1.

Spaţii vectoriale
1.1. Grupuri

În aceast¼a secţiune vom vorbi numai despre acele fapte referitoare la legi de
compoziţie, grupuri şi subgrupuri care au o strâns¼
a leg¼
atur¼
a cu materialul expus în
capitolele urm¼atoare. Exemplele care se dau au fost selectate urm¼arind aceeaşi idee.

De…niţia 1. Fie M o mulţime nevid¼

a. O funcţie ' : M M ! M se numeşte
lege de compoziţie (intern¼
a) pe M:

Speci…carea ”intern¼ a”este f¼

acut¼
a pentru a distinge aceste legi de compoziţie faţ¼
a
de legile de compoziţie externe care se de…nesc în secţiunea urm¼ atoare.
Vom nota '(x; y) = x y pentru x; y 2 M şi, pentru simplitatea exprim¼ arii, vom
spune c¼ a ” ” este lege de compoziţie pe M: Faptul c¼ a pe mulţimea M s-a de…nit
legea de compoziţie ” ”se noteaz¼ a (M; ): În cazuri concrete legea de compoziţiese
noteaz¼a '(x; y) = x+y şi se numeşte adunarea sau '(x; y) = x y; numit¼ a înmulţirea
(notat şi '(x; y) = xy): În mod corespunz¼ ator se scrie (M; +); respectiv (M; ):
În lucrarea de faţ¼a vom folosi numai notaţia + pentru legile de compoziţie.
Vom nota cu R mulţimea numerelor reale, cu N mulţimea numerelor naturale, cu C
mulţimea numerelor complexe, cu R mulţimea R n f0g etc.
Exemple. a) Pentru n 2 N not¼ am Rn = R : : : R, adic¼ a produsul cartezian
n
al lui R cu el însuşi de n ori. Putem scrie R = f(x1 ; : : : ; xn ) j x1 ; : : : ; xn 2 Rg:
Dac¼a x şi y sunt din Rn , x = (x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : ; yn ); atunci de…nim x + y =
(x1 + y1 ; : : : ; xn + yn ): Deoarece x + y 2 Rn ; avem o lege de compoziţie pe Rn :

b) Fie E o mulţime nevid¼ a şi s¼ am cu RE mulţimea funcţiilor de…nite pe E cu

a not¼
valori în R: Dac¼ a f; g 2 RE ; atunci de…nim funcţia f +g prin (f +g)(x) = f (x)+g(x)
oricare ar … x 2 E: Avem o lege de compoziţie pe RE :
Concretizând pe E putem obţine multe exemple de mulţimi pe care avem de…nite
legi de compoziţie. Astfel avem R[a;b] (mulţimea funcţiilor reale de…nite pe intervalul
[a; b]; f : [a; b] ! R) sau RN (mulţimea şirurilor de numere reale).

c) Se noteaz¼ a cu R[X] mulţimea polinoamelor cu coe…cienţi din R şi variabil¼ a X:

Dac¼ a p; q 2 R[X]; p = an X n + an 1 X n 1 + : : : + a1 X + a0 ; q = bn X n + bn 1 X n 1 +
: : : + b1 X + b0 ; atunci se de…neşte p + q = (an + bn )X n + (an 1 + bn 1 )X n 1 + : : : +
(a1 + b1 )X + (a0 + b0 ): Observ¼ am c¼ a dac¼
a polinoamele p şi q nu au acelaşi grad, de
exemplu gradq = k < gradp; atunci putem lua bn = : : : = bk+1 = 0 şi de…niţia dat¼ a
este înc¼ a valabil¼a. Avem astfel o lege de compoziţie pe R[X]:

De…niţia 2. Fie (M; +) şi H M: Dac¼ a pentru orice x; y 2 H avem x + y 2 H;

atunci H se numeşte parte stabil¼a a lui M în raport cu legea de compoziţie +:

Exemple. a) Fie H = f(0; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 Rg Rn : H este parte

n
stabil¼
a a lui R în raport cu adunarea de…nit¼ a la Exemplul 1, a). Într-adev¼ ar,

1
dac¼ a lu¼ am x = (0; x2 ; : : : ; xn ) şi y = (0; y2 ; : : : ; yn ) din H; atunci x + y = (0; x2 +
y2 ; : : : ; xn + yn ) şi aparţine tot lui H:
Submulţimea F = f(1; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 Rg a lui Rn nu este parte
stabil¼ a a lui Rn în raport cu adunarea pentru c¼ a dac¼a lu¼
am x = (1; x2 ; : : : ; xn ) şi
y = (1; y2 ; : : : ; yn ); atunci x + y = (2; x2 + y2 ; : : : ; xn + yn ) şi nu mai aparţine lui F:

b) Fie E o mulţime nevid¼ a, x0 un punct …xat din E şi H0 = ff : E ! R j f (x0 ) =

0g: H0 RE şi este o parte stabil¼
a faţ¼
a de adunarea funcţiilor. Într-adev¼ ar, dac¼
a
f; g 2 H0 ; atunci f +g este din H0 pentru c¼ a (f +g)(x0 ) = f (x0 )+g(x0 ) = 0+0 = 0:
Mulţimea H1 = ff : E ! R j f (x0 ) = 1g nu este parte stabil¼ a faţ¼
a de adunarea
funcţiilor.

c) Fie Rn [X] submulţimea lui R[X] format¼ a din toate polinoamele care au gradul
cel mult n: Rn [X] este o parte stabil¼
a a lui R[X] în raport cu adunarea polinoamelor.

De…niţia 3. Fie (M; +). Legea de compoziţie + se numeşte comutativ¼a dac¼

a
oricare ar … x; y 2 M; x + y = y + x:

Exemple. a) Adunarea de…nit¼ a pe Rn este comutativ¼ a. Dac¼ a x; y 2 Rn ; x =

(x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : ; yn ); atunci x+y = (x1 +y1 ; : : : ; xn +yn ) = (y1 +x1 ; : : : ; yn +
xn ) = y + x (s-a folosit faptul c¼ a adunarea din R este comutativ¼ a).

b) Adunarea de…nit¼ a pe RE este comutativ¼ a. Într-adev¼ a f; g 2 RE ; atunci

ar, dac¼
f + g = g + f pentru c¼a (f + g)(x) = f (x) + g(x) = g(x) + f (x) = (g + f )(x) oricare
ar … x din E (s-a folosit faptul c¼
a adunarea din R este comutativ¼ a).

c) Evident c¼
a adunarea polinoamelor este comutativ¼
a.

