CURS 5 Protezare

Amprenta in edentatia totala

Amprenta si capa negativa a campului protetic

SCOPUL?
Inregistrarea sturcturilor de suport cu care vine in contact protezare dentara.
In tratamentul ed. totale se iau in mod conventional doua amprente:
amprenta primara – model preliminar, lingura individuala
amprenta finala – model functional, de lucru, pe care se lucreaza proteza finita
Amprenta necesita o portamprenta si un material care se aplica in stare plastica pe suprafata de
lucru, care inregistreaza fidel campul protetic.

O buna amprenta este indispensabila pentru constructia unor proteze functionale.

Obiective:
- amprentarea zonei de sprijin
- amprentarea periferiei c.p.
- amprentarea spatiului pasiv – corpul protezei in raport cu tesuturile adiacente
Scop:
- diagnostic
- primara
- functionala
- pentru captusire
Tehnica:
- mucostatica/amprentare pasiva
- mucocompresiva
- mucodinamica/ cu presiune selectiva

- cu gura deschisa
- cu gura inchisa
Materiale:
- alginat, gips, ceara, silicon, polieter, polisulfide, pasta ZOE

T. mucocompresiva:
- material de consistenta crescuta
- lingura de amprenta cu borduri de ocluzie
- amprenta in ocluzie 1-2 min
- modelaj marg. – miscari functionale

T. mucostatica:
- Page
- retentia este data de tensiunea superficiala
- mucoasa nu este deformata
- lingura distantata
- nu au succiune

T. cu presiune selectiva:
- anumite zone max. si mand. sunt structurate sa primeasca o presiune mai mare
- aceste zone pot fi inregistrate mai compresiv si altele mai relaxate
Principii de amprentare:
- tesuturile orale in stare buna
- amprenta trebuie sa includa zona de sprijin si limitele sale
- marginile in armonie cu structurile limitante anatomic si functional
- presiune selectiva pe struct.
- suficient spatiu intre lingura si camp pentru materialul de amprenta
- mecanisme de ghidaj – stopuri de infundare si pozitionare, maner
- amprenta se dezinsera fara a produce leziuni pe mucoasa
- materiale dimensional stabile
- sa prezinte repere pentru forma protezei dentare

Scurt istoric
Sec. 18, se foloseau:
- ceara de albine/parafina, dura, sfaramicioasa, curge
- gutaperca, obtinuta din arbori din Malaysia
- ghips de Paris
- materiale termoplastice – fratii Green
- 1930, Applegate – ceara bucoplastica
- Kelly – mat. Pasta Zn-eugenol
- 1938, Page – conceptul mucostatic de amprentare, reflectarea negativa a c.p. cu tesuturile in
repaus.
- 1942, Pendelton – o tehnica cu ceara fluida folosind parafina indiana pentru amprenta finala
- alginatul
- 1950, materialele elastice, elastomerii de sinteza – siliconi, polisulfide
- 1961, materialele acrilice elastice, fol. la conditionarea c.p.

Practicarea amprentarii in ed. totala incepe de la o buna cunoastere a anatomiei c.p. ed. total.
Constructia bazei protezei determina:
- solicitarea cu presiune selectiva a tesuturilor muco-osoase
- marginile protezei – modelate in raport cu anatomia fundurilor de sac

Necesita:
- cunoasterea anatomiei faciale si orale
- cunoasterea tehnicilor de baza si a materialelor
- managementul pacientului si comunicarea si pregatirea acestuia

Mucoasa:
- mucoasa keratinizata – 25%
- mucoasa specializata – fata dorsala a limbii, caract. Receptori de gust, stereognatici – 15%
- mucoasa de captusire – 60%

C.P. maxilar

Structuri limitante:
- frenul labial
- bridele bucale
- vestibulul frontal
- vestibulul bucal
- ligamentul hamular
- zona de IPP
Zone de despovarare:
- papila incisiva
- gaura incisiva
- rafeul median
- torusul palatin
- creasta frontala balanta

Structurile limitante:
Frenul labial:
- pliu de mucoasa mobila, are mobilitate in plan vertical
- se pune in evidenta in amprenta prin tractiuni verticale

Spatiul vestibular frontal:

Amprenta trebuie:
- pozitia si insertia frenului
- adancimea fundului de sac
- largimea fundului de sac, fara a deforma tesuturile moi

