Ivan Turbincă

de Ion Creangă
-dramatizare-

Ivan, ostaş bătrân, slobozit din oaste, merge pe drum fără rost,
cântând.
Dumnezeu şi cu Sfântul Petru merg înaintea lui.
Sfântul Petru: Doamne, hai să ne grăbim ca să nu ne găsim beleaua cu
dânsul.
Dumnezeu: Să nu te temi, e om bun la inimă şi milostiv. Fă-te cerşetor
la capătul ist’ de pod, şi eu la celălalt, căci unii ca aceştia au să
moştenească împărăţia cerurilor.
Ivan ajunge şi dă cei doi bănuţi pe care îi avea amândurora.
Ivan: Dar din dar se face Raiul. Na-vă! Dumnezeu mi-a dat, eu dau, şi
Dumnezeu iar mi-a da, că are de unde.
Sfântul Petru: Doamne, bun om e acesta, n-ar trebui să meargă
nerăsplătit de la faţa ta!
Ivan merge cântând.
Dumnezeu: Bună calea, Ivane! Cânţi, cânţi!
Ivan: Da, da, dar cum îmi ştii numele?
Dumnezeu: Eu sunt cerşetorul pe care l-ai miluit la pod. Află că eu sunt
Dumnezeu şi pot să-ţi dau orice-i cere de la mine.
Ivan (cade în genunchi) : Rogu-te, Doamne, blagosloveşte-mi turbinca
asta, ca pe cine-oiu vrea eu, să-l vâr într-însa să nu mai poată ieşi fără
învoirea mea.
Dumnezeu (blagosloveşte turbinca): Ivane, când te-i sătura de lume, să
vii să slujeşti şi la poarta mea!
Ivan: Cu toată bucuria, Doamne! Acu’ mă duc să văd ce mi-o pica în
turbincă.
Şi merge Ivan, merge şi ajunge la o casă boierească, cerând odihnă şi
este primit.
Boierul (monologând): Las’ că i-a pica lui odihna pe nas la mine. Ori el
pe draci, ori dracii pe dânsul!
Ivan ajunge, îşi pune lucrurile, se închină, stinge lumânarea. Cineva
îi aruncă însă perna de sub cap. Ivan pune mâna pe sabie, se scoală,
aprinde lumânarea, caută şi bombăne, îşi face cruce şi se culcă la loc.
Se aud zgomote multe: miorlăit, cuviţat, oac-oac, mormăit.
Ivan (ridicându-se): Paşol, na turbinca, ciorti!

1
 Diavolii se cărăbănesc toţi în turbincă. Ivan o leagă şi se culcă.
Scaraoschi vine şi-i şterge o palmă lui Ivan, care sare ars.
Ivan: Paşol, na turbinca!
Ivan iese afară şi face multă gălăgie.
Oamenii boierului: Dar ce-ai păţit, bre’ omule, de faci aşa larmă?
Ivan: Ia, am căptuşit nişte iepuroi şi îi jumulesc.
Boierul: Ce vuiet e acolo?
Oamenii boierului: Rusul acela! Dracul ştie ce are... Cică a prins nişte
iepuroi şi vrea să-i jumulească.
Ivan: Ţi-am curăţit casa de draci.
Se adună tot satul, Ivan dezleagă turbinca în faţa lor şi scoate câte-un
drăcuşor, plesnindu-l.
Diavolii: N-oiu mai veni, Ivane, câte zilişoare-oiu ave eu!
Boierul (îl îmbrăţişează, îl sărută şi zice): Dumnezeu să te înzilească!
Şi iar o ia Ivan din loc, ajunge la poarta Raiului şi bate cu putere.
Sfântul Petru: Cine-i acolo?
Ivan: Eu.
Sfântul Petru: Cine eu?
Ivan: Eu, Ivan.
Sfântul Petru: Şi ce vrei?
Ivan: Tabacioc este?
Sfântul Petru: Nu-i.
Ivan:Votchi este?
Sfântul Petru: Nu-i.
Ivan: Femei sunt?
Sfântul Petru: Ba.
Ivan: Lăutari sunt?
Sfântul Petru: Nu-s Ivane, ce mă tot cihăieşti de cap?
Ivan:Dar unde se găsesc astea?
Sfântul Petru: La iad, Ivane, nu aici.
Ivan:Măi! Dar ce sărăcie lucie pe aici, pe la Raiu’!...
Şi îndată porneşte la iad, ajunge la poartă şi bate cu putere.
Ivan: Tabacioc este?
Diavolul: Este.
Ivan:Votchi este?
Diavolul: Este.
Ivan: Femei sunt?
Diavolul: Dar cum să nu fie?!
Ivan: Lăutari sunt?
Diavolul: Ho, ho! Câţi pofteşti.

2
Ivan: A! Haraşo! Haraşo! Aici e de mine! Deschideţi iute!
Dracul de la poartă deschide.
Dracii: Vai de noi şi de noi! Uite cine era!
Ivan: Repede, aduceţi-mi votchi, tabacioc, lăutari şi femei frumoase!
Fiecare diavol aleargă să aducă ce poate. Ivan chiuie, dansează cu
femeile, îi ia şi pe draci la joc, este un tămbălău şi un zgomot cum nu s-a
mai văzut. Talpa-iadului face zgomot ca de război şi Ivan iese afară cu
puşca la umăr, iar poarta se închide.
Ivan:Ei las, cornoraţilor! De mi-ţi mai pica vreodată în mână, turbinca
are să vă ştie de ştire.
Merge iar la poarta Raiului şi se pune de pază. Apare Moartea.
Ivan:Unde vrei să te duci?
Moartea: La Dumnezeu, să văd ce mi-a mai poronci.
Ivan:N-ai voie. Mă duc eu să-ţi aduc răspuns.
Moartea:Ba nu, Ivane, trebuie să mă duc eu.
Moartea dă să treacă şi Ivan sare, aţinându-i calea.
Ivan: Paşol, Vidma, na turbinca!
Ivan leagă bine turbinca şi bate în poartă.
Sfântul Petru: Ei, ce vrei, Ivane?
Ivan: Vreu să mă duc la Dumnezeu, să-i spun ceva.
Sfântul Petru:Bine, Ivane, du-te. Nu ţi-e oprită calea. De-acum eşti de
casa noastră.
Ivan (îngenunchind în faţa Domnului) : Doamne, Moartea întreabă ce mai
porunciţi.
Dumnezeu: Spune-i să moară trei ani de zile de-a rândul numai oameni
bătrâni, aşa ca tine...
Ivan:Bine, Doamne. Mă duc să-i spun cum ai poroncit.
Ivan (scoţând Moartea din turbincă): Dumnezeu a poroncit să mănânci
trei ani de zile numai pădure bătrână; de cea tânără să nu te-atingi!
Hai, porneşte!
Moartea porneşte şi roade copaci batrâni. Se întoarce şi îşi zice:
„Turbinca! Afurisita de turbincă!”
Moartea: Tot aici, Ivane?
Ivan: Asta mi-e slujba.
Moartea: Dă-mi drumul să intru la Dumnezeu, că tare mare treabă am.
Ivan: Paşol na turbinca, Vidma!
Moartea întră din nou în turbincă, Ivan bate la uşă, Sfântul Petru
deschide şi merge la Dumnezeu.
Ivan: Doamne, Moartea neastâmpărată şi avană întreabă ce mai
poronciţi?

3
Dumnezeu: Poroncesc să moară de-acum înainte trei ani de zile numai
oameni tineri, şi alţi trei ani de zile să moară numai copii obraznici.
Ivan: Bine, Doamne.
Ivan (scoţând Moartea din turbincă): Dumnezeu a poroncit să mănănci
trei ani de zile numai vlăstări fragede, răchiţică, smicele, nuiele şi altele;
de pădurea bătrână să nu te atingi. Hai, porneşte!
Moartea porneşte prin dumbrăvi, lunci şi huceaguri şi roade, şi
roade...spunându-şi: „Turbinca, mânca-o-ar focul! Şi Ivan!” Şi iar merge la
poartă.
Moartea: Dar bine, Ivane, iar ai de gând să mă chinuieşti?
Ivan: Ba ţi-aş scoate şi ochii ca la dracul şi te-aş frige pe frigare. Paşol,
na turbinca, Vidma!
Şi rămâne acolo legată mult timp.
Dumnezeu (trecând pe la poartă): Ei, Ivane, ce mai direguieşti? Moartea
n-a mai venit?
Ivan lasă capul în jos.
Moartea (aproape sufocată): Iată-mă-s, Doamne, pusă la opreală. M-ai
lăsat de râsul unui şuiu ca Ivan, nenorocita de mine!
Dumnezeu (dezlegând turbinca):Ei, Ivane, ţi-ai trăit traiul şi ţi-ai mâncat
malaiul! Toate-s până la o vreme, fătul meu. De-acum ţi-a venit şi ţie să
mori. N-am ce-ţi face. Moartea are socoteala ei, nu-i lăsată degeaba,
cum crezi tu.
Ivan: Doamne! Rogu-te să fiu îngăduit măcar trei zile, să-mi îngrijesc
sufletul, să-mi lucrez racla cu mâna mea şi să mă aşez singurel într-însa.
Dumnezeu: După cum ţi-e voia, Ivane!
Ivan termină de făcut sicriul. Vine Moartea. Ivan se aşază în raclă cu
faţa-n jos.
Moartea: Nu aşa, Ivane!
Ivan: Da, cum?
Şi mai încearcă să se aşeze în două poziţii diferite.
Moartea: Ă…ra… Ia fugi, să-ţi arăt eu, nebunule ce eşti!
Moartea se aşază în raclă aşa cum trebuie, cu mâinile pe piept. Ivan
închide capacul şi-i dă drumul pe o apă curgătoare.
Ivan: Du-te pe apa sâmbetei! Şi să ieşi când te-a scoate bunica din
groapă. Mi-a luat Dumnezeu turbinca, dar ţi-am făcut-o şi eu.
După mai mult timp însă Moartea apare din nou.
Moartea: Ca pedeapsă, Ivane, te las de izbelişte, să tot trăieşti şi să te
rogi de mine ca să mori ; şi nu vei mai muri.
Ivan însă este mereu foarte vesel şi cu sticla de vodcă în mână,
chefuind , chiuind şi dansând.

4
 Toţi, împreună cu Ivan cântă: „Cât e lumea şi pământul / Pe
cuptior nu bate vântul.”

-Cortina-

Adaptare propusă de către prof. Florentina Menchú-Rosal