De…niţia 4. Fie (M; +). Legea de compoziţie + se numeşte asociativ¼a dac¼

a
oricare ar … x; y; z 2 M; (x + y) + z = x + (y + z):

Exemple. a) Adunarea de…nit¼ a pe Rn este asociativ¼ a. Dac¼ a x; y; z 2 Rn ;

x = (x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : ; yn ); z = (z1 ; : : : ; zn ); atunci (x + y) + z = (x1 +
y1 ; : : : ; xn + yn ) + (z1 ; : : : ; zn ) = ((x1 + y1 ) + z1 ; : : : ; (xn + yn ) + zn ) = (x1 + (y1 +
z1 ); : : : ; xn + (yn + zn )) = (x1 ; : : : ; xn ) + (y1 + z1 ; : : : ; yn + zn ) = x + (y + z) (s-a
folosit faptul c¼ a adunarea din R este asociativ¼ a).

b) Adunarea de…nit¼ a pe RE este asociativ¼a. Într-adev¼

ar, dac¼a f; g; h 2 RE ;
atunci (f + g) + h = f + (g + h) pentru c¼a ((f + g) + h)(x) = (f + g)(x) + h(x) =
(f (x) + g(x)) + h(x) = f (x) + (g(x) + h(x)) = (f + (g + h)) (x) oricare ar … x din
E (s-a folosit faptul c¼
a adunarea din R este asociativ¼
a).

c) Evident c¼
a adunarea polinoamelor este asociativ¼
a.

De…niţia 5. Fie (M; +) şi e 2 M . Dac¼ a pentru orice x 2 M are loc x + e =

e + x = x; atunci e se numeşte element neutru faţ¼
a de de legea de compoziţie +: De

2
regul¼
a, dac¼
a legea de compoziţie este notat¼
a +; atunci elementul neutru se noteaz¼
a
cu 0 (zero).

Exemple. a) În raport cu adunarea de…nit¼ a pe Rn elementul neutru este 0 =

(0; 0; :::; 0).
b) Elementul neutru faţ¼a de adunarea de…nit¼a pe RE este funcţia nul¼
a notat¼
a cu
0; adic¼ a 0(x) = 0 pentru orice x din E:
c) Elementul neutru faţ¼a de adunarea de…nit¼a pe R[X] este polinomul nul, adic¼a
polinomul care are toţi coe…cienţii egali cu 0:

De…niţia 6. Fie (M; +) şi x 2 M . Dac¼ a exist¼a x0 2 M astfel încât x + x0 =

x0 + x = 0; atunci x se numeşte simetrizabil, iar x0 se numeşte simetricul lui x: De
regul¼
a, dac¼
a legea de compoziţie este notat¼a +; atunci simetricul lui x se noteaz¼ a
cu x şi se numeşte opusul lui x.
Exemple. a) Opusul lui x = (x1 ; : : : ; xn ) din Rn faţ¼
a de adunarea de…nit¼a pe
n
R este x = ( x1 ; : : : ; xn ):
b) Dac¼a f 2 RE ; atunci opusul lui f faţ¼
a de adunarea de…nit¼a pe RE este funcţia
notat¼a f şi de…nit¼a prin ( f )(x) = f (x) pentru orice x din E; unde f (x) este
opusul lui f (x) din R:
c) Opusul polinomului p = an X n + an 1 X n 1 + : : : + a1 X + a0 din R[X] este
polinomul p = an X n an 1 X n 1 : : : a1 X a0 ; adic¼ a polinomul ai c¼arui
coe…cienţi sunt opuşii din R ai coe…cienţilor lui p:

De…niţia 7. (G; +) se numeşte grup dac¼ a legea de compoziţie + este asociativ¼

a,
are element neutru şi orice element din G este simetrizabil (adic¼
a are opus).
Dac¼a, în plus, legea de compoziţie + este comutativ¼a, atunci grupul se numeşte
comutativ sau abelian.

Exemple. Având în vedere exemplele precedente, avem urm¼ atoarele grupuri

n E
comutative: (R ; +); (R ; +) şi (R[X]; +):
Dac¼a (G; +) este un grup şi x 2 G; atunci relaţia x + a = b este echivalent¼
a cu
x = b + ( a): În particular, x + a = a este echivalent¼a cu x = 0:

De…niţia 8. Fie (G; +) un grup şi S G; S 6= ;. S se numeşte subgrup al lui

G dac¼ a este parte stabil¼
a a lui G în raport cu + şi dac¼
a oricare ar … x din S; x
aparţine lui S:

Observ¼am c¼ a, dac¼
a S este un subgrup al lui G; atunci 0 2 S: Într-adev¼
ar, dac¼
a
x 2 S; atunci x 2 S şi apoi x + ( x) = 0 2 S:
(S; +) este grup.
Exemple. a) S = f(0; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 Rg Rn este subgrup al lui Rn
pentru c¼a este parte stabil¼ a a lui Rn în raport cu adunarea (Exemplul 2, a)) şi dac¼ a
x = (0; x2 ; : : : ; xn ) 2 S; atunci x = (0; x2 ; : : : ; xn ) 2 S:
Submulţimea f(1; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 Rg a lui Rn nu este parte stabil¼
aa
lui Rn în raport cu adunarea, deci nu este subgrup.