Bridele canine, bucale:

- au muc. mobila si componenta musculara, fb. buccinator si orbicular
- se mobilizeaza prin tractiuni ale nodul. comisural si intinderea buzei

Spatiul vestibular distal (punga Eisenring):

- larg
- influentat de apofiza coronoida
- in amprenta – inreg. completa a adancimii si balansarea mandibulei pentru modelajul
grosimii amprentei

Zona de IPP:
- delimitare
- verificare functionala
- amprenta compresiva prin inchidere marginala pentru obt. unei bune etanseizari a protezei

C.P. MANDIBULAR

Particularitati:
- zona de sprijin mai mica
- musculatura dislocanta
- prezenta limbii poate ingreuna amprentarea

Structuri limitante:
- frenul labial
- vestibul labial
- bride bucale
- vestibul distal
- fren lingual
- santul lingual
- lig. pterigo-mandibular
Zone de despovarare:
- mijlocul crestei
- torus mandibular
- apofize genii
- creasta fibroasa
- tuberculi fibrosi

Vestibul frontal:
- ingust
- scurt cand creasta este rezorbita
- m. orbicular, fb. orizontale

Frenul labial:
- mobilitate in plan vertical

Bride bucale:
- oblice, componenta musculara
- in ampr. mobilizarea nodului comisural

Vestibulul bucal distal (punga):

- amprenta trebuie sa imbrace fundul de sac
- m. buccinator
- LOE, compacta osoasa

Tuberculul piriform:
- intotdeauna inreg. in amprentam de la prima ampr.
- consistenta os. sau fibroasa

Zona linguala centrala:

- apofize genii
- frenul lingual
- miscarea de modelaj a amprentei este protractia limbii

Zona linguala laterala, milohioidiana

Zona retromilohioidiana:
- modelajul amprentei in deglutitie

obiective:
- conservarea structurilor restante
- retentie
- stabilitate
- estetica
- sprijin sau suport

Conservarea structurilor:
- amprenta sa nu produca leziuni sau zone de suprapresiune
- sa nu accentueze ritmul resorbtiei osoase
- conservarea structurilor mucoase
- conservarea structurilor osoase
retentia
 proteza rezista fortelor de desprindere date de gravitatie, alimente adezive, musc. care
se contracta la deschiderea gurii
 factori care afecteaza retentia:
- anatomici: marimea si calitatea zonei de sprijin
- fiziologici: vascozitatea salivei
- fizici: adeziunea, coeziunea, tensiunea superficiala, capilaritatea, pres. atmosferica.
- mecanici: retentivitatile, adezivi, camere de vid
- musculari: zona neutrala

Adeziunea = atractia fizica intre molecule diferite

- apare intre moleculele de saliva si mucoasa, respectiv suprafata interna a protezei
- depinde de adaptarea intima a bazei si interpunerea filmului salivar, calitatea salivei
- la proteza maxilara
- mai putin la proteza mandibulara
- in grad mai mic la pacientii cu maxilare mai mici sau creste ascutite

Coeziunea = intre molecule de acelasi tip, salivare

Tensiunea superficiala – apare intre doua suprafete paralele, umectate, in momentul incercarii
de desprindere; tine de capacitatea de umectare a mater. si de fenomenul de capilaritate.

Exploatarea factorului muscular:

- plasarea arcadei dentare in zona neutrala, intre limba si obraji
- modelajul fetelor externe favorabil contractiei mm. orofaciale
- presiunea atmosferica, actioneaza la tendinta de desprindere in zona de succiune
- o buna inchidere marginala se opune fortelor din plan vertical dar si orizontal

Succiunea, se produce printr-o amprentare cat mai corecta a fundurilor de sac, care conduce la
obtinerea de proteze cu margini mai groase, modelate corespunzator latimii si adancimii
fundurilor de sac.

Atingerea acestui obiectiv se face in amprenta functionala sau secundara care este precedata de
adaptarea lingurii individuale, faza clinica importanta in obtinerea de proteze cu margini
modelate functional.

In cursul amprentarii, in functie de consistenta materialului miscarile de modelaj marginal pot fi

mai ........

Amprenta trebuie sa respecte insertia musculara a muschilor paraprotetici (buze, limba, obraji).

