Uitați la Iona, Iona a făcut neascultare, Dumnezeu îl trimitea la Ninive să proorocească, ca să se

pocăiască niniviții. Iona s-a speriat că Dumnezeu, dacă milostiv fiind, Iona propovăduiește năpastă și nu
va veni, o să mă trezesc în fața acestor păgâni eu, din poporul lui Dumnezeu, evreu, și nu știu ce, prooroc,
mă trezesc prooroc mincinos, o să înțeleagă păgânii ăia că Dumnezeu s-a răstignit fiindcă ei s-au pocăit,
hai să-mi iau tălpășița să mă duc în Tarsis, Tarsis cred că este în Spania dacă nu mă înșel. Dumnezeu i-a
îngăduit obrăznicia asta, apropo de întrebarea precedentă, dar uite ce l-a costat, a început furtună pe
mare, ce să facem ce să facem, toți marinarii panicau, nu știu ce, din pricina cui a venit asta, sorții au
căzut pe Iona, Iona zice da, din pricina mea a venit, păi ce să facem cu tine atuncea, zice arunca-ți-mă în
mare, ei suflețele, poți săți iei așa un canon pentru neascultarea ta, dar totuși, cu asta vreau să te
încurajez, cu asta să facem ascultare din primul moment, între altele și asta, nu înseamnă că pentru
neascultările tale Dumnezeu îți va impune așa un canon, căci Dumnezeu îl pune pe măsura omului, ori
Iona, păcătos în momentul ăla, dar prooroc, totuși, știa Dumnezeu ce putea și ce nu putea Iona, și
putând, i-a impus un canon greu, prin care Iona s-a făcut un chip al lui Hristos, și-ți stă mintea-n loc, cum
printr-o neascultare și un păcat Dumnezeu scoate un prooroc mai mare decât ar fi fost Iona ascultătorul
care s-ar fi dus direct la Ninive, dar îți stă mintea în loc, în loc să-ți stea mintea, dar duhovnicește să
pășim mai departe înțelegând pe Dumnezeu și nejucându-ne cu El. Dar știți restul poveștii că Iona a fost
aruncat în mare unde l-a salvat un pește înghițindu-l, mersi pentru salvare... (râde în hohote cu întreaga
sală) și peștele, chitul, închipuiește iadul atotînghițitorul, și Iona nici acolo nu a deznădăjduit și-l vezi,
citiți, numai patru capitole Cartea lui Iona din Vechiul Testament, cei care nu o știți, citiți-o că e minunată
cartea, dar citiți și rugăciunea care a făcut-o Iona acolo, ce minunată pocăință, ce chip de rugăciune
extraordinară, și pe aia și pe a celor trei tineri în focul Vavilonului și așa mai departe. Bineînțeles că
peștele poate cât poate, dar la urmă ce se întâmplă, peștele îl duce la Ninive și îl vomită acolo pe malul
mării. Deci și peștele ascultă de Dumnezeu așa cum și iadul n-are încotro dar trebuie să asculte de
Dumnezeu. Și când zice Hristos lui Siluan „Ține-ți mintea-n iad și nu deznădăjdui”, fă tu ascultare Siluane
și vezi că iadul ți-a devenit... mijlocul meu de mântuire.