POSTUL NEGRU

vizionati si filmul
https://vimeo.com/145983469

Pregatirea pentru postul negru

În cazul în care, după vreuna dintre duratele de pauză alimentară scurte, de una sau două mese sau
de 24 de ore fără mâncare, simpomele sunt intens neplăcute, concluzia este că avem de a face cu un
organism foarte toxic. În acest caz, este cu siguranță momentul deciziei de a urma cel puțin un regim
alimentar de detoxifiere.
Cu atât mai mult, în cazul în care se intenționează un post negru de durată scurtă, medie sau lungă,
dacă semnalele de toxicitate ale organismului au fost observate, de asemenea trebuie pusă problema unui
regim anterior postului pentru a realiza o pre-detoxifiere a organismului. Astfel, un regim alimentar pentru
pre-detoxifiere va face ca postul negru în ansamblu să fie mult mai ușor de parcurs în ceea ce privește
simptomele.
Este bine de știut că, în caz că avem de a face cu un corp foarte toxic, nici un regim alimentar de
detoxifiere nu va fi floare la ureche. Perioada de intensă detoxifiere de la începutul unui astfel de regim
alimentar, întocmai ca și cea de la începutul unui post negru, poate fi dificilă. Gradul de dificultate reflectă
fidel gradul de toxicitate și nicidecum faptul că regimul actionează în vreun fel nepotrivit persoanei
respective sau în contra detoxifierii și însănătoșirii organismului acesteia.
În caz că se dorește parcurgerea unui post negru, un regim de pre-detoxifiere este nu doar binevenit
ci chiar imperativ indicat a fi parcurs de către toate persoanele care se află în una dintre următoarele
situații:
– nu au ținut vreodată un post negru;
– nu au ținut un post negru de mult timp (luni, ani);
– chiar dacă au ținut recent un post negru, între timp s-au alimentat haotic și nesănătos și au fost
sedentare.
Este mult mai bine ca toxicitatea corpului să fie redusă gradual, printr-un regim de detoxifiere
anterior postului negru, decât să se intre vertiginos într-o detoxifiere intensă, așa cum se întâmplă la
abordarea brusca a postului. Intrarea precipitată în postul negru, fără un regim anterior, pregătitor al
organismului prin pre-detoxifiere, poate fi un șoc pentru un corp neobișnuit cu astfel de abordări sau mai
sensibil. Acestuia îi va fi extrem de dificil să se ocupe de abundența de toxicitate prezentă în sânge în
perioada de început și, ca urmare, starea persoanei în cauză poate deveni una foarte neplăcută.
Deși postul negru are o uimitoare capacitate de a repune pe făgașul normal sănătatea unei persoane,
este bine să se acționeze cu precauție când vine vorba de schimbări bruște cum este decizia de trecere de la
o alimentare haotică și nesănătoasă, la abstineța totală de la mancare si eventual din nou, de la totala
abstinență, la o alimentare haotică sau prea abundentă. Optim este ca organismul sa fie detoxifiat în ritm
lent și în siguranță, nicidecum surprins nepregătit prin trecerea de la o stare la alta, în funcție de niște
decizii arbitrare care sunt de cele mai multe ori impulsuri de natură emoțională.
Dacă suntem tentați de o astfel de abordare nesăbuită, trebuie să ne luam un răgaz de gandire pentru
a putea realiza că organismul nu a devenit toxic peste noapte și nici în urma participării la vreun festin
recent. Această toxicitate s-a clădit în corp de-a lungul anilor și, ca urmare, nu putem să ne așteptăm ca ea
să fie eliminată peste noapte sau în câteva zile și mai ales fără a simți în mod neplăcut acesată etapă.
Când se ia decizia primului post negru de durată, post ce produce printre altele implicit și
detoxifierea profundă a organismului, de multe ori se naște o întrebarea: ”Oare cât timp ar trebui să
postim?” Un raspuns orientativ dar nicidecum obligatoriu, este cel de a urma un post negru de atâtea zile,
câți ani avem în momentul respectiv. Dacă spre exemplu cineva are 25 de ani, postul său ar putea dura 25
de zile, permițându-i astfel organismului o zi de curățare pentru fiecare dintre anii pe care i-a trăit. Aceasta
este doar o sugestie, nicidecum vreo regulă specială a postului negru. Evident că orice perioadă de post
este binevenită cu condiția ca aceasta să fie precedată și urmată de un mod de viață sănătos, fără excese.
 De ce un post premergător postului negru?
– Pentru că este nevoie de o pregătire, pentru că ne ajută să îl putem ține o perioadă mai îndelungată,
corpul primind anterior minerale și vitamine prin înlocuirea hranei ce aduce mai mult calorii goale, cu o
hrană bogată în elemente benefice.
– Pentru că, fiind un post greu de ținut, o pregătire prealabilă ar mări șansele de reușită și le-ar
micșora pe cele de eșec.
Cum?
Conștientizând că am renunțat deja la diferite „atracții alimentare” precum carnea, ouăle și lactatele
în diferitele combinații care dau mai multă savoare mâncărurilor în a căror compoziție intră, pentru o
perioadă mai îndelungată decât cea propusă pentru postul negru, și fiind de acord cu această renunțare în
forul nostru interior, atracțiile alimentare vor fi mult mai puține și deci va fi mult mai ușor de rezistat
postului doar cu apă. De exemplu, va fi mult mai ușor să amânați mâncatul unei piersici (pentru că ați
trecut la Pasul 3, spre exemplu, înaintea postului total) decât mâncatul unei fripturi. Perioada de staționare
în fiecare etapă o hotărâți dumneavoastră înșivă.
Iată pașii aplicați de mine:
Pasul 1: renunțarea la carne
Pasul 2: renunțarea la produsele lactate, ouă și evident menținând renunțarea la carne (obișnuitul
post bisericesc)
Pasul 3: renunțarea la mâncarea gătită prin foc, mâncându-se doar legume, fructe, semințe (uleiuri)
crude (o dietă crudivoră); o altă variantă ar fi mâncatul fără ulei care este indicat și în anumite părți ale
posturilor ortodoxe
Pasul 4: postul cu sucuri din legume și fructe, folosit de unii ca alternativă a postului negru, uneori
combinând postul doar cu apă cu cel cu sucuri. Postul cu sucuri se folosește în special în perioada de
revenire din postul total
Pasul 5: pauza alimentară propriu-zisă – postul, în care se consumă doar apă
Desi postul total poate fi început și ținut oricând, fără a ține vreun alt tip de post înainte, pentru a se
păstra beneficiile aduse de acesta este necesară o schimbare a modului de alimentare într-unul cat mai
sănătos și care să mențină cât mai mult „curățenia” pe care am realizat-o în perioada de post total. O
revenire sigură din postul total, din punct de vedere al sănătății, ar trebui făcută respectând ordinea inversă
a pașilor de mai sus.
 POSTUL CU APĂ PENTRU ÎNCEPĂTORI SAU POSTUL DE 24 DE ORE

Pentru că există și persoane care nu au ținut niciodată un post cu apă, care simt nevoia de o
îndrumare pentru a avea curajul să facă acest prim pas, cu încrederea că nu procedează greșit, postez acest
scurt ghid pentru un prim post cu apă de 24 de ore, valabil de asemenea și pentru prima zi a oricărui post
de durată.
Odată ce v-ați decis să țineti primul vostru post de scurtă durată, veți începe bineînțeles cu a ține
unul de 24 de ore. Este greșită, după părerea mea, ideea că, pentru a obține beneficii, trebuie să postiți
săptămâni sau luni de zile. Într-un post ținut corect, beneficiile apar chiar din prima zi iar dacă după aceea
se menține un regim alimentar sănătos, beneficiile pentru sănătate, obtinute în această zi, vor dura si ele.
Posturile ținute perioade lungi de timp vor sprijini desigur o detoxifiere și o ameliorare a sănătății,
de cele mai multe ori completă, precum și o scădere mare în greutate. Totuși, orice mic efort de acest fel
poate fi un inceput, apoi veți putea încerca, fără frică, pas cu pas, posturi de o durată mai mare.
Dacă v-ați decis și sunteți gata pentru un post de 24 de ore, este bine să aveți în vedere următoarele
recomandări:
1. Gândiți-vă în prealabil la alegerea unei zile în care vreți să țineți acest post de 24 de ore, o zi pe
care o considerați oportună. Daca este posibil, alegeți o zi care nu este aglomerată cu numeroase activități
și angajamente. Nu lăsați totuși ca această alegere a zilei să devină un motiv de amânare permanentă a
postului. Odată ce ziua este aleasă, mai trebuie doar să găsiți și voința de a începe și de a duce la capăt
acest scurt post. Dacă vă simțiți capabili, puteți desigur ține postul în orice zi obișnuită.
2. Asigurați-vă că aveți apă de calitate. În tot mai puține orașe, apa de la robinet este indicată a fi
folosită pentru băut. Tot mai multe persoane folosesc filtre de apă; dacă nu aveți unul, poate că acum este
momentul optim să vă decideți să îl achiziționați. În multe cazuri nici apa îmbuteliată nu este grozavă, în
primul rând din cauza faptului că este îmbuteliată în sticle de plastic. O altă variantă ar fi găsirea unui
izvor verificat din punct de vedere al purității apei in primul rând. Pentru un post scurt se poate folosi si
ceaiul verde în combinție cu apa plată.
3. Dacă decideți să spuneți cuiva că veți ține acest post de 24 de ore, căutați ca acea persoană să fie
una apropiată vouă și cu vederi ceva mai largi. Există multe persoane care pur și simplu nu pot înțelege
această decizie și vor încerca cu tot dinadinsul să vă facă să renunțați la post. Deși este bine să beneficiați
de suport uman în timpul postului, nu împărtășiți prea multor persoane ceea ce aveți de gând. Se poate
apela eventual și la forumurile de discuții cu acest specific cum este cel de pe acest site. Pentru cei care
cunosc alte limbi de largă circulație, acest gen de forumuri sunt numeroase.
4. Cu măcar o săptămâna înaintea postului reduceți aproape de zero cantitatea de zahăr, grăsimi și
cofeină consumata zilnic. Cu cât sunteți mai stricți în această măsură, cu atât mai ușor vă va fi postul.
Detoxifierea și deci postul venit în urma consumului recent și consecvent de cofeină, de exemplu, poate
cauza dureri de cap puternice. Daca corpul este saturat cu zahăr și grăsimi, atunci neplăcerile date de
foame și de simptomele detoxifierii vor fi mult mai puternice decât în cazul persoanelor cu o alimentație
corectă și sănătoasă. Pe scurt, vă va fi mult mai greu să treceți peste prima zi de post.
Este indicat ca in perioada anterioara postului să mâncați salate, legume fierte sau gătite la aburi,
carne de pasăre sau pește gătită prin fierbere, aburi sau la grătar. De asemenea, în această saptamană
anterioară postului, începeți să vă formați obiceiul de a bea între 1,5 și 2 litrii de apă dacă aceasta nu vă era
în obișnuință până cum. Apa, împreună cu reducerea consumului de zaharuri, grăsimi și cofeină vă vor
aduce printre alte beneficii și un tranzit intestinal mai bun. Acest pas are rolul de a da un puseu important
procesului de detoxifiere.
5. Dacă în general aveți un tranzit lent sau suferiți de constipație frecvent, este indicat ca, înaintea
postului cu o săptămână, să luați zilnic acele tablete naturale pentru curățarea și detoxifierea colonului, așa
cum este specificat în instrucțiunile de folosire ale acestora. În combinație cu schimbarea dietei și cu
creșterea cantității de apă consumtă, această metodă eficientă și nu foarte costisitoare de curățare a
colonului va induce acel tranzit necesar detoxifierii prin post care urmează să aibă loc. Astfel, intestinele
vor fi curățate în mare parte de acele resturi care au aderat pe peretii lor, în special în zona colonului. O
curățenie de acest tip, efectuată înaintea postului de 24 de ore, va reduce de asemenea foamea și
simptomele neplăcute ale detoxifierii pentru că, multe din toxinele sistemului digestiv vor fi fost deja
eliminate.
 6. Ultima masă dinaintea celor 24 de ore de post cu apă nu trebuie să depășească ora 8 seara deși
cel mai indicat ar fi să fie consumată în jurul orelor 6-7 seara și să nu fie mai bogată decât cele din
săptămâna pregătitoare.
În dimineața zilei de post beți două pahare pline cu apă imediat după trezire pentru a facilita
eliminarea conținutului colonului, aferent zilei precedente. Apoi, luați din nou acele tablete aferente
dimineții din purgativul amintit mai sus, împreună cu o cană de ceai verde. În rest nu vă rămâne decât să
așteptați ca ziua să treacă, bând cât de multă apă este posibil, dar nu mai puțin de 2 litrii.
De fiecare dată când disconfortul foamei revine, beti din nou 1-2 pahare cu apă. Dacă trebuie să
plecați de acasă, asigurați-vă că aveți la dispoziție suficientă apă. Dacă alegeți să plecați de acasă cu acea
cantitate de apa necesară și de care sunteți probabil mai siguri din punct de vedere al calitâții decât de apa
pe care o puteți găsi în alte părți, asigurați-vă că aceasta este ținută într-un loc răcoros.
7. În jurul orei 12 ziua, când foamea are primul puseu puternic, puteți apela la o sticla cu apă
minerală, cu condiția să fie băută foarte lent. Această metodă reprezintă pentru majoritatea un ajutor
eficient în potolirea foamei. Dacă ați luat purgativele naturale recomandate la punctul 5, veți avea cel mai
probabil nevoie de o toaletă și pe parcursul zilei așa că asigurați-vă că există mereu una în apropiere.
8. Pe la ora 3 ziua, veți începe să simțiți o foame cu adevărat puternică. Tot atunci, majoritatea
persoanelor încep să simtă și primele simptome ale detoxifierii. Este momentul în care trebuie să vă simțiți
norocosi și fericiți caci corpul lucrează din greu pentru a scăpa de toxinele care vă periclitau sănătatea.
Beți din nou apă plată și/sau minerală. Dacă energia lasă de dorit, o nouă cană de ceai verde poate fi de
ajutor.
Pentru cei care dispun de timp, este un moment foarte potivit ca, odată cu această nouă experientă
să țineti un jurnal al postului de 24 de ore, în care să vă scrieți gândurile și sentimentele pe care le aveți în
această stare nouă și deosebită în care se află corpul vostru. Analizați-vă și scrieți cum vă simțiți din punct
de vedere fizic și mental. Observați-vă starea de spirit și schimbările acesteia sau simptomele particulare
pe care le puteti avea, unele chiar diferite de ale majorității despre care ați mai citit. Aceste informații vă
vor fi foarte folositoare pentru posturile viitoare.
9. Continuați să beți apă plată pe tot parcursul restului după-amiezei. La ora la care ați luat ultima
masă în ziua anterioară, în cazul nostru 6-7 seara, postul de 24 de ore ia sfârșit. Întrerupeți-l, dar nu
oricum, pentru că altfel străduința ar putea să fi fost degeaba. Prima oară, se bea un suc dintr-o portocală
sau gref, la alegere, diluat cu un pahar sau două de apă. După o oră, se poate cosnsuma un măr sau o pară.
Nu se mănâncă nimic altceva căci poate apărea o stare de rău în cazul celor neobișnuiți cu acest fel de
post.
10. În dimineața următoare se beau din nou două pahare mari cu apă, imediat după trezire și se ia
un mic dejun ușor, ce poate conține fructe sau lapte degresat. Acesta este un moment optim pentru a
reflecta asupra stilului de alimentație propriu, de dinaintea postului și asupra ideii de a adopta un mod de
viață și hrănire sănătos, pentru totdeauna, căci felul minunat cum vă simțiți în aceasta dimineață ar putea
deveni și el permanent.
 ETAPELE POSTULUI NEGRU

Etapa 1 (ziua 1- ziua 2)

În prima zi din postul total, nivelul zahărului din sânge scade sub 70mg/dl. Pentru a readuce
sângelui nivelul normal de glucoză, glicogenul din ficat este transformat în glucoză și este eliberat în
sânge. Această rezervă este suficientă pentru o jumătate de zi. După aceea corpul își reduce rata
metabolică bazală. Rata activității chimice interne în țesuturi este scăzută pentru a conserva energia. Inima
își încetinește bătăile și presiunea sângelui se reduce. Glicogenul este scos din mușchi cauzând o oarecare
slăbiciune. Prima etapă de curățire este de obicei cel mai greu de suportat. Durerile de cap, amețelile,
greața, respirația urât mirositoare, ochii injectați și limba foarte încărcată sunt semne ale primei faze de
curățare a organismului. Foamea poate fi foarte intensă în această perioadă, cu excepția cazului în care a
fost făcută o clismă, întrucât aceasta ajută corpul în a se adapta rapid la modul de funcționare al postului
doar cu apa, punând capăt digestiei din colon.

Etapa a 2-a (ziua 3 – ziua 7)

Grăsimile, alcătuite din acizi grași, sunt descompuse pentru a elibera glicerolul din moleculele
gliceride și sunt transformate în gucoză. Pielea poate deveni unsuroasă întrucât organismul este epurat de
grăsimile râncezite. Persoanele cu ten gras pot avea coșuri câteva zile uneori chiar o erupție semnificativă.
Paloarea feței în această perioadă este de asemenea un semn al încărcării toxice a sângelui. Cetonele sunt
formate prin incompleta oxidare a grăsimilor. Se presupune că cetonele odată eliberate în sânge suprimă
apetitul afectând centrul foamei/sațietății aflat în hipotalamus. Probabil că veți simți foamea în primele
câteva zile de post. Acest efect este totuși temporar. Dorința de a mânca va dispare. Lipsa foamei poate
dura între 40 si 60 de zile, aceasta în funcție de modul de post adoptat: postul doar cu apa sau postul cu
sucuri. Corpul se adaptează postului negru și sistemul digestiv își poate lua astfel o foarte necesară pauză,
concentrându-și toate energiile asupra curățării și vindecării. Numărul celulelor albe din sânge
(leucocitele) și al activității sistemului imunitar crește. Este posibil să simțiți dureri în plămâni. Organele
purificate și plămânii se află în plin proces de vindecare. Periodic, sistemul limfatic expulzează materie
mucoasă prin nas și gât. Volumul acestui tip de mucus de culoare gălbuie poate fi neașteptat de mare.
Sinusurile trec prin perioade în care sunt înfundate, după care se vor curăța în totalitate. Respirația este în
continuare urât mirositoare și limba încărcată. Înauntrul intestinului, colonul este vindecat și resturile
compacte de pe pereții intestinali încep să fie eliminate.

Etapa a 3-a (ziua 8- ziua 15)

În această parte a postului negru extins, puteți observa un nivel ridicat de energie, de claritate a
minții și să vă simțiți mai bine decât v-ați simțit vreodată, cam ca în copilărie. Pe de altă parte, răni vechi
pe care le-ați suferit pot să devină supărătoare și dureroase. Acesta este rezultatul capacității crescute a
corpului de a se autovindeca pe timpul postului total. Dacă v-ați rupt o mână acum 10 ani, există țesut
cicatrizat în jurul acelei rupturi. În momentul rupturii, capacitatea corpului de a se vindeca era direct
asociată cu stilul de viață din acea perioadă. Dacă trăiați consumând mâncare de tip fast-food, capacitatea
naturală a corpului de a se vindeca era compromisă. În timpul postului doar cu apă, capacitatea de
vindecare a corpului are o eficiență optimă. Deși corpul curăță țesutul mort sau alterat, limfocitele intră în
acele țesuturi de mult stricate, secretând substanțe pentru a dizolva celulele alterate. Aceste substanțe irită
nervii din zona învecinată și cauzează o revenire a durerilor în zona lovită cândva deși acestea dispăruseră
probabil cu mulți ani în urmă. Durerea este bună întrucât ea anunță desăvârșirea ativității de vindecare în
regiunea respectivă. Mușchii pot deveni rigizi și inflamați din cauza iritației date de toxine. Picioarele pot
fi cele mai afectate, căci toxinele se acumulează în picioare. Ulceratiile sunt ceva obișnuit în această fază
din cauza bacteriilor foarte numeroase aflate în cavitatea bucală. Gargara zilnică cu apă sărată va preveni
apariția ulceratiilor și le va vindeca pe cele apărute.