3
 a a lui Rn
Submulţimea M = f(0; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 R+ g este parte stabil¼
în raport cu adunarea, dar nu este subgrup pentru c¼ a opusul unui element din M
nu este din M:

b) Fie E o mulţime nevid¼a, x0 un punct …xat din E şi H0 = ff : E ! R j f (x0 ) =

0g: Am v¼ azut la Exemple 2 b) c¼ a H0 RE şi este o parte stabil¼ a faţ¼
a de adunarea
funcţiilor. În plus, dac¼
a f 2 H0 ; atunci f 2 H0 c¼ aci ( f )(x0 ) = f (x0 ) = 0: Deci
H0 este un subgrup al lui RE :

c) Submulţimea Rn [X] a lui R[X] este subgrup pentru c¼ a este parte stabil¼
a în
raport cu adunarea polinoamelor şi opusul unui polinom de grad cel mult n (adic¼ a
un element din Rn [X]) este tot un polinom de grad cel mult n:

1.2. De…niţia spaţiului vectorial

Noţiuni introduse: scalari, înmulţire cu scalari, spaţiu vectorial real, vectori

Fie V o mulţime nevid¼ a. O aplicaţie ' : R V ! V se numeşte lege de

compoziţie extern¼a pe V .
În cele ce urmeaz¼a, corpul R se va numi corpul scalarilor, elementele lui R se vor
numi scalari, legea de compoziţie extern¼a ' se va numi înmulţirea cu scalari şi se
va folosi notaţia '( ; v) = v pentru 2 R, v 2 V .

Exemple. a) Fie mulţimea Rn : De…nim înmulţirea elementelor din Rn cu scalari,

adic¼
a cu elemente din R; în felul urm¼ a 2 R şi x 2 Rn , x = (x1 ; : : : ; xn ),
ator: dac¼
atunci x = ( x1 ; : : : ; xn ).

b) Fie mulţimea RE : Dac¼

a 2 R şi f : E ! R; atunci de…nim funcţia f : E !
R prin ( f )(x) = f (x) pentru orice x din E: Avem astfel o înmulţire cu scalari pe
RE :

c) Dac¼a p = a0 X n + a1 X n 1 + : : : + an 1 X + an este un polinom din R[X] şi

2 R, atunci de…nim p = ( a0 )X n + ( a1 )X n 1 + : : : + ( an 1 )X + ( an ). Avem
o înmulţire cu scalari pe mulţimea R[X]:

De…niţia 1. Un grup comutativ (V; +) pe care s-a de…nit o înmulţire cu scalari

având urm¼ atoarele propriet¼ aţi:
a) (v + w) = v + w pentru orice 2 R şi orice v; w 2 V ;
b) ( + )v = v + v pentru orice ; 2 R şi orice v 2 V ;
c) ( )v = ( v) pentru orice ; 2 R şi orice v 2 V ;
d) 1v = v pentru orice v 2 V ,
se numeşte spaţiu vectorial peste corpul R (sau spaţiu vectorial real). Elementele lui
V se numesc vectori.

Exemple. a) Fie grupul comutativ (Rn ; +): Împreun¼ a cu înmulţirea cu scalari

a la Exemple 1, a), Rn este spaţiu vectorial peste corpul R.
de…nit¼

4
 Pentru a dovedi aceasta trebuie s¼ a veri…c¼ am c¼ a înmulţirea elementelor din Rn
cu scalari satisface condiţiile a), b), c), d) din de…niţie. Acest lucru este foarte
uşor de f¼
acut deoarece revine la egalitatea componentelor. De exemplu, s¼ a ar¼
at¼
am
c¼
a (x + y) = x + y; x = (x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : ; yn ). Avem (x + y) =
(x1 + y1 ; : : : ; xn + yn ) = ( (x1 + y1 ); : : : ; (xn + yn )) = ( x1 + y1 ; : : : ; xn + yn )
= ( x1 ; : : : ; xn ) + ( y1 ; : : : ; yn ) = (x1 ; : : : ; xn ) + (y1 ; : : : ; yn ) = x + y.

b) Fie grupul comutativ (RE ; +). Împreun¼ a cu înmulţirea cu scalari de…nit¼a la

Exemple 1, b), RE este spaţiu vectorial peste corpul R.
Pentru a dovedi aceasta trebuie s¼ a veri…c¼
am c¼a înmulţirea elementelor din RE cu
scalari satisface condiţiile a), b), c), d) din de…niţie, adic¼
a pentru orice ; 2 R şi
f; g 2 RE au loc: a) (f + g) = f + g; b) ( + )f = f + f ; c) ( )f = ( f );
d) 1f = f . Vom ar¼ ata cum se veri…c¼ a egalitatea de la a), restul veri…cându-se în
mod analog.
Egalitatea funcţiilor (f +g) şi f + g se dovedeşte ar¼ atând c¼a ( (f + g)) (x) =
( f + g) (x) pentru orice x din E: Într-adev¼ ar, ( (f + g)) (x) = (f + g)(x) =
(f (x) + g(x)) = f (x) + g(x) = ( f )(x) + ( g)(x) = ( f + g) (x).

c) Fie grupul comutativ (R[X]; +). Împreun¼ a cu înmulţirea cu scalari de…nit¼ a la

Exemple 1, c), R[X] este spaţiu vectorial peste corpul R. Propriet¼ aţile a), b), c) şi
d) din de…niţie se veri…c¼
a imediat.

d) Un exemplu important de spaţiu vectorial real este spaţiul vectorilor liberi

care st¼a la baza construcţiei geometriei analitice. Alt exemplu important de spaţiu
vectorial se întâlneşte în teoria ecuaţiilor diferenţiale şi a sistemelor de ecuaţii difer-
enţiale. Este vorba de spaţiul vectorial al soluţiilor unei ecuaţii diferenţiale liniare
de ordin superior sau al unui sistem de ecuaţii diferenţiale liniare.
Consecinţe ale de…niţiei. Fie ; 2 R şi v 2 V: Atunci:
a) v = 0 dac¼a şi numai dac¼
a = 0 sau v = 0;
b) ( v) = ( v) = ( v);
c) ( )v = v v şi (v w) = v w;
d) ( 1)v = v.
Demonstraţie. a) Presupunând = 0, rezult¼ a 0v = (0 + 0)v = 0v + 0v, deci
0v = 0.
Presupunând v = 0, rezult¼ a 0 = (0 + 0) = 0 + 0, deci 0 = 0.
Presupunem acum v = 0. Dac¼ a = 0 nu avem ce demonstra. Dac¼ a 6= 0,
1 1 1 1
atunci exist¼a . Rezult¼
a ( v) = 0=0( 0 = 0 în baza demonstraţiei de
1
mai sus) şi ( v) = ( 1 )v = 1v = v, adic¼ a v = 0.
b) 0 = 0v = ( )v = ( + ( ))v = v + ( )v de unde rezult¼ a ( )v =
( v).
0 = 0 = (v v) = (v + ( v)) = v + ( v), deci ( v) = ( v).
c) ( )v = ( + ( ))v = v + ( )v = v v.
(v w) = (v + ( w)) = v + ( w) = v + ( w) = v w.
d) Se obţine imediat din b), luând = 1.

