“Micuțele Doamne” este o carte ce trebuie citită într-un anumit moment

special din viața ta. Daca ești într-un reading slump sau ai o dispoziție mai
nefastă, această carte nu este pentru tine pentru că te-ar enerva prin
simplitate. “Micuțele Doamne” se citește atunci când ești vesel, când vrei să
petreci timp odihnindu-te și citind o carte simplă, dar extrem de dulce. Am
auzit despre această carte de mult timp și spre rușinea mea, nu am văzut nici
filmul și nu am deschis nici cartea. Dar m-am revanșat și am considerat că
sunt într-o pasă frumoasă a vieții în care mă pot bucura complet de personaje
și acțiune, fie ea destul de limitată.
“Micuțele Doamne” este o înlănțuire de povesti care poate la prima vedere nu
prea au noimă sau legătură, însă autoarea le-a prins atât de bine împreună
încât abia aștepți să dai pagina și să vezi ce se mai întâmplă. Surorile
March, Meg, Jo, Beth și Amy te cuceresc prin bunătate, dar și prin naivitate,
rebeliune și aroganță. Sunt extrem de diferite, cu pasiuni ce diferă atât de mult
încât te întrebi daca au ceva în comun totuși, însă este atât de plăcut să le
vezi în același peisaj încât nu vrei să citești altceva. Recunosc, preferata mea
este Jo, deoarece este opusul meu, și pentru asta o invidiez. Întotdeauna mi-
au plăcut eroinele care acționează invers de cum aș face eu, pentru că îmi dă
speranță să mă gândesc că poate cândva, aș putea să devin o rebelă.