Etapa a 4-a (ziua 16 – ziua 30)

Corpul este acum complet adaptat postului negru. Acum se simte o mai mare energie și claritate a
minții. Perioadele de curățare vor fi scurte, cu multe zile în care vă veți simți bine intercalate între acestea.
Vor fi zile în care limba este roză și respirația este proaspătă. Activitatea de vindecare a organelor interne
este încheiată. După detoxifiere, mecanismele pornite de postul total au îndepărtat agentul cauzal al bolilor
sau l-au inactivat, corpul funcționând la capacitate maximă și a înlocuit țesuturile afectate cu unele noi. În
timp ce un post total de scurtă durată va reduce simptomele bolilor, un post de lungă durată poate vindeca
total. Echilibrul homeostatic este la nivele optime. Sistemul limfatic este curat cu excepția unor rare
expectorări de mucus prin nas sau gât. După ziua 20, mintea începe să fie influențată. În această perioadă
se simte o creștere a clarității mentale și a echilibrului emoțional. Memoria și concentrarea se
îmbunătățesc.

Etapa a 5-a (Intreruperea postului )

Mucusul vâscos și toxic care acoperă peretele intestinal este aproape desprins, iar prima mancare
ingerată îl va îndepărta de pe peretele intestinal. Toxinele intră în sânge prin colon. Vezica biliară își
curăță conținutul murdar printr-o descărcare masivă de bilă. Aceasta poate cauza imediat dupa masă un
flux intestinal urmat de o intensă diaree. Dacă simptomele sunt prea deranjante, o clismă vă va fi de ajutor.

Cei care au ţinut o perioadă îndelungată postul doar cu apă marturisesc faptul că cea mai usoară şi
sigură revenire se face consumând zeama mult diluata rezultata în urma fierberii şi strecurării unei mici
cantităţi de orez sau a unei mici cantităţi de legume sau fructe. Alţii sunt de părere ca sucul din legume sau
fructe crude, obţinut la storcător, şi de asemenea diluat cu multă apă, ar fi cea mai bună şi sănătoasă
metodă de revenire. Rămâne să vedeţi care dintre cele două variante vi se potriveşte mai bine, poate
ambele, însă în nici un caz nu riscaţi să consumaţi altceva la primele mese.
Cum vă veți întoarce, odată ce postul total a luat sfârșit, în lumea mâncărurilor, unde poate
mâncatul a reprezentat cândva o dependența emoțională?
Întreruperea unui post negru de durată poate fi dificilă. Este adevărat, mai ales în cazul în care ați
suferit de vreo formă de bulimie. Acesată revenire, gestionată incorect, se aseamănă uneori cu o perioadă
de agresiune. Nivelul la care îți controlezi dependența de mâncare va fi nivelul la care îți controlezi viața.
Este posibil să vă reîntoarceți în lumea mâncatului și să vă mențineți același autocontrol câștigat în timpul
postului total? Răspunsul este DA. Postind total ați reușit să vă auto-dominați, v-ați dezvoltat autocontrolul
și capacitatea de a spune NU tentațiilor.
Când revine la activitate un sistem digestiv adormit, dorința de a mânca va fi intensă. Mirosurile și
texturile alimentelor vor spori atracția față de mâncare fiind acum aspirate printr-un simț olfactiv și
gustativ foarte curat. Mâncatul va fi o experientă total nouă. Acum este momentul să vă arătați disciplina și
autocontrolul dobândite în perioada postului doar cu apă. Când corpul strigă ”Vreau mai mult!”,
înțelepciunea șoptește ”Ai mâncat destul”. Postul v-a învățat un lucru foarte important: faptul că
satisfacția nu vine odată cu umplerea stomacului ci prin menținerea unei relații permanente cu Divinitatea.
În primele șase zile mâncatul unor cantități mici de legume și fructe crude va permite corpului să
trezească în mod delicat sistemul digestiv. Toxinele acumulate vor începe să se miște datorită efectului de
măturare al fibrelor catifelate ale fructelor și legumelor.

1. Timp de șase zile creșteți gradual cantitatea de fructe și legume crude.

2. Să mănânci la întreruperea postului negru carne, pâine sau mancare de tip fast-food ar fi un
dezastru.
3. Bombardând sistemul digestiv atât de puternic într-o perioadă în care acesta este extrem de sensibil
poate cauza crampe, amețeli și slabiciune, anulând o mare parte din beneficiile postului total.
4. Mâncați lent și mestecați foarte bine mâncarea. Saliva are enzime care ajută digestia. 80% din
amidon, 30% din proteine și 10% din grăsimi pot fi digerate de către enzimele salivei.
5. Nu mâncati mult! Redescoperiți cantitatea de mâncare de care corpul vostru are nevoie pentru a trăi
o viață sănătoasă, activă și armonioasă. (La început chiar nu se poate mânca mult pentru că
stomacul și intestinele și-au micșorat volumul în timpul postului doar cu apă. Puteți să le păstrați
așa sau să le forțați cu cantități mari de mâncare și să revină la vechea formă, la fel și foamea
resimțită. )
6. Consumați sucuri în perioada de trecere de la postul negru. Ele sunt un mod de hrănire gingașă
pentru sistemul digestiv. Mulți continuă să consume sucuri în dieta zilnică pentru tot parcursul
vieții. (Inutil să adaug, presupun, ca nu este vorba de sucurile aflate în comerț care au adaosuri de
zaharuri, conservanți sau sunt pasteurizate etc. Este vorba de sucul făcut în casă la storcător sau
blender din crudități și consumat imediat după ce a fost stors.)
7. Continuați aceeași viață spirituală pe care ați avut-o în timpul postului negru. Dumnezeu trebuie să
fie părtaș la viața unui consumator de mâncare la fel cum a fost și la cea de postitor.
 8. Auto-educați-vă în a începe un stil de viață cu mâncare sănătoasă. Postul negru este un minunat
nou început, o temelie pentru o viață cu o dietă sănătoasă.
9. Învățați să faceți deosebirea între poftă și foame. Nu mâncați niciodată împinși de impulsuri
emoționale.
10. Dacă ați ținut un post mai lung de 10 zile, perioada de acomodare trebuie să dureze câte 1 zi pentru
fiecare 4 zile de post negru ținute.

Postul, care este o actiune de renuntare completa sau partiala de la hrana, reprezinta principalul
mijloc de vindecare si transformare a fiintei umane prin eliminarea otravurilor din corp. Cel mai des
intalnit, cu o larga raspandire in randul populatiilor de diferite nationalitati este postul religios, pentru
romani postul crestinesc.
Practicat de mii de ani, transmis din generatie in generatie, el a devenit parte integranta din viata
crestinului practicant. Motivat sentimental si religios de exemplul lui Iisus Hristos, precum si de
evenimentele legendare din viata bisericii crestine, postul se tine in diferite perioade ale anului, avand
durate si grade de severitate diferite, in functie de evenimentul la care se face referinta. Se subantelege ca
postul are efect global de dezintoxicare si purificare a structurii fizice stiindu-se ca produsele de origine
animala se altereaza rapid lasand multe reziduuri in organism.
Astfel, in traditia crestina, postul Pastelui are rolul de a curata fiinta umana dupa excesele
alimentare din timpul iernii permitandu-i renasterea la o conditie mai pura si vitala in acord cu noile forte
regeneratoare ale primaverii; la fel postul Craciunului pregateste omul pentru perioada iernii.

Aceasta este forma cea mai usoara de post in care nu se consuma alimente de origine animala
(carne, oua, icre, lactate).
O alta abordare a postului este cea stiintifica, care studieaza corpul uman utilizand tehnologie de
ultima ora in domeniul electronicii, fizicii, chimiei s.a.m.d.
In mod inexplicabil pentru medicina clasica, naturistii reusesc sa „pacaleasca“ o serie de boli
considerate incurabile printr-un mijloc foarte simplu si extrem de eficient, insa foarte puternic, care este
postul negru. El este practicat in clinici specializate, renumite fiind cele din Austria, Elvetia, fosta
U.R.S.S., Statele Unite etc. Pacientii sunt asistati de medici cu experienta in domeniu, programul este
riguros, postul fiind asociat si cu alte terapii naturiste menite sa dezintoxice organismul, sa ii refaca
echilibrul pierdut ca urmare a unui mod de viata dezordonat care incalca legile naturii.
Acest tip de post este indicat drept cura de dezintoxicare, fiind terapia cea mai puternica si cu
efectele cele mai rapide, atat pentru vindecarea trupului, cat si a sufletului.
Este forma de post recomandata persoanelor cu o vointa foarte puternica, precum si celor aflati in
situatii limita si care au o motivatie pentru a recurge la acest tip de tratament.
Valeriu Popa, fiind el insusi un practicant al postului negru, cel mai lung pe care l-a tinut fiind de
52 de zile, l-a promovat ca forma de tratament, avand rezultate spectaculoase. Pentru oamenii ajunsi in
pragul dispera rii, bolnavi irecuperabili pe cale medicala, fara speranta de viata, aceasta terapie reprezenta
ultima solutie. In cazurile de cancer si toate bolile grave este considerat principala „terapie-soc“ a
medicinii naturiste, prin aceasta stopandu-se evolutia lor si chiar vindecandu-se.
Postul negru nu este recomandat persoanelor subponderale, cu o vitalitate scazuta, hipotensive, cu
carente grave de minerale si vitamine.
In aceste cazuri, sunt de preferat posturile cu sucuri de legume si fructe.
De la caz la caz, Valeriu Popa recomanda 7, 14 sau 21 zile de post cu apa distilata. Foarte rar,
sugera posturi de 28 de zile sau mai mult.
Celor aflati in situatii limita le spunea franc: „Omule, fizic esti mort, energetic mai ai insa sanse.
Lupta, fa ce ti-am recomandat si poti scapa.“ Dansul nu garanta viata sau vindecarea nimanui: „Eu nu
sunt Dumnezeu, nu eu iti dau viata, nu eu te pot salva; pot insa sa-ti spun ce au facut alti semeni si
contemporani cu tine, aflati in situatii similare cu a ta, care acum traiesc, care au iesit din prapastia
mortii.“ In timpul postului se consuma 2 litri de apa distilata (pentru uz alimentar) pe zi si se fac doua
clisme: una dimineata cu 2 litri de ceai de musetel si alta seara cu 2 litri de ceai de rostopasca. Cei doi litri
de lichid pentru clisma se introduc in doua sau mai multe reprize pentru a nu forta colonul.
Este bine ca postul sa fie insotit de rugaciune pentru ca el are darul de a actiona asupra fiecarui
aspect din fiinta umana, fiind prilej de curatire a mintii si sufletului si de inaltare spirituala.
 Pe durata postului este bine sa aveti activitate fizica si intelectuala moderata (atat cat este posibil),
sa se evite statul in pat peste limita fireasca, necesara somnului. Feriti-va de situatii conflictuale, discutii
contradictorii.
Impacati-va si iertati pe toti cei care considerati ca v-au necajit si cereti-va iertare celor carora le-
ati gresit; astfel postul castiga mult in eficienta.
Nu postiti in scopuri revendicative, protestare caci vibratiile negative cu care va inconjurati
in asemenea situatii va afecteaza sanatatea.
Tot pe parcursul postului, limba se racleaza cu o spatula de lemn (coada de lingura de lemn), de 2-
3 ori/zi, de fiecare data cand limba devine incarcata.
La fel de importanta ca postul in sine, dar prezentand riscuri mari pentru sanatate daca e facuta
incorect - este revenirea din post.
De obicei, Valeriu Popa recomanda 7 zile de revenire, perioada in care se consuma in continuare 1
pana la 1,5 litri de apa distilata zilnic, la care se adauga:
- in prima zi: zeama de la o lingura de orez fiert in 0,5 litri apa distilata timp de 10 minute
- in a doua zi: zeama de la 2 linguri de orez fiert in 0,5 litri apa distilata timp de 10 minute
- in a treia zi: zeama de la 3 linguri de orez fiert in 0,5 litri apa distilata timp de 10 minute
- in a patra zi: Se fierb 3 linguri de orez si una de arpacas intr-un litru de apa distilata, 10 minute.
Se bea zeama si se consuma 2-3 linguri de fiertura treptat, pe parcursul zilei.
- in a cincea zi: Se fierb 4 linguri de orez si 2 linguri de arpacas intr-un litru de apa distilata, 10
minute. Se consuma zeama si jumatate din fiertura pe parcursul zilei.
- in a sasea zi: Se fierb 4 linguri de orez si 3 linguri de arpacas intr-un litru de apa distilata, 10
minute. Se bea zeama si se consuma fiertura pe parcursul zilei.
- in a saptea zi: Se fierb 5 linguri de orez si 3 linguri de arpacas intr-un litru de apa distilata, 10
minute. Se bea zeama si se consuma fiertura.
In cazul posturilor de 3-4 saptamani si mai mult, perioada de revenire de 7 zile trebuie prelungita in
functie de organism. Dupa aceasta, pacientul intra pe un regim echilibrat, specific lui si bolii respective.

Efectele secundare ale postului negru isi fac apartitia inca din primele zile. Apar diverse
tulburari, oboseala, transpiratii, tremuraturi, palpitatii, greturi, varsaturi, tulburari vizuale, cefalee,
nervozitate, iritabilitate - care sunt provocate de eliminarea toxinelor sub diverse forme si de un consum
energetic mai mare din partea organismului pentru a le expulza. In fata unor astfel de manifestari nu
trebuie sa va speriati si sa intrerupeti postul deoarece prin aceste eliminari se regenereaza si regleaza
anumite functii si procese ale corpului.
Tot pe parcursul postului, se elimina gradat si diverse „impuritati“ din aura energetica si Lumina
interioara se va manifesta din ce in ce mai pregnant in voi. Deveniti astfel mult mai usori si mai fericiti.
Atentie!
Daca se urmareste un post negru mai mare de 3 zile, este bine sa fie facut sub supraveghere
medicala de specialitate. Consultati un medic naturist inainte sa va hazardati la astfel de auto-tratamente si
asigurati-va ca aveti asistenta lui.

ALTE OPINII DE INTRERUPERE A POSTULUI

Cum se întrerupe postul negru

Întreruperea unui post negru de durată poate fi dificilă. Este adevărat, mai ales în cazul în care aţi
suferit de vreo formă de bulimie. Aceasta revenire, gestionata incorect, se aseamănă uneori cu o perioadă
de agresiune. Nivelul la care îţi controlezi dependenta de mâncare va fi nivelul la care îţi controlezi viaţa.
Este posibil să vă reîntoarceţi în lumea mâncatului şi să vă menţineţi acelaşi autocontrol câştigat în timpul
postului total? Răspunsul este DA. Postind total aţi reuşit să vă autodominaţi, v-aţi dezvoltat autocontrolul
şi capacitatea de a spune NU tentaţiilor. Când revine la activitate un sistem digestiv adormit, dorinţa de a
mânca va fi intensă. Mirosurile şi texturile alimentelor vor spori atracţia faţă de mâncare fiind ACUM
aspirate printr-un simt olfactiv şi gustativ foarte curat. Mâncatul va fi o experienţă total nouă. ACUM este
momentul să vă arătaţi disciplina şi autocontrolul dobândite în perioada postului doar cu apă. Când corpul
strigă ”Vreau mai mult!”, înţelepciunea şopteşte ”Ai mâncat destul”. Postul v-a învăţat un lucru foarte
important: faptul ca satisfacţia nu vine odată cu umplerea stomacului ci prin menţinerea unei relaţii
permanente cu Divinitatea. În primele şase zile mâncatul unor cantităţi mici de legume şi fructe crude va
permite corpului să trezească în mod delicat sistemul digestiv. Toxinele acumulate vor începe să se mişte
datorită efectului de măturare al fibrelor catifelate ale fructelor şi legumelor.

Mâncaţi lent şi mestecaţi foarte bine mâncarea. Saliva are enzime care ajută digestia. 80% din
amidon, 30% din proteine şi 10% din grăsimi pot fi digerate de către enzimele salivei.
Nu mâncaţi mult! Redescoperiţi cantitatea de mâncare de care corpul vostru are nevoie pentru a trăi
o viaţă sănătoasă, activa şi armonioasă. (La început chiar nu se poate mânca mult pentru că stomacul şi
intestinele şi-au micşorat volumul în timpul postului doar cu apă. Puteţi să le păstraţi aşa sau să le forţaţi
cu cantităţi mari de mâncare şi să revină la vechea formă, la fel şi foamea resimţită. )
Consumaţi sucuri în perioada de trecere de la postul negru. Ele sunt un mod de hrănire gingaşă
pentru sistemul digestiv. Mulţi continua să consume sucuri în dieta zilnică pentru tot parcursul vieţii.
(Inutil să adaug, presupun, că nu este vorba de sucurile aflate în comerţ care au adaosuri de zaharuri,
conservanţi sau sunt pasteurizate etc. Este vorba de sucul făcut în casă la storcător sau blender din crudităţi
şi consumat imediat după ce a fost stors.)
Continuaţi aceeaşi viaţa spirituală pe care aţi avut-o în timpul postului negru. Dumnezeu trebuie să
fie părtaş la viaţa unui consumator de mâncare la fel cum a fost şi la cea de postitor.
Auto-educati-vă în a începe un stil de viaţă cu mâncare sănătoasă. postul negru este un minunat nou
început, o temelie pentru o viaţă cu o dietă sănătoasă.
Învăţaţi să faceţi deosebirea între poftă şi foame. Nu mâncaţi niciodată împinşi de impulsuri
emoţionale.
Dacă aţi ţinut un post mai lung de 10 zile, perioada de acomodare trebuie să dureze câte 1 zi pentru
fiecare 4 zile de post negru ţinute.

După postul doar cu apă intervine un fenomen interesant. ani de-a rândul v-aţi forţat corpul să
tolereze mâncăruri nesănătoase. Acest ”antrenament” s-a şters din amintirea trupului vostru în timpul
postului negru. corpul este ACUM curăţ precum cel al unui nou-născut. Deci trebuie să îl hrăniţi treptat cu
acelaşi tip de grijă ca pentru un sistem digestiv revenit la sensibilitatea tinereţii. Când corpul este plin de
toxine, sistemul de apărare nu este capabil să lucreze eficient. După postul negru sistemul natural de
apărare este în plină formă şi îşi îndeplineşte din plin rolul dedicat lui. Percepţia mâncării nesănătoase este
crescută; veţi observa imediat care este hrana de acest fel. Oricum vă veţi simţi sătui cu cantităţi mai mici
de mâncare, iar când mâncaţi mult vă veţi simţi imediat lenţi şi obosiţi. O masă bogată, plină de grăsimi,
sare, şi zaharuri procesate va cauza greaţă, dureri de cap şi o stare de slăbiciune. Pentru început o mână de
fructe va fi absolut îndestulătoare. În plus, dacă sistemul digestiv va avea de lucru mai puţin, veţi avea o
energie debordantă de cheltuit.
Ernest Gunther recomandăcă revenirea la alimentaţia obişnuită să fie făcută gradat, într-un acelaşi
număr de zile cât a durat şi postul, începând cu supe foarte diluate în care s-au fiert legume sau cereale (de
obicei morcov şi orez)
Valeriu Popa recomandă că revenirea din post să se facă cu alimente de protecţie şi în cantităţi mici,
capabile să formeze încet-încet flora intestinală, enzimele viitoarelor funcţii digestive(de exemplu, se
consumă 7 zile zeama de la 3 linguri de orez).

În cazul posturilor de 3-4 săptămâni şi mai mult, perioada de revenire de 7 zile trebuie prelungită în
funcţie de organism. După aceasta, pacientul intra pe un regim echilibrat, specific lui şi bolii respective.
Unui bolnav de cancer i-a prescris revenirea astfel: două linguri grâu încolţit, dat prin maşina de
tocat, seara o banană, zeama de la compot de mere, fără miere şi miezul a 20 seminţe de dovleac.
Altui bolnav i-a indicat:• I zi - o lingură de orez fiert în 0,5 l apă distilată. Se bea zeama + 1,5 l apă
distilată. Seara se mănâncă lingura de orez timp de o oră;• a II-a zi - 1-4 linguri de orez fiert în 0,5 l apă
distilată. Apoi la 12.30: grâu, ţelină, mere râse.

Medicina isihastă recomandă ca prima zi să se consume o supă nefiartă de legume, cu nucă zdrobită,
care se va strecura. A doua zi adăugaţi pesmet de grâu necopt, făcut din aluat de grâu zdrobit şi uscat la
căldură de 30°, dar tot strecurat. Folosiţi această supă de sănătate cu foarte puţină sare, de mai multe ori/zi.
După 3-4 zile, începeţi cu o supă ne strecurată, nu multă deodată. Cel puţin o lună regim nefiert, doar cu
puţine lactate nefierte.
 Ebba Waerland recomandă ca încetarea postului şi trecerea la alimentaţia normală trebuie făcute cu
mare grijă. Se consumă piure de cartofi, lapte prins (nu acru), orez fiert în apă.