5
 1.3. Subspaţii vectoriale

Noţiuni introduse: subspaţiu vectorial, subspaţiu propriu, subspaţiu impro-

priu, combinaţie liniar¼
a, subspaţiu generat, acoperire liniar¼
a, sistem de generatori

Fie V un spaţiu vectorial şi W o submulţime a lui V .

De…niţia 1. Se spune c¼
a W este un subspaţiu vectorial al lui V dac¼
a:
a) u + v 2 W pentru orice u; v din W ;
b) u 2 W pentru orice din R şi u din W .

Un alt mod de a de…ni faptul c¼ a W este subspaţiu vectorial al lui V se poate

obţine observând c¼
a a) şi b) din de…niţia precedent¼
a sunt echivalente cu condiţia:
c) oricare ar … ; din R şi u; v din W , u + v 2 W .

Exemple. a) Fie V = Rn şi W = fx 2 Rn j x = (0; x2 ; : : : ; xn ); x2 ; : : : ; xn 2 Rg.

În Exemplul 2, a) din secţiunea precedent¼ a am ar¼ atat c¼
a W este parte stabil¼ a în
n
raport cu adunarea din R : Dac¼ a 2 R şi x 2 W; x = (0; x2 ; : : : ; xn ), atunci
x = (0; x2 ; : : : ; xn ) 2 W , deci W este subspaţiu vectorial al lui Rn :

b) Fie V = RE şi W = ff : M ! R j f (x0 ) = 0g, unde x0 este un element

…xat din M . În Exemplul 2, b) din secţiunea precedent¼a am ar¼ atat c¼a W este parte
a în raport cu adunarea din RE . Dac¼
stabil¼ a 2 R şi f 2 W; atunci f 2 W pentru
a ( f )(x0 ) = f (x0 ) = 0: W este un subspaţiu vectorial al lui RE :
c¼

c) Rn [X] este o submulţime a lui R[X] care este subspaţiu vectorial al lui R[X]
deoarece condiţiile de…niţiei se veri…c¼
a f¼
ar¼
a di…cultate.
Dac¼a m < n, atunci Rm [X] este un subspaţiu vectorial al lui Rn [X].
Dac¼a V este un spaţiu vectorial, atunci f0g şi V sunt subspaţii vectoriale ale lui
V . Acestea se numesc subspaţiile improprii ale lui V . Orice alt subspaţiu vectorial
al lui V se numeşte propriu. Oricare ar … subspaţiul vectorial U , f0g U V .
Fie M o submulţime nevid¼
a a lui V .

De…niţia 2. Un vector v de forma v = 1 v1 + : : : + l vl , unde i 2 R, vi 2 M

pentru i = 1; : : : ; l se numeşte combinaţie liniar¼a …nit¼a de elemente din M .

Propoziţia 1. Dac¼a M este o submulţime nevid¼a a lui V , atunci mulţimea

tuturor combinaţiilor liniare …nite de elemente din M este un subspaţiu vectorial al
lui V:

Demonstraţie. Este su…cient s¼ a observ¼ am c¼a suma a dou¼ a combinaţii liniare

…nite de elemente din M este tot o combinaţie liniar¼ a …nit¼
a de elemente din M şi c¼a
produsul dintre un scalar şi o combinaţie liniar¼
a …nit¼
a de elemente din M este tot o
combinaţie liniar¼
a …nit¼
a de elemente din M .

6
 De…niţia 3. Subspaţiul vectorial din teorema precedent¼a se numeşte subspaţiul
generat de submulţimea M sau acoperirea liniar¼a a lui M şi se noteaz¼
a cu L(M ).
Dac¼a W este un subspaţiu vectorial al lui V şi W = L(M ), atunci se spune c¼ a
M este un sistem de generatori pentru W .

Exemple. a) Mulţimea B = f(1; 0; : : : ; 0); (0; 1; 0; : : : ; 0); : : : ; (0; : : : ; 0; 1)g este

un sistem de generatori pentru Rn . Într-adev¼ ar, dac¼ a x 2 Rn , x = (x1 ; : : : ; xn ),
atunci x = x1 b1 + : : : + xn bn , unde b1 = (1; 0; : : : ; 0); b2 = (0; 1; 0; : : : ; 0); : : : ; bn =
(0; : : : ; 0; 1); ceea ce arat¼
a c¼
a x se poate scrie ca o combinaţie liniar¼ a a vectorilor lui
B.

b) Mulţimea G = f1; X; X 2 ; : : : ; X n g este un sistem de generatori pentru Rn [X].

Într-adev¼ ar, orice polinom din Rn [X] se scrie sub forma P (X) = a0 + a1 X + a2 X 2 +
: : : + an X n cu a0 ; a1 ; : : : ; an 2 R, ceea ce arat¼
a c¼a P (X) este o combinaţie liniar¼ a
…nit¼ a de elemente ale mulţimii G.
Consideraţii analoage arat¼ a mulţimea f1; X; X 2 ; : : : ; X n ; : : :g este un sistem
a c¼
de generatori pentru R[X].
Observaţie. Dac¼ a vectorul v este combinaţie liniar¼ a de vectorii v1 ; :::; vp , atunci
L(fv1 ; :::; vp g) = L(fv1 ; :::; vp ; vg):
Într-adev¼ ar, …e v = 1 v1 +:::+ p vp : Este clar c¼ a L(fv1 ; :::; vp g) L(fv1 ; :::; vp ; vg);
iar incluziunea invers¼ a se obţine luând un u din L(fv1 ; :::; vp ; vg) care se scrie u =
v
1 1 + ::: + v
p p + v = 1 v1 + ::: + p vp + ( 1 v1 + ::: + p vp ) = ( 1 + 1 )v1 +
::: + ( p + p )vp şi se vede c¼ a u 2 L(fv1 ; :::; vp g):
Observaţie. Dac¼ a W1 şi W2 sunt subspaţii vectoriale ale lui V , atunci W1 \ W2
este subspaţiu vectorial al lui V .
Într-adev¼
ar, …e u şi v din W1 \ W2 şi ; din R. Atunci u; v aparţin lui W1 , W1
este subspaţiu vectorial, aşa c¼
a u + v 2 W1 . Analog u + v aparţine lui W2 ,
deci u + v aparţine lui W1 \ W2 . Rezult¼ a c¼
a W1 \ W2 este subspaţiu vectorial.