La inchiderea marginala sau interna trebuie exploatata mucoasa pasiv mobila, care poate fi mai
lata sau mai ingusta, favorizand mai mult sau mai putin succiunea, dar si tonicitatea musculara,
care confera o inchidere pe fata externa a protezei.

Aceste obiective tin de adaptarea marginilor, alegerea unui material de amprenta potrivit,
antrenarea musculaturii in cursul modelajului amprentei si inregistrarea spatiului neutral, adica
un raport corect al protezei cu bazele si obrajii, pe de o parte si limba pe cealalta parte.
Stabilitatea
- capacitatea protezei de a rezista fortelor de desprindere din plan orizontal
- se manifesta prin reducerea deplasarilor la solicitarile functionale, in primul rand din
masticatie
Factorii care afecteaza stabilitatea:
- inaltimea crestei
- calitatea tesutului de suport, rezilient, balant
- calitatea amprentarii: stabila, fidela
- planul de ocluzie: trebuie sa fie paralel cu creasta
- montarea dd: ocluzia balansata
- conturul suprafetelor externe

Sprijinul
- acoperire max. in limite functionale
- rezist. La fortele verticale de masticatie, ocluzale
Estetic:
- grosimea marginilor
- inaltimea santurilor

Rezolvarea problemelor de fizionomie incepe din faza de amprentare si continua cu montarea

dintilor si conformarea corecta a fetelor vestibulare. Amprenta trebuie sa conduca la o
conformatie a marginilor protezei care sa restabileasca armonia faciala, refacerea contururilor
normale, a santurilor perinazale si peribucale.

Rezolvarea unor probleme fonetice: rol redus prin conformarea grosimii marginilor amprentei,
alaturi de festonarea lor. Rolul primordial il detine montarea dintilor (pozitie, DVO). Menajarea
spatiului functional al limbii.
Amprentarea c.p. edentat total decurge clasic in doua etape: amprenta preliminara si amprenta
functionala.

Amprenta preliminara – primara, anatomica, are ca obiectiv final transmiterea datelor c.p.
necesare confectionarii unei linguri individuale care sa permita amprentarea finala cat mai exacta
si consecutiv realizarea unui model de lucru pe care sa se construiasca o proteza stabila.

A.p. – trebuie sa rezolve integral sprijinul si partial problemele de stabilitate. Trebuie sa redea
integral zona de sprijin si materialul si tehnica folosite sa nu deformeze c.p. Orice deformare
aparuta in ac. faza va fi perpetuata si in stadiile ulterioare, in final rezultand o proteza care va
solicita nefiziologic zona de sprijin.
A.p. – poate rezolva numai unele probleme legate de mentinere. Adeziunea si mai putin
succiunea pentru ca periferia c.p. nu poate fi amprentata exact cu o lingura individuala. Deci
amprenta preliminara poate da numai unele indicatii asupra zonei de succiune.

Uneori din cauza dificultatilor c.p. pe baza amprentei preliminare se confectioneaza o prima
lingura individuale cu care se ia o noua amprenta preliminara care sa fie mai bine adaptata
situatie pacientului respectiv

Joseph LEJOYEUX – evidentiaza ca amprenta preliminara este primul act operator practicat in
cavitatea bucala a pacientului edentat total, care in anumite situatii poate fi un anxios.

De aceea este imperativ ca aceasta amprentare sa se faca precis, rapid, fara repetitii, a.i. relatia
medic-pacient sa nu sufere alterari sau motive de suspiciune.
Deci este indispensabil ca practicianul sa-si perfectioneze constant tehnica, utilizand materiale
cunoscute, pe care le manevreaza cu usurinta.

De asemenea, amprenta preliminara si amprenta secundara sunt indisociabile si complementare.

A.p. – trebuie sa determine pozitia de echilibru a organelor paraprotetice, buze, limba si obraji si
sa aprecieze corect volumul spatiului pasiv util pe care il va ocupa portamprenta individuala.

Examinarea preliminara a pacientului

Interogatoriu, anamneza, istoric medical, dentar

Factori care pot complica amprenta: deschiderea gurii, prezenta dd. restanti
Instruirea pacientului

Motivul prezentarii
Istoricul social
Istoricul dentar
Istoricul medical
Obiceiuri
Rx – examinare
Extra-oral si intra-oral examinare
Plan de tratament

Lingurile standard sau universale.

Materialele de amprenta: avem de ales intre alginate, mase termoplastice, elastomeri – siliconi.

Masele termoplastice – sunt indicate in amprentarile compresive ale c.p. dure. Ele se vor utiliza
la arcada maxilara atunci cand resorbtia crestei este importanta si cand au disparut retentivitatile
anatomice. Pentru mandibula, ele se vor folosi la crestele edentate neretentive si fara
modificarile mucoasei.
Elastomerii siliconici se vor folosi atunci cand exista importante zone retentive pe zona de sprijin
sau atunci cand sunt diferente importante de depresibilitate ale tesuturilor de suport.
Alginatele – se substituie cel mai mult celorlalte materiale de amprenta preliminara datorita
coeficientului de fluiditate modulabil, a facilitatii in utilizare si pretului de cost ieftin.
Totusi, instabilitatea lor dimensionala ne obliga la turnarea cat mai rapida a modelului
preliminar, pentru a nu fi inexact.

Amprenta cu alginat

Prepararea materialului

Alginatul este constituit dintr-un melanj de elemente cu densitati diferite: un acid alginic cu
greutate specifica mica si o masa inerta mai grea. Aceasta masa inerta variaza in calitate si
cantitate in functie de diversele marci existente. De ea depinde coeficientul de fluiditate al
materialului in momentul amprentarii.

Cand hidrocoloidul ireversibil este livrat in pachete predozate, proportiile melanjului sunt
constante. Cand materialul este livrat in pachete mai mari, de obicei, masa inerta se condenseaza
la baza ambalajului, conducand la o inconstanta a proprietatilor amestecului.
De aceea este imperativ ca inainte de folosire sa se agite bine recipientul in care este pastrat
alginatul pentru omogenizare.

Materialul este dozat in functie de consistenta dorita, mai fluid sau mai vascos.
Temperatura apei modifica timpul de priza.
Spatularea poate fi mecanica sau manuala. Omogenitatea materialului este esentiala. De obtine
prin spatulare viguroasa a materialului, dublata de miscari de strivire pe peretii bolului.

Tehnica Frush – foloseste alginate de consistenta diferita. In portamprenta se pune un alginat

mai consistent, dar nu in exces, iar in cavitatea bucala se injecteaza un alginat mai fluid pe toata
linia de reflexie a mucoasei.

Modelajul amprentei – miscari executate de medic, tractiuni si rotatii ale nodulului comisural si
masaje viguroase pe obraji.

............................................ dupa priza materialului se face dintr-o singura miscare, dinspre

fundul de sac, fara a face tractiuni la nivelul manerului lingurii care risca sa deformeze materialul.

Tehnica clasica!
Tehnica – dupa centrare si modelarea marginala, presiunea asupra lingurii pana la priza finala
trebuie sa fie cat mai mica.

Calitatea substratului osos – determina alegerea materialului de amprenta

C.p. cu mucoasa dura, aderenta pe zona de sprijin, iar mucoasa pasiv mobila este ingusta –
materiale pe consistenta crescuta (Stents sau paste siliconate) pentru etanseizare buna.
Mucoasa rezilienta deplasabila in plan orizontal – material cat mai fluid (alginat) care nu
deformeaza c.p.

Alegerea lg. Universale este dictata de relieful osos

Lg. universala nu trebuie sa jeneze contractia genioglosului sau milohioidianului (lg. prea lunga)
Lg. universala nu trebuie sa fie exagerat de larga (peste 4-5mm)
Lg. universala nu trebuie sa preseze exagerat anumite zone ale c.p.
Daca lg. universala este prea scurta poate fi prelungita cu materiale tip Stents, placa de baza sau
chiar acrilate autopolimerizabile.

Am. preliminara poate fi luata in vechile proteze ale pacientului. In prealabil trebuie controlat ca
sa nu traumatizeze suprafata de sprijin. Faza de amprenta preliminara se incheie cu controlul
amprentei si trasarea limitelor lingurii individuale.

Examinarea amprentei cu alginat:

- pozitia incorecta a lg. pe camp, nu a fost inregistrat tot c.p.
- expunerea unor portiuni extinse din lg., ce denota o presiune mai mare sau o lg. inadecvata
ca forma fara de forma c.p.
- margini incorecte, prea subtiri, lg. scurta, sau neuniforme, lg. necentrata
- materialul a facut priza mai repede, nu s-au inregistrat detalii ale c.p.