţiul semnelor în prima propoziţie a dialogului. Adică
dacă Pat a scris SOSESC – acolo la dreapta spaţiului semnlor, atunci clasificatorul cl-55 se
va muta de asemenea la dreapta.
3. Regula #7

Următoarea întrebare retorică a fost folosită în dialog:

Eu PLACE PRIVESC MAI MULT CE? ÎNOTUL.

4. Regula #9

Propoziţia condiţională DACĂ JOCURILE PLICTISITOARE, FACI – ce TU?

A fost tradusă prin „Ce faci dacă Jocurile sunt plictisitoare?“Ea nu este singura traducere
posibilă. Altele acceptabile sunt: „Dacă Jocurile sunt plicticoase, ce vei face?“ şi „să
presupunem că Jocurile sunt plicticoase ce faci?“ Modelul în care se traduce o propoziţie
depinde de cunoaşterea limbajului tău şi folosirea obişnuită a cuvintelor şi semnelor.

5. Regula #10.

În propoziţia JOCURILE PLICTICOASE NICIODATĂ! Accentul este plasat pe

NICIODATĂ. El poate fi reîntărit (1) scuturând capul şi (2) ridicând sprâncenele în timp
ce „scrii“ NICIODATĂ.

6.Regula #1 şi verbul direcţional A MERGE – la

În următoarea propoziţie, Pat o îndeamnă pe Dale să meargă la Jocuri:

TU W-G-D (J.M.S) MERGI – la AR TREBUI. Deoarece Pat doreşte să întărească
ideea că Dale aceste trebui să meargă la Jocuri, ea „scrie“ AR TREBUI la sfârşitul
propoziţiei. Această propoziţie ar putea fi scrisă şi TU AR TREBUI SĂ MERGI – la
JOCURI. Mişcarea verbului direcţional MERGI – la este în acelaşi loc în care JOCURI au
fost plasate în spaţiul semnelor în prima propoziţie a dialogului.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. A sosi-acolo

„Acolo“ în acest semn îţi spune să mişti semnul A SOSI într-un anumit loc în spaţiul
semnelor. Unde este acest anumit loc îl decizi tu. La ce se freferă „acolo?“. semnul A SOSI
– acolo vine după subiect. W-G-D (J.M.S.), DE ACEEA CONCEPTUL „acolo“ reprezintă
Jocurile Mondiale ale Surzilor. Deoarece aceasta este prima propoziţie a dialogului, trebuie
să decizi unde în spaţiul semnelor vei aşeza W-G-D (J.M.S.).

2.Grozav

Acest semn este folosit pentru a exprima un sentiment despre ceva şi se traduce prin „Hei,
asta-i grozav!“ „Grozav /nemaipomenit!“ nu trebuie folosit ca să însemne ordonat , ca în
„Camera arată ordonată şi curată“.

3.Sinonime ASL

Unele semne pot fi folosite pentru a însemna şi alte lucruri.

Semn De asemenea pentru

GROZAV // NEMAIPONENIT
AR TREBUI, TREBUIE // NECESAR, NEVOIE, A AVEA NEVOIE
ÎNOT // A ÎNOTA
VARIAT, DIVERS // DIVERSITATE etc., A VARIA

ACTIVITĂŢI PRACTICE
1. Model pentru regulile #5, 7 şi 8

Vorbitorul A:
1. descrie subiectul şi „scrie“ SOSESC - acolo fie spre dreapta sau stânga spaţiului
semnelor;
2. pune o întrebare despre subiect.
Subiect: TU J.M.S. SOSEŞTI – acolo.
Întrebare: TE FACI – ce?

Vorbitorul B:
1. „scrie“ subiectul;
2. „scrie“ verbul;
3. „scrie“ comlementul..
Subiect: EU.
Verb: PRIVESC.
Complement: COMPETIŢIA.

1. pune o întrebare retorică;

2. răspunde la întrebare.
Întrebare retorică: EU PLACE SĂ PRIVESC MAI MULT CE?
Răspuns: ÎNOT.

Practică:
Vorbitorul A: TU J.M.S. SOSEŞTI – acolo, FACI TU CE?
Vorbitorul B: EU PRIVESC COMPETIŢIA. EU PLACE SĂ PRIVESC MAI MULT CE?
ÎNOT.

2. Model pentru regulile #8, 9 şi 10

Vorbitorul A:
1. descrie condiţia;
2. pune o întrebare despre condiţie.
Condiţia: DACĂ JOCURI PLICTICOASE.
Întrebare: FACI – ce TU?
Vorbitorul B:
1. descrie subiectul;
2. „scrie“ semnul negativ.
Subiect: JOCURI PLICTICOASE.
Negaţia: NICIODATĂ.

1. „scrie“ subiectul;
2. „scrie“ clasificatorul care include verbul şi complementul propoziţiei.(„scrie“ cl-55: în
acelaşi loc unde mâinile s-au mişcat pentru semnul SOSESC – acolo).
Subiect: SURZI ŢĂRI VARIATE
Verb şi complement: cl-55: VIN – al – Jocuri.

Practică:
Vorbitorul A: DACĂ JOCURI PLICTICOASE, FACI – ce TU?
Vorbitorul B: JOCURI PLICTICOASE NICIODATĂ!
SURZI ŢĂRI VARIATE cl-55: VIN – la – Jocuri.

3. Model pentru regula #1

Vorbitorul A:
1. descrie subiectul;
2. face un comentariu despre el.
Subiect: TU W-G-D MERGI – la.
Comentariu: AR TREBUI.

Vorbitorul B:
1. răspunde afirmativ la comentariu;
2. repetă comentariu.
Răspuns: DA
Comentariu: EU AR TREBUI.

Practică:
Vorbitorul A: TU J.M.S. MERGI – la AR TREBUI.
Vorbitorul B: DA EU AR TREBUI.

4. Învăţarea profesională (exersaţi dialogul)

5.Practică suplimentară

Uneşte dialogul maestrului cu cel din lecţia 24 şi exersează „svrierea“ ambelor până te
simţi confortabil. Observă că trebuie să alegi un loc pentru J.M.S. în spaţiul semnelor şi să-
l menţii tot timpul în ambele dialoguri.

Lecţia 26. „Scrierea“ şi Jocurile Mondiale ale Surzilor

OBIECTIVE ALE LIMBAJULUI

Studentul va:
1. folosi regulile 3, 4, 5, şi 7.
2. folosi clasificatorul cl-55.
3. folosi nouă semne noi într-un dialog profesional.

DIALOGUL MAESTRULUI

1. Dale: W-G-D cl-55: VIN – la – Jocuri, tu socializezi?

Intri în contact cu surzii care vin la J.M.S.?
Pat: DA DE CE? SURZI DIN DIFERITE ŢĂRI „SCRIU“ DIFERIT.
2. Dale: ASL UNIVERSAL?
Vrei să spui că ASL nu este universal?
Pat: CORECT ASL FOLOSIT UNDE? S.U.A. CANADA.
Da. ASL este folosit în S.U.A. Canada.
3. Dale: Oh. ÎNŢELEG.W-G-D ŢĂRI IMPLICATE, CÂTE?
Câte ţări sunt implicate în J.M.S.
Pat: ŢĂRI 57.

SEMNELEL MAESTRULUI (348-349, semne)

CE ESTE ÎN SEMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Regula #4. şi clasificatorul cl-55

În următoarele propoziţii, subiectul este întâi descris uemat de o întrebare da / nu despre
subiect.

Subiect: // SURZI W-G-D cl-55: VIN – la – Jocuri.

Întrebare: // TU INTRU ÎN CONTACT? (SOCIALIZEZI).

Din cauza lungimii propoziţiilor semnele non-manuale vor fi folosite doar când este scrisă
întrebarea.
 Clasificatorul cl-55: VIN – la Jocuri va fi mişcat la dreapta sau stânga spaţiului semnelor.
Deoarece dialogul este o continuare a celor două anterioare, ar trebuie să exersezi mişcarea
clasificatorului în locul unde Jocurile au fost aşezate iniţial în spaţiul semnelor în Lecţia
24. de asemenea, deşi substantivul W-G-D este inclus în această propoziţie, el nu ar fi fost
necesar dacă acest dialog era „scris“ ca o continuare a dialogului din lecţia 25.

2. Regula 7

În propoziţia următoare, vorbitorul răspunde la o întrebare şi apoi transformă răspunsul

într-o întrebare retorică:
DA DE CE? SURZI DIN ŢĂRI DIFERITE „SCRIU“ DIFERIT.
Observă că o ordine subiect / comentariu este folosită să răspundă la întrebarea DE CE? –
subiectul este SURZI DIN DIFERITE ŢĂRI, şi comentariul este „SCRIU“ DIFERIT.
O altă întrebare retorică în dialog era
ASL FOLOSIT UNDE? S.U.A. CANADA.
Această propoziţie este un exemplu de cum semnul UNDE este folosit de obicei.

3. Regula #3.

Întrebarea ASL NU UNIVERSAL? Se distinge de propoziţia declarativă „ASL nu este

universal“ prin semnele non-manuale care însoţesc propoziţia. Pentru întrebarea da / nu,
semnele sunt: 1. sprâncenele ridicate şi 2. capul înclinat înainte.
4.Regula #5.

Următoarea întrebare se pune despre numărul ţărilor implicate în J.M.S.

J.M.S. ŢĂRI IMPLICATE, CÂTE?
Aceasta a fost tradusă „Câte ţări sunt implicate în J.M.S.? semnul IMPLICAT se poate
traduce şi „câte ţări iau parte la J.M.S.?
Răspunsul la această întrebare a fost ŢĂRI 57, care este un exemplu de ordine substantiv-
adjectiv, folosită de obicei în ASL.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. S.U.A.

Semnul S.U.A. este acelaşi folosit pentru America sau american. (exemplu în NORD
AMERICA şi LIMBAJUL DE SEMNE AMERICAN). Dacă ai vrea să te asiguri că
adresantul a înţeles că sensul semnului este S.U.A. şi nu America, atunci ai putea scrie pe
degete U – S sau S – U – A.

2. A socializa / intra în contact

Mişcarea semnului A SOCIALIZA / INTRA ÎN CONTACT reprezintă oameni care

interacţionează. Nu este folosit pentru social sau societate.

3. Diferit +
Reaminteşte-ţi că simbolul + înseamnă să repeţi un semn. Când semnul DIFERIT este
repetat, înţelesul este similar cu semnul VARIAT, DIVERS. Când „scrii“ DIFERIT a doua
oară, ar trebuie să mişti ambele mâini uşor într-o parte.

4.Sinonime ASL

Unele semne pot fi folosite pentru a însemna şi alte lucruri.

Semn De asemenea pentru

DIFERIT // DOAR
DIFERIT // VARIAT, DIVERS
A SOCIALIZA // A FACE CUNOSCUTĂ, A SE ASOCIA
A INTRA ÎN CONTACT // FRĂŢIE, RECIPROC, TOVĂRĂŞIE, FRATERNITATE, A
INTERACŢIONA, INTERACTIV, A SE
AMESTECA, UNUL PE ALTUL.
S.U.A // AMERICA, AMERICAN.
IMPLICAT // A INCLUDE, A LUA PARTE
CÂŢI, CÂTE? // CÂT(Ă).

ACTIVITĂŢI PRACTICE

1. Model pentru regulile #4 şi #7

Vorbitorul A:
1. descrie subiectul;
2. pun o întrebare da / nu despre subiect.
Subiect: SURZI J.M.S. cl-55: VIN – la Jocuri.
Întrebare: TU SOCIALIZEZI?

Vorbitorul B:
1. răspunde afirmativ;
2. pune o întrebare retorică cu DE CE?
3. descrie subiectul;
4. face un comentariu despre el.
Răspuns>: DA.
Întrebare retorică: DE CE?
Subiect: SURZI DIN ŢĂRI DIFERITE.
Comentariu: „SCRIU“ DIFERIT.

Practică:
Vorbitorul A: SURZI J.M.S. cl-55: VIN – la – Jocuri TU SOCIALIZEZI?
Vorbitorul B: DA DE CE? SURZI DIN ŢĂRI DIFERITE „SCRIU“ DIFERIT.

2.Model pentru regulile #3, #5 şi #7

Vorbitorul A:
1. descrie subiectul;
2. pune o întrebare da / nu despre el.
Subiect: ASL.
Întrebare: NU UNIVERSAL?

Vorbitorul B:
1. răspunde afirmativ la întrebare;
2. pune o întrebare retorică;
3. răspunde la întrebare.
Răspuns: CORECT.
Întrebare retorică: ASL FOLOSIT UNDE?
Răspuns: S.U.A. CANADA.

Vorbitorul A:
1. ia la cunoştinţă că ai înţeles ce s-a spus;
2. descrie un subiect;
3. pune o întrebare despre el.
Înştiinţare: Oh, înţeleg.
Subiect: J.M.S. ŢĂRI IMPLICATE.
 Întrebare: CÂTE?

Vorbitorul B:
1. răspunde la întrebare folosind o propoziţie substantiv-adjectiv.
2. Răspuns: ŢĂRI 57.

Practică:
Vorbitorul A: ASL NU UNIVERSAL?
Vorbitorul B: CORECT ASL FOLOSIT UNDE? S.U.A. CANADA.
Vorbitorul A: OH, ÎNŢELEG J.M.S. ŢĂRI IMPLICATE CÂTE?
Vorbitorul B: ŢĂRI 57.

3. ÎNVĂŢAREA PROFESIONALĂ (exersează dialogul)

în NORD AMERICA ŞI LIMBAJUL DE SEMNE AMERICAN). Dacă această vrea să te

asiguri că adresantul a înţeles că sensul semnului este S.U.A. şi nu America, atunci ai putea
scrie pe degete U – S sau S – U – A.

4. Practică suplimentară

„Scrie“ toate dialogurile din lecţia 24-26 împreună. Aminteşte-ţi că după ce ai stabilit un
loc în spaţiul semnelor pentru J.M.S., trebuie să te referi la acest loc când foloseşti cl-55:
VIN – la Jocuri şi verbele direcţionale SOSESC – acolo şi MERG – la Jocuri.

Recapitularea lecţiilor 21-26

Scrie o traducere englezească pentru fiecare dintre următoarele propoziţii ASL:

1. J.M.S., tu – MERGI – la – acolo, PENTRU CE?
2. J.M.S. OAMENI cl-55: VIN – la – Jocuri, CÂND?
3. J.M.S. SURZI CONCUREAZĂ CÂŢI?
4. TU COMPETIŢIE IMPLICAT CÂŢI?
5. TU DIFERIT LIMBĂ ÎNŢELEGI, CÂTE?
6. ANUL VIITOR, JOCURI UNDE?
7. ÎN TREI ANI JOCURI UNDE? CANADA.
8. ÎN FIECARE ZI ORA 7, BĂRBAT cl-1: MERGE – pe lângă – mine.
9. ACUM PATRU SĂPTĂMÂNI, JOC TU PROVOCI – el CE?
10. DACĂ CASA TA eu INTRU, tu – AJUŢI – mine STUDIEZ NU TE SUPERI?

Răspunsuri (pot fi şi alte moduri de a traduce)

1. De ce mergi la J.M.S.?
2. Când merg oamenii la J.M.S.?
3. Câţi surzi concurează la J.M.S.?
4. În câte competiţii eşti implicat?
5. Câte limbi diferite înţelegi?
6. Unde sunt Jocurile anul viitor?
7. Peste trei ani Jocurile vor fi în Canada.
În fiecare zi la ora 7 un bărbat trece pe lângă mine.
8. La ce joc l-ai provocat acum trei patru săptămâni?
9. Dacă intru în clasa ta, te-ar deranja să mă ajuţi la învăţat?

CAPITOLUL 12
ORGANIZAŢIILE DE SURZI

Asociaţia Naţională a Surzilor (NAD) este cea mai veche organizaţie (de sprijinire) a
surzilor din Statele Unite şi posibil din lume. NAD a fost fondată în 1880, în acelaşi an cu
adoptarea rezoluţiei infame împotriva limbajului semnelor a Congresului Internaţional
privind Educaţia Surzilor din Milono, Italia. De la începuturile sale NAD a servit ca lider
naţional şi luptător pentru drepturile surzilor şi conştientizarea globală a surzilor. Unele
din realizările sale includ lobby-ul pentru drepturile de bază şi alte drepturi: să conducă
maşini, să se căsătorească cu alţi surzi, să adopte copii, să se asigure, să aibă slujbe şi să
promoveze.
Rosalyn Rosen
Politica Surzilor

PĂSTREAZĂ SEMNUL ACELA...

În rezoluţia infamă pe care o menţionează Rosalyn Rosen, un grup de educatori au decretat

că toţi copiii surzi trebuiau educaţi prin folosirea vorbirii şi auzului singure şi că „scrierea“
prin semne nu era un mijloc potrivit pentru învăţarea copiilor surzi. Rezoluţia venea într-un
moment în care aproape toţi copiii surzi erau învăţaţi ASL în Statele Unite atunci,
populaţia surdă n-avea altă soluţie decât să se grupeze şi să lupte împotriva efectelor
rezoluţiei şi să reinstaleze ASL ca limbaj preferabil pentru învăţarea copiilor. Ei nu au
câştigat lupta împotriva rezoluţiei din Milano şi metoda orală de educaţie a preluat
controlul educaţiei copiilor surzi timp de 80 de ani. În orice caz, fondarea NAD ilustrează
cum multe asociaţii ale surzilor se formează ca răspuns la ceea ce surzii văd nedrept din
partea celorlalţi. NAD există încă şi păstrarea ASL este unul dintre ţelurile proeminente.
Acest capitol oferă o descriere sumară a câtorva organizaţii naţionale ale surzilor din SUA.

ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A SURZILOR

814 Thayer Avenue

Silver Spring, MD 20910
Internet adres: http: // www.NAD. org/

NAD este un grup naţional de sprijin care lucrează cu filierele ei statale pentru a îmbunătăţi
vieţile surzilor. NAD s-a format ca reacţie împotriva resurselor care negau folosirea ASL
în educarea copiilor surzi şi chiar dacă ASL este centrul multor activităţi ale sale, NAD
lucrează şi pentru a îmbunătăţi condiţiile sociale ale surzilor şi să promoveze integritatea
comunităţii surde. Ea sponsorizează convenţiile din doi în doi ani la care participă mii de
surzi din toată ţara şi alte părţi ale lumii. Convenţia ajută să reamintească surzilor
moştenirea şi realizările lor şi să-şi concentreze atenţia asupra chestiunilor critice ale
timpului. Convenţia include un concurs Miss America pentru Surde, prezentări şi ateliere
legate de educaţie, reabilitare, loc de muncă, tehnologie şi alte probleme; afişează cuceriri
tehnologice recente, publicaţii, video, şi informaţii despre alte evenimente de interes pentru
surzi, banchete, spectacole teatrale. Este cel mai grandios spectacol al surzilor din America,
mulţi folosindu-se de prilej ca să-şi întâlnească prietenii şi foştii colegi de clasă. Convenţia
este de asemenea un moment pentru NAD de a-şi stabili agenda de lucru şi a formula o
idee unitară despre diverse probleme legate de îmbunătăţirea vieţilor surzilor. O chestiune
recentă este folosirea implanturilor în cavitatea urechii care sunt o tehnică chirurgicală
controversată : implantarea electrozilor în ureche în speranţa că o persoană ar putea să audă
nişte sunete din nou. Poziţia NAD şi a altor organizaţii ale surzilor din lume este că nu
există nici o mărturie actuală care să susţină folosirea implanturilor la copiii surzi şi că
operaţia îi supune riscului. NAD Broadcaster este publicaţia acestei asociaţii.

ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ DE JUNIORI A PROGRAMULUI

TINERETULUI SURD
445 Pennsylvania Street, Suite 804
Indianapolis, IN 46204

NAD sponsorizează un program NAD junior pentru copiii de şcoală surzi. Scopul
programului este să dezvolte priceperi de conducere la elevii surzi, care le vor folosi să
fondeze organizaţi de surzi mai puternice oriunde se vor stabili într-o zi. Astfel, şcolile
pentru surzi sunt baza pentru majoritatea programelor NAD junior. În fiecare an, membri
aleşi din fiecare stat cu NAD junior sunt invitaţi la un program de conducere de vară. Aici
ei întâlnesc lideri adulţi surzi şi învaţă despre probleme cheie ale comunităţii surde şi ce
pot face ei pentru a păstra şi promova cultura surzilor în casele şi în comunităţile lor.

SOCIETATEA NAŢIONALĂ FRATERNALĂ A SURZILOR

6701 West North Avenue

Oak Park, Interpretul 60302

NFSD s-a format în 1901 ca reacţie la practica companiilor de asigurări de a nega surzilor
orice acoperire /asigurare sau de a-i taxa, excesiv de mult la asigurarea de viaţă şi boală.
Agenda NFSD este în mare măsură una de afaceri, dar sprijină schimbările legislative care
vor îmbunătăţi vieţile surzilor. Are de asemenea burse pentru studenţii surzi şi premii
pentru atleţii surzi.

UNIVERSITATEA GALLAUDET
ASOCIAŢIA STUDENŢILOR

Gallaudet University
800 Florida Avenue, NE
Washington DC, 20002
Internet address: hppt://www.gallaudet.edu/-alumweb/

Universitatea Gallaudet este singura universitate de arte liberale pentru surzi din întreaga
lume. Este recunoscută mondial ca o Mecca a comunităţii surde. Dat fiind statutul său, nu-i
de mirare că studenţii săi exercită o mare influentă în activităţile comunităţilor surde.
Obiectivele principale ale GUAA sunt de a creşte influenţa şi prestigiul Universităţii
Gallaudet şi a promova bunăstarea surzilor, mai ales în domeniul educaţiei. Mulţi membri
GUAA sunt de vază în comunităţile locale de surzi. GUAA oferă şi burse şi un asemenea
primitor, I.K Jordan a devenit primul preşedinte surd al Universităţii Gallaudet în 1988.

TEATRUL NAŢIONAL AL SURZILOR

Hazel E. Stark Center

Chester, CV 06512

NTD a fost fondat în 1967 şi nu este o organizaţie a surzilor cum sunt NAD şi NSFD. Este
un grup de actori surzi şi nesurzi ca joacă în SUA şi alte părţi ale lumii. Valoarea lor pentru
comunitatea surdă este că spectacolele sunt în ASL, ceea ce a făcut cunoscut limbajul
semnelor pentru mulţi nesurzi şi mulţi copii surzi se mândresc cu limba ci cultura lor. O
parte a repertoriului lor sunt satirele care doresc să-i înveţe pe oameni cultura surzilor şi să
ilustreze experienţele acestora în viaţa de zi cu zi. Satirele atacă şi stereotipurile negative
pe care nesurzii le au despre surzi şi, în limbajul scenei, arată că nesurzii şi surzii nu sunt
chiar aşa de diferiţi.

FEDERAŢIA SPORTIVĂ A SURZILOR DIN SUA

Internet address: hppt://www.usadsf.org/

 USADSF a fost fondată în 1945 pentru a promova competiţiile atletice printre sportivii
surzi. Ea oferă antrenamente şi competiţii tot anul, care promovează mişcarea fizică,
sportivitatea şi preţuirea de sine, ca şi dezvoltarea îndemnărilor atletice într-o varietate de
sporturi la nivel statal, regional, naţional şi internaţional. USADSF se concentrează pe
competiţia atleţilor surzi între ei dar oferă oportunităţi şi pentru concursuri cu membri
nesurzi. Acest tip de competiţie este dorit pentru cel puţin 3 motive : 1) ambele grupuri de
oameni concurează pe bază egale, folosirea semnelor şi a auzului nu le oferă vreun avantaj;
2)competiţia este o şansă de a creşte informaţiile despre surzi printre nesurzi; 3) competiţia
pregăteşte atleţii pentru concursuri la nivel mai înalt, unde concurenţii sunt toţi surzi.
USADSF recunoaşte că nu toţi atleţii săi vor şti să „scrie” când încep să concureze într-o
echipă surdă. Într-adevăr, USADSF se îngrijeşte activ de legăturile sociale dintre atleţi şi
suporterii lor. Ca rezultat, mulţi atleţi care nu ştiu ASL când se implică în activităţile
sportive surde ajung să-l înveţe şi se dezvolte o afectivitate pentru comunitatea surdă
USADSF selectează şi pregăteşte atleţi şi pentru concurs la Jocurile Mondiale ale Surzilor
(WGD). Ele sunt un eveniment la 4 ani, cu jocuri de vară şi iarnă. Jocurile se ţin în toată
lumea şi competiţiile sunt de nivel înalt, cu unii dintre atleţii surzi reprezentându-şi ţara şi
la Olimpiade. Sunt de asemenea şi câteva organizaţii naţionale pentru sporturi specifice,
afiliate la USADSF, incluzând Asociaţia de Handbal a Surzilor din SUA, Schiorii Surzi şi
Asociaţia de Snowboard şi de Baschet. USADSF publică o revistă: Revista Sporturilor
pentru Surzi şi un buletin de ştiri.

ASOCIAŢIA MONDIALĂ A SURZILOR PENTRU TIMPUL LIBER

Internet address: hppt://www.wrad.org/wradintl.htm

WRAD a fost inclusă în 1985 pentru a promova o participare mai mare a surzilor la
activităţile de recreare şi timp liber. Sunt activităţi potrivite pentru toate vârstele şi includ
plimbări prin parcuri, excursii cu cortul în Parcurile Naţionale, croaziere în Caraibe, skiul,
petreceri pe plajă, scufundări, jocuri războinice, scopul acestor activităţi este accesibilitatea
şi aranjamentele sunt făcute pentru interpreţii limbajului semnelor, care se asigură că surzii
sunt capabili să profite de tot ce le oferă o activitate. Activităţile WRAD sunt deschise şi
nesurzilor şi sunt organizaţii WRAD în alte ţări ca Turcia, Columbia, Franţa şi Africa de
Sud. Informaţii despre organizaţie se găsesc în Ştirile WRAD.

ASOCIAŢIA CANADIANĂ A SURZILOR

2435 Holly Lane, Suite 205

Ottawa, Ontario K1V-7P2

CAD este o organizaţie naţională a consumătorilor pentru canadienii surzi. Ea ajută

cam în acelaşi fel ca NAD pentru americanii surzi. Ca o organizaţie a consumatorului, ea
funcţionează ca un centru de cercetare şi informare, un consiliu consultativ pe probleme
legislative legate de bunăstarea surzilor, o societate care să se ajute singură şi o organizaţie
de acţiune a comunităţii. De-a lungul anilor, asociaţia a întreprins un număr de activităţi:
discuţii împotriva negustorilor surzi din anii 1940,înfiinţarea unui Centru de Informaţii
Canadian pentru Surzi în anii 1960, sponsorizarea Atelierelor Naţionale de Educaţie legate
de folosirea comunicării în învăţarea studenţilor surzi în anii 1970, angajarea unui personal
cu normă întreagă în anii 1980, şi înfiinţarea unei Săli a Celebrităţii în 1991. este implicată
activ în reprezentarea Canadienilor surzi în probleme legislative legate de angajare,
educaţie, drepturi ale omului şi tehnologie.

ASOCIAŢIA SPORTIVĂ CANADIANĂ PENTRU SURZI

1600 James Naismith Dr., Suite #211

Gloucester, Ontario K1B-5N4
 CDSA promovează mişcarea fizică a persoanelor surde, creând posibilităţi pentru
participarea într-o varietate de sporturi amatoare şi activităţi de recreare. Prin filialele sale
provinciale, CDSA promovează participarea la sporturi, prin sponsorizarea competiţiilor
naţionale la bowling (popice), darts (aruncarea cu săgeţi într-o ţinţă), slo-pitch (?).
Asociaţia Canadiană de Curling a Surzilor şi Federaţia de Hochei pe gheaţă sunt de
asemenea afiliate la CDSA. Un scop principal al CDSA este să selecteze şi pregătească
atleţi pentru a concura la Jocurile Mondiale pentru Surzi, o competiţie la care CDSA a
participat din 1965. CDSA a găzduit primele şi singurele Jocuri Mondiale de iarnă pentru
Surzi în 1991, în Banff, Alberta. Jocurile de vară şi iarnă sunt evenimente la 4 ani şi se
desfăşoară la 2 ani distanţă unele de altele.

RECAPITULARE

1. Alcătuieşte o listă a organizaţiilor pentru surzi din ţara ta. Internetul te poate ajuta.
2. Scrie unei organizaţii de pe lista ta pentru a aduna informaţii despre tipurile de
activităţi în care se implică.
3. De c a fost fondarea Asociaţiei Naţionale a Surzilor un eveniment important.
4. Află data şi locul viitoarelor Jocuri Mondiale ale surzilor.
5. Imaginează-ţi că este un reporter care scrie o poveste despre o organizaţie a
surzilor. Scrie cinci întrebări pe care ai dori să le pui despre această organizaţie şi
explică motivele.

CAPITOLUL 13

LUMEA SURZILOR ŞI A AUZITORILOR

Lecţia 17. Sporturi şi activităţi de timp liber I

OBIECTIVELE LIMBAJULUI

Studentul va:
a. folosi regulile:
1. subiect / comentariu;
2. timp cu adverbe de timp;
3. întrebări simple da / nu;
4. întrebări lungi da / nu;
5. întrebări care cer informaţii;
7. retorice;
10. negaţia.

b. semnul A TERMINA pentru a indica că o acţiune s-a petrecut în trecut şi ca o comandă

„stop“.
c. folosi verbul direcţional A SÂCÂI, A TACHINA.
d. folosi 15 semne noi într-un dialog profesional.

DIALOGUL MAESTRULUI

1. Alan: BASEBALL JOC DOUĂ BILETE, EU CUMPĂR TERMIN TU VREI

MERGI?
Am cumpărat două bilete la un meci de basebal. Vrei să mergi?
Mary: BASEBALL EU PLAC, NU. EU REFUZ.
Nu-mi place baseball-ul. Voi refuza.
2. Alan: EU BILETE AM.
Am biletele.
;Mary: OH, BINE. BILETE VINZI, TU POŢI.
Oh, bine. Poţi vinde biletele.
3. Alan: BINE. DISEARĂ, RESTAURANT MERGI BINE?
Bine. Dar mergi la restaurant diseară?
Mary:RU SINGURĂ, RESTAURANT MERG?
Să merg singură la restaurant?
4. Alan: AMUZANT tu – TACHINEZI – mine GATA.
E amuzant. Nu mă mai tachina.
Mary: RESTAURANT, SCUMP IEFTIN, CARE?
Este restaurantul scump sau ieftin?
5. PENTRU TINE? IEFTIN.
Pentru tine va fi ieftin.
Mary: MULŢUMESC. EU ACCEPT.

SEMNELE MAESTRULUI (p. 362-364, semne)

CE ESTE ÎN SEMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Regula #1. subiect / comentariu

Trei propoziţii folosesc formatul subiect / comentariu.

a. BASEBALL MECI DOUĂ BILETE, EU CUMPĂR TERMIN.
b. BILETE VINZI, TU POŢI.
c. Tu – TACHINEZI – mine, GATA.
Observă că în propoziţia a semnul TERMIN determină timpul propoziţiei, dar că în
propoziţia c Gata este folosit ca să însemne stop.

2.Regula #3. Întrebări simple da / nu

Două propoziţii au cerut întrebări da / nu

a. DISEARĂ, RESTAURANT MERGI BINE?
b. EU SINGURĂ, RESTAURANT MERG?
În propoziţia a Regula 2#.- timp cu adverb de timp este folosită de asemenea deoarece
timpul este stabilit direct cu folosirea semnului DISEARĂ. Deşi semnele non-manuale
pentru întrebări da /nu se aplică ambelor întrebări savoarea dialogului este că Mary pune
întrebarea b într-o anumită manieră. Poţi reflecta această manieră (1) zâmbind uşor în timp
ce (2) înclini capul şi (3) ridici sprâncenele când „scrii” întrebarea.

3.Regula #4. Întrebare lungă da /nu

Întrebarea TU VREI SĂ MERGI? Poate sta singură ca o întrebare simplă da /nu, sau poate
fi gândită ca o parte a unei întrebări lungi da /nu deoarece pune o întrebare despre
propoziţia anterioară.

BASEBALL MECI DOUĂ BLIETE, EU CUMPĂR TERMIN. TU VREI MERGI

TU ?

4.Regula #5. Întrebări care cer informaţii

Întrebarea
RESTAURANT, SCUMP IEFTIN CARE ?
este un exemplu de întrebare care specifică două răspunsuri posibile. Observă că nu este în
propoziţie nici un semn pentru „sau”. Cuvântul „sau” este exprimat în înţelesul semnului
CARE.
5.Regula #7. Întrebări retorice

Următoarea propoziţiei este un alt exemplu de cum starea vorbitorului va influenţa semnele
non-manuale când se „scrie”:
PENTRU TINE? IEFTIN.
Propoziţia conţine o întrebare retorică, dar sunt câteva opţiunipp tipul de semne non-
manuale când „scrii” IEFTIN. Poate fi scris cu puţin umor, cu o privire delicată, cu una
ironic serioasă ş.a.m.d.

6.Regula #8. Ordonarea de propoziţii simple

a. EU REFUZ.
b. EU BILETE AM.
c. EU ACCEPT.

Propoziţiile a şi b folosesc un format simplu subiect, verb. Complementele ambelor

propoziţii sunt incluse în dialog. Se înţelege că în propoziţia a Mary refuză invitaţia de a
merge la un meci de baseball şi în propoziţia c ea acceptă invitaţia la restaurant.

7.Regula #10. Negaţia

Regula negaţiei a fost aplicată în propoziţia:

BASEBALL PLAC EU, NU.
Subiectul este întâi descris urmat de semnul negativ NU.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (note despre vocabular)

1. AMUZANT.
Reprezentarea englezească a semnului este doar cea mai bună aproximare pentru un semn.
Gramatica ta facială furnizează indiciile necesare pentru a determina înţelesul exact al unui
semn. În dialog, Alan „scrie” AMUZANT, dar este clar că nu se referă la faptul că ceea ce
tocmai a spus Mary este foarte amuzant sau ceva de care să râzi. Mai degrabă înţelesul este
de genul „Da, bine, amuzant” sau „Aş putea chiar să râd de asta”. Studiază dialogul şi
hotărăşte cum l-ai putea „scrie”. Cu o expresie rece? Cu una exasperată?
2. TU – TACHINEZI - MINE.
A TACHINA este un verb direcţional. Mâna dominantă se mişcă spre vorbitor pentru a
indica subiectul „tu” şi complementul „pe mine”.
3. MERGI.
Compară formarea acestui semn cu MERGI- la. Deşi semnele pot câteodată fi folosite la
schimb sunt cazuri când un semn este mai potrivit decât celălalt. Semnul MERGI- la este
un verb direcţional şi este întotdeauna folosit când vorbitorul doreşte să indice mişcarea
spre un anumit punct în spaţiul semnelor nu este necesară. De exemplu, MERGI este cel
mai bine folosit când înţelesul propoziţiei este „Hai să mergem” şi „El a plecat”.
4. SINONIME ASL.
A ACCEPTA a APROBA
Baseball bâtă
A CUMPĂRA cumpărare
Ieftin chilipir, afacere
A refuza, declina a respinge, a face cu mâna
Amuzant comedie, umor, glumă
A merge plecat

ACTIVITĂŢI PRACTICE
1. MODEL PENTRU REGULILE #1. SUBIECT /COMENTARIU,
#4. ÎNTREBĂRI LUNGI DA /NU,
 #8. ORDONAREA DE PROPOZIŢII SIMPLE
ŞI
#10. NEGAŢIA.
V.A : 1.descrie subiectul: BASEBALL MECI 2 BILETE
2.spune ceva despre subiect: EU CUMPĂR TERMIN
3.pune o întrebare da /nu despre un subiect: TU VREI MERGI TU? V.A : 1.descrie un
subiect: BASEBALL EU PLAC
2.neagă subiectul cu un semn negativ: NU
3.descrie o acţiune cu o structură simplă de propoziţie: EU REFUZ.
Practică: A – B.

2. MODEL PENTRU REGULILE 1 ŞI 8.

V.A : 1.crează o propoziţie simplă S – C – V: EU BILETE AM.
V.B : 1.face un comentariu despre propoziţia anterioară: OH, BINE.
2.descrie un subiect: BILETE VINDE.
3.face un comentariu despre subiect: TU POŢI.
Practică A –B.

2. MODEL PENTRU REGULILE #1, 2. TIMP CU ADVERB DE TIMP ŞI

3.ÎNTREBĂRI SIMPLE DA /NU.
V.A : 1.stabileşte timpul cu un adverb de timp: DISEARĂ.
2.descrie subiectul: RESTAURANT MERG?
3.pune o întrebare da /nu despre subiect: BINE?
V.B : 1.descrie subiectul: SINGURĂ.
2.pune o întrebare despre subiect: RESTAURANT MERG?
V.A : 1.răspundela întrebare cu un comentariu: AMUZANT.
2.descrie o acţiune ca subiect: tu – TACHINEZI – mine.
3.indică că acţiunea este gata să se oprească folosind semnul GATA, pentru a face un
comentariu despre subiect: GATA.
Practică A –B –A.

4. MODEL PENTRU REGULILE #5.ÎNTREBĂRI CARE CER INFORMAŢII,

7.ÎNTREBĂRI RETORICE ŞI 8.ORDONAREA DE PROPOZIŢII SIMPLE.
V.A : 1.descrie subiectul: RESTAURANT.
2.pune o întrebare despre el: SCUMP IEFTIN CARE?
V.B : 1.pune o întrebare retorică: PENTRU TINE?
2.răspunde la întrebare: IEFTIN.
V.A : 1.răspunde politicos: MULŢUMESC.
2.descrie o acţiune cu o structură simplă de propoziţie: EU ACCEPT.
Practică: A – B – A.

5. ÎNVĂŢAREA PROFESIONALĂ (vezi celelalte).

6. PRACTICĂ SUPLIMENTARĂ
Crează 5 răspunsuri alternative pentru V.B în următorul dialog:
V.A : BASEBALL MECI, TU VREI MERGI?
V.B : BASEBALL EU PLAC, NU. EU REFUZ.
Exersează dialogul şi răspunde alternative cu un partener.

Lecţia 28 – partea a II- a. OBIECTELE LIMBAJULUI

Studentul va
1.folosi regulile #1. subiect /comentariu
#3. întrebare simple da /nu
#5. întrebare care cer informaţii
#8. ordonarea de propoziţii simple
 #10. negaţia.
2.folosi 30 semne noi pentru a descrie sporturi şi activităţi recreative.

DIALOGUL MAESTRULUI

1.Mary : TU JOCI SPORT? Faci sport?

Alan : DA. MULTE SPORTURI, EU IMPLIC. Da. Sunt implicat în multe sporturi.
2.Mary : AL TĂU SPORT PREFERAT, CE? Care este sportul tău preferat?
Alan : VOLEI, TENIS.

Semnele maestrului (pag. 371-375).

DIALOGUL MAESTRULUI

1.Alan : SPORTURI, TU PLACI? Îţi plac sporturi?

Mary : SPORTURI EU NU PLAC. EU PREFER TIMP LIBER ACTIVITĂŢI. Nu-mi plac
sporturile. Prefer activităţile recreative.
2.Alan : RECREATIVE ACTIVITĂŢI, CE FEL? Ce fel de activităţi recreative?
Mary : CĂLĂRIE, BILIARD.

Semnele maestrului (pag. 376-380).

CE ESTE ÎN SEMNE (Note despre vocabular)

1.Regula #1. Subiect /comentariu

Propoziţia
MULTE SPORTURI, EU IMPLICAT.
ilustrează o folosire comună a semnului IMPLICA. Traduceri posibile include “Sunt implicat
/angajat în multe sporturi” şi “Eu particip la multe sporturi.”

2.Regula #3. Întrebări simple da /nu

Două întrebări simple da /nu au fost folosite în dialoguri:

a. TU JOCI SPORTURI?
b. SPORTURI, TU PLACI?
Întrebările simple pot avea ordinea variată a semnelor. Întrebarea a foloseşte structura S-V-C şi
întrebarea b – structura C-S-V.

3.Regula #5. Întrebări care cer informaţii

a. AL TĂU SPORT PREFERAT, CARE?

b. TIMP LIBER ACTIVITĂŢI, CE FEL?
În ambele întrebări semnul –wh vine după ce este descris subiectul. Întrebarea b s-ar fi putut
“scrie” fără FEL în la.

4.Regula #8. Ordonarea propoziţiei simple

O ordine S-V-C este folosită în propoziţie:

EU PREFER TIMP LIBER ACTIVITĂŢI.

5.Regula # 10. Negaţia

Semnul negativ urmează subiectul în acest exemplu de cum regula negaţiei este aplicată:
SPORTURI EU NU-MI PLAC.
 CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (note despre vocabular)
1. PLAC /NU(-MI) PLAC.
Semnul NU PLAC este un exemplu de încorporare negativă. Este asemănător semnului PLAC,
doar că mâna este deschisă şi întoarsă departe de corp. Astfel, nu este nici u semn NU în semnul
NU PLAC.

2. TIMP LIBER.
Este de asemenea obişnuit să scrii cu degetele cuvântul timp liber şi apoi să-l „scrii”, ca să te
asiguri că sensul intenţionat al semnului este înţeles clar.

3. FEL.
Înţelesul semnului FEL este tip. Evită folosirea acestui semn pentru celălalt înţeles, care este
AMABIL, GENEROS, BUN.

4. SINONIME ASL.
Activităţi activ, a face
FEL TIP
Sport a concura, competiţie, cursă
Mulţi, multe multiplu, plural, variat
A implica a include, participa
Favorit a prefera

ACTIVITĂŢI PRACTICE

1. MODEL PENTRU REGULILE #1, 3 ŞI 5.

V.A : 1.foloseşte structura S-V-C pentru a pune o întrebare simplă da /nu :

TU JOCI SPORT?
V.B : 1.răspunde afirmativ la întrebare : DA
2.descrie un subiect : MULTE SPORTURI
3.face un comentariu despre el : EU IMPLICAT
V.A : 1.descrie un subiect : SPORTUL TĂU FAVORIT
2.pune o întrebare –wh despre el : CARE?
V.B : 1.răspunde la întrebare cu numele sporturilor : VOLEI; TENIS.
Practică A - B – A.

2. MODEL PENTRU REGULILE # 3, 5, 8 ŞI 10

V.A : 1.descrie un subiect: SPORTURI

2.pune o întrebare da /nu despre el: TU PLACI?
V.B : 1.descrie un subiect: SPORTURI
2.neagă subiectul cu semnul negativ: NU PLACE
3.descrie o preferinţă pentru ceva folosind structura

CAPITOLUL 15

CĂLĂTĂRIND CU ASL

Lecţia 34 Planuri de călătorie

OBIECTIVE ALE LIMBAJULUI

Studentul va
a. folosi regulile:
1. subiect / comentariu,
 2. timp cu adverbe de timp,
3. întrebări simple da / nu,
5. întrebări care cer informaţii,
8. ordonarea de propoziţii simple,
9. propoziţii condiţionale.

b. folosi verbele direcţionale A AJUTA şi A SE ALĂTURA.

c. folosi nouă semne noi într-un dialog profesional.

DIALOGUL MAESTRULUI

1. Paul: BUNĂ, FACI – ce TU?

Bună, ce faci?
Jenny: EU NEVOIE VACANŢĂ. MERG – în ANGLIA EU VREAU.
Am nevoie de o vacanţă. Vreau să merg în Anglia.
ACUM PAGINI WEB EU VERIFIC.
Verific acum pagini web.
2. Paul: PAGINI WEB VERIFICI PENTRU?
De ce cauţi pagini web?
Jenny: TRECUT, DACĂ EU VREAU CĂLĂTORESC, AGENT TURISM AJUTĂ – mine
INTOTDEAUNA.
În trecut, dacă doream să călătoresc, un agent de turism întotdeauna m-a ajutat.
AZI, EU CĂLĂTORESC SINGURĂ PLAN, CALCULATOR AJUTĂ – mine.
Azi îmi fac singură planul de călătorie şi mă ajută un calculator.
3. Paul: GROZAV! TEHNOLOGIE AZI, NEMAIPOMENITĂ.
Hei, asta-i grozav. Tehnologia de azi e într-adevăr nemaipomenită.
TU VACANŢĂ CÂT?
Cât va fi vacanţa ta?
Jenny: Patru săptămâni.
4. Paul: eu – MERG CU – tine, TE DERANJEAZĂ?
Te deranjează dacă vin cu tine?
Jenny: BINE.

SEMNELE MAESTRULUI (p. 438-440)

CE ESTE ÎN SEMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Salut
Dialogul începe cu următorul salut:
BUNĂ, FACI – ce TU?
Expresia FACI – ce TU?
Este de obicei folosită pentru a începe o conversaţie.
2. Regula #3. Subiect / comentariu

Următoarele expresii aplică regula subiect / comentariu.

Subiect Comentariu

MERG – în ANGLIA // EU VREAU

PAGINĂ WEB // EU VERIFIC
TAHNOLOGIE AZI // GROZAVĂ
EU CĂLĂTORESC // SINGURP PLAN
COMPUTER // AJUTĂ – mine.

3. Regula #2. timp cu adverbe de timp

 Fiecare din următoarele propoziţii se bazează pe un adverb de timp pentru a stabili timpul
propoziţiei. Adverbul este plasat la începutul propoziţiei:
a. ACUM PAGINĂ WEB EU VERIFIC.
b. TRECUT, DACĂ EU VREAU CĂLĂTORESC, AGENT TURISM AJUTĂ –
mine MEREU.
c. AZI, EU CĂLĂTORESC SINGURĂ PLAN, CALCULATOR AJUTĂ – mine.

În dialog, propoziţia b şi c urmează una după alta şi demonstrează cum un vorbitor

foloseşte adverbe de timp pentru a schimba timpul unei conversaţii. Dacă semnul AZI ar fi
scos din propoziţia c, atunci propoziţia „CĂLĂTORESC PLAN SINGURĂ COMPUTER
AJUTĂ – mine“ ar fi la trecut în dialog, pentru că propoziţia de dinainte conţinea adverbul
de timp, TRECUT.

4. Regula #3. întrebări simple da / nu

În întrebarea
EU – MERG CU – tine, DERANJEAZĂ tine?
Subiectul este descris (eu – MERG cu – tine) urmat de o întrebare da / nu despre subiect
( TE DERANJEAZĂ?).

5. Regula #5. întrebări care cer informaţii

În propoziţiile
PAGINĂ WEB VERIFICI (PENTRU, DE CE?)
TU VACANŢĂ CÂT?
Întrebările PENTRU CE? şi CÂT TIMP? Urmează descrierea subiectului. Aminteşte-ţi că
PENTRU CE? înseamnă de ce şi se poate folosi şi smnul DE CE.

6. Regula # 8. ordonarea de propoziţii simple

Propoziţia EU NEVOIE VACANŢĂ urmează unei ordini subiect – verb – complement (S.
V. C.).

7. Regula #9. propoziţii condiţionale

În următoarea propoziţie condiţională:

TRECUT, DACĂ EU VREAU CĂLĂTORESC, AGENT TURISM AJUTĂ – mine
MEREU
adverbul de timp este plasat la începutul propoziţiei şi înaintea semnului DACĂ.
Complementul are formatul subiect / comentariu.

8. Verbele directionale a se alătura / a veni şi a ajuta

Dialogul a conţinut următoarele două exemple de verbe direcţionale sau verve care
schimbă înţelesul propoziţiei în spaţiul semnelor:
EU – VIN CU – tine
AJUTĂ – mine.
În dialog, AJUTĂ – mine este folosit de două ori. Prima dată când este folosit, subiectul
este agent de turism, şi a doua oară subiectul este computer. În ambele cazuri, subiectul
propoziţiei este implicat în „vorbire“. Asta înseamnă că semnul AJUTĂ – mine începe într-
o propoziţie neutră şi apoi se mişcă către vorbitor. Ar fi, de asemenea, corect să scrii el sau
ea – AJUTĂ – mine care ar indica mai clar subiectul propoziţiei. Dar înainte să „scrii“
oricare dintre ele, trebuie întâi să pui agentul de turism şi computerul în spaţiul semnelor şi
apoi începi semnul el – sau – ea AJUTĂ – mine din acel loc.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. Săptămâni
Semnul pentru patru este încorporat în semnul pentru SĂPTĂMÂNĂ.

2. A se alătura / a veni

Semnul nu se foloseşte cu sensul „a uni lucrurile“ ca de exemplu: „uneşte cele două

frânghii“. Trebuie folosit doar cu semnul de a deveni membrul cuiva sau a participa la
ceva. În dialog, Paul vrea să participe alături de Jenny la excursia în Anglia.

3. Singur(ă)

Pronumele SINGUR(Ă) şi toate celelalte pronume conţinând –self se fac cu forma mâinii în
A, înlocuind degetul arătător, care este folosit pentru a face pronumele EU, TU, EI,A, EI,
ELE şi aşa mai departe. Semnul se foloseşte şi pentru self (de sine) ca în preţuire de sine şi
concepţie (proprie).

4. Sinonime ASL

Semn Şi pentru

GROZAV // EXCELENT, FABULOS, SUPERB, MINUNAT

A VERFICA // A EXPLORA, INVESTIGA
ANGLIA // MAREA BRITANIE, BRITANIC, ENGLEZ
SINGUR(Ă) // SINE
PLAN // A ARANJA, PREGĂTI
TEHNOLOGIE // TEHNIC
CĂLĂTORIE // TUR, EXCURSIE
VACANŢĂ // CONCEDIU

Activităţi practice

1. Model pentru saluturi şi regulile #1. subiect / comentariu, #2. adverbe de timp
şi #8. ordonarea de propoziţii simple

Interpretul A:
a. salută persoana;
b. întreabă ce face persoana;
Salută: BUNĂ
Întreabă: FACI- ce TU?
Interpretul B:
e. răspunde la întrebare cu o propoziţie. Subiect – verb – complement;
a. descrie un subiect;
f. face un comentariu despre subiect;
Subiect: MERGE –în ANGLIA.
Comentariu: EU VREAU.

a. foloseşte un adverb de timp pentru a stabili timpul unei propoziţii;

b. descrie un subiect;
c. face un comentariu despre subiect.
.........ACUM
Subiect: PAGINĂ WEB
Comentariu: EU VERIFIC.

Practică:
Interpretul A: BUNĂ, CE FACI TU?
 Interpretul B: EU AM NEVOIE DE VACANŢĂ. MERG ÎN ANGLIA
ACUM PAGINĂ WEB EU VERIFIC.

2. Model pentru regulile #2. timp cu adverbe de timp, #5. întrebări care cer
informaţii şi #9. propoziţii condiţionale

Interpretul A:
a. descrie un subiect;
b. pune o întrebare despre subiect folosind semnul PENTRU CE? (DE CE?).

Interpretul B:
a. indică timpul;
b. descrie condiţie;
c. descrie un rezultat al condiţiei, folosind verbul direcţional A AJUTA
.........TRECUT
Condiţia: DACĂ EU VREAU CĂLĂTORESC.
...........: AGENT TURISM.

a. schimbă timpul plasând adverbul de timp, AZI la începutul unei propoziţii;

b. descrie un subiect;
c. face un comentariu despre subiect;
d. descrie alt subiect;
e. face un comentariu despre subiect
.........: AZI
Subiect: EU CĂLĂTORESC
Comentariu: EU SINGURĂ PLAN
Subiect: COMPUTER
Comentariu: AJUTĂ – mine.

Practică:
Interpretul A: BUNĂ, FACI – ce TU?
Interpretul B: EU AM NEVOIE DE VACANŢĂ. MERG ÎN ANGLIA.
ACUM PAGINĂ WEB EU VERIFIC.

3. Model pentru regulile#1. subiect / comentariu şi #5. întrebări care cer

informaţii

Interpretul A:
a. foloseşte semnul GROZAV pentru a face un comentariu legat de folosirea
computerelor ca să ajute o persoană şi să facă planuri de călătorie;
b. descrie subiectul;
c. pune o întrebare despre subiect;
Comentariu: GROZAV
Subiect: TEHNOLOGIE AZI
Întrebare: NEMAIPOMENIT.

a. descrie un subiect,
b. pune o întrebare despre subiect;
Subiect: TU VACANŢĂ
Comentariu: CÂT TIMP?

Interpretul B: răspunde la întrebare.

Răspuns: PATRU SĂPTĂMÂNI.

Practică:
Interpretul A: BUNĂ! AZI TEHNOLOGIE NEMAIPOMENIT.
 TU VACANŢĂ CÂT TIMP.
Interpretul b: PATRU SĂPTĂMÂNI.

4. Model pentru regula #3. întrebări da / nu

Interpretul A:
a. descrie subiectul;
b. pune o întrebare.
Subiect: eu VIN cu – tine.
Întrebare: TE DERANJEAZĂ.

Interpretul B:
a. răspunde la întrebare
Răspuns: BINE

Practică:
Interpretul A: eu VIN cu – tine, TE DERAJNEAZĂ?
Interpretul B: BINE.

5. Învăţarea profesională

Exersaţi scrierea celor trei dialoguri, înlocuind semnele din lista semnelor maistrului. Când
scrii întrebările, asigură-te că foloseşti semnele non-manuale corespunzătoare.

6. Practică suplimentară

Creează de la cinci la zece propoziţii ASL despre călătorie, care folosesc adverbe de timp
şi termeni descriptivi pentru sentimente. Scrie cuvântul englezesc pentru aceste propoziţii
apoi exersează „scriindu-le“ unui partener. Partenerul ar trebui să scrie traducerea
englezească a propoziţiilor tale ASL.

Lecţia 35. Orare / Programe de călătorie

OBIECTIVE ALE LIMBII

Studentul va:
a. folosi regulile 1. subiect / comentariu
3. întrebări simple da / nu
5. întrebări care cer informaţii
6. pronominalizarea
8. ordonarea de propoziţii simple
10. negaţia

b. folosi verbul direcţional A ZBURA.

c. folosi întrebarea CE SE ÎNTÂMPLĂ?
d. Folosi şaptesprezece semne noi într-un dialog profesional.

DIALOGUL MAESTRULUI

1. Paul: ANGLIA arată – dreapta DOI – dintre – noi ZBOARĂ – la – dreapta

CÂND?
Când o să zburăm noi doi spre Angli?
Jenny: I-U-I-E 21
Pe 21 iulie.
 2. Paul: dreapta – ZBOR – înapoi CÂND?
Când zburăm înapoi?
Jenny: A-U-G-U-S-T 18.
Pe 18 august.
3. Paul: NOI – DOI – SOSIM - acolo FACEM – ce?
Ce o să facem când ajungem acolo?
Jenny: ÎNTÂI, LONDRA VIZITĂM, APOI TREN URCĂM
ŢARĂ CĂLĂTORIM PRIN.
Mai întâi vizităm Londra. Apoi urcăm în tern şi călătorim prin ţară.

4. Paul: TREN MERGEM VOM?

Vom merge cu trenul?
Jenny: DA . CARE-I PROBELMA?

5. Paul: ÎNAINTE EU TREN MERS, NICIODATĂ EU NERVOS.

Nu am mai mers cu trenul niciodată. Sunt nervos.
Jenny: CHIAR AŞA? TREN MERS NIMIC – cu – el TU PLACI, VREI.
Nu trebuie să te îngrijoreze mersul cu trenul. Îţi place.
6. Paul: TU CREZI?
Jenny: DA. AI ÎNCREDERE ÎN MINE.

SEMNELE MAESTRULUI (P. 448 – 451, semne)

CE ESTE ÎN SEMNE (NOTE DESPRE GRAMATICĂ)

1. Regula #5. întrebări care cer informaţii şi #6. pronominalizarea

În prima propoziţie a dialogului, Anglia este plasată la dreapta spaţiului semnelor:

ANGLIA arată – dreapta NOI – doi ZBURĂM – la dreapta CÂND?
Semnul ZBURĂM – la – dreapta se mişcă dintr-un loc neutru din spaţiul semnelor spre
dreapta, unde a fost plasată Anglia. Semnul ZBURĂ – dreapta începe dintr-o poziţie neutră
deoarece se referă la anumiţi oameni din dialog. Propoziţia este de asemenea un exemplu
de întrebare –wh, unde prima parte a propoziţiei descrie subiectul şi semnul UNDE pune o
întrebare despre subiect. Un alt exemplu de întrebare – wh care include pronominalizarea
este:
NOI – doi – SOSIM – acolo FACEM – ce?
Semnul SOSIM – acolo se mişcă dintr-o poziţie din faţa corpului spre dreapta spaţiului
semnelor, acolo unde este Anglia plasată. În următoarea întrebare:
– dreapta – ZBURĂM – înapoi CÂND?
Semnul dreapta – ZBURĂM – începe din acelaşi loc în spaţiul semnelor unde Anglia a fost
plasată, adică în dreapta spaţiului semnelor subiectului întrebării este dreapta – ZBURĂM –
înapoi şi întrebarea –wh este CÂND?

2. Regula #8. ordonarea de propoziţii simple

Propoziţii:
ÎNTÂI, LONDRA VIZITĂM
se traduce prin: „Mai întâi vom vizita Londra“. A propoziţie ASL nu conţine un semn
pentru un pronume deoarece este deja implicat în contextul dialogului. A doua propoziţie
arată un exemplu de cum propoziţiile pot fi organizate, prezentând evenimentele în modul
în care s-au petrecut:
APOI TREN URCĂM FĂRĂ CĂLĂTORIM PRIN.
Alte două exemple de propoziţii simple găsite în dialog sunt:
EL NERVOS. AI ÎNCREDERE ÎN MINE.
3. Regula #3. întrebări simple da / nu

În propoziţii:
TREN MERGEM VOM?
Subiectul este întâi descris urmat de o întrebare da / nu despre el. „Scriind“ VOM la
sfârşitul propoziţiei accentuează propoziţia ca întrebare. O altă întrebare da / nu în dialog
este:
TU CREZI?

4. Regula 10. negaţia

Sunt două lucruri de luat în consideraţie în propoziţia:

ÎNAINTE EU TREN MERS, NICIODATĂ.
Întâi este un exemplu de regulă a negaţiei: un subiect este descris şi apoi negat printr-un
semn negativ (NICIODATĂ). Doi, este folosirea semnului ÎNAINTE. Acest semn se face
în acelaşi mod ca TRECUT, deoarece înţelesul se leagă de ce a făcut o persoană în trecut.

5. Regula #1. subiect / comentariu

Semnul NIMIC – cu – el este făcut fie singur, fie plasat la sfârşitul unei propoziţii, ca în:
TREN MERS NIMIC – cu – el.
Se foloseşte întotdeauna pentru a face un comentariu despre ceva. O altă propoziţie
subiect / comentariu în dialog era:
TU PLACI, VEI.
Semnul VEI se foloseşte deseori pentru a întări că o persoană intenţionează să facă ceva şi
de aceea îndeplineşte rolul unui comentariu în propoziţia anterioară.

CE ESTE ÎNTR-UN SEMN (NOTE DESPRE VOCABULAR)

1. ZBURA – la / ZBURA – înapoi

A ZBURA este verb direcţional deoarece mişcarea sa spune despre subiectul şi

complementul unei propoziţii. Semnul ZBURA – la se mişcă în afara spaţiului semnelor şi
semnul ZBURA – ÎNAPOI se mişcă dinspre afara spaţiului spre interior. Poziţiile de
început şi sfârşit ale ambelor semne depind de cine zboară, vorbitorul sau cineva despre
care vorbeşte el.

2. A MERGE CU / A URCA ÎN

Diferenţa între cele două semne este că mâna nu se mişcă înainte cu semnul A URCA, în
timp ce cu semnul A MERGE – CU mâna se mişcă înainte pentru a reprezenta mersul
undeva.

3. CE SE ÎNTÂMPLĂ?

Cuvântul englezesc obişnuit pentru acest semn este „Ce se întâmplă?“ sau „Care-i
problema?“. Deseori se face singur, ca mijloc de a întreba despre ceva.

4. VA, VEI, VOM, VEŢI...

Deşi semnul VA, VEI, VOM, VEŢI se foloseşte pentru a indica viitorul; este folosit şi
pentru a întări că o persoană va face ceva.
5. Sinonime ASL

Unele semne pot fi folosite şi pentru alte lucruri

Semn şi pentru

NIMIC – cu – el // NEIMPORTANT, plăpând, neînsemnat, banal

ÎNCREDERE // ÎNCREZĂTOR

ACTIVITĂŢI PRACTICE

1. Model pentru regulile #5. întrebări care cer informaţii şi #6. pronominalizarea

Interpretul A:
a. „scrie“ complementul propoziţiei, Anglia;
b. plasează Anglia în spaţiul semnelor, arătând spre dreapta (pot şi spre stânga);
c. descrie subiectul;
d. pune o întrebare despre subiect.
Obiect: ANGLIA
Plasează obiectul: arată dreapta
Subiect: NOI – doi – ZBURĂM – la – dreapta
Întrebare: CÂND?
Interpretul B:
a. răspund la întrebare;
Răspuns: I-U-L-I-E 21
Interpretul A:
a. descrie subiectul;
b. pune o întrebare despre subiect.
Subiect: dreapta – ZBURĂM – înapoi
Întrebare: CÂND?
Interpretul B:
a. răspunde la întrebarea –wh.
Răspuns: A-U-G-U-S-T 18

Practică:
Interpretul A: ANGLIA – arată dreapta – NOI – doi – ZBURĂM – la – dreapta –
CÂND?
Interpretul B: I-U-L-I-E 21
Interpretul A: dreapta – ZBURĂM – înapoi CÂND?
Interpretul B: A-U-G-U-S-T 18.

2. Model pentru regulile #5. întrebări care cer informaţii şi #8. ordonarea de
propoziţii simple

Interpretul A:
a. descrie subiectul;
b. pune o întrebare despre subiect
Subiect: NOI – doi – SOSIM – acolo – dreapta-
Întrebare: FACEM – ce?

Interpretul B:
a. stabileşte derularea evenimentelor „scriind“ : LA ÎNCEPUT;
b. descrie o acţiune;
c. stabileşte următoarea derulare a evenimentelor „scriind“: APOI;
d. descrie o acţiune
Evenimentul iniţial: LA ÎNCEPUT;
 Acţiune: LONDRA VIZITĂM
Următorul eveniment: APOI
Acţiune: TREN URCĂM ŢARĂ CĂLĂTORIM PRIN.

Practică:
Interpretul A: NOI- doi- SOSIM – acolo FACEM-CE?
Interpretul B: LA ÎNCEPUT LONDRA VIZITĂM. APOI TREN URCĂM ŢARĂ
CĂLĂTORIM PRIN.

3. Model pentru regulile #3. întrebări simple da /nu , #5. întrebări care cer
informaţii: ce se întâmplă?, #8. ordonarea de propoziţii simple şi #10 negaţia

Interpretul A:
a. descrie subiectul
b. pune o întrebare da / nu, folosind semnul VEI
Subiect: TREN MERGEM
Întrebare: VEI?

Interpretul B:
a. răspunde afirmativ la întrebare cu semnul : DA
b. pune o întrebare folosind semnul: CE SE ÎNTÂMPLĂ?
Răspuns: DA
Întrebare: CE SE ÎNTÂMPLĂ?

Interpretul A:
a. descrie subiectul;
b. foloseşte un semn negativ pentru a nega subiectul
c. foloseşte o structură de propoziţie simplă pentru a descrie cum te simţi.
Subiect: ÎNAINTE EU TREN MERS
Negaţie: NICIODATĂ
Propoziţie simplă: EU NERVOS

Practică:
Interpretul A: TREN MERGEM VEI
Interpretul B: DA. CE SE ÎNTÂMPLĂ
Interpretul A: ÎNAINTE EU TREN MERS. NICIODATĂ. EU NERVOS.

4.Model pentru regulile #1. subiect / comentariu, folosind VEI cu înţelesul de

întâlnire şi #3. întrebări simple da / nu

Interpretul A:
a. descrie subiectul;
b. face un comentariu;
c. descrie o acţiune;
d. întăreşte acţiunea cu semnul;
Subiect: TREN MERGEM
Comentariu: NIMIC – cu – el.
Acţiune: TU BUCURI / PLACI
Întărire: VEI.

Interpretul B:
a. pune o întrebare simplă da / nu
Întrebare: TU CREZI?
Interpretul A:
a. răspunde afirmativ la întrebare;
b. foloseşte o propoziţie simplă pentru a face o comandă;
 Răspuns: DA
Propoziţie simplă: AI ÎNCREDERE ÎN MINE.

Practică:
Interpretul A: TREN MERGEM NIMIC – cu – el. TU BUCURI / PLACI, VEI.
Interpretul B: TU CREZI?
Interpretul A: DA. AI ÎNCREDERE ÎN MINE.

5. Învăţarea profesională

Exersaţi scrierea celor trei dialoguri, înlocuind semnele din lista semnelor maestrului. Când
scrii întrebările, sigură-te că foloseşti semnele non-manuale corespunzătoare.

6. Practică suplimentară

Uneşte dialogul maestrului cu cel din lecţia 34 şi exersează semnele până te simţi
confortabil cu ele.

Lecţia 36. Mai multe locuri de vizitat

OBIECTIVELE LIMBAJULUI

Studentul va:
1. folosi 22 semne noi pentru a descrie ţările
2. folosi semnele TREN, MAŞINĂ, MOTOCICLETĂ şi AUTOBUZ ca vehicule în care
se circulă.
3. exersa scrierea pe degete a lunilor anului, numere pentru zilele lunii şi numele oraşelor
în diferite ţări.

ACTIVITĂŢI PRACTICE

Ca să-ţi extinzi vocabularul de semne, vei înlocui semnele învăţate în această lecţie cu
semnele învăţare în lecţiile anterioare. De aceea, dialogul maestrului pentru această lecţie
este luat din lecţiile 34 şi 35. nu încerca să înveţi toate semnele noi din această lecţie într-o
singură zi. Împarte semnele şi învaţă-le într-o perioadă de câteva zile. Pentru că nu vei
folosi unele din aceste semne în conversaţiile de zi cu zi, poate e mai dificil să ţi le
aminteşti când vei avea nevoie de ele. Întoarce-te la această lecţie din când în când, pentru
a reîmprospăta învăţarea acestor semne. Ţine minte că oricând în timpul unei conversaţii
poţi întotdeauna folosi degetele pentru substantivele proprii. Această lecţie îţi va oferi şi
practica scrierii lunilor anului, numere pentru zilele lunii şi numele oraşelor din ţări
diferite. În fiecare dintre dialogurile următoare, înlocuieşte cuvântul conturat cu un cuvânt /
semn de pe lista corespunzătoare

Ţări

Paul: BUNĂ, FACI – ce TU?

Jenny: EU NEVOIE VACANŢĂ. MERG- in – ANGLIA EU VREAU.

SEMNELE MAESTRULUI (P. 460-466, semne)

Luni, date şi ţări

1. Paul: ANGLIA arată – dreapta NOI DOI ZBURĂM – la – dreapta CÂND?

Jenny: APRILIE 13
2. Paul: dreapta – ZBURĂM – înapoi CÂND?
Jenny: MAI 8
SEMNELE MAESTRULUI

Înlocuieşte semnele de pe lista ţărilor deja prezentate.

CUVINTELE SCRISE (CU DEGETELE) ALE MAESTRULUI

Toate lunile anului pot fi scrise complet; oricum, prescurtările multor luni pot fi şi ele scrise
în lista următoare, prescurtările sunt notate acolo unde se poate. Este un semn pentru
septembrie, care se face la fel ca semnul TOAMNĂ.

Luna Prescurtarea
IANUARIE //I-A-N
FEBRUARIE // F-E-B
MARTIE // M-A-R-T
APRILIE // A-P-R
MAI // MAI
IUNIE //I-U-N
IULIE // I-U-L
AUGUST // A-U G
SEPTEMBRIE // S-E-P-T
OCTOMBRIE // O-C-T
NOIEMBRIE //N-O-V
DECEMBRIE //D-E-C

Numerele maestrului

Pentru date, înlocuieşte orice numere de la 1-31

Oraşe şi vehicule

Paul: NOI – doi SOSIM – acolo – dreapta FACEM – ce?

Jenny: ÎNTÂI, LONDRA VIZITĂM. APOI TREN URCĂM ŢARĂ CĂLĂTORIM PRIN.

Oraşele maestrului

Deşi sunt semne pentru numele tuturor oraşelor împortante arătate anterior, aproape toate
sunt necunoscute, majorităţii surzilor din SUA şi Canada. Sunt ştiute doar de surzii care
călătoresc la conferinţe internaţionale şi evenimente sportive ale surzilor. De aceea, în
această lecţie vei exersa „scrierea“ numelor câtorva din oraşele împortante ale fiecărei ţări
scrise. Scrierea cu degetele este o artă complexă şi toţi practicanţii începători sunt sfătuiţi să
ceară instrucţiuni de la profesorii ASL.

Vehiculele maestrului (p. 468-469, semne)

RECAPITULAREA LECŢIILOR 34-36

Scrie o traducere englezească pentru fiecare din următoarele propoziţii ASL:

1. DACĂ TU VACANŢĂ NEVOIE, TU CĂLĂTOREŞTI UNDE?
2. TU ELVEŢIA MERGI – la , PENTRU CE?
3. EU VACANŢĂ CÂT TIMP? TREI SĂPTĂMÂNI
4. ANUL TRECUT TU CĂLĂTORIT UNDE?
5. TU VACANŢĂ PLN CONPUTER AJUTĂ- tine CUM?
6. POLONIA TU SOSEŞTI – acolo, FACI – ce TU?
7. TU MERGI – cu TREN, TU NERVOS?
8. AUTOBUZ BILET, EU CUMPĂR TERMIN.
9. TU ZBORI – în SPANIA UNDE?
10. ÎN DOI ANI EU NEW YORK VOI VIZITA

Răspunsuri (pot fi şi alte traduceri)

1. Dacă ai avea nevoie de o vacanţă unde ai călători? Sau unde ai călători dacă ai avea
nevoie de o vacanţă?
2. De ce mergi în Elveţia?
3. Vacanţa mea durează trei săptămâni.
4. Unde ai călătorit anul trecut?
5. Cum te ajută computerul să-ţi planifici vacanţa?
6. Ce vrei să faci când ajungi în Polonia?
7. Eşti nervos când mergi cu trenul?
8. Am cumpărat biletul de autobuz.
9. Când zbori spre Spania?
10. Voi vizita New York-ul peste doi ani.