1.4. Dependenţ¼
a şi independenţ¼
a liniar¼
a

Noţiuni introduse: mulţime liniar dependent¼ a, mulţime liniar independent¼

a,
vectori liniar dependenţi, vectori liniar independenţi

De…niţia 1. Mulţimea M V (…nit¼ a sau in…nit¼a) se numeşte liniar de-

pendent¼a dac¼ a exist¼
a o mulţime …nit¼ a şi nevid¼a de elemente distincte din M , …e ele
v1 ; : : : ; vp şi scalarii 1 ; : : : ; p , cel puţin unul diferit de zero, astfel încât 1 v1 + : : : +
p vp = 0.
Mulţimea M se numeşte liniar independent¼a dac¼ a nu este liniar dependent¼ a,
adic¼ a dac¼ a oricare ar … mulţimea …nit¼ a şi nevid¼
a de elemente distincte din M ,
fv1 ; : : : ; vp g, egalitatea 1 v1 + : : : + p vp = 0 are loc numai pentru toţi scalarii
1 ; : : : ; p nuli.

7
 Vectorii v1 ; : : : ; vp se numesc liniar dependenţi (respectiv liniar independenţi)
dac¼
a mulţimea fv1 ; : : : ; vp g este liniar dependent¼
a (respectiv liniar independent¼
a).
Consecinţe ale de…niţiei.
1) Dac¼
a mulţimea M conţine vectorul 0, ea este liniar dependent¼a.
2) Dac¼
a M = fvg, v 6= 0, atunci M este liniar independent¼ a.
a o mulţime de vectori M conţine o submulţime M 0 liniar dependent¼
3) Dac¼ a,
atunci M este liniar dependent¼a.
4) Dac¼
a o mulţime de vectori M este inclus¼
a într-o mulţime liniar independent¼
a
0
M , atunci M este liniar independent¼a.
Propoziţia 1. a) O mulţime …nit¼a de vectori M = fv1 ; : : : ; vp g este liniar de-
pendent¼a dac¼a şi numai dac¼a exist¼a j 2 f1; : : : ; pg astfel încât vj s¼a …e o combinaţie
liniar¼a de vectorii vi cu i 6= j.
b) Dac¼a M este …nit¼a, atunci L(M ) = L(fv1 ; : : : ; vk g); unde v1 ; : : : ; vk 2 M;
fv1 ; : : : ; vk g este liniar independent¼a şi k este num¼arul maxim de vectori liniar in-
dependenţi din M:
Demonstraţie. a) p = 3.
b) Dac¼a M = fv1 ; : : : ; vk g nu avem ce demonstra. Fie M = fv1 ; : : : ; vk ; vk+1 ; :::; vp g:
Se elimin¼
a vk+1 ; :::; vp :
Exemplu. S¼ a studiem liniar dependenţa vectorilor v1 = (2; 1; 0); v2 = (1; 1; 3);
v3 = ( 1; 0; 3) din R3 . Form¼ am o combinaţie liniar¼ a a celor trei vectori pe care o
egal¼ am cu 0: 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 = 0; 1 ; 2 ; 3 2 R. Înlocuim vectorii, 1 (2; 1; 0) +
2 (1; 1; 3) + 3 ( 1; 0; 3) = (0; 0; 0), efectu¼ am calculele pe componente, (2 1 + 2
3 ; 1 + 2 ; 3 2 + 3 3 ) = (0; 0; 0) şi, egalând componentele, g¼ asim sistemul 2 1 +
2 3 = 0; 1 + 2 = 0; 3 2 + 3 3 = 0 cu soluţia 1 = ; 2 = ; 3 = .
Luând, de exemplu, = 1, g¼ asim relaţia v1 v2 + v3 = 0, care arat¼ a c¼a vectorii
v1 ; v2 ; v3 sunt liniar dependenţi.
S¼
a studiem acum liniar dependenţa vectorilor v1 şi v2 . Procedând ca mai sus,
din relaţia 1 v1 + 2 v2 = 0 obţinem sistemul 2 1 + 2 = 0; 1 + 2 = 0; 3 2 = 0
care are singura soluţie 1 = 2 = 0. Vectorii v1 şi v2 sunt liniar independenţi.
Teorem¼ a. Fie V un spaţiu vectorial şi M; G submulţimi …nite ale lui V , M
având m elemente, iar G având p elemente. Dac¼a M este liniar independent¼a şi G
este un sistem de generatori al lui V , atunci m p.
În aceleaşi condiţii (adic¼a M este liniar independent¼a şi G este un sistem de
generatori al lui V ), dac¼a m = p, atunci M este sistem de generatori al lui V şi G
este liniar independent¼a.

