V ati dorit vreodată sa va așezati la o masă și să stati de vorbă cu personajul

vostru preferat dintr-o carte? Ei bine, asta mi-am dorit să se întâmple, după ce am
ajuns să o cunosc pe Cara, protagonista cărții ,,Un an fara tine’’, scrisa de Nina De
Pass si tradusa de Pavel Cazacu, ce a avut ghinionul să fie implicată într-un
accident de mașină. Era la volan, venind de la o petrecere de Anul Nou cu G, cea
mai bună prietenă a ei, cand Un camion a intrat greșit pe drumul de acces, iar ele
se aflau în punctul lui mort. Maşina lor s-a răsturnat, G a murit, dar Cara a
supraviețuit. Rănile ei fizice au fost relativ minore, insa ea a suferit o formă de
stres post-traumatic, moment in care lumea i s-a spulberat.

Indiferent de scenariu, autoarea a făcut o treabă tare bună, aceea de a o aduce

pe Cara aproape de sufletul cititorului, prin stilul ei de scriere ce face ca actiunea
sa curga fluid.

Din punctul meu de vedere, deși plină de clișee și cu o acțiune uneori previzibilă,
Un an fară tine este o carte încărcată de trăiri intense, o poveste despre durere,
pierdere, speranță și iubire, despre felul în care vinovăția te mănâncă de viu, îți
distruge amintirile și distorsionează totul.

Lasand la o parte cliseele, as dori sa va vorbesc si despre romanul ,,Căutând-

o pe Alaska” scris de John Green si tradus de Sauki Al-Gareeb. Acesta se imparte
in doua parti: inainte si dupa si este vorba despre Miles și colegii săi neadaptați,
cu care ajunge să formeze o gașcă ciudată. El merge la colegiu pentru a testa ce îi
pregateste „marele necunoscut” și pentru a-și face prieteni. Asta deoarece la
școala sa a fost un singuratic. Nu o sa stric surpriza si nu va voi spune mai multe,
insa, va pot spune ca am fost extrem de nerabdatoare sa vad ce eveniment
delimiteaza romanul si va asigur ca dupa acel eveniment totul se schimba.

In principal cartea „Căutând-o pe Alaska” se axează atat pe descrierea

personajului Alaska prin prisma relației cu cei din jur, cat si pe farsele bine
realizate pentru asa zisi dusmani ai gastii.
 Astfel, parerea mea este ca râsetele, plânsul, emoția și suspansul fac
această carte atractivă și intensa, fiind, totodată, si un semnal puternic legat de
consumarea alcoolului și tutunului. Cartea reunește, deci, povești de viață,
realitate, glume, situații tensionate, adolescenți și emoție.

In continuare va las cu o concluzie importanta, desprinsa din carte de mine, si

anume: ai grijă ce îți dorești de la “Marele Necunoscut”, caci se poate întâmpla.

Ajunsa la ultima carte, realizez ca tema principala a cartilor alese de mine

este tristetea, astfel conturandu se si in romanul ,,Si soarele este o stea’’, scris de
Nicola Yoon si tradusa de Iulia Arsintescu ce prezintă povestea Natashei, o tânără
care a intrat ilegal în America alături de părinții ei, și află că mai are doar 24 de
ore de stat în acel loc, urmând să fie deportată. În încercarea de a găsi un avocat
care să o poate ajuta să rămână în State, Natasha îl întâlnește pe Daniel, un tânăr
poet-viitor-student-la-medicină.

Pentru niciunul dintre ei nu e tocmai momentul să li se aprindă călcâiele. Şi

totuşi Natasha şi Daniel ajung să se îndrăgostească unul de altul în cele câteva ore
pe care le petrec împreună, iar noi, la rândul nostru, nu putem decât să ne
îndrăgostim iremediabil de ei.

Ceea ce m a facut aceasta carte sa realizez este ca atunci cand suntem

sortiti sa ne intalnim iubirea vietii noastre se intampla fix cand ne asteptam cel
mai putin.

Nu va recomand, ci va rog sa cititi romanul “Si soarele e o stea”, nu doar

pentru frumoasa poveste de dragoste dar si pentru mesajul pe care autoarea a
reusit sa il transmita, acela ca totul se intampla cu un motiv si ca nimic nu este
intamplator. Daca ceva este destinat sa ni se intample, se va intampla fie ca ne
dorim sau nu, important este sa fim puternici si sa primim tot ce ne ofera viata cu
bratele si mintea deschise.

Multumesc ca m ati ascultat!