SUVORIN recomanda că revenirea din post să nu se facă brusc, ci gradat, ne întrerupând clismele şi
băile circa 3 zile, deoarece continuă să iasă toxinele.
Ziua 1
dimineaţă: iaurt (după ce s-a spălat bine gura).
prânz: iaurt cu cartofi fierţi sau copţi.
seară: nu se consuma nimic.
Între mese, ceaiuri.
Ziua 2
dimineaţă: la ora 8 iaurt sau ceai cu miere şi lămâie; la ora 10 - un măr.
prânz: la ora 12, supa de legume cu puţină sare şi suc de lămâie; la ora 16, 1/2 pahar suc de fructe.
seară: cartofi copţi, 1-2 căţei usturoi şi puţină lămâie.
Între mese, ceaiuri.
Ziua 3
dimineaţă: iaurt cu cereale; după două ore: salata de varză crudă cu ridichi şi lămâie; după 2 ore: un
ceai călduţ.
prânz: supa de zarzavat, cartofi fierţi în coajă şi salată de fructe cu lămâie.
seară: piure cu usturoi, lămâie, zeama de fructe.
Ziua 4
dimineaţă: pâine veche, salata de crudităţi.
prânz: brânză de vaci cu usturoi, salată, supa de zarzavat, cartofi fierţi sau copţi cu puţin ulei şi
fructe.
seară: pilaf, macaroane cu sos de roşii, fructe şi ceai.
Nu se va mânca prea mult la nici o masă. Între mese se pot bea ceaiuri.
Atenţie! Carnea, ciupercile, lintea şi mazărea nu se vor consuma trei săptămâni după revenirea din post.
Dacă în perioada de revenire din post apar tulburări, reluăm 1-2 zile postul şi clismele, după care revenim
la regimul alimentar specific perioadei de revenire.

Nicolae Veniamin recomandă ca în:

Prima zi:
- dimineaţa se ia o bucată de pâine prăjită, o ceapă, puţină sare şi, muşcând din ele, se amesteca
bine, dar nu se înghit, căci sunt pline de toxinele din gură, apoi se repeta operaţia, până se curăţa bine
limba şi toată gura de materiile depuse pe ele. După aceea, se clăteşte bine gura cu apă şi se bea un pahar
cu suc de morcovi, la care se poate adăuga lapte sau lămâie şi miere. Se ia cu linguriţa şi se plimba prin
gură, apoi se înghite. Acest suc se bea în fiecare dimineaţă timp 4-5 zile;
- la 10 şi la 16 se iau 4-5 linguri de gris fiert cu apă şi puţin lapte, la care se adaugă sirop de mere,
sau 1-2 cartofi copţi ;
- la prânz şi seara, se mănâncă o supă concentrată de zarzavaturi, cu foarte puţină sare, luându-se
din fiecare zarzavat câte o bucată (cartof, ţelina, morcov etc.), precum şi o feliuţă de pâine (100 g).
Băutura: suc natural de fructe sau ceaiuri cu lămâie şi miere.
A 2-a zi:
- salată de fructe sau zarzavaturi, supa de zarzavat şi concentrată, piure de cartofi cu puţin lapte.
Câte 100 g pâine prăjită la fiecare masă. Cartofi copţi, 200-300 g de iaurt pe zi.
A 3-a zi :
- aceleaşi alimente, mărindu-se cantitatea, adăugându-se şi câte o lingură de untdelemn la
mâncare. Se pot lua 2-3 căţei de usturoi în fiecare zi, deoarece usturoiul deschide apetitul şi este
dezinfectant. 200-300 g iaurt.
Începând cu a 4-a zi, se consuma zarzavaturi şi ulei în cantităţi suficiente, fără restricţii; lactate
proaspete; compoturi şu fructe. Se va mesteca extrem de atent; trebuie învinsă lăcomia de a înghiţi repede
alimentele.
După 8 zile, se consuma lactate fără restricţii, 1-2 ouă moi, fructe de orice fel, pâine prăjită la
discreţie, dar nu cu lăcomie; de asemenea, peşte proaspăt, fiert sau prăjit.
 În perioada de refacere, se recomanda folosirea regimului lactovegetarian, care va da organismului
posibilitatea de a-şi clădi celule sănătoase şi de a nu mai introduce alimente ce conţin toxine. timp de 21 de
zile sunt interzise fasolea şi mazărea uscată, murăturile, carnea de orice fel, mai ales conservată, şi peştele
conservat. După 3 săptămâni de regim de refacere, se poate introduce orice alimentaţie, dar e bine să se
consume cât mai puţină carne şi sosuri grase.

Rudolf Breuss recomandă ca după terminarea postului să se înceapă cu alimentaţie uşoară, cu foarte
puţină sare, şi se va consuma, 2-4 săptămâni, circa 1/16 suc de legume pe zi. Pentru început, se va
consuma mâncăruri uşoare: sucuri, ceaiuri neîndulcite, supa de tăieţei (la început zeamă, iar apoi tot
conţinutul); în cele din urmă, puţină carne de pasăre.

S. Nicolaev şi V.M. Nicolaevna recomandă :

Prima zi: suc de legume şi fructe.
A doua zi: se adaugă produse lactate acide.
A 3-a zi se adaugă 600 g piure de morcovi şi 50-100 g de miere de albine.
A 4-a zi se adaugă nuci şi maxim 400 g pâine integrală, de preferat prăjită, dar în nici un caz
proaspătă. Cu începere din a 7-a zi, se pot consuma supe de legume, fierturi, crupe etc.
Mesele se servesc de 4 ori pe zi, cantităţile dozându-se în mod individual. În principiu, se începe cu
alimentaţie lactovegetariană, bogată în vitamine şi săruri minerale, crescându-se treptat cantitatea
alimentelor şi valoarea lor calorică.

Davidson recomandă:
Primele 2 zile, câte 1,750 kg lapte degresat cu 60 g zahăr aromatic (ceai, cafea, vanilie), în total
1000 calorii cu 70 g proteine; se consuma la fiecare 2 ore, în porţii mici. În zilele 3-7, se adaugă câte 200
calorii în plus (ouă prăjite, lapte de pasăre, pâine). În săptămâna a 2-a, se adaugă carne, brânzeturi, cartofi,
unt.

Arnoldi recomandă:
Prima zi. Dimineaţa, o farfurie cu piure de mere sau supa de grâu bine fiarta şi 3 bucăţi pâine prăjită
fără sare. La prânz, 2 mere coapte, o supă de roşii, 3 pesmeţi. Seara, la fel ca la prânz, plus o supă de grâu.
A 2-a zi se serveşte acelaşi meniu, însă în cantitate mai mare. A 3-a zi, pe lângă cele de mai sus, se
mai adaugă un pahar de iaurt. Ulterior se vor consuma diferite mâncăruri vegetariene (crude sau fierte),
până ce se va ajunge, treptat, la alimentaţia obişnuită. Regimul hiperproteic va fi continuat până la
refacerea completă a musculaturii bolnavului.

Boris Fratila recomandă:

Zilele 1-5:
- ziua 1: zeama de fructe şi fierturi de legume (strecurate);
- ziua a 2-a: supa de legume (mucilaginoase), cu puţin lapte, eventual cu 50 g pesmet praf, jeleuri
de fructe;
- ziua a 3-a : pireuri subţiri de legume, de mere, cartofi, 2-3 felii de pesmet, un pahar de iaurt,
mere coapte, crupe bine fierte ;
- ziua a 4-a : aceleaşi piureuri, însă mai consistente, bulion slab de pasăre, 2-3 felii de pâine
integrală veche, compoturi de fructe (nu prea dulci) ;
- ziua 5-a: la cele de mai sus se adaugă carne fiartă de peste sau pui, trecută prin maşina de tocat
de 2-3 ori, borş vegetarian, pârjoale de legume.
Ulterior, se va trece treptat, individualizat, către o alimentaţie normală. E bine ca în fiecare zi să se
adauge, pe cât posibil, la toate mâncărurile lichide şi semilichide, drojdie bine uscată circa 50 g pe zi,
brânză de vaci nesărată, precum şi vitamine, în special vitamina C. Fiecare mâncare în care s-a introdus
drojdie de bere vă fi fiarta suplimentar 20-30 de minute (pentru inactivarea acesteia).
Porţiile vor fi iniţial cât mai mici; nu se va trece la masa următoare, decât după scurgerea timpului
necesar pentru digestia celei precedente
.
 SAU
alta opinie de intrerupere a postului

Ziua 1:
Sucul a jumatate de gref, picurat in pahare umplute pe jumatate cu apa, baute pe parcursul intregii
zile
Ziua 2:
Sucul a 3 grefuri, combinate cu multa apa, fiecare reprezentand cate una din cele 3 mese ale zilei.
Ziua 3:
Dimineata: suc de la 1 gref dublat de aceeasi cantitate de apa.
La 12: suc de la 2 morcovi triplat de apa.
Ora 5 p.m.: o rosie maruntita la blender, dublata de apa.
Seara: jumatate de mar maruntit la blender, dublat cu apa; apoi o alta jumatate mancata normal,
cu guri infime si mestecat indelung.
Ziua 4:
Dimineata: Suc de gref si apa.
Pranz: Am introdus prima mancare solida: salata cu o lingura de ulei de masline, deocamdata fara
sare si 2 feliute de paine prajita.
Spre seara: 3 mere mici. Peste o ora, o felie de paine unsa cu icre si o feliuta de muchi peste
acestea. Nu am avut nici un fel de reactii neplacute.
Ziua 5:
Dimineata: acelasi suc de gref cu apa.
Pranz: Dovlecel crud dat prin razatoare cu suc de rosii, mirodenii, ulei de masline si 2 feliute de
paine prajita.
Seara: O salata foarte variata cu varza, ciuperci, rosii, salata verde, ceapa, ulei masline si 2 feliute
de paine paine prajita.
Ziua 6:
Dimineata: Suc de gref si apa.
Pranz: ciorba raw si mai traziu 1 para.
Seara: paine prajita cu rosii, muschi si icre; mamaliga cu branza si smantana. Toate in cantitati
mici, mai mult gustat. Desi am amestecat multe feluri de mancaruri la o singura masa, mai mult
pentru a ma testa, nu am avut nici o problema deocamdata.
Ziua 7;
Dimineata: Gref+apa.
Pranz: O salata mare din: varza, salata verde, ciuperci, ceapa, ulei de masline + paine prajita,
seminte dovleac; Mai tarziu struguri.
Seara: Zacusca dietetica (din legume fierte cu exceptia cepei si putin ulei) cu paine prajita; bors
raw; Mai tarziu mere si nuci.
Ziua 8:
Dimineata: Salata de rosii, cu branza presarata si doua feliute de kaizer.
Pranz: O aripioara (prajita si picanta) cu paine; mai tarziu struguri.
Seara: bors raw; pasta de spanac raw cu paine prajita.
Nu am avut nici o reactie adversa la cele doua feluri de carne cat se poate de nesanatoase mancate
astazi. Cu aceste ultime „testari” pot spune ca am revenit la capacitatea de a manca orice, fara vreun fel de
probleme.
Cu toate acestea, planul meu este sa mananc un procent cat mai mare de alimente de origine
vegetala in stare cruda, cu exceptia celor care nu este posibil a fi mancate astfel (cartoful, fasolea, etc.).
Carnurile vor ramane la nivelul de a fi gustate, din cand in cand, daca voi simti nevoia, la fel si lactatele si
ouale dar toate acestea dupa terminarea Postului Craciunului pe care am de gand sa il tin in intregime.
 Modificari in timpul postului
Pielea

În timpul postului cu apă pielea revine la acel roz delicat iar excelenta sa textură și finețe atestă
reîntinerirea prin care trece aceasta. Curățarea petelor și a rănilor, chiar și dispariția liniilor fine ale pielii
sunt semnificaive și arată beneficiile pe care pielea le primeste în perioada de repaus fiziologic.
Faptul că sănătatea pielii este mult îmbunătățită în această perioadă este demonstrat de modul în care
sângele răspunde, complet și instantaneu la o ciupitură a pielii. Aceasta înroșire este observată invariabil
până la sfârșitul postului și indică o semnificativă îmbunătățire a condiției corpului. Se poate spune că
îmbunătățirile ce apar în aspectul pielii sunt oglinda a ceea ce are loc înăuntrul organismului.

Oasele

Nu există vreo dovadă a faptului ca oasele suferă pierderii în timpul postului. Ele pot chiar continua
să crească în această perioadă dacă procesul reparator o cere.
Studiindu-se măduva oaselor, s-au observat schimbări remarcabile în structura acesteia. Măduva
stochează hrana necesară osului propriu-zis și îl alimentează prompt atunci când hrana îi este necesară.
Deci măduva sufera o oarecare subțiere. Experimental, în condiții extreme, s-a observat la viței, de
exemplu, că măduva se reduce la o masă apoasă. Această schimbare nu intervine în timpul unui post
obișnuit ci doar în cazul unei înfometări peste pragul limita desemnat de revenirea foamei.

Dinții

Dinții sunt oase specializate și se supun acelorași legi ale nutriției ca și celelalte oase ale corpului. S-
a împământenit ideea că postul strică dinții. Nu este adevărat și nimeni din cei care au postit total nu vor
susține aceasta. Nu există dovezi că ar exista vreo pierdere pentru oasele dinților în timpul postului.
Experimental s-a observat că există o aparentă descreștere a cantității de materie organică în dinții
iepurilor înfometați, cu toate acestea dinții acestor animale își continuau creșterea continuă ca dealtfel pe
tot parcursul vieții lor. Dacă există o slăbire aceasta ar putea fi mai degrabă datorată unei deficiențe a
materialului constructor existente în momentul formării dinților. În final dinții adulților nu suferă
schimbări considerabile în greutate sau structură.
Experimentele de laborator au arătat că oasele și dinții sunt neprejudiciate de un post prelungit.
Nimeni nu va avea nevoie de o vizită la dentist după un post negru decât dacă a avut o problemă
nerezolvată înaintea acestuia. Din contră, dinții cu găuri negre superficiale, care nu au fost încă măcinați
de carie, devin albi și curați, toate alterările în curs par să fie suspendate de post și nu mai exista dureri.
Singurul efect asupra dinților observat sunt îmbunătățiri. Dinții care se mișcau în gingie au devenit
ficși, fermi. Gingiile bolnave se vindecă indiferent de vârsta celui care posteste și de durata postului.
Aceasta este valabil pentru dintii sănătoși. Este posibil totuși ca plombele să cadă, această situație fiind
datorata acțiunii corpului de extracție a sărurilor din dintele bolnav. Căderea plombelor este datorată
efortului naturii de a disloca corpurile străine pentru a vindeca dintele. Totuși pierderea plombelor nu este
o regulă.

Creierul și nervii

Creierul și sistemul nervos sunt susținute cu predilecție și ca urmare pierd puțin sau deloc în timpul
postului, în timp ce țesuturile mai puțin importante sunt sacrificate pentru a le hrăni. Creierul și nervii își
mențin puterea și capacitatea de a controla funcțiile corpului, la fel de bine sau chiar mai bine în timpul
unui post cât mai prelungit, exact ca și cum s-ar hrăni cu cantitățile obișnuite de hrană. Capacitatea
creierului și a sistemului nervos cresc pe măsură ce postul continuă, datorită faptului că puțin sau deloc din
substațele acestora se pierd.
Nu există aproape deloc schimbări structurale în creier. În cercetarea structurii microscopice a
acestuia se observă pierderi sau schimbări infime, uneori cfiind hiar inexistente. În inaniția provocata de
boli precum pelagra sau beri beri intervin probleme neurologice și psihice precum și în stadiile foarte
avansate de infometare, peste limita revenirii foamei. Doar atunci sunt evidente schimbări degenerative în
celulele nervilor.
 Inima

Mușchiul inimii nu se diminuează considerabil în timpul postului negru, căci își dobândește hrana
din țesuturile mai puțin importante ale corpului. Bătăile acestuia variază mult, crescând și scăzând așa cum
o cer nevoile sistemului. Studiindu-se ritmul respirației se observă flucruații minore ale acestuia și s-a
ajuns la concluzia că cel puțin în primele 2 zile de post, ritmul pulsului este mult mai predispus la
fluctuații decât cel al respirației. Beneficiile postului total pe care inima le primește se observă cu siguranță
din rezultatele obținute în ameliorarea bolilor funcționale sau chiar organice. Însănătoșirea obținută are 3
cauze: 1) înlătură suprastimularea constantă a inimii 2) reduce încărcătura pe care inima o poartă
permițându-i să se odihnească 3) purifică sângele astfel hrănind imima cu o hrană mai bună.
Dacă inima bate de 80 de ori pe minut inseamna de 115.200 ori pe zi. După instituirea postului
bătăile scad la 60 pe minut sau uneori sub această cifră, în final stabilizându-se la 60 și rămânând așa pe
toată durata postului negru. Aceasta înseamnă 86.400 bătăi pe zi deci cu 28.800 mai puține decât într-o zi
de consum alimentar. Reprezintă cu 25% mai puțin de muncă pentru ea. Ceea ce economisește nu se vede
doar în reducerea pulsațiilor ci și în vigoarea lor. Este egal cu o vacanță pentru inimă. În această pauză ea
își repară țesuturile. Capacitatea corpului de a hrăni inima în post este garanția că ea nu este afectată în
mod negativ.
În unele cazuri totuși pulsul inimii ramâne neschimbat, în altele creste, în altele scade. Inima devine
mai puternică și mai plină de vigoare postul total fiind cel mai bun întaăritor pentru inimile slabe, este o
vindecare fizică rațională. S-au constatat vindecări complete și permanente a ceea ce s-ar fi crezut a fi boli
organice incurabile căci această odihnă îi permite inimii să se repare; ea nu slăbeste pe parcursul postului
ci se înzdrăvenește căci greutatea pe care o cară se micsorează, presiunea crescută a sângelui scade și acest
fapt îi usureaza din sarcină.
Mușchii
Cercetătorii au arătat că se poate pierde până la 40% din greutatea muschilor. Excepție face
mușchiul inimii care pierde numai maxim 3%. Descreșterea în volum se extinde deci și asupra celulelor
mușchilor. Se presupune că nu există de fapt o scădere reală a muschilor în ce privește celulele care îi
compun ci doar consumarea grăsimii, a glicogenului și în cele din urmă ceva din proteina mușchilor. Acest
fapt duce la scăderea în volum a celulelor. Pierderea de grăsime și forță a mușchiului se poate întâmpla
oricând fără a periclita sănătatea.
În general mușchii scheletului sunt afectați mai devreme și mai intens decât mușchii netezi. Se pare
că nu există de fapt nici o descreștere în număr a fibrelor mușchilor, ci numai o diminuare în mărime a
celulelor lor. Acestea sunt mai degrabă reduse în mărime dar rămân perfect intacte.
Cercetările au arătat că broaștele si somonii au grăsimea depozitată în mușchi în timpul perioadei de
hrănire, pe care și-o consumă în timpul hibernării. Descreșterea în volum a zonei musculare este datorată
pierderii grăsimii și nu a mușchilor propriu-ziși. Cam același fenomen se observă și la cei care postesc.

Rinichii

Pierderile structurale si de volum ale rinichilor sunt insignifiante si de obicei mult mai slabe
procentual față de intregul corp. Rinichii tineri sunt si mai rezistenți la pierderea in greutate pe timpul
postului total.

Ficatul
Pierderile din ficat sunt semnificative: foarte multă apă și glicogen. De obicei ficatul pierde mult în
greutate față de restul corpului sau alte organe, mai ales în primele zile ale postului datorită consumării
glicogenului și a grăsimii stocate de el.

Plămânii
Plămânii își păstrează aspectul și structura obișnuită. Pierderea în greutate a acestora este de cele
mai multe ori mică față de restul corpului, alteori fiind egală procentual, alteori mai mare. La tineri
plămânii par mult mai rezistenți la pierderea în greutate. Că plămânii beneficiază mult de pe urma postului
negru este aratat de rapida revenire a lor din boală, în aceasta perioadă, chiar și dintr-o boală precum
tuberculoza. În bolile de plămâni se cer posturi totale mai scurte decât în bolile altor organe datorită
faptului că țesutul plămanilor posedă puterea inascută de a se autovindeca într-un timp mult mai scurt și
mai eficace decât oricare alt organ bolnav.

Pancreasul
Rezistent la pierderea în greutate pancreasul la început înregistrează scăderi foarte slabe în greutate.
Pe masura inaintării în postul total acesta se micșorează tot mai mult. Își recuperează însă rapid volumul
după revenirea la consumul alimentar revenind la normal. La unii oameni devine mic și ferm în alte cazuri
rămâne normal, în altele se reduce parțial.
Splina
Pierderile acestui organ sunt în special pierderi de apă dar destul de mari cantitativ.
Stomacul
Se întinerește prin acest repaos revenind la performanțe normale omului sănătos. La fel și mușchii
stomacului și glandele anexe tubului digestiv. Sensibilitățile sunt vindecate, digestia îmbunătățită,
stomacul mărit se restrânge și tinde să revină la mărimea normală, ulcerele se vindecă, iritațiile se retrag, și
apetitul devine normal.

Modificări chimice
Sunt remarcabile. Este normală pierderea de substanțe organice a corpului dar acesta nu își pierde
mineralele în aceeasi măsură, ele fiind redistribuite pentru păstrarea integrității organelor vitale.
În post componentele anorganice, mineralele, nu se pierd la fel de rapid cum se pierd componentele
organice: grasimile, carbohidratii si proteinele. Corpul le conservă pe acestea din urmă aruncând doar
excesul de elemente minerale dacă acesta există. Cu cât este mai important un mineral cu atât mai puțin
din el se va pierde în timpul postului negru.
Mușchii și sângele pierd destul de multi din constituenții minerali mai ales sodiu, în timp ce cantități
considerabile de minerale sunt acumulate în creier, splină și ficat. Are loc mai degrabă un schimb de
minerale dintr-o parte în alta, de la un organ la altul. În timp ce sulful și fosforul se diminuează în
componențe muschilor rapid, la fel și proteinele, se observă o crestere a cantității de calciu în aceste
organe. În părțile moi ale corpului crește procentul de potasiu. Sarurile de potasiu și calciul nu se pierd așa
rapid ca alte elemente.
Excesul de fier conținut eventual în dietă este transportat în celulele ficatului și stocat. Fierul eliberat
de descompunerea celulelor roșii este stocat de asemenea în ficat și splina și nicidecum eliminat în
cantitate mare. Ca urmare rezerva de fier a corpului în forma de hematogen este relativ mare. Corpul are
rezerve considerabile de fier chiar și în cazul anemiei fatale, aceasta concluziuonându-se din observarea
abundenței și a rapidei regenerări a sângelui precum și cresterea hemoglobinei și a celulelor roșii în timpul
postului. Eliberarea fierului prin descompunerea țesuturilor consumate este oprită în corp, acesta nefiind
aruncat afară. Atât fierul cât și alte elemente necesare corpului sunt consumate în post deși corpul
stochează o mare parte din fier în splina și ficat sau în celulele maduvei și în cresterea numărului celulelor
roșii.

Vindecarea prin postul cu apa?

Se spune ca postul negru intensifică procesul natural de vindecare al organismului, țesuturile
profunde și organele obosite fiind rapid reparate. Pentru vindecarea bolilor, trupul trebuie să își îndrepte
toate resursele către procesul de curățare și reparare și face aceasta prin îndepărtarea apetitului și reducerea
sau stoparea digestiei. Animelele rănite refuză să mănânce și uneori chiar să bea apă, reîncepând să se
hrănească numai după ce rănile sau oasele rupte li s-au vindecat. În concluzie, revenirea apetitului este
semnul învingerii unei boli, mâncatul forțat în timpul suferinței nu ajută nicidecum ci încetinește procesul
de vindecare.
Dacă obișnuiți să consumați în principal mâncare gătită sau procesată în timpul unei boli sistemului
imunitar al corpului îi este îngreunată capacitatea de a lucra cu deplinătatea capacităților sale. Nu rareori se
întâmplă ca în spital să primim mai degrabă hrană nepotrivită, iar cei care ne vizitează să aducă acele
lucruri care reprezentau viciile noastre (crezând că ne aduc un strop de fericire într-o situație neplăcută);
astfel în locul unei cu hrane dădătoare de sănătate, delicatul intestin și structura membranei celulare este
saturată cu calorii moarte.
 De ce are postul negru un efect atât de puternic de a vindeca corpul? Pe timpul postului, corpul își
curăță celulele moarte, țesuturile afectate, depozitele de grăsime, tumorile și infecțiile, oriunde s-ar afla
acestea, toate fiind arse drept combustibil sau excluse ca deșeuri toxice. Celulele bolnave sunt dizolvate în
mod sistematic, lasându-se țesutul sănătos neatins eventual reconstruindu-se cel afectat. Rezultatul este o
curățare amănunțită a traseelor, a membranelor și a structurilor celulare. Ingerarea mâncărurilor formează
un tip de mucus care înfundă traseele și membranele microscopice ale corpului, de toate aceste trasee
fiind nevoie pentru a fi intens folosite de către sistemul imunitar. Postul dizolvă acest mucus intern. În
timpul postului este obișnuit ca pe anumite canale precum nasul, gâtul și urechile să se scurgă acest mucus
vâscos, care înfunda sinusurile. Părți din acest mucus pot fi găsite și în excremente după apariția primului
scaun. O remarcabilă redistribuire a nutrienților are loc în corpul postitorului. Acesta reține mineralele
prețioase și vitaminele în timp ce destramă țesuturile vechi, toxinele și și substanțele inferioare.
Cei care țin postul cu apă o perioadă mai mare și care au răni vechi, acum vindecate, vor observa că
acestea pot deveni dureroase în timpul postului, pentru prima dată după mulți ani. Ele sunt mărturia că
țesuturile vătămate rămase în jurul vechilor răni sunt folosite de către corp drept carburant. Acesta este
motivul pentru care pofta de mâncare este scăzută când suntem bolnavi – corpul instinctiv caută să își
concentreze toate resursele către vindecare și se hrănește din surse interne.
Deși un organism mult mai simplu,fluturele este un exemplu splendid al catabolismului
(dezasimilației celulare) și al anabolismului (asimilației celulare). În timpul metamorfozei țesuturile și
organele fluturelui se dizolvă transformându-se într-o soluție galbenă, densă. Toate structurile interne sunt
rupte și reclădite. Acesta iese din crisalidă ca o nouă creație. Aspectul miraculos al metamorfozei este
același și în timpul postului negru. Toate substanțele de care este nevoie pentru reconstrucție vin din
interior. În timpul unui post se petrece aceeași metamorfoză, corpul suferă o desfacere și o reclădire a
țesuturilor alterate. Din acest motiv postul total este vestit pentru capacitatea sa de a reîntineri, de a da
corpului un tonus mai tineresc.
S-au făcut puține cercetări referitoare la această dezasimilare asociată postului cu apă. Deși știința
medicală poate descifra ADN-ul, nu reușește totuși înțelegerea deplină a funcționării corpului ca întreg. Cu
mult înainte ca omul să poată să scruteze prin microscop, legea cauzei și a efectului era singurul mod prin
care aspecte concrete precum efectul remediilor naturale putea fi descoperit și încorporat în medicina
tradițională. Marturiile despre postul negru sunt la fel de vechi precum scrierea.
Va puteti imagina cât de dăunător ar putea fi postul negru dacă corpul nu ar distinge pe care dintre
celulele sale să le folosească drept combustibil… De fiecare dată când cineva ar ține o dietă hipocalorică
în loc să piardă din grăsimea de pe burtă ar risca să își distrugă propriile organe. Corpul este genial atunci
cand vine vorba de a selecta țesutul care nu îi este necesar folosindu-l pentru energia necesară în timpul
postului negru. Tocmai faptul că omul este capabil să reziste atât de mult fără nici o sursă exterioară de
energie ramânând sănătos este mărturia capacității corpului de a găsi combustibilul intern fără a afecta
funcțiile întregului sistem. De fapt, efectul secundar al acestei abilități este curățarea deseurilor toxice
acumulate în ani de zile.

Apa cea de toate zilele

Apa este cea mai bună băutură, lipsită de reacții adverse. Ne poate surprinde prin multitudinea de
acțiuni benefice asupra organismului, chiar și în timpul postului doar cu apă.
La nivel celular
Apa este o importantă sursă de energie: ea generează energia electrică și magnetică a fiecărei celule.
Apa este liantul structurii celulare.
La nivelul celulei apa ajută la pătrunderea oxigenului și la eliminarea deșeurilor metabolice.
Apa preîntâmpină lezarea ADN-ului.
Lipsa relativă a apei lezează sau periclitează anumite funcții ale corpului.
Apa marele ”transportator”
Apa este folosită pentru transportul tuturor substanțelor în corp.
Apa crește eficiența hematiei în procesul de colectare a oxigenului în plămâni.
Apa duce deșeurile metabolice din diferite zone ale corpului spre ficat și rinichi pentru a fi
eliminate.
Apa este un sistem irigator între minte și corp.
Apa și sistemul locomotor
Apa este principalul lubrifiant al articulațiilor.
 Apa este utilizată în discul intervertebral pentru a amortiza șocurile.
Apa și sistemul circulator
Apa ajută la reducerea incidenței accidentelor coronariene.
Apa previne obstrucția arterială în inimă și în creier.
Apa este esențială pentru termoreglare.
Apa si stările fizico-psihice
Apa crește eficiența efortului fizic și intelectual.
Apa reduce stresul, anxietatea și depresia.
Apa restaurează ritmul normal al somnului.
Apa reduce oboseala.
Apa și creierul
Apa este importantă pentru eficiența neurotransmițătorilor.
Apa este importantă în metabolismul creierului.
Apa împiedică reducerea memoriei cu vârsta.
Apa este importantă pentru producerea hormonilor (inclusiv melatonina).
Apa și frumusețea
Apa asigură elasticitatea pielii.
Apa dă strălucire ochilor.
Apa previne glaucomul.
Apa și sîngele
Apa diluează și fluidifica sângele, împiedicând trombozarea și creează, prin bătăile cardiace,
fluxurile care împiedică formarea trombilor.
Apa normalizează hematopoieza ( Procesul de formare și de maturație a celulelor sangvine (hematii,
leucocite, limfocite, trombocite) în organele hematopoetice (măduva osoasă, țesutul limfoid și sistemul
reticulo-endotelial).
Apa diminuează durerile menstruale.
Apa reduce sedimentele toxice din organe.
Apa, sistemul digestiv si metabolismul
Apa este un bun laxativ.
Băutul apei ajută la separarea senzației de sete de cea de foame.
Apa împiedică imboldul adictiv către cafea, alcool, băuturi sintetice (sucuri, energizante).
Apa crește eficiența sistemului imunitar.
Apa reduce incidența grețurilor matinale în sarcină.
Apa este principalul solvent utilizat pentru metabolizarea stocurilor de toate tipurile din care se
hrănește un organism în timpul postului.
Deficiența de apa scade valoarea energetică a folosirii stocurilor.
Apa crește rata de folosire a stocurilor din organism.
Consumul de apă trebuie auto-reglat în așa fel încât să i se permită acesteia realizarea acțiunilor
benefice, fără ca ea să fie rapid evacuată din organism, obosind astfel rinichii și periclitând în consecință
acțiunile vindecatoare ale postului. Aceasta se realizează ingerând cantități mici, la intervale scurte de
timp, evitându-se consumarea unei cantități mari, care va avea drept urmare o imediata nevoie de
evacuare.

Apa si postul negru

Cantitatea
Exista doua opinii in ceea pe priveste cantitatea de apa pe care trebuie sa o consumam in timpul
postului negru.
Multi practicanti cu experienta ai acestuia sustin ca apa trebuie consumata conform setei si
nicidecum in vreo cantitate anume impusa de greutatea proprie, de temperatura de afara, de natura
efortului fizic facut, etc. De asemenea in primele 2 pana la 4 zile ale unui post negru majoritatea
postitorilor sustin ca nu au avut senzatie de sete, dupa care in zilele care au urmat au simtit o nevoie acuta
de apa, recuperand astfel eventualele lipsuri din organism. Exista de asemenea o constatare pertinenta,
cum ca bautul apei in primele zile ale postului negru starneste foamea.
 De partea cealalta se afla practicanti ai postului doar cu apa care sustin consumarea obligatorie a
unei anumite cantitati de apa indiferent de sete, efort, temperatura de afara, etc. deoarece aceasta
intensifica schimburile la nivel celular si ajuta la o mai rapida eliminare a toxinelor din organism.
Cantitatile recomandate difera in functie de mai multi factori sustinandu-se consumarea unei cantitati
minime de 1,5 l pe zi. Pe de alta parte nu putem sa nu observam ca in acest caz, desi postul este tinut si
pentru refacerea si odihnirea organelor interne, rinichii vor avea in continuare intens de lucru. Nu putini
sunt cei care au observat pe de alta parte ca isi refac fortele slabite si combat simptomele neplacute ale
postului cu ajutorul consumului de apa atunci cand problemele respective apar.

Calitatea
Calitatea apei consumata in timpul postului negru este de asemenea foarte importanta. Efectul de
detoxifiere adus organismulnui de postul negru trebuie imbunatatit prin consumarea unei ape cat mai pure,
lipsita de substante chimice (folosite pentru curatare) astfel incat sa ajutam procesul de curatare al
organismului in loc sa il impovaram consumand o apa intens chimizata. Pe acelasi sistem de gandire
conform caruia organele noastre se refac si se odihnesc in timpul postului negru, trebuie sa tinem cont ca o
apa plina de compusi chimici, intarzie refacerea ficatului caci acest filtrual organismului are de munca si
impotriva acestora.
Apa de la robinet este de obicei incriminata din cauza metodelor prin care este curatata, in special
prin clorurare si florurare si din cauza prezentei dioxinelor. Substantele chimice care nu se gasesc in
compozitia naturala a apei, in mod firesc, in izvoare, sunt deci incompatibile cu organismul uman si in
timp induc boala. Din fericire multe dintre aceste substante aflate in apa de la robinet se evapora daca apa
respectiva se fierbe cateva minute. Nu uitati : apa menajera nu este sinonima cu apa potabila. Cautarea
unor surse de apa cat mai pure este imperativa in timpul postului cu apa.

Valoarea alcalinitatii/aciditatii apei

Ph-ul apei este de asemenea important. Multe din boli au la baza toxicitatea organismului, toxicitate
care inseamna un dezechilibru sinonim cresterii aciditatii organismului. Prin urmare, pentru vindecare,
trebuie reechilibrata balanta acido-bazica a organismului respectiv, prin consumarea de apa usor bazica.
Valoarea optima a ph-ului corpului uman este de 7,35 – 7,40; cand se atinge aceasta stare de echilibru,
corpul are cele mai multe sanse de insanatosire si de pastrare a sanatatii prin forte proprii. Ca urmare, cea
mai potrivita apa pentru consum este cea care are aceasta valoare a ph-ului optim pentru corp. Din pacate
putine sunt apele imbuteliate, atat cele plate cat si cele minerale, pe care le gasim in magazine, pe a caror
sticla sa se mentioneze pe eticheta care este ph-ul acelei ape. Putem afla totusi daca apa este cat de cat
echilibrata daca ne uitam la compozitia ei, care trebuie sa fie usor alcalina, aceasta insemnand sa contina
cat mai multe minerale cu rol alcalinizant precum calciu, magneziu, potasiu, sodiu, cesiu in cantitati cat
mai mari si cat mai putine din cele cu rol acidifiant.

Apa distilata
Distilarea apei este procesul prin care apa este adusa la temperatura de fierbere, pana cand se
produce evaporarea, dupa care vaporii condensati sunt stransi sub forma de picaturi. Sustinatorii
consumului de apa distilata spun ca aceasta apa, fiind obtinuta cum am descris mai sus, urmeaza un proces
sinonim cu cel din natura, anume cel al obtinerii unei apei pure, care ar rezulta din insusi procesul de
circulatie a apei in natura, daca nu ar fi existat poluarea si interventia omului.
Apa distilata nu mai contine minerale de nici un fel si de aceea are proprietatea de a absoarbe rapid
substantele toxice din tesuturi, eliminandu-le astfel, odata cu iesirea ei. Pe de alta parte, apa distilata
absoarbe la fel de repede elementele toxice din mediul in care se afla, de exemplu dioxidul de carbon din
aer devenind astfel agresiva prin aciditatea data de acesta. Neamaicontinand minerale, aciditatea apei,
aparuta din cauza absortiei dioxidului de carbon captat din aer, ar provoaca pe termen lung deficienta de
minerale in organism caci favorizeaza eliminarea lor prin urina, indiferent cat de corecta este alimentarea
in rest. Pentru a suplimenta lipsa de minerale benefice rezultata din aceasta concluzie, multi imbunatatesc
apa distilata, adaugandu-i sare de mare. Astfel se obtine o apa eliberata de substante chimice daunatoare si
imbogatita cu minerale benefice pentru sanatate.
Folosirea apei distilate in timpul postului negru este deseori mentionata in literatura de specialitate.
Multi dintre cei care au folosit-o s-au plans de o acutizare a simptomelor de detoxifiere, din aceasta cauza
sustinandu-se ca ar trebui folosita numai dupa ce se inainteaza in acest tip de post si organismul a eliminat
cea mai mare parte din toxinele existente, astfel evitandu-se starile mai acute de rau.
Cei care se opun folosirii apei distilate o considera un produs care nu poate exista in aceasta stare in
natura si care chiar daca a existat candva organismele noastre s-ar fi adaptat la noile tipuri de apa existenta
si ca urmare apa distilata reprezinta un produs nenatural si impropriu consumului, tocmai datorita puritatii
ei care o transforma intr-un factor agresiv.
De partea consumului apei distilate se afla, bineinteles, si cei care s-au vindecat de boli, in special de
cele de natura canceroasa. Informatiile sunt contradictorii in privinta consumului de apa distilata in mod
continuu, acceptandu-se mai degraba folosirea ei doar sub forma de cura de detoxifiere pentru o perioada
de timp.
Experienta personala
Dincolo de toate aceste aspecte ale consumului de apa in postul negru, trebuie sa tinem seama de un
amanunt, cat se poate de important, poate cel mai important dintre toate: corpul fiecaruia este alcatuit intr-
un mod unic si are un mod deosebit de manifestare. Sa nu ne ferim de ceea ce inseamna experimentarea
personala, sa nu asteptam informatii exacte despre ce si cum trebuie sa facem sau sa ni se intample sau sa
asteptam exact aceleasi rezultate pe care le-a avut o alta persoana care a incercat acel lucru. Nimic nu este
mai valoros si mai adevarat decat ceea ce am cunoscut prin noi insine si nimic nu ne face sa ne simtim mai
vii si mai mandri si mai siguri de noi insine decat cunoasterea si autocunoasterea directa. La fel este si in
cazul consumului de apa, in timpul postului negru: consumati atat cat observati ca va face bine iar daca
treceti prin perioade dificile, amintiti-va ca s-ar putea sa nu fi consumat apa indeajuns sau apa cea mai
sanatoasa. Fiti flexibili dar atenti caci corpul nu intarzie a da semnale de care trebuie sa tinem intotdeauna
cont.

Reacții neplăcute în timpul postului negru

Iată cele maifrecvente neplăceri întâlnite în timpul postului total. Dincolo de acestea pot interveni și
altele în funcție de bolile și suferințele pe care le aveți sau pe care le puteți descoperi pe parcursul acestei
încercări deosebite de a posti cu apă sau cu sucuri.
Foamea
Multe persoane sunt surprinse de dispariția foamei după tercerea unei anumite perioade de post
negru. După una sau două zile foamea va fi o raritate. Poftele însă pot să mai continue câteva zile în plus
pentru ca până la urmă să înceteze și ele. Odată ce corpul se liniștește, se poate percepe mai puternic o
foame de tip spiritual. Este un sentiment unic de libertate atunci când vocea corpului este împinsă către
tăcere. Abia acum începe să se audă vocea liniștită și abia perceptibilă a lui Dumnezeu.
Accesele neregulate de foame pot izbucni mai degrabă dacă se ține un post cu sucuri decât unul doar
cu apă. Aceasta s-ar putea datora conținutului execsiv de pulpă din suc care retrezește digestia. Dacă
foamea persistă, încercați să strecurați sucul sau adăugați suc de prune pentru a curăța tractul digestiv.
Starea de slăbiciune
Postul cu apă va aduce cu sine slăbiciunea și lipsa de energie. Pot exista colapsuri de energie și în
timpul postului cu sucuri dacă aveți un metabolism rapid. Slăbiciunea este o parte componentă a
procesului de încetinire a metabolismului din timpul postului. Acceptați această stare acordându-vă mai
mult timp, stând departe de constrângeri și agitație.
Durerile de spate
Durerile de spate pot apărea din cauza toxinelor din intestinul gros. Vasele de sânge care conduc
nutrienții de la colon sunt foarte aproape de nervii coloanei vertebrale. Aceste dureri cel mai adesea vor
scădea după eliminarea toxinelor. O parte din ele pot fi eliminate prin exerciții ale trunchiului. O compresă
rece poate ajuta de asemenea. Folosirea clismei poate fi de asemenea un bun remediu.
Respirația urât mirositoare
Deșeurile organismului trec și prin plămâni care sunt în acest caz un organ eliminator. Periajul
limbii și folosirea aței dentare însoțite de clătirea gurii vor reduce respirația urât mirositoare.
Gangrenele (Ulceratiile cavitatii bucale)
Conținutul toxic existent precum și flora microbiană din gură împreună cu absența curățării aduse
implicit de mestecarea mâncării pot permite o creștere a bacteriilor aflate între dinți. Limba se acoperă cu
aceste deșeuri. Pentru a opri gangrenele faceți gargară cu sare de mare dizolvată în apă de câteva ori pe zi.
Tamponarea rănilor cu ulei al arboreluii de ceai sau cu vitamina E grăbește procesul de vindecare.
Virusul răcelii
Secrețiile mucoase sunt hrana perfectă pentru viruși. Toxinele slăbesc sistemul imunitar. Când
cantități mari de toxine se află în sânge și în mucus, datorită postului, pot cauza predispoziția spre răceală,
sensibilitate la aceasta. Pentru a lupta cu răceala continuați postul pentru a elimina mucusul. În cazul celor
care postesc cu sucuri creșteți cantitatea de suc de citrice.
Întunecarea vederii/amețeala
În timpul postului corpul își conservă energia. Inima pompează mai încet și presiunea sângelui
scade. Statul în picioare sau mișcările rapide cu pornire dintr-o poziție de șezut vor face ca sângele să
curgă brusc către picioare, cauzând întunecarea vederii pentru câteva secunde și/sau amețeala. Pentru a le
opri lăsați-vă pe un genunchi sau așezați-vă. Coborându-vă centrul de greutate întunecarea vederii va lua
sfârșit imediat.
Diareea
Este mai frecventă în cazul sucului cu fructe care are un efect laxativ mult mai pronunțat decât în
cazul postului cu apă. Clisma sau folosirea de coajă de filum ajută la rezolvarea problemei. În cazul
postului doar cu apă poate apărea la primele mese după încetarea acestuia.
Întărirea mușchilor
Mușchii pot deveni tari și inflamați din cauza toxinelor care îi irită. Picioarele pot fi cele mai
afectate, caci toxinele se acumulează în mare parte în mușchii picioarelor. Auto-masajul, băile calde,
întinderile ușoare și exercițiile vor ajuta la eliberarea toxinelor.
Durerile de cap
Toxinele pot cauza și întărirea mușchilor de la gât și umeri. Aceasta poate da tensiune și dureri de
cap. Masajul gâtului și al umerilor va ajuta la eliberarea tensiunii.
Greața
Când deșeurile organismului sunt eliberate prea rapid de către limfă, o parte din supraîncărcarea
toxică este preluată de ficat și secretată împreună cu bila în interiorul stomacului. Aceasta cauzează greața.
Băutul apei sau al sucului de morcov va dilua bila și amestecul de toxine, ajutând la eliminarea lor din
sistem.
Nervozitatea
Eliminarea toxinelor poate irita nervii afectați. Exercițiile ușoare vor elibera tensiunea.
Problemele de piele
Cei cu tenul gras pot avea cateva zile de coșuri sau erupții. O piele palidă este un semn al existenței
deșeurilor in sânge. Când se curăță mucusul și toxinele pielea va fi sănătoasă, moale și curată.
Oboseala
Somnolența este normală în timpul postului. Puține persoane se odihnesc îndeajuns în afara postului
așa că bucurați-vă de somnul suplimentar din timpul ajunării; poate fi la fel de vindecător și reîntineritor ca
și postul însuși.

Expectorarea
Ceea ce s-ar putea numi o „criză de expectorare” se manifestă în puţine cazuri însă uneori o scurgere
aproape continuă de mucus este împinsă în gură şi gât necesitând o expectorare susţinută. Deseori aceasta
durează câteva zile şi poate persista în această perioadă chiar şi în timpul somnului. Este evident un proces
de eliminare pe care nu este nevoie să îl împiedicăm în această parte a desfăşurării lui. Ca majoritatea
crizelor, dă o senzaţie de disconfort şi enervare atât cât durează şi, ca toate crizele din timpul postului total,
este urmată de îmbunătăţiri simţitoare ale stării generale locale.
Există de asemenea câteva cazuri în care saliva curgea la fel de abundentă şi la fel de multă în
timpul postului ca şi în timpul alimentării, deşi este o regulă ca ea, ca şi celelalte secreţii ale gurii, să fie
simţitor reduse cantitativ încât, în gură, pe buze şi în gât există chiar o senzaţie de uscăciune. În anumite
ocazii, secreţia gurii, în special mucusul, pot fi atât de neplăcute încât să înducă voma. Acest gust neplăcut
se va reduce treptat şi va dispare întru totul înainte ca postul să trebuiască a fi întrerupt. Pentru o alinare
imediată limba poate fi în întregime curăţată cu o perie şi gura clătită cu apă.
Crizele nervoase
 Literatura despre postul negru nu conţine multe descrieri ale unor astfel de cazuri. Uşoare dureri şi
arsuri chiar serioase pot începe la baza craniului şi să traverseze coloana vertebrală în jos, partea de sus
încetând să sufere când durerea trece în josul acesteia. Când durerea şi arsura ajung la baza şirei spinării,
ea „sare” la genunchi, în spatele acestora şi de la aceştia din nou la baza craniului. Simptomul descris
poate dura o oră sau mai mult, şi apoi poate urma o perioadă de pauză în care persoana se va odihni sau
chiar va putea dormi după care criza poate reîncepe. Postitorul este astfel foarte slabit timp de 3-4 zile, cât
această criză persistă, de îndată ce se termină însă, se va simţi mai puternic decât înainte.
Guturaiul
Uneori, la începutul postului cu apă, se poate instala o raceală. O inflamaţie în gât se poate instala şi
ea, deşi rareori. Eliminarea mucusului este întotdeauna crescută în partea timpurie a postului, aceasta fiind
socotită de multe ori ceea ce am numi o raceală.
Problemele pielii
Erupţiile pe piele pot acoperi întreg corpul sau pot fi doar localizate. De obicei, aceste erupţii dau
mâncârimi. Ele se aseamănă urticariei însă nu întotdeauna produc mâncărimi, unele zone cerând
scărpinare, altele nu la aceeași persoană și în același moment. Aceste erupţii pot dura doar câteva ore dar
de obicei ele persistă 3-4 zile. Ele reprezintă un proces de eliminare.

Durerile de cap/spate/membre
Durerile puternice de cap şi durerile de spate sunt de obicei însoţite de o însemnată stare de
slăbiciune care cere repaosul la orizontală. Uneori, cei care postesc se sperie de astfel de simptome. Deşi
durerile pot fi severe, nu există nici un pericol. Nu trebuie să întrerupeţi postul în această perioadă.
Durerile de cap şi de spate pot dura de la de la 1 la 4 zile. Ele sunt cauzate de faptul că în această perioadă
se petrec reajustări şi adaptări ale nervilor. Aceste dureri sunt deseori întâlnite la persoanele nervoase.
Durerile de cap sunt de obicei datorate consumului de ţigări, ceai, cafea, droguri şi a mâncărurilor
excitante. Durerile de cap, în cele mai multe cazuri, se regăsesc din ziua 1 până la ziua a 3-a, la începutul
postului. În nici un caz nu se poate spune că toţi postitorii prezintă astfel de simptome.
În afară de durerile de spate, de obicei în partea de jos a coloanei, deseori în primele zile ale postului
apar și dureri ale şoldurilor, dureri la baza craniului şi dureri ale membrelor, în special ale încheieturilor
acestora. Aceste dureri şi suferinţe sunt de cele mai multe ori foarte enervante dar rareori durează mai mult
de 1 sau 2 zile. Ele apar mai ales noaptea şi încetează pe parcursul zilei.
Greaţa
Se pare că este urmarea unei scăderi bruşte a tensiunii existente în mod normal. Poate fi indusă de
un miros urât, de un gust rău, de o priveliste dezgustătoare sau de un şoc emoţional. Durerile severe, starea
de rău, oboseala, rapidă coborâre cu un lift, etc., pot produce greaţa prin scăderea tensiunii în stomac prin
complicatul mecanism „reflex”.
Dezordinea emoţională continuă, provenită de la griji prelungite, frici, întristări şi şocuri repetate pot
da o persistentă scădere a tonusului în stomac şi să producă astfel senzaţia de rău sau de greaţă de care
mulţi se plâng.
În multe cazuri, nu există îndoială că brusca oprire a alimentării care are loc în timpul postului, duce
la o temporară scădere a tensiunii în stomac, producând greaţa. Pe de altă parte, persoanele cu o constituție
slabă, înaltă, având carenţe alimentare, sunt predispuse la a suferei de o lipsă cronică de tensiune în zona
stomacului iar aceasta se face simțită mai puternic decât de obicei în timpul postului. Prezenţa bilei în
stomac, de asemenea, cauzează greaţa. Prezenţa acesteia este cel mai adesea aducătoare a unei stări de
vomă.

Voma
Deşi au fost înregistrate cazuri în care s-a vomat mult, unul chiar şase zile şi nopţi consecutiv, de
obicei această stare durează 1 sau 2 zile. În acest caz este scos afară mult mucus şi bilă. Este un proces de
curăţare. Cazul menţionat mai sus dezvoltase şi nişte sughiţuri persistente; după ce cele şase zile de
vomitare au încetat, au apărut sughiţuri care au persistat timp de alte şapte zile. Încetarea acestor două
crize a fost încununată de curmarea unei suferinţe care persistase timp de şapte ani la acea persoană. A mai
fost menţionat un alt caz de vomă, timp de 4 zile şi nopti, care a avut o excelentă revenire. Voma nu este
privită ca un semnal de pericol ci ca un proces de curăţare.
Un alt caz menţionează începerea vomitării în ziua a 23-a a unui post de 31 de zile care a persistat
timp de 7 zile şi nopti, până în ziua a 29-a a postului. Au fost vărsate mari cantităţi de mucus şi bilă.
Postitorul era foarte slăbit în timpul perioadei producerii vomitării dar a redevenit puternic imediat ce
aceasta a încetat. Oricum cazurile menţionate sunt mai degrabă nişte excepţii neobisnuite.
Încercarea de a opri postul în timp ce persoana are stări de vomă este inutilă, chiar dăunătoare. Se
consideră că acolo unde există un stomac bolnav şi unde natura nu are timp să îşi îndeplinească sarcinile, a
se consuma mâncare în această situaţie devine un risc major. Nu este recomandat a se opri postul într-o
astfel de situaţie; dacă se administrează mâncare într-un astfel de moment ea cel mai probabil va fi vărsată
şi poate agrava starea de vomă încă şi mai mult. Un alt caz de intervenire a vomei dupa a 5-a zi de post, în
care persoana a încercat să mănânce, mâncarea a fost imediat vârsată şi ca urmare nu era altceva de facut
decât să se aştepte ca starea de vomă să înceteze şi să apară foamea naturală.
De obicei, în procesul de vomitare, este expectorat mult mucus. Este amintit un alt caz de vomă,
care a durat 2 săptămâni, aparând după 40 sau mai multe zile de post, care a slabit mult postitorul dar
nicidecum nu a reprezentat un pericol pentru acesta.
Uneori voma, durerile de cap şi erupţiile pe piele se vor ivi împreună. Cei cu puţină experienţă în
postul negru cu greu pot aprecia corect dinainte dacă o persoană va avea o criză severă de acest fel.
Persoanele cu probleme stomacale de durată, mai ales cele însoţite de tulburări ale nervilor sunt cele mai
înclinate să le dezvolte.
Voma este parte a eliminarii pe care postul o susţine, cel mai adesea datorată unei supra-activităţi a
ficatului care regurgitează bila în stomac şi care trebuie lăsat în pace. Poate apărea devreme sau târziu în
timpul postului dar nu reprezintă un pericol. Astfel de crize de vomă succedânde, petrecute la sfârşitul
posturilor prelungitei pot deveni fatale dacă se încearcă tratamente destinate opririi procesului de
vomitare!
Crampele
Acestea pot apărea în intestinele persoanelor de ambele sexe, cât şi în pântecele femeilor. În
intestine, acestea pot fi datorate gazelor, acţiunii intestinelor sau intervenţiei amestecării problemelor de
natură mentală cu controlul sistemului nervos simpatic al peristaltismului. Crampele uterine sunt rare,
apărând în special la acele persoane carora le sângerează uterul în afara menstruaţiei. Mai rar crampele
sunt rezultatul eforturilor uterului de a vărsa de o acumulare de mucus.
Gazele
Multe persoane au gaze intestinale considerabile în timpul postului negru. Cei care suferă de
probleme digestive, visceroptoză, colite, enterocolite, etc, şi pacienţii nervoşi din fire sunt cel mai adesea
deranjati de gaze. Nu în puţine cazuri, gazele cauzează o stare de suferință, chiar insomnii. Majoritatea
acestor persoane prezintă dificultăţi în eliminarea gazelor.
În majoritatea cazurilor însă disconfortul nu este datorat prezenţei unei mari cantităţi de gaze, căci
acestea sunt rareori prezente în cantităţi mari. Se pare mai degrabă că sunt datorate tensiunii interne
crescute. O tensiune sau presiune internă permanentă este menţinută în tubul digestiv. Această tensiune
este reglată de sistemul nervos simpatic. Tensiunea crescută este acoperită în mod reflex, la fel ca durerea
sau disconfortul din muschii abdomenului.
Celor nervosi din fire, şocurile, emoţiile puternice, etc., pot cauza o tensiune crescută în tubul
digestiv şi astfel cel care posteste va simţi un anume disconfort. Temerile subconştiente pot de asemenea
să cauzeze aşa numitele dureri la eliminarea gazelor. Cei care au suferit o perioadă îndelungată de
probleme intestinale sunt în mod special aplecați către modificări ale tensiunii în tubul digestiv.
Neregularităţile funcţionale ale stomacului şi ale intestinului pot da dureri, din cauza contracțiilor
peristaltice crescure care există deseori în acest caz. Suferinzilor de visceroptoză accentuată, cu unghiuri
ascutite, le poate crește tensiunea intestinală şi le va cauza astfel disconfort şi dureri.
O activitate peristaltica crescută a pereţilor stomacului, datorată nervozităţii poate da, de asemenea,
acel disconfort cere este pus în mod greşit pe seama durerilor date de gae. O tensiune crescută poate apărea
în orice parte a tubului digestiv şi aceste dureri sau stară de disconfort pot fi generale în abdomen sau pot
fi localizate.
Postitorii care suferă se plâng că astfel de gaze îi fac nervosi şi îi ţin treji noaptea. În acest caz
înseamnă că se întâmplă exact opusul: nervii cauzeată creşterea tensiunii, reultând disconfortul. Dacă
aceste persoane reuşesc să se relaxeze complet, durerea dată de gaze încetează. Se pot folosi masajul
abdominal, apa fierbinte aplicată pe abdomen, băutul apei calde, autosugestia, măsuri care de obicei
înlătură neplăcerile cel puţin temporar dar care nu micşorează în mod real cantitatea de gaze existentă.
 Zgomotul gazelor din intestine înseamnă un control slab al nervilor la acest nivel al organelor.
Medicamentele vor produce aproape întotdeauna astfel de zgomote datorate excitării produse de către
acestea căci ele irită.
Deseori se aud gâlgâituri şi chiorăituri în abdomen datorate mişcării gazului dintr-o parte a
intestinului către cealaltă. Sunt cauzate alte ori de intervenţia emoţiilor în controlul normal al simpaticului
asupra intestinelor. Un om nervos poate manifesta un astfel de chiorait la cea mai slabă provocare.
Clismele datorită excitării pe care o produc, dau şi ele deseori aceste simptome.
Diareea
Este rareori înregistrată, deşi este mai obişnuită în postul total decât ştiu majoritatea persoanelor.
Cauza este datorată faptului că aceştia folosesc clisma care ascunde adevarata dezvoltare a diareei. Când
apare, ea intervine doar ca urmare a unui proces de curăţare ce are loc în interior şi numai dacă este o
nevoie imperativa se va face o clisma pentru calmare.
Ameţelile/Slăbiciunea
Ameţeala este un simptom foarte frecvent, care se manifastă mai ales în perioada incipientă a
postului sau când persoana se ridică brusc din poziţia aşezat. Durează câteva secunde şi poate fi prevenită
printr-o ridicare lentă. Reprezintă o situaţie obiţnuită în timpul postului şi apare din cauza retragerii bruşte
a sângelui din creier. Dacă postitorul nu se va auto-brusca, rareori va simti vreo ameţeală.
Slabiciunea poate interveni în primele zile ale postului. Nu ar trebui sa vă alarmeze sau să vă sperie
trebuind să se aibă grijă numai ca persoana să nu se tensioneze, înlăturând totodată purtarea hainelor
strânse pe corp şi permiţându-se din plin accesul la aer curat al postitorului.
Deşi relativ puţine persoane leşină, multe dintre ele păţesc asta la un moment dat pe parcursul
postului. Cel mai adesea, aceasta se poate întâmpla în prima sau a doua zi de post negru şi să nu se mai
repete mai târziu. Pe de altă parte, este menţionat un caz în care revenirea din post realizată inadecvat a
dus la indigestie şi la un leşin de durată. Accentuăm că astfel de fenomene sunt mai degrabă nişte
ciudăţenii rar întâlnite decât un fenomen frecvent.
Când un postitor leşină, el trebuie îngrijit exact ca o persoană care a mâncat obişnuitele trei mese pe
zi. Tot ce are nevoie este aer curat şi timp. Nu trebuie ridicat ci lăsat la orizontală. Nu este nevoie de nici
un fel de stimulare sau săruri de mirosit. Trebuie lăsat liniştit şi va deschide ochii privind în jur şi se va
ridica singur continuându-şi activităţile. Nu este nevoie nici de udarea cu apă rece a feţei. Repaosul şi nu
şocul îi este necesar unei persoane care a leşinat.
Inflamaţiile/durerile gâtului
Deşi acestea sunt frecvente imediat după oprirea postului, ele apar ocaizional şi în timpul postului.
Durerea nu este niciodată mare, durează o zi sau două, cel mult şi nu este un motiv de îngrijorare.
Palpitatiile/ Durerile inimii
Şi palpitaţiile se datorează tot gazelor formate în tubul digestiv. Aceste simptome apar rar şi nu sunt
periculoase deşi de obicei sunt sursa multor îngrijorări fără rost din partea postitorului. Palpitaţiile pot fi
rezultatul nervozităţii, al fricii sau al unor sforţări fizice.
Ceea ce se resimte ca o durerea a inimii, este de fapt rareori o durere a acesteia. De obicei este o
durere în piept. Se poate datora gazelor, poate fi de origine psihică sau de origine toxică. Numai dacă este
însoţită de alte simptome care indică probleme ale inimii ar trebui luată în seamă. Altfel nu este o
problemă serioasă şi va trece curand.
Insomnia
Este datorată cel mai adesea lipsei nevoii de a dormi deşi somnul este necesar pentru individul
obisnuit care posteste. În câteva cazuri, insomnia se datoreză tensiunii nervoase sau disconfortului. Ea nu
ar trebui să producă îngrijorare.
În timp ce câţiva dintre postitori dorm la fel de mult ca atunci când mânancau, majoritatea dorm
mult mai mult decât realizează. Aceasta se întâmplă şi în cazul celor care suferă de insomnie. 10 ore de
somn par ca 15 minute pentru că nu suntem conştienţi de trecerea timpului în timp ce suntem adormiţi; o
oră de veghe însă pare o noapte întregă pentru că timpul trece atât de greu când aşteptăm să adormim.
Problemele optice
Deşi nu este un lucru neobişnuit să se observe mari şi de durată îmbunătăţiri ale vederii în timpul
postului, mai ales în timpul unuia de durată, există câteva rare exemple în care a apărut o slăbire temporară
a vederii. Este menţionat un caz al unei persoane care începuse să vadă dublu chiar înaintea terminării unui
post foarte lung . Erau percepute două imagini vizuale în locul uneia. Un caz mai des întâlnit, deşi totuşi
foarte rar, este slăbirea vederii într-atât încât postitorul vede foarte slab. Este forţat să înceteze a mai citi
pentru ca vederea să nu îi slăbească mai mult, ceea ce este de altfel şi recomandat. Acestea se presupun a
se datora unei pierderi temporare a coordonării între cei doi ochi aceştia ne mai focusându-se asupra
obiectului dorit. Nici o afectare reală a nervilor sau a mecanismului vederii nu apare în realitate iar
slăbiciunea şi defectele amintite dispar la scurt timp după încetarea postului, vederea devine încurând mai
bună decât a fost înaintea postului. Este menţionat un caz în care s-a dezvoltat o astfel de problemă la o
persoană care purta lentile groase de ani de zile înaintea postului. După încetarea postului persoana a putut
renunţa la ochelari. Un alt caz este cel al unei femei care purta ochelari dar care vedea dublu fără aceştia,
înaintea postului, şi şi-a recăpătat vederea normală în timpul postului. A putut renunţa la ochelari în a 16-a
zi a postului văzând să citească fără aceştia. Nu s-a mai întors la folosirea lor până peste aproximativ 7 ani.

Igiena naturală în timpul postului negru – Îmbăierea

Apa fierbinte are un efect dinamizant. Ea crește ușor temperatura corpului. Relaxează în special
mușchii și încheieturile și are un rol dispersant. Apa fierbinte deschide porii, îi penetrează în adâncime și,
în multe cazuri, induce transpirația. Ea aduce la suprafața pielii eventualele abcese și erupții latente. Apa
fierbinte atrage către suprafață circulația deschizând porii și capilarele. Nu este recomandat a se sta o
perioadă îndelungată într-o astfel de apă fierbinte.
Apa calda este cea care are aproximativ temperatura corpului sau este cu câteva grade mai rece
decât acesta (noi percepând-o ca fiind tot caldă). Apa caldă are un efect echilibrant, armonizant. În general
este cea mai recomandată. Ea relaxează foarte bine dar stimulează totodată apetitul și digestia prin
inducerea stimulării activității organelor digestive, timp de o ora după ce a fost efectuată. În cazul primelor
zile de post trebuie deci să ne așteptăm la o astfel de reacție pentru a nu fi luați prin surprindere. Oricum
imediat după acest puseu, apetitul scade la loc. În postul mediu și în cel avansat această creștere a
apetitului după îmbăiere este tot mai slabă până când, pe măsura trecerii timpului, ea dispare întru totul.
Apa rece este recomandată pentru răcorire sau în cazul inflamațiilor. Spălarea corpului cu ajutorul
unui burete sau a unui prosop cu apa rece este o procedură optimă pentru scăderea febrei. Scufundarea în
apă rece, pentru scurte perioade de timp, are un rol înviorător, tonic, stimulent. Contrar apei fierbinți, care
relaxează și îndreaptă circulația la nivelul superior al pielii, apa rece stimulează, consolidează și îndreaptă
circulația către interior, către inimă și organele interne. Apa rece contractă vasele de sânge, stimulează
circulația, digestia și metabolismul. Trezește apetitul și are un efect antrenant, aducător de bună dispoziție.
Compresele cu apă rece reduc umflăturile și inflamațiile. Îmbăierea în apă rece nu este recomandată
persoanelor cu exces de mucus (flegmă), celor plăpânzi, șubrezi sau slăbiți, celor foarte tineri sau foarte în
vârstă și pentru cei predispuși la frisoane. Scufundarea nu va dura nicidecum mai mult de 3-4 minute. În
orice caz trebuie ieșit imediat dacă intervine starea de frison.
Alternarea cald/rece se face de obicei sub forma băilor parțiale sau a compreselor și este o procedură
cu efecte puternice. Apa fierbinte atrage sângele stagnant afară din organele interne iar cea rece conduce
sângele proaspăt înapoi în acestea și în inimă. Prin alternare circulația este puternic crescută iar zonele
afectate încep sa zvâcnească, să pulseze. Acesta este semnalul vindecării și al regenerării obținute prin
procedeul de alternare cald – rece. De obicei se aplică apă caldă 3 – 4 minute urmată de 1 – 2 minute de
aplicare a apei reci. Acest ciclu se poate repeta de 2 – 3 ori sau chiar mai mult dar întotdeauna se termină
cu o repriză scurtă de apă călduță pentru a neutraliza eventualele frisoane. În cazul scufundării în apă
fierbinte romanii urmau o scufundare în apă rece pentru reînchiderea porilor și înviorare.
Produsele de curățare optime, în special în această perioadă de intensă detoxifiere, sunt cele lipsite
de compuși chimici în speță săpunurile și șampoane bio. Un efect echilibrant la nivelul pielii îl au băile și
dușurile calde simple, fără utilizarea agenților de curățare sau cu utilizarea doar a masajului cu obiecte de
curățare abrazive de tip bureți sau perii moi. Acest procedeu este indicat in special când îmbăierea este
foarte frecventa pentru a nu destabiliza echilibrul pielii.
Masajul sau curățarea abrazivă, indiferent de obiectele care sunt folosite, se face prin mișcări în
cerc sau spirală întotdeauna în sensul opus al mișcării acelor de ceas.
Uscarea naturală este un cadou minunat făcut pielii după îmbăiere având un rol benefic în păstrarea
elasticității și în evitarea uscăciunii. Dacă igienizarea s-a făcut cu apă rece este necesar ca uscarea sa se
facă printr-un masaj dinamic cu ajutorul prosopului de baie.
Frecvența îmbăierii în timpul postului cu apă este de obicei cea cu care persoana în cauză s-a
obișnuit de-a lungul vieții. Majoritatea celor care țin un post cu apa observă că atât pielea cât și părul li se
îngrașă mai repede decât înaintea acestuia fapt pentru care poate fi necesară acordarea a mai mult timp
igienei personale. Totuși trebuie avut în vedere faptul că acum organismul este ceva mai sensibil la factorii
externi și să nu se exagereze. Expunerea îndelungată la apa fierbinte, la săpunurile chimice iar uneori chiar
și la simpla apă de la robinet (care este tratată cu clor și alte substanțe) poate crea neplăceri precum
uscarea sau iritarea pielii. Într-un post avansat este posibil ca îmbăierea să fie perceputa ca fiind o
operațiune mai dificilă, în această perioadă apa călduță fiind cea mai indicată, celelalte variante fiind
epuizante pentru majoritatea postitorilor. Cabinele de duș sau băile neaerisite pot crea senzația de leșin sau
slăbiciune accentuată dacă în interior se strânge o cantitate mare de aburi în timpul îmbăierii.
Un alt aspect deloc de neglijat este evaporarea clorului, ușor perceptibilă într-o cantitate mare de apa
(căzi cu apă sau dușuri folosite la intensitate mare). Evaporarea clorului este mai intensă cu cât apa este
mai caldă însă nici apa complet rece nu este total lipsita de acest fenomen. Vara cantitatea de clor ce se
evaporă din apa de la robinet este cel mai ușor de sesizat, în apa caldă în special dar uneori și în cea rece
întrucât stațiile de distribuție folosesc o cantitate mai mare. Așadar trebuie avută în vedere o buna aerisire
a spațiului în care se efectuează toaletarea pentru a nu inhala inutil acest clor în timpul îmbăierii.
Ca o regulă generală este bine de reținut și aplicat că nu este recomandat a ne îmbăia după ce s-a
mâncat timp de doua ore.

Igiena naturală în timpul postului negru – Cavitatea bucală

Este posibil ca în timpul postului total să doriţi ca întreţinerea igienei personale să fie facută cu
produse naturale. Este indicat, întrucât, în această perioadă, produsele obişnuite de igienă corporală pot să
dea diferite reacţii neplăcute din cauza chimicalelor pe care le conţin. Există şi produse exclusiv naturale,
în magazinele de profil, pe care să le folositi ca atare sau în diverse combinaţii.

Albirea naturală a dinţilor

ATENŢIE! Procedurile de albire trebuie repetate la un interval de câteva zile, pe perioade limitate
de timp, deoarece pot ataca smalţul dentar şi pot produce sensibilizarea gingiilor.
1. Sarea grunjoasă, pisată până devine un praf extrem de fin, este un remediu foarte ieftin şi la
îndemână pentru albirea dinţilor. Atenţie însă, nu trebuie să aveţi carii netratate când apelaţi la această
terapie.
2. Lămâia: Partea superioară a unei coji de lămâie netratată cu care se freacă dinţii aceştia devenind
albi, iar gingia se întăreşte.
Altă variantă, pentru dinţii mai sensibili: dinţii să fie umeziţi doar cu suc de lămâie cu ajutorul unui
tampon de vată, apoi să se clătească gura cu multă apă.
Sucul de lămâie se poate amesteca şi cu bicarbonat de sodiu. La început, se tamponează bine dinţii
cu suc de lămâie. După cinci minute, se poate aplica bicarbonatul, care are rolul să neutralizeze pH-ul,
devenit acid în contact cu lămâia.
3. Salvia: Frunzele de salvie se folosesc pentru curaţarea dinţilor prin frecare sau in amestec cu alte
ingrediente din această secţiune.
4. Puteţi spăla dinţii cu un amestec de pudra de curcuma, ulei de muştar şi puţină sare.
5. Mărul: Sucul mărului folosit pentru clatire albește dinţii fără să le afecteze smalţul; la fel şi
mâncatul acestuia sau frecarea lor cu partea interioară a cojii mărului.
6. Puţin bicarbonat şi peroxid de hidrogen, cumpărat din farmacii, pentru uz oral.
7. Se poate folosi un amestec de câteva picături de suc de lămaie şi bicarbonat, care se aplică pe
dinţi înainte de pasta de dinţi. Se stă astfel câteva minute şi apoi se clăteşte bine gura.
8. Cea mai cunoscuta metoda de albire a dintilor este spalare acestora cu sare, bicarbonat de sodiu,
cenusă de lemne sau un amestec al acestora. Elementele abrazive ale acestor materiale ajută la curăţarea
petelor de pe dinţi şi fac ca dinţii să fie mai albi.
9. Bicarbonatul alimentar, deşi nu are rol în albirea dinţilor, este folosit la periajul acestora pentru
rolul de bun igienizator al acestuia, simplu sau împreună cu oricare alte plante din cele enumerate in acest
articol, în amestec.
 Tartrul

1. Sarea de bucătărie are efect abraziv şi îndepărtează impurităţile de pe dinţi, totuși trebuie pisată
până devine un praf extrem de fin înainte de a fi folosită. Atenţie însă, nu trebuie să aveţi carii netratate
când apelaţi la această terapie.
2. Praf de dinţi cu cretă flotată. Creta flotată cu granulaţia ei foarte fină este un agent de curăţare
bun, care îndepărtează tartrul şi placa dentară împreună cu rădacina de violete se găseste sub numele de
Radix Violae Ordoratae. Ingrediente: 60 g cretă flotată, 20 g pulbere de radacină de violete şi 5 ml ulei de
mentă. Se amestecă creta şi pulberea şi se adaugă uleiul de mentă. Se trece prin sită şi se păstrează într-un
borcan cu capac. Pentru spălare, se presară puţin din acest praf pe periuţa umezită.
3. Frunzele de salvie curaţă de asemenea placa dentară filosindu-se mărunţite, uneori in combinaţie
cu alte plante.

Gingiile

1. Praf de dinţi cu portocală şi mentă. Acest praf de dinţi întăreşte gingia şi poate să dea rezultate
foarte bune în cazul unei paradontoze care s-a instalat deja. Ingrediente: 40 g coajă de portocale, 30 g
frunze de mentă uscate şi 10 g sare de mare. Se spală şi se rade coaja unei portocale. Se lasă peste noapte
la uscat. A doua zi, se fărămiţează frunzele de mentă cu mâna şi se amestecă cu coaja de portocală rasă şi
cu sarea. Pulberea astfel obtinută se păstrează într-un borcan cu capac. Pentru curăţarea dinţilor, se
presează puţin din acest praf pe periuţa de dinţi umezită.
2. Pasta de dinţi cu lămâie, salvie şi rădăcină de iris (stânjenel). Lămâia întăreşte gingia şi înlătură
petele maronii. Salvia şi uleiul de scorţişoară au efect antiseptic, iar rădăcina de iris, posedă proprietăţi
analgezice. Ingredinte: 1 lămâie, 1 linguriţă de pulbere de rădăcină de iris, 1/2 linguriţă ulei de scorţisoară,
1 lingură apă distilată. Se zdrobeste pulpa lămâiei şi se amestecă într-un bol cu frunzele de salvie
mărunţite, pulberea de iris şi uleiul de scorţisoară. Apoi se adaugă apă cat să se formeze o pastă groasă. Se
pastrează într-un borcan cu capac.
3. Sarea grunjoasă, bine pisatăpisată până devine un praf extrem de fin este foarte bună pentru
sănătatea gingiilor. Atenţie însă, nu trebuie să aveţi carii netratate când apelaţi la această terapie.

Curățarea limbii

Cu muchia unei lungurițe rașchetați-vă limba, apăsând moderat de la bază către vârf, astfel încât
aceasta să adune în ea pelicula existentă pe limbă. Spălați-o bine și clătiți gura de câteva ori. Pe lingură se
va observa strânsă o spumă asemănătoare celei care iese la început deasupra mâncărurilor care fierb.
Acelea sunt toxine din organismul nostru de care e bine să scăpăm în fiecare zi de dimineața și în special
în timpul postului negru. Procedura ajută și la eliminarea mirosului neplăcut al gurii care se întețeste în
această perioadă.
Bacteriile cavității bucale – Apa de gura
1. Busuiocul: Decoct de busuioc – O cană de 200 ml cu apă rece, în care se pun la macerat două
linguriţe de frunze uscate. După 15 minute, ingredientele se fierb, iar după două-trei clocote, vasul se ia de
pe foc şi decoctul se lasă la infuzat un sfert de oră. Cu acest remediu, se clăteşte gura de mai multe ori pe
zi.
2. Apa de gura cu sare – Se dizolva 1 linguriţă de sare în 100 ml de apa, dacă pare prea puternică
soluţie se mai diluează până se obţine un gust suportabil. Se clateşte cura de cel puţin două ori pe zi.
3. Apa de gura cu menta.
4. Se amestece sucul de lămâie cu apă (în cantităţi egale). Cu acest amestec se clăteşte binegura de
două-trei ori pe zi.
5. Seminte de chimion (10g) + seminte de anason (10g) + alcool 700 (80g). Se pun semintele la
macerat in alcool timp de 10 zile dupa care se filtreaza. Se folosesc 20 picaturi la un pahar cu apa.
6. Ulei de menta (5g) + alcool (100g). Se folosesc 8-10 picaturi la 100g apa.
7. Ulei de lavanda sau flori (5g/20g) + alcool (100ml).Florile se macereaza timp de 14 zile in alcool, apoi
se strecoara. Se folosesc 6-8 picaturi in 100ml apa.
8. Se amestecă bicarbonat cu puţină sare de mare, glicerină vegetală, zece picături de ulei esenţial de
mentă, alte zece picături de ulei esenţial de portocale şi cinci de ulei esenţial de eucalipt. Se periază de
două ori pe zi dantura cu amestecul obţinut, iar bacteriile de la nivelul gurii vor fi îndepărtate după doar
câteva zile de folosire.

Folosirea aţei dentare

De asemenea, folosirea în dieta zilnică a unor alimente precum cele de mai jos, sau folosirea lor în
preparatele pe care le realizaţi au de asemenea efect de curăţare, albire şi vindecare: merele, căpşunile,
ananasul, morcovul, ţelina, broccoli, castravetele, mărarul, anasonul, ceaiul verde, menta, zerul lichid.

Posibile simptome după întreruperea postului cu apă

Există câteva manifestări trecătoare cu care vă puteți confrunta, în special după întreruperea unui
post cu apa de durată. Oricare ar fi acestea este bine de știut că ele sunt temporare, durează o scurtă
perioadă și prin urmare nu are rost să vă îngrijorați, să vă simțiți dezamăgiți sau să apelați la tratamente
alopate la ivirea acestora. Iată care sunt cele mai frecvente simptome:
– O ușoară iritare internă a gâtului, asemănătoare celei care apare după ce s-au consumat băuturi
reci sau când o răceală este pe cale de a se instala.
– Mici afte în interiorul gurii
– Acumulare de lichid în anumite zone, în special în zona gleznelor
– Oboseală după ce se ia masa
– În cazul femeilor, întârzierea menstruației
– Cei care au postit pentru remedierea unei probleme de sănatate este bine să cunoască faptul că,
la întreruperea postului, se pot confrunta din nou cu ușoare simptome ce ar indica aparent revenirea
problemei respective. Dacă acea problemă de sănătate implica dureri înainte de post, și aceste dureri pot
avea la rândul lor o ușoară revenire, pentru o scurtă perioadă.
Cauzele acestor manifestări au la bază efortul organismului fiecăruia de a face acele ajustări
necesare pentru readaptarea la un sistem digestiv funcțional, procesând hrană solidă. Este o perioadă de
tranziție dar nu lipsită de importanță. Deși acest proces presupune o serie întreagă de eforturi, organismul
încearcă să străbată aceasta perioadă cât mai silențios cu putință chiar și atunci cand este supus unei
adevărate brutalizări alimentare. Nu reușește însă întotdeauna acest lucru și se manifesta într-unul din
modurile amintite mai sus.
În acest context, nu este indicat să dați sub nici o formă curs impulsului de a reîncepe să postiți,
simțind vreun sentiment de vinovăție că ați întrerupt eventual postul respectiv mai devreme sau că poate
nu ați efectuat această întrerupere așa cum ar fi trebuit! O astfel de acțiune nu numai că nu îi este necesară
organismului, ci, din contră, îi aduce un deserviciu, reprezintă o influență negativă, deloc recomandabilă.
Tot ce trebuie făcut în această perioadă este să vă odihniți îndeajuns și să faceți toate eforturile de
voință posibile pentru a vă alimenta cu mâncăruri ușoare din punct de vedere al efortului digestiv pe care
consumarea lor îl presupune, dar bogate în nutrienți. Preferabil ar fi ca în această perioadă sistemul
digestiv să beneficieze de o hrană constând în alimente aflate în starea lor naturală, cu o combinare redusă
în cadrul aceleiași mese.
Cu cât se respectă mai consecvent aceste două reguli, eventualele simptome deranjante se vor
retrage curând sau, cel mai adesea, vor lipsi cu desăvârșire. Așadar, micile neplăceri aferente întreruperii
unui post de durată nu sunt nicidecum o regulă. Ele sunt, în cele mai multe cazuri, semnalul ca revenirea la
alimentarea organismului s-a făcut brusc, fie din punct de vedere cantitativ, fie din punct de veredre
calitativ (cu mâncăruri greu digerabile sau cu o varietate excesivă în cadrul aceleiași mese).
Oferind organismului propriu o tranziție lentă și ușoară se va observa cum acesta capătă o vitalitate
tot mai mare și o sănătate din ce în ce mai bună.
P.S. Dacă după un post de durată medie sau mare ați avut un alt tip de simptome decât cele amintite
mai sus, vă invit și pe voi să le menționați pentru a completa acest subiect.

Verificarea nivelului propriu de toxicitate prin postul cu apă

Pentru a vă cunoaște nivelul personal de toxicitate nu este nevoie de vreo unealată medicală
sofisticată sau de tabele complicate, cu parametrii măsurabili și nici de personal medical specializat.
Oricine poate fi barometrul propriei toxicități, cu condiția să fie sincer cu el însuși și să privească cu
atenție și obiectivitate către propria persoană.
Cum se face masurarea nivelului propriu de toxicitate?
 Măsurarea gradului de toxicitate se face prin omiterea a una sau două mese consecutive pe parcursul
unei zile sau printr-o pauză alimentară de 24 de ore și prin observarea empirică a simptomelor ce se vor
asocia acestei condiții cu care organismul nu este obișnuit.
Constatări
a) Dacă după omiterea unei singure mese principale a unei zile, fără a se fi ciugulit nimic între
aceasta și cea anterioară (care sa fi fost moderată ca aport caloric) apare durerea de cap, acesta este primul
și cel mai important semnal că persoana în cauză trăiește într-un corp extrem de toxic.
b) Dacă după omiterea a două mese principale consecutive, fără a se fi ciugulit nimic înainte și
între acestea, sau după parcurgerea a 24 de ore în care să nu se fi consumat deloc mâncare, apare vreunul
dintre simptomele de mai jos, de asemenea este vorba despre un corp foarte toxic.
Semnalele de toxicitate extremă, apărute după ominterea a una sau două mese consecutive sau
parcurgerea a 24 de ore fără aport alimentar, sunt următoarele:
– Durerea de cap
– Starea generală de rău
– Amețeala
– Slabiciunea extremă
Aceste patru simptome nu sunt universal prezente în cazul omiterii unor mese, deci nu se întâmplă
tuturor. Mai mult, ele nu se află în lista simptomelor de normalitate în cazul în care sunt omise anumite
mese din programul alimentar zilnic așa cum se înclină a se crede. Din păcate, apariția lor este copleșitor
de frecventă în rândul persoanelor care au omis una sau două mese sau care nu au mâncat nimic 24 de ore.
Aceasta frecvență însă, în mod eronat, a alimentat părerea că simptomele respective ar fi normale în caz că
nu s-au mâncat una sau mai multe mese. Ele sunt de fapt niste manifestari neplăcute foarte frecvente din
simplul motiv că, un numar extrem de mare de persoane trăiesc în corpuri foarte toxice și nicidecum
pentru ca ar fi niste simptome normale într-un corp pe deplin sănătos și curat.
Ce se întâmplă în interior?
Cauza apariției stărilor neplăcute amintite mai sus constă în faptul că, după întreruperea cursului
obișnuit al alimenrării, în sânge se găsește, proaspăt revărsat, un aport copleșitor de toxine.
DA, este absolut normal să existe foame în perioada primară a suspendării alimentării însă stările
neplăcute enumerate mai sus nu reprezintă normalitatea ci doar anunță existența toxicității în organism.
Prezenta foamei și a poftelor în primele zile/ore de post negru este de fapt singurul simptom firesc, normal
în această situație.

Contraindicații pentru postul negru

Persoanele care se înscriu în vreuna dintre categoriile de mai jos, nu vor ține post negru până când
încadrarea în categoria respectivă va lua sfârșit sau va beneficia de supraveghere de specialitate.
Postul negru este interzis pentru:
– Persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
– Femeile însărcinate
– Femeile în perioada de lăuzie și alăptare
– Persoanele care suferă de tulburari ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie, etc.)
– Persoanele cu anemie severă
– Persoanele care suferă de diabet tip I, dependente de insulină
– Oricine a suferit de un atac de cord
– Persoanele care suferă de boala numita Porphyria (un defect genetic metabolic)
– Persoanele care suferă de acea deficiență genetică rară care împiedică o ketoză
corespunzătoare
– Cei care suferă de tulburări psihice căci este posibil să nu poată traversa etapa de detoxifiere
a postului negru fără supraveghere medicală corespunzătoare.
 Cum să continui postul

Voi manca din nou!

Multe gânduri trec fără noimă prin mintea celui care posteşte. Multe dintre ele vă pot aduce în
pragul abandonului. De multe ori sunteţi la un pas de a opri postul total din cauza fricilor interioare.
Poftele întind capcane la tot pasul, cand ajungeţi să vă simţiţi prins într-o astfel de capcană gândiţi că veţi
mânca din nou! Atunci când o veţi face însă, veţi fi un om mai sanatos, mai curat, mai puternic. Aceeaşi
mâncare de care vă e poftă acum va exista şi peste o lună, cu aceeaşi savoare şi cu aceleaşi aspect. Totuşi
nu trăiţi zilele de post negru făcându-vă planuri ce o să mâncaţi la încheierea acestuia sau păstrându-vă
mici provizii.
Faceţi faţă stărilor schimbătoare

Eliminarea toxinelor ca de altfel şi stocarea lor peste un număr suportabil organismului duce nu de
puţine ori la stări neplăcute. Oricând se poate ivi un moment încordat căruia poate altă dată nu i-ați da atât
de multă importanţă însă acum sunteţi gata de izbucnire. Când întâlniţi un obstacol deveniţi iritat şi vă
simţiţi inconfortabil . Lăsaţi lucrurile aşa şi îndepărtaţi-vă câteva momente, calmaţi-vă emoţiile, gândiţi
obiectiv, apoi întoarceţi-vă cu mintea limpede şi acţionaţi. Alteori sunteţi asaltat de emotii, simtiţi ca nu
mai judecaţi corect. Aceste simptome seamăna cu stările descrise în sindromului premenstrual. Acordaţi-
vă o scurtă perioada de liniştire, creaţi o distanţă de confort între voi şi lume.
Chiar şi un post scurt are multe etape diferite. Postul grăbeşte succesiunea stărilor emoţionale încat
la un moment dat vă simţiţi apropiat de Dumnezeu simţindu-vă bine, în următorul vă simţiţi golit şi rece.
Acum se duce o luptă între carnea care este supusă voinţei voastre şi spiritul care se consolidează, se
căleste. Cel mai vulnerabil vă simţiţi atunci când sunteţi privat. Omul înţelept îşi cunoaşte slăbiciunile.
Niciodată nu abandonaţi din cauza stărilor depresive sau de iritabilitate. Nu are rost să vă încredeţi în
emoţiile ce ies la suprafaţă în timpul postului total şi nici în această sensibilitate mult crescută de acum.
Exersarea autoritaţii asupra emoţiilor proprii în timpul detoxifierii vă maturizează. Nu hraniţi o eventuală
depresie crezând în emoţiile şi gândurile izvorâte din ea. Valul depresiei va trece rămânând în urmă un om
mai puternic care cunoaste mai bine slăbiciunile omeneşti. Cunoaşterea este putere şi atunci când vine
vorba de a te cunoaşte pe tine însuţi.

Evitaţi tentaţiile inutile

În timpul postului total te simţi uneori sufocat de lumea mâncărurilor şi a mâncatului care acum îţi
este ostilă. Programele TV sunt pline de reclame şi emisiuni unde se prepară mâncare, străzile sunt
împânzite de fast food-uri şi localuri unde se mănâncă, familia la rândul ei necesită consumul de mâncare.
Nu le putem pune ochelari de cal tuturor simţurilor noastre dar putem să ne stapânim gândurile. Putem sa
nu stăm la masă sau în aceeaşi cameră cu apropiaţii care mănâncă, să nu căutăm reţete sofisticate pe care
să le gătim acestora, să nu ne irităm gândind că alţii nu trebuie să treacă prin aşa ceva pentru că au fost
inzestraţi cu un metabolism mai bun sau cu o sănătate mai bună. În acest moment trebuie să staţi departe
de tentaţii atat fizic cât şi emoţional şi mental.
Alungaţi umbra eşecului

Să fim cinstiţi, de cele mai multe ori nu reuşim să finalizăm un post la intervalul pe care ni l-am
propus. Perfecţionismul firii unora dinre noi devine un dusman al postului total. Succesul unui post negru
nu stă neapărat în terminarea lui ci în începere şi în perseverare, în nerenunţare. Cei care au reuşit să
încheie un post de o anumită perioadă pe care şi-au propus-o vor reporni mai uşor următorul post, cu mai
multă încredere în sine. Începerea unui nou post negru după un eşec necesită mai mult curaj, dar totuşi
reînceperea şi nu renunţare vă sunt utile mereu.
Se spune că cele mai mari provocări ne sunt cei mai buni profesori. Sunt de admirat şi cei care
postesc o singură zi din cele 30 pe care şi le-au propus. Nu ştiu care este procentul de persoane care
reuşesc să îşi atingă scopul dar mulţi sunt opriţi în acest avânt de teama unui eşec. A trece peste eşecuri
înseamnă a deveni mai puternic.
 Desigur, scopurile sunt necesare dar scopurile nu sunt legi. Există scopuri mai importante precum
liniştea sufletească neumbrită de vina eşecului care le guverneaza pe cele mai puţin importante. Dacă
eşuaţi în a termina un post de 30 de zile doar la 10, dacă îl reîncepeţi de cinci ori înainte de a-l realiza
complet este absolut ok. Dacă vă simţiţi multumit cu ce aţi reusit şi nu împovărat de vină pentru ce nu aţi
reuşit sunteţi mai aproape de următorul succes. Sentimentul de vină şi perfecţionismul face ca scopurile
noastre să ne devină legi iar eşecul de multe ori nimiceşte curajul.
Lumea este mai interesată de eşecuri decât de reuşitele noastre. Însă cel mai bun vindecător este
acela care a fost el însuşi bolnav.

Cum să menținem un timp îndelungat rezultatele obținute în urma postului negru

Fie că s-a postit pentru detoxifierea organismului ori pentru scăderea în greutate sau pentru a
ameliora funcționarea deficitară a unor organe și sisteme ale organismului, toți cei care au ținut un post cu
apă, doresc ca ceea ce au obținut prin acest efort, să fie menținut o perioadă cât mai îndelungată. Pentru
aceasta vor trebui să se aibă în vedere câteva aspecte în ceea ce privește alimentația și viața de zi cu zi.
Optim ar fi ca aceste câteva idei să fie reținute și aplicate în așa fel încat să devină un mod de viată
permanent și nu doar o trecere către vechiul mod de alimentare care a dus de fapt la ivirea problemelor
respective de sănătate.
Întai de toate, trebuie avut în vedere faptul că, după un post cu apă, o perioadă, în funcție de durata
acestuia, metabolismul este ceva mai lent. În general, metabolismul unei personae, avut în perioada în care
aceasta se alimenta obisnuit, cu mâncare solidă, revine la același stadiu inițial după un post cu apă, după
scurgerea unei anumite perioade. Așadar, acest lucru nu se întâmplă imediat după încetarea postului ci,
treptat, necesitând, de regulă, dublul perioadei în care s-a ținut post cu apă. Spre exemplu, dacă s-a postit
timp de 1 zi calendaristică, metabolismul va reveni pe deplin la stadiul avut anterior de o anumită
persoană, după scurgerea altor 2 zile calendaristice; dacă s-a postit o saptamană (7 zile), metabolismul
persoanei respective va reveni la rata avută de aceasta înaintea postului, după scurgerea a încă 2 săptămâni
(14 zile). O atenție deosebită trebuie acordată acestei reguli în special de către acele personae care au
postit pentru a-și reduce greutatea corporală pentru a nu pierde rapid o mare parte din succesul obținut pe
timpul postului.
Motivul principal pentru care se spune că revenirea corectă din post este mai dificilă decât postul
însuși, constă în faptul că dificultatea revenirii nu ține doar de partea fizică a realimentării ci și de
echilibrul psihic al celui care tocmai și-a încheiat postul. Din păcate, de foarte multe ori revenirea din post
înseamnă deschiderea unei uși pe care, în loc să se intre cu pași mici, cu calm și echilibru, se năvălește pur
și simplu, de-a dreptul barbar pentru întreg sistemul digestiv și pentru organism în general.
Iată care sunt cele câteva aspecte de urmat pentru păstrarea rezultatelor unui post cu apă:
– Încercați să consumați în fiecare zi cantități cât mai mari posibil, din totalul de hrană administrat,
constând în hrană vie, de natură vegetală, nepreparată termic. Atunci când în dieta unei persoane aceste
produse se află în proporție mare, datorită nutrienților extrem de numeroși pe care îi conțin, hrănirea
organismului este asigurată fără a se realiza un exces caloric și cu obținerea deplină a senzației de sațietate.
În același timp, se poate mânca mult cantitativ, fără grija caloriilor. În timp, oganismul alimentat frecvent
cu abundența de nutrienții proprie unei astfel de diete, va înceta a mai da semnale de foame, la o perioade
anormal de scurte după ce s-a mâncat, asa cum se întamplă în cazul mâncatului clasic, unde ”ronțăiala” a
devenit un obicei normal și foamea este cvasi-permanentă.
S-a ajuns la concluzia că, din cauza unei alimentații defectuoase, cu alimente lipsite de acel necesar
nutritiv esențial unui organism sănătos (dar totuși foarte bogată caloric), oamenii sunt de fapt, în marea lor
majoritate, subnutriți chiar dacă au o greutate cu mult peste normal iar foamea semi-permanentă nu este o
dereglare psihică sau de obișnuință ci un semnal normal dat de un organism care trage în permanență un
semnal de alarmă anunțând că este tot mai lipsit de nutrienții necesari pentru a-i susține funcționarea
corectă.
Ce este de făcut? Să inversăm această scară alimentară actuală, unde nutrienții înseamnă foarte
puțin, iar aportul caloric înseamnă foarte mult, cu acea alimentație în care se aduce un aport sporit de
nutrienți și unul scăzut de calorii. Singurele alimente care îndeplinesc această condiție sunt acele alimente
consumate în starea lor naurală: fructele, legumele, semintele, și cele minim procesate: cerealele, boabele
și anumite legume ce nu se pot consuma crude.
– Eliminarea din dietă, pe tot parcursul perioadei de revenire din post, a zahărului alb, a
îndulcitorilor sintetici și a tuturor dulciurilor în general (cu excepția fructelor!). După terminarea perioadei
de revenire la normal a metabolismului, este în continuare recomandată evitarea zaharului alb și a
îndulcitorilor sintetici de orice fel, precum și a tuturor produselor care îi conțin. Se pot consuma însă, în
cantități mici, alternative mai sănătase de îndulcitori precum: zahărul brut, mierea de albine, siropul de
agave, îndulcitor din ștevie, sirop de arțar și alti îndulcitori naturali. Totuși trebuie în permanență avut grijă
la prporția acestor alimente in dietă, pe tot parcursul vieții urmărindu-se a se trece prin perioade de pauze
totale în consumul acestora.
– Evitatarea consumului acelor produse din cereale care nu se află în forma lor integrală (ex: pâine
albă, orez alb, cereale neintegrale, etc.) și înlocuirea lor cu cereale integrale și cu produse din cereale
integrale.
Este o decizie absolut pripită cea de a renunța la consumul de pâine. Cerealele trebuie să aibă o
proporție mare în alimentația noastră, ele trebuie sa stea la baza piramidei alimentare. Greșala nu este cea
de a mânca pâine ci cea de a mânca pâine albă și produse din făină albă, produse care sunt golite în mare
parte de elemente nutritive dar abundente în calorii.
Pâinea integrală, orezul integral, cerealele integrale presate (tip musli) trebuie să facă parte
obligatoriu din alimentația zilnică, prin rotație. Suntem obișnuiți să apelăm la pâine deci automat la grau,
ingorând aproape cu desăvârșire existența celorlalte cereale. Săptămânal este bine a se consuma, măcar o
dată, câte o porție din fiecare dintre celelalte cereale precum: secara, orzul, ovazul, orezul, porumbul,
meiul, hrișca.
Din păcate, pentru amatorii de produsele de patiserie și cofetarie, aflate atât de la îndemana, vestea
nu este bună, întrucât acele produse sunt făcute din făină albă și zahar alb, afânători și aromatizanți iar o
schimbare de optică alimentara va trebui să le excludă.
– Excluderea, din alimentație a uleiurilor vegetale procesate precum margarina și uleiurile rafinate,
cât și a acelor produse care le conțin. Din nou sunt vizate produsele cofetăriilor, patiseriilor, fast-
foodurilor, produselor ambalate din rafrurile supermarketurilor dar și din bucătăria tradițională unde
conținut de prăjeală sau de ”tras la tigaie” există în aproape orice preparat.
Pentru a fi benefic organismului, uleiul folosit în alimentație trebuie să fie presat la rece și adăugat
după ce mâncarea a fost gătită și s-a răcit. Din nou trebuie avut în vedere faptul că există o multitudine de
uleiuri în afara celui de floarea soarelui și că de-a lungul timpului este bine să alternăm folosirea lor.
– Eliminarea totală și definitivă a băuturilor alcoolice, a sucurilor sintetice, acidulate sau nu, a
energizantelor și a fumatului. Aceste obiceiuri readuc toxicitatea organismului cu o viteză amețitoare iar o
dietă, oricât de bună, devine ceva aproape inutil pentru sănătate, în prezența consumului de alcool,
energizante, sucuri sintetice și a fumatului.
– Eliminarea mâncărurilor intens procesate (cam tot ce se gaseste în fast-fooduri, în cofetării, în
patiserii, sau gata ambalat pe rafrurile magazinelor). Acestea conțin cantități mari de ulei rafinat/margarina
, zahăr alb, arome sintetice, monoglutamat, conservanți, coloranți, afânatori și multe alte substanțe care, în
mod natural, nu își au locul în organismul uman și care tind să se acumuleze.
Aceste substanțe sunt greu de eliminat iar consumul frecvent al unor astfel de alimente hiper-
procesate au ca rezultat acumularea substanțelor nocive în organism, cu tot ansamblul de efecte negative
ce vor decurge de aici. Ne-am obișnuit poate să ne uităm câte E-uri conține un produs, dar aceste E-uri
reprezintă doar vârful icebergului în materie de mâncare nesănătoasă.
Aceste mâncăruri intens procesate sunt nocive. Ele trebuie înlocuite cu acelea în componența cărora
se află alimente ce vor fi consumate așa cum sunt luate din natură sau gătite ușor prin fierbere/coacere la
foc mic sau la aburi.
– Încercați să aveți un consum cât mai redus de carne care este impregnata cu acceleratori de
crestere pe tot parcursul vieții animalelor respective. Acceleratorii de creștere, folosiți în industria creșterii
animalelor și a păsărilor de orice tip, odată ajunși în organismul uman îndeplinesc aceeași funcție pe care o
îndeplineau și în corpul animalelor sacrificate pentru a fi mâncate. Acești acceleratori stimulează intens
creșterea masei organismului care îi ingeră, deci stimulează acumularea în general. Acceleratorii de
crestere folosiți în industria creșterii animalelor reprezintă una dintre cauzele pentru care, în ziua de astăzi,
organismele umane acumuleaza masă într-un mod anormal de rapid, imposibil cu secole în urmă. Și mai
rău este faptul că acești acceleratori de creștere stimulează nu doar mărirea masei organismului care i-a
integrat ci și a tuturor acelor forme de viață din interiorul său care îi sunt potrivnice.
Chiar dacă dețineți o sursă de carne provenită din animale crescute ca acum 100 de ani și demnă de
încredere în ceea ce privește felul cum acestea au fost hrănite, crescute și cu ce au fost injectate, carnea va
avea, prin natura ei, același rol de a stimula creșterea masei corporale a celui care o consumă.
 Dincolo de preocuparea pentru greutate, este cunoscut faptul că, un consum frecvent de carne crește
puternic aciditatea organismului și pregătește astfel terenul pentru boala. Toxinele lăsate în organism în
urma digerării cărnurilor sunt cel mai greu de eliminat și, staționând în interior, ele declanșează o acțiune
de tip inflamator la nivel celular. În plus, trebuie știut că inamicul colesterol este prezent în absolut toate
produsele de origine animală.
Pentru cei preocupați de necesarul propriu de proteine, este bine de știut că, prin gătirea cărnii, o
mare parte din proteinele acesteia se distrug, în general rămânând doar 1/3 din renumitul aport proteic
măsurat al cărnii iar mâncatul crud al acesteia inseamna ingerarea unei cantitati inspaimântatoare de forme
parazitare deci este din start exclus.
De asemenea, este bine de reținut că proteine există din abundență în toate tipurile de semințe
cerealiere, în legumele boabe dar și în alte legume, precum și în semințele oleaginoase. Sursele de top în
ceea ce privesc proteinele, neînsoțite de riscurile si dezavantajele celor de origine animală sunt: ciupercile,
fasolea boabe, soia, nucile, migdalele, semintele de floarea soarelui, grâul, orezul, porumbul, orzul, secara,
meiul, spirulina.
Daca nu vă gandiți sa renunțați la consumul de carne, aveți în vedere cel puțin includerea unor pauze
frecvente, săptămânale, în consumarea acesteia pentru a da ragaz organismului să elimine substanțele
nocive datorate acestui consum. De asemenea un repaos ceva mai indelungat decateva saptamâni este
necesar la schimbarea anotimpurilor, primavara si toama.
– Lactatele și ouăle, la randul lor, este recomandabil a fi consumate cu maximă ponderare. Este
cunoscut faptul că, la persoanele adulte dar nu numai, în urma consumului frecvent de lactate, organismul
ajunge să devină îmbâxit de mucusul ce se generează în urma procesării lor în sistemul digestiv uman.
Acest mucus se localizează la nivelul membranei celulare în tot organismul dar cu deosebire staționează în
sistemul digestiv și în cel respirator, fiind responsabil pentru funcționarea problematică a acestora.
Pentru cei îngrijorați de o posibilă lipsă de calciu, presupusă a proveni în urma unui consum scăzut
de lactate și ouă, este bine de știut că, o proportie mare de calciu se găseste în toate cerealele, în toate
semințele oleaginoase precum și în legumele boabe. În plus, consumul acestora nu vine însoțit de acea
suită de factori nocivi cu care este acompaniat consumul de lactate dintre care, un loc de frunte îl are
prezența cazeinei, și a consumului de lactate și ouă însoțit de prezența colesterolului, a medicamentelor
(antibiotice și analgezice), a hormonilor sintetizati in laborator sau a celor auto-sintetizati (hormonii
stresului: cortizolul si adrenalina).
Și în cazul consumului lactatelor și al ouălor este recomandabil să includeți pauze săptămânale
precum și la schimbarea anotimpurilor pentru ca organismul să reușească eliminarea compușilor nocivi
proveniți din acestea.
În afara aspectelor de mai sus, cu privire la alimentație, trebuie avut în permanență în grijă păstrarea
unui echilibru între consumul de mâncare și consumul energetic provenit din activitatea fizică a fiecăruia.
Cu alte cuvinte, atunci când simțim că am mâncat peste nevoile proprii nouă, trebuie să intensificăm
efortul fizic depus. Suntem meniți să ne mișcăm, să fim în activitate fizică, atât timp cât suntem treji. O
dietă, oricât de sănătoasă, nu poate compensa lipsa de mișcare.
Daca vă îndoiți vreodată că v-ar fi necesară o viață activă din punct de vedere fizic, pentru ca poate
încă sunteți sănătos și suplu, și mâncați sănătos, amintiți-vă urmatorul aspect:
În urma tuturor proceselor interne ce asigură desfășurarea vieții, precum și în urma tuturor
proceselor digestive, organismul acumulează permanent reziduuri iar aceste reziduuri nu pot fi antrenate
către eliminarea din corp decât prin efort fizic. Dieta fară mișcare înseamnă numai jumatate de masură în
lupta pentru sănătate.

A slăbi sănătos și durabil versus a slăbi cu orice preț

Zeci de diete promit să ajute la slabit, altele chiar insinuează printre randuri avantajele pe care le
oferă în viitor, cum cum ar fi menținerea rezultatului timp îndelungat, reglarea metabolismului. Și postul
cu apă poate fi considerat o dietă pentru slăbit dacă se dorește acest lucru însă pe parcurs se va vedea ca el
înseamnă și aduce cu mult mai mult decât scăderea în greutate. De altfel o scurtă privire aruncată peste
statisticile blogului arată că postările cele mai căutate sunt cele referitoare la scaderea in greutate.
De unde oare a început totul, tot acest interes enorm pentru slabit? De la supraalimentație, de la
sedentarism, de la hormonii prezenți în hrană, de la obsesia perfecțiunii, de la standardele nefirești, de la
modelele din media? Acum 25 de ani si mai bine, mai nimeni nu se preocupa de kilogramele în plus și cu
toate acestea statistica ne arată că supraponderabilitatea și obezitatea afectau un număr infim de persoane,
mai toate aflate printre cei de varsta a 3-a. Cei care au prins acele vremuri își amintesc că în fiecare clasă,
în fiecare colectiv sau zonă de locuit exista câte o persoană căreia i se spunea ”grasul” sau ”grasa”. Daca
ne amintim ceva mai exact realizăm ca acel ”gras” sau acea ”grasă” erau de fapt așa cum în ziua de astăzi
sunt cam un sfert dintre copii unei clase, dintre adulții unui colectiv sau dintre locuitorii unui cartier sau sat
și că, de fapt, ei erau pe atunci doar supraponderali și nu obezi așa cum sunt astăzi cei cărora li se spune
”grasul” sau ”grasa”. Un număr infim de persoane sunt mulțumite cu greutatea lor actuală și indiferent că
recunosc sau nu acest lucru, chiar și cei mai ok dintre cunoscuți admit că ar vrea să mai scadă măcar 1-2
kg. În toată această inflație de kilograme se caută cu asiduitate scurtături către forma dorită, rareori se
intenționează o scădere treptată, acel recomandat 2-4 kg pe lună în funcție de greutatea de la care se
pornește. Din punctul meu de vedere următoarele sunt cauzele importante pentru care o greutate benefică
se atinge cu greu și mai ales se păstrează greu:
La o vârstă fragedă, cel mai adesea în perioada de creștere și formare (adolescența), corpul este
persecutat cu excese urmate de privațiuni care dezorientează grav metabolismul, alteori doar cu privațiuni
nefirești, asociate lipsei de efort fizic, care setează pe termen lung metabolismul la un standard scăzut. În
plasa aceasta cad în special tinerele fete, atunci cand observă că a început diferențierea fizică față de băieți,
când în mod natural, prin structura ADN-ului organismul feminin, tind către a crea un depozit de grăsime
mai mare decât înaintea adolescenței și decât cel al băieților de aceeași vârstă. Trebuie înțeles că acesta
este un dat al naturii și lupta cu el înseamnă lupta cu ADN-ul uman, cu însuşi datul de a fi o persoană de
sex feminin, luptă care nu poate fi câștigată pe termen lung decât în detrimentul sănătății, al vitalității.
Standardele ”de frumusețe” sunt adesea nefirești, forțat scăzute, împotriva firii, în special în cazul
femeilor. Standardele absolut nesănătoase, care promovează aspectul de tip ”manechin” pot fi atinse doar
cu condiția de a accepta să devenim devitalizați din punct de vedere fizic si semi-inerți atât fizic cat si
mintal. A crede ca un aspect fizic ”exemplar” aduce cu sine deschiderea ușilor în societate, fără un alt tip
de școlire, muncă sau talent în vreun domeniu este doar o utopie, promovată ce-i drept intens de media.
Gândiți-vă: voi ați plăti o persoană doar pentru că arata bine, cum aduce plus valoare înfățișarea ei unei
afaceri dacă nu știe să facă nimic altceva? Într-o singură variantă: dacă meseria acesteia este cea de a-și
vinde corpul. Credeți ca puteti fi iubiți necondiționat și veșnic doar pentru că arătați superb? În scurt timp
vor ieși la iveală carențele comportamentale. emoționale, de educație, incompatibilitățile de tot felul.
Supra-alimentația nu înseamnă neapărat mâncat mult, cât mâncat mai mult decat ar fi nevoie, mai
mult decât consumul energetic efectiv.
Comoditatea, lenea, inerția, inclusiv în activitatea mentală. Ne prezervăm în tot, facem instinctiv dar
inutil economie de energie deși consumăm preponderent alimente rapid generatoare de energie.
Consumul preponderent de hrană producătoare de depozite – cea hormonată, cu exces de estrogeni,
care creste depozitele de grăsime și/sau retenție de apă în organismul omului sau al animalelor care îi
depozitează, fiind apoi consumate de către om.
Excesul de sare
Emoții formatoare de aciditate, tot ceea ce se încadrează în general sub denumirea de stres. Stresul
este urmarea unor atașamente emoționale eronate. Autocunoașterea, îndreptarea tendințelor psihice eronate
durează o viată întreagă.
Alte activități formatoare de aciditate, în special prin oxigenarea precară la nivel celular. Gândiți-vă
de două ori înainte de a alege sa faceți mișcare în spații închise, în săli de antrenament unde oxigenarea
este foarte slabă. Activitatea fizică intensă aduce vrem-nu-vrem multă aciditate în organism, dacă aceasta
nu este efectuată într-un spațiu abundent oxigenat, eliminarea acidității generate de efortul fizic se face
foarte puțin, restul rămânând în interior. Putem avea surpriza ca efectuând la sală un program fizic intens
să constatăm că, desi aparatele spaciale ne arată diminuarea indicelui grăsimii, cântarul să arate cam
aceeași greutate iar circumferințele, măsurabile în centimetrii, să fie foarte puțin diminuate. Aceasta este
urmarea stocării la nivel celular a apei pentru a contracara aciditatea interna la nivel celular. Nu contest
valoarea tonifierii și a efortului fizic, este cunoscut faptul că mușchii sunt mai grei decât grăsimea dar sa
nu dăm pe mere ceea ce am câștigat pe pere!. Atenţie de asemenea la oxigenare în spațiul în care dormim,
în cel în care lucrăm, mâncăm sau ne petrecem timpul liber. Atenţie la respirație! Respirația completă,
profundă, aducătoare de oxigenare și eliminatoare de aciditate la nivel celular este cea adâncă, în care
abdomenul își mărește vizibil volumul în timpul inspirației și și-l micșorează în timpul expirației.
Excesul alimente formatoare de aciditate pentru neutralizarea cărora corpul își crește retenția de apă
la nivel celular și implicit greutatea.
 Excesul de alimente tratate pentru retenție, în vederea creșterii la cantar (injectari specifice
mezelurilor în special dar si altor cărnuri).

Promisiunea de dupa post

In prezent exista un numar extrem de mare de oameni care se preocupa de mentinerea sanatatii lor
prin preventie sau de recuperarea acesteia pe cai naturale, postul cu apa avand un loc de cinste in ambele
situatii. Este de asemenea o parte a anului in care multe persoane tin postul traditional si nu putine dintre
ele il traverseaza asociat cu postul doar cu apa.
Mai toti privim insa inainte cu o mica strangere de inima, gandind ca, odata cu venirea sarbatorilor
de iarna, tendinta este sa pierdem mai mult sau mai putin din curatenia efectuata si din ceea ce am
construit in ce priveste sanatatea. De aceea am enuntat mai jos un text promisiune, de tipul juramintelor
cavaleresti de odinioara, in speranta ca aceste promisiuni o data asumate vor ajuta pe cat mai multi sa nu
incheie perioada sarbatorilor cu un simt de vinovatie si regret.
O astfel de asumare este cu atat mai folositoare la incheierea postului cu apa, indiferent de perioada
cand este tinut.
Imi voi respecta si proteja corpul, ca fiind cea mai inalta si complexa manifestare a vietii fizice
cunoscute, fata de care sunt in cel mai inalt grad responsabil
Ma voi abtine de la toate mancarurile si bauturile nenaturale, devitalizatoare si de la bauturile
natural sau sintetic stimulante
Imi voi hrani corpul numai cu hrana vie, naturala, pe cat posibil neprocesata
Voi cauta sa imi prelungesc anii de sanatate din anii ce imi sunt dati a-i trai, in beneficiul meu si al
celorlalti, impartasind cu dragoste cunostintele in domeniu pentru ca si ei sa reuseasca acest lucru
Imi voi regenera corpul, asigurandu-i echilibrul potrivit intre munca si odihna, activitate si relaxare
Imi voi purifica celulele, tesuturile si sangele constant cu mancaruri sanatoase, apa pura, aer curat si
expunere la soare
Ma voi abtine de la mancatul emotional. Nu voi consuma nimic din ceea ce stiu ca nu contine
nutrienti pentru corp si minte hrana numita si hrana moarta (calorii goale)
Imi voi mentine in permanenta toate gandurile si emotiile pure iar prin cuvintele si atitudinea mea
voi cauta sa raspandesc in jurul meu calmul, binele si iubirea
Voi cauta sa imi multiplic constant cunostintele in ceea ce priveste legile naturii referitoare la
hranire, le voi aplica si ma voi bucura de fructele lor
Voi cauta in permanenta sa ma ridic educandu-ma pe mine, prietenii si rudele in respect fata de
natura si sanatate

Postul intermitent
Există o serie de studii care idică faptul că o dietă hipocalorică reprezintă o metodă de prelungire a
vieții. Deși studiile s-au efectuat pe animale de mici dimensiuni, în special pe salamandre, efectele sale se
pot extinde asupra tuturor.
Postul intermitent se poate ține într-o multitudine de variante, cel mai cunoscut fiind cel de câte o zi
de post, alternată cu o zi în care se mănâncă. Totuși, cel mai popular post intermitent este cel în care se
ține o zi de post pe săptămână. Studii clinice arată că o dietă restrictiv-calorică, tinută sub forma: zi post –
zi alimentare, activează gena numită SIRT1. Această genă activată conduce la o mai bună rezistență la
insulină, la o mai eficientă producere de energie la nivel celular, la reducerea inflamațiilor și la eliminarea
celulelor grase aflate în jurul organelor, conducând în ansamblu la o scădere în greutate.
Avantajele postului intermitent:
– Este ușor de ținut din punct de vedere tehnic, nu necesită o informare deosebita sau un program
orar sau alimentar;
– Se pierde din grăsime fără a fi nevoie de acea voință puternică necesară posturilor de durată;
– Încetinește procesul îmbătrânirii;
– Îmbunătățește metabolismul grăsimilor;
– Ameliorează starea persoanelor suferind de astm, boli de inimă, diabet de tip 2, boli inflamatorii,
boli autoimune, simptome asociate menopauzei.
Puncte forte ale postului intermitent:
 – Scăderea în greutate este cat se poate de concretă, rezultatele fiind vizibile în scurt timp, dând un
tonus pozitiv practicantului.
– Se poate ține o perioadă îndelungată de către cei care au un surplus de greutate în special, putând
dura chiar și câteva luni.
– Nu există restricții în ceea ce privește alimentele consumate, cu condiția ca în ziua inîcare se
mănâncă să nu se depășească numarul de calorii propriu unei zile obișnuite, din perioada de dinaintea
postului intermitent.
– Nu este neaparat necesară o schimbare de stil alimentar desi poate ea este de dorit, astfel corpul
fiind scutit de nevoia de a se adapta la schimbările date de modificarea dietei.
– Se economisesc bani.
– Este ușor să tratezi sau să previi diferite carențe, dacă se acționează corect în zilele cu alimentare.
– Nu există alimente interzise deși poate ar fi necesare anumite restricții auto-impuse.
– Se pot continua programele de exerciții fizice daca ăcestea nu sunt foarte solicitante, sau se pot
face unele exerciții ușoare de către cei care nu practicau până atunci nici un fel de sport.
– Se constată în timp o îmbunătățire simtitoare a sănătății sub multiple aspecte.
Puncte slabe:
– Cere autodisciplină și respectarea unei anumite planificări.
– Atât fizic cât și psihic reprezintă o schimbare majoră de comportament.
– Ca la orice fel de restricție alimentară, viața socială poate avea de suferit. În special invitațiile
neprogramate pot încurca lucrurile, devenind adevărate provocări.
– Foamea cât și pofta se pot manifesta oricând, la fel ca în orice alt regim restrictiv.
– Desi după primele zile de alternare mulți simt nevoia unei diete mai sănătoase decât înainte, există
însă și persoane care își mențin obiceiurile alimentare greșite, uneori chiar păstrându-și provizii din
anumite alimente creatoare de dependențe, pe care le consumă în cantități duble!
– În cazul de mai sus, pe o perioadă îndelungată, încep să se observe carențe dacă se practică o
nutriție inadecvată în perioada în care persoana se alimentează.
– Trebuie ținută o contabilitate a caloriilor astfel încat, în ziua în care se mănâncă, să nu se
depășească numărul caloriilor zilnice dinaintea începerii postului intermitent.
– Deși poate fi ținut o perioadă foarte mare, o eventuală hrănire nesănătoasă, în zilele în care se
mănâncă, va aduce treptat lipsuri în organism.
– Dacă la terminarea postului intermitent, se revine la vechile obiceiuri, și vechile neplăceri în ceaa
ce privește sănătatea sau greutatea pot reapărea.
– Ieșirea din programul de post intermitent trebuie facută, continuând postul intermitent, dar
crescând treptat numărul zilelor cu mâncare intercalate între zilele de post, la perioade din ce în ce mai
mari.
– Dacă nu se întinde pe o durată mai mare de 3 săptămâni, postul intermitent de tip ”o zi post – o zi
mancare”, nu micșorează rata metabolică.

Ne nastem apa si murim pamant

Cu înaintarea în vârstă, procentul de apă din organism scade continuu. Cum în mod plastic se exprima
cineva, ”ne naștem apă și murim pământ”. Spre edificare, iată câteva date ce arată scăderea procentului de
apă din corp odată cu vârsta. Organismul uman are aproximativ:
– 80% apă în starea de fetus;
– 75% apă în starea de nou nascut;
– 65% apă în starea de adult, deplin dezvoltat;
– o medie de 57,5% apă, în starea de maturitate, când se ajunge ca bărbaţii să aibă cca. 60% apă, iar
femeile 55%;
– până la minim 50% apă, în starea de vârstnic.
Gradul de hidratare menține prospețimea tuturor organelor și sistemelor corpului nostru, hidratarea
organelor și țesuturilor depinzând foarte mult de cantitatea de apă ingerată. Un țesut slab hidratat are o o
funcționare anevoioasă, tinzând către îmbătrânire și boală, cu atât mai mult cu cât el ar avea nevoie de apă
dar nu o primește și această carență se prelungește un timp tot mai îndelungat. Un țesut bine hidratat, în
schimb, înseamnă sănătate, prospețime, vitalitate și tinerețe. Cum alte griji alimentare, în ceea ce ne
privește, nu avem în perioada unui post cu apă, rămâne să acordăm o maximă atenție acestui aspect al
hidratării.
informatii preluate de pe blogul lui cirys
https://cirys.wordpress.com

10 REGULI ALE PĂRINTELUI ARGATU

1. În ziua în care ajunezi sau ţii post negru nu mănânci nimic toată ziua.
2. În zilele de post, nu trebuie să te cerţi cu nimeni, orice s-ar întâmpla, oricât te-ar supăra cineva,
orice ispite ai avea, nici cu cei din afară şi nici cu cei din casă. Îţi învingi orgoliile, îţi stăpâneşti firea, treci
cu vederea orice umbră a răului sau a răutăţii cuiva, rabzi şi ierţi orice. Altfel, ţi-a “furat” diavolul postul,
degeaba mai posteşti.
3. Postul nu este numai abţinere de la mâncare şi băutură, ci şi abţinere de la orice păcat şi răutate.
4. Nu trebuie să dormi în ziua postului, pentru ca nu cumva, diavolul să “râdă” că ai vrut să treacă
mai uşor şi mai repede postul ca să nu simţi osteneala şi greutatea lui.
5. Nu te duci în vizite în ziua când posteşti, pentru a nu fi servit cu ceva de mâncare şi să te
descoperi că posteşti. Când posteşti, nu trebuie să spui la nimeni şi să nu ştie nimeni, adică „când posteşti
închide-te în cămara ta, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti”. "Dacă eşti sărac, măcar o felie de pâine dă
celui flămând!"
6. Mâncarea pe care ar fi trebuit s-o mănânci în acea zi împarte-o la săraci, n-o păstra pentru când
ai să termini de postit. Diavolii pot să râdă şi să zică că ai făcut economie sau că ai recuperat ce trebuia să
consumi. Postul întotdeauna trebuie însoţit de milostenie. Dacă eşti sărac, măcar o felie de pâine dă celui
flămând.
7. Dacă te simţi slăbit şi simţi că nu mai poţi duce postul, poţi lua în cursul zilei o bucăţică de
anaforă şi 3 înghiţituri de aghiazmă.
8. Dacă nu poţi duce postul toată ziua şi-l întrerupi, atunci nu mânca mai mult decât o singură masă
şi tot de post. Dacă ai mâncat prea mult diavolii ţi-au furat postul, spunând că ai mâncat cât pentru toată
ziua în care ai postit.
9. Nu poţi întrerupe postul la orice oră. Dacă ţii post pentru izbăvire de vrăji şi descântece, pentru
că vrăjitorii au anumite ore când îi trimit pe diavoli la treabă, trebuie să ţii cont de acest lucru. Unii trimit
la ora 15.00, alţii la ora 18.00, la ora 21.00, la ora 24.00. Trebuie să duci postul până la aceste ore pentru
ca să te găsească în post şi să poţi respinge loviturile vrăjitorilor.
10. Postul-ajunare începe la ora 18.00 din ziua anterioară şi ţine până în ziua de post la ora 24.00.
Cine nu poate duce până la ora 24, se poate opri aşa cum am arătat, la ora 15.00, la ora 18.00, la ora 21.00.
Ora până la care duci postul reprezintă momente ale pătimirii Mântuitorului Iisus Hristos, şi anume: la ora
12.00 – a fost răstignit; la ora 15.00 – şi-a dat duhul pe Cruce; la ora 18.00- a fost dat jos de pe Cruce şi
îngropat; la ora 21.00- s-a aşezat piatra pe mormânt fiind pecetluită; la ora 24.00 – s-a coborât la iad
sfărâmând porţile de aramă, risipind pe diavoli şi scoţând pe cei drepţi din iad.