1.5. Baz¼
a, dimensiune, coordonate

Noţiuni introduse: baz¼ a a unui spaţiu vectorial, spaţiu vectorial …nit dimen-
sional, spaţiu vectorial in…nit dimensional, dimensiunea unui spaţiu vectorial, spaţiu
vectorial n-dimensional, coordonatele unui vector în raport cu o baz¼ a

8
 De…niţia 1. Submulţimea B din V se numeşte baz¼a a lui V (sau baz¼ a în
V ) dac¼
a B este liniar independent¼ a şi sistem de generatori pentru V .
Spaţiul vectorial V se numeşte …nit dimensional dac¼ a are o baz¼
a …nit¼
a sau dac¼
a
V = f0g. În caz contrar V se numeşte in…nit dimensional.
Se poate demonstra c¼ a orice spaţiu vectorial diferit de spaţiul nul (adic¼
a cel care
conţine numai pe 0) admite o baz¼ a şi c¼
a dac¼
a aceast¼a baz¼a este …nit¼ a atunci orice
alt¼
a baz¼a a aceluiaşi spaţiu este de asemenea …nit¼ a.
Teorema 1. Dac¼a V este un spaţiu vectorial …nit dimensional, atunci oricare
dou¼a baze ale lui V au acelaşi num¼ar de elemente.
Demonstraţie. Fie B şi B 0 dou¼a baze ale lui V . Fie n num¼arul elementelor din
0 0
B şi n num¼ arul elementelor din B . Deoarece B este sistem de generatori pentru V
0
şi B este liniar independent¼ a, rezult¼
a conform teoremei din secţiunea precedent¼
a c¼
a
n0 n. În mod analog, deoarece B 0 este sistem de generatori pentru V şi B este
liniar independent¼ a n n0 . În concluzie n = n0 .
a rezult¼
Teorema precedent¼
a ne permite s¼
a d¼
am urm¼
atoarea de…niţie:
De…niţia 2. Num¼
arul
8
< n dac¼
a V are o baz¼
a format¼
a din n elemente
dim V =
:
0 dac¼
a V = f0g

se numeşte dimensiunea lui V .

Dac¼ a V este n-dimensional.
a dim V = n, atunci se mai spune c¼
Exemple. a) Fie V = Rn şi B = fb1 ; : : : ; bn g, unde b1 = (1; 0; : : : ; 0); b2 =
(0; 1; 0; : : : ; 0); : : : ; bn = (0; : : : ; 0; 1). B este o baz¼a a lui Rn şi dim V = n.
Într-adev¼ ar, aşa cum s-a v¼ azut la la un exemplu anterior, B este un sistem de
generatori pentru Rn . Pe de alt¼ a parte, relaţia 1 b1 + : : : + n bn = 0 implic¼ a
( 1 ; : : : ; n ) = (0; : : : ; 0), adic¼ a 1 = : : : = n = 0, ceea ce arat¼ a c¼
a B este liniar
independent¼ a.
B se numeşte baza canonic¼ a a lui Rn (pentru a o deosebi de alte baze ale lui Rn ).

b) Fie V = Rn [X] şi B = f1; X; X 2 ; : : : ; X n g. B este o baz¼a a lui Rn [X]. Într-

adev¼ ar, am ar¼
atat deja c¼a B este un sistem de generatori pentru Rn [X]. Deoarece
egalitatea 0 + 1 X + 2 X 2 +: : :+ n X n = 0 este de fapt egalitatea a dou¼ a polinoame,
cel din dreapta …ind polinomul nul, obţinem 1 = : : : = n = 0, adic¼ a B este liniar
independent¼ a. G¼ asim c¼
a dim Rn [X] = n + 1.
Fie acum V = R[X] şi B = f1; X; X 2 ; : : : ; X n ; : : :g. Consideraţii analoage celor
f¼
acute în paragraful precedent arat¼ a c¼
a B este o baza a lui R[X]. Se vede c¼ a acest
spaţiu vectorial este in…nit dimensional.
Urm¼ atoarea propoziţie este deosebit de util¼
a în aplicaţii pentru recunoaşterea
bazelor (în special punctele a) şi b)):

9
 Propoziţia 1. Fie V un spaţiu vectorial n-dimensional.
a) Orice sistem de generatori ai lui V format din n vectori distincţi este o baz¼a
a lui V .
b) Orice mulţime format¼a din n vectori liniar independenţi este o baz¼a a lui V .
Observaţie. Dac¼ a M este …nit¼ a, atunci baza lui L(M ) este fv1 ; : : : ; vk g; unde
v1 ; : : : ; vk 2 M; fv1 ; : : : ; vk g este liniar independent¼a şi k este num¼
arul maxim de
vectori liniar independenţi din M:

În cele ce urmeaz¼
a, f¼
ar¼
a a mai face de …ecare dat¼
a speci…carea, vom considera
bazele ca mulţimi ordonate de vectori. De…nirea coordonatelor unui vector într-o
baz¼
a este inseparabil legat¼
a de aceast¼a ordonare.
Teorema 2. Dac¼a E = fe1 ; : : : ; en g este o baz¼a a spaţiului vectorial V şi v 2 V ,
atunci v admite o unic¼a exprimare de forma v = x1 e1 + : : : + xn en , xi 2 R, i =
1; : : : ; n.
Demonstraţie. Deoarece E este un sistem de generatori pentru V , orice vector
v 2 V se poate scrie ca o combinaţie liniar¼ a de vectorii lui E, adic¼a v = x1 e1 +
: : : + xn en , xi 2 R, i = 1; : : : ; n. Presupunând c¼ a v admite şi o alt¼ a exprimare,
0 0 0
a (x1 x1 )e1 +: : :+(xn x0n )en = 0,
v = x1 e1 +: : :+xn en , xi 2 R, i = 1; : : : ; n, rezult¼ 0

de unde, ţinând cont de liniar independenţa vectorilor e1 ; : : : ; en , g¼ a xi x0i = 0,

asim c¼
a xi = x0i , i = 1; : : : ; n.
i = 1; : : : ; n adic¼
De…niţia 3. Scalarii x1 ; : : : ; xn din Teorema 2 se numesc coordonatele vectorului
v în raport cu baza E.
Exemplu. Fie E = fe1 ; e2 ; e3 ; e4 g o baz¼ a a lui R4 , unde e1 = (2; 1; 0; 1); e2 =
(0; 1; 2; 2); e3 = ( 2; 1; 1; 2); e4 = (1; 3; 1; 2) şi v = (1; 2; 1; 0). Ne propunem s¼ a
g¼
asim coordonatele lui v în raport cu baza E.
x1 ; x2 ; x3 ; x4 sunt coordonatele lui v în raport cu baza E dac¼ a şi numai dac¼ a are
loc relaţia v = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 + x4 e4 . Înlocuind aici vectorii v; e1 ; e2 ; e3 ; e4 , g¼
asim
(1; 2; 1; 0) = x1 (2; 1; 0; 1) + x2 (0; 1; 2; 2) + x3 ( 2; 1; 1; 2) + x4 (1; 3; 1; 2), relaţie care
este echivalent¼ a cu sistemul liniar
8
>
> 2x1 2x3 +x4 = 1
<
x1 +x2 +x3 +3x4 = 2
:
>
> +2x2 +x3 +x4 = 1
:
x1 +2x2 +2x3 +2x4 = 0

Soluţia sistemului este x1 = 0; x2 = 1; x3 = 0; x4 = 1. Am g¼ asit coordonatele lui

v în raport cu baza E, ceea ce se mai poate scrie şi v = e2 + e4 .

1.6. Sum¼
a de subspaţii vectoriale

Noţiuni introduse: suma a dou¼ a subspaţii vectoriale, sum¼a direct¼

a, subspaţii
suplimentare, descompunerea unui vector dup¼
a dou¼ a subspaţii suplimentare

10
 De…niţia 1. Fie W1 şi W2 dou¼ a subspaţii vectoriale ale spaţiului vectorial V .
Mulţimea W1 + W2 = fv 2 V j v = v1 + v2 ; v1 2 W1 ; v2 2 W2 g se numeşte suma
subspaţiilor vectoriale W1 şi W2 .
Propoziţia 1. a) W1 + W2 este subspaţiu vectorial al lui V .
b) W1 \ W2 = f0g dac¼a şi numai dac¼a orice vector v 2 W1 + W2 admite o
descompunere unic¼a v = v1 + v2 ; v1 2 W1 ; v2 2 W2 .
Demonstraţie. a) Fie u; v 2 W1 + W2 , adic¼ a u = u1 + u2 cu u1 2 W1 , u2 2 W2 şi
v = v1 +v2 cu v1 2 W1 , v2 2 W2 . Dac¼ a ; 2 R, atunci u1 + v1 2 W1 şi u2 + v2 2
W2 . Rezult¼ a u+ v = (u1 +u2 )+ (v1 +v2 ) = ( u1 + v1 )+( u2 + v2 ) 2 W1 +W2 .
Aceasta arat¼ a c¼
a W1 + W2 este subspaţiu vectorial al lui V .
b) S¼a presupunem c¼a W1 \ W2 = f0g. Fie v = v1 + v2 = v10 + v20 . Atunci v1 v10 =
v20 v2 . Dar v1 v10 2 W1 , v20 v2 2 W2 şi rezult¼ a v1 v10 = v20 v2 2 W1 \ W2 .
a c¼
Atunci v1 v1 = 0, v2 v2 = 0 sau v1 = v1 , v2 = v20 , adic¼
0 0 0
a descompunerea este
unic¼a.
Reciproc, presupunând unicitatea descompunerii pentru orice v 2 W1 + W2 ,
rezult¼a W1 \ W2 = f0g, c¼aci altfel orice w 2 W1 \ W2 , w 6= 0; ar avea cel puţin dou¼
a
descompuneri, w = w + 0, w 2 W1 , 0 2 W2 şi w = 0 + w, 0 2 W1 , w 2 W2 .
De…niţia 2. Dac¼ a W1 \ W2 = f0g, atunci suma W1 + W2 se numeşte sum¼a
direct¼a a celor dou¼a subspaţii şi se noteaz¼
a cu W1 W2 . Dac¼a în plus W1 W2 = V ,
atunci W1 şi W2 se numesc subspaţii suplimentare.
Dac¼ a v 2 V , scrierea unic¼a a lui v sub forma v = v1 + v2 cu v1 2 W1 şi v2 2 W2
se numeşte descompunerea lui v dup¼a cele dou¼a subspaţii .
( a;a)
Exemplu. Fie R( a;a) = ff j f : ( a; a) ! Rg şi Rp = ff : ( a; a) ! R j f
( a;a) ( a;a) ( a;a)
funcţie par¼ ag, Ri = ff : ( a; a) ! R j f funcţie impar¼ ag. Rp şi Ri
sunt subspaţii suplimentare. Într-adev¼ ar, este imediat c¼ a sunt subspaţii vectoriale.
( a;a) ( a;a)
Fie f 2 Rp \ Ri . f …ind atât par¼a cât şi impar¼a, f = 0, deci intersecţia
celor dou¼ a subspaţii este subspaţiul nul. Dac¼ a f 2 R( a;a) , atunci f = fp + fi ,
f (x) + f ( x) f (x) f ( x) ( a;a) ( a;a)
unde fp = ; fi = ; fp 2 Rp ; fi 2 Ri ; aşa c¼a
2 2
( a;a) ( a;a)
f 2 Rp + Ri .
S¼
a g¼asim descompunerea lui g(x) = ex pe cele dou¼ a subspaţii.

g(x) + g( x) g(x) g( x) ex + e x
ex e x
g(x) = + = + = chx + shx:
2 2 2 2

Teorema 1 (Teorema dimensiunii sau Teorema lui Grassmann). Dac¼a

U şi W sunt dou¼a subspaţii ale spaţiului vectorial V , atunci

dim U + dim W = dim(U + W ) + dim(U \ W ):

Exemplu. Fie U şi W subspaţiile vectoriale ale lui R3 generate, respectiv, de

mulţimile de vectori fu1 = ( 1; 1; 0); u2 = ( 1; 2; 3); u3 = (0; 3; 3)g; fw1 =

11
(1; 5; 3); w2 = ( 2; 1; 5); w3 = ( 3; 2; 4)g. Se poate ar¼ ata c¼
a mulţimea fu1 ; u2 g
este o baz¼ a a lui U , iar fw1 ; w2 g este o baz¼a a lui W . Astfel dim U = 2 şi dim W = 2.
3
U + W = fv 2 R j v = 1 u1 + 2 u2 + 1 w1 + 2 w2 g şi se g¼ aseşte c¼
a mulţimea
fu1 ; w1 ; w2 g este o baz¼ a a lui U + W , aşa c¼ a dim(U + W ) = 3.
Se poate ar¼ ata c¼a U \ W este subspaţiul generat de mulţimea f(2; 3; 1)g care
este chiar o baz¼ a a lui U \ W . Rezult¼ a c¼
a dim(U \ W ) = 1.
Deoarece 2 + 2 = 3 + 1, relaţia din Teorema dimensiunii este îndeplinit¼ a.
Corolar. Dac¼a suma subspaţiilor vectoriale U şi W este direct¼a, atunci

dim U W = dim U + dim W:

1.7. Spaţii vectoriale euclidiene

Noţiuni introduse: produs scalar, spaţiu vectorial euclidian, norm¼ a, spaţiu

vectorial normat, vectori ortogonali, mulţime ortogonal¼
a, mulţime ortonormal¼a

În cele ce urmeaz¼
a V va … un spaţiu vectorial real.
De…niţia 1. O funcţie h ; i : V V ! R cu propriet¼ aţile:
a) hv; wi = hw; vi pentru orice v; w 2 V ;
b) hu + v; wi = hu; wi + hv; wi pentru orice u; v; w 2 V ;
c) h v; wi = hv; wi pentru orice 2 R şi v; w 2 V ;
d) hv; vi 0 pentru orice v 2 V ; hv; vi = 0 dac¼ a şi numai dac¼a v = 0,
se numeşte produs scalar pe V .

Observaţie. Folosind propriet¼ aţile a), b) şi c) din de…niţie, g¼

asim c¼
a hv; w1 +
w2 i = hv; w1 i + hv; w2 i pentru orice v; w1 ; w2 2 V şi hv; wi = hv; wi pentru orice
2 R şi v; w 2 V .

De…niţia 2. Un spaţiu vectorial real pe care s-a de…nit un produs scalar se

numeşte spaţiu vectorial euclidian.

Exemple. a) Fie V = Rn . De…nim h ; i : Rn Rn ! R prin hx; yi = x1 y1 +

: : : + xn yn , unde x = (x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : yn ). Se vede imediat c¼
a h ; i este un
n n
produs scalar pe R . Astfel R devine spaţiu vectorial euclidian.

b) Fie V = CR0 ([a; b]) (spaţiul vectorial al funcţiilor continue de…nite pe intervalul
Zb
[a; b] cu valori în R). De…nim h ; i : V V ! R prin hf; gi = f (x)g(x)dx.
a
Propriet¼
aţile a), b), c) şi prima parte din d) (De…niţia 1) sunt evidente. A doua
parte a lui d), adic¼a hf; f i = 0 implic¼a f = 0, revine la a ar¼
ata c¼a f continu¼
a şi

12
Zb
f 2 (x)dx = 0 implic¼
a f (x) = 0 pentru orice x 2 [a; b]. Acesta este un exerciţiu de
a
analiz¼
a matematic¼
a pe care nu-l vom rezolva aici.

Teorema 1 (Inegalitatea Cauchy-Schwarz). Pentru orice v; w 2 V are loc

inegalitatea
hv; wi2 hv; vihw; wi:
Egalitatea are loc dac¼a şi numai dac¼a v şi w sunt liniar dependenţi.

Demonstraţie. Oricare ar … 2 R, avem

2 2
0 h v+w; v+wi = hv; vi+ hv; wi+ hw; vi+hw; wi = hv; vi+2 hv; wi+hw; wi

Avem un trinom de gradul doi cu coe…cienţi reali, pozitiv pentru orice . Înseamn¼
a
c¼
a discriminantul s¼
au este negativ, adic¼
a

hv; wi2 hv; vihw; wi 0;

ceea ce este tocmai inegalitatea din enunţ.

S¼
a obsev¼ am c¼a exist¼
a 0 2 R astfel încât h 0 v + w; 0 v + wi = 0 dac¼ a şi numai
dac¼a exist¼a 0 2 R pentru care 0 v + w = 0; adic¼ a dac¼a şi numai dac¼
a v şi w sunt
liniar dependenţi. Pe de alt¼ a parte, existenţa unui astfel de 0 este echivalent¼ a cu
faptul c¼a funcţia de gradul doi 2 hv; vi + 2 hv; wi + hw; wi; care este tot timpul
pozitiv¼a, are pe 0 ca r¼ad¼acin¼
a, adic¼
a discriminantul ei este nul.

Exemple. a) Pentru produsul scalar de la a), exemplul precedent, inegalitatea

Cauchy- Schwarz este

(x1 y1 + : : : + xn yn )2 x21 + : : : + x2n y12 + : : : + yn2 ;

pentru orice numere reale x1 ; : : : ; xn ; y1 ; : : : ; yn . Egalitatea are loc dac¼

a şi numai
dac¼
a exist¼
a 2 R astfel încât y1 = x1 ; : : : ; yn = xn :

b) Pentru produsul scalar de la b), exemplul precedent, inegalitatea Cauchy-

Schwarz este 0 b 12
Z Zb Zb
@ f (x)g(x)dxA f 2 (x)dx g 2 (x)dx
a a a

pentru oricare dou¼a funcţii reale f; g de…nite pe intervalul [a; b]. Egalitatea are loc
dac¼
a şi numai dac¼
a exist¼
a 2 R astfel încât g(x) = f (x) pentru orice x 2 [a; b]:

De…niţia 3. Fie V un spaţiu vectorial. O funcţie k k : V ! R cu propriet¼

aţile:
a) kvk > 0 pentru orice v 6= 0; k0k = 0:
b) k vk = j j kvk pentru orice 2 R şi v 2 V ;
c) kv + wk kvk + kwk pentru orice v; w 2 V (inegalitatea triunghiului),

13
se numeşte norm¼a.

De…niţia 4. Un spaţiu vectorial pe care s-a de…nit o norm¼

a se numeşte spaţiu
vectorial normat.

Propoziţia 1. Dac¼a V este

p un spaţiu vectorial euclidian, atunci funcţia k k :
V ! R, de…nit¼a prin kvk = hv; vi pentru orice v 2 V , este o norm¼a pe V .
p
Demonstraţie. Deoarece hv; vi 0 are sens hv; vi. Evident c¼ a kvk 0.
kvk = 0 dac¼ a şi numai dac¼
a hv; vi = 0, adic¼
a v = 0. q
p 2
p
Dac¼ a 2 R şi v 2 V , atunci k vk = h v; vi = hv; vi = j j hv; vi =
j j kvk.
Pentru a demonstra
p proprietatea c) din De…niţia 3 observ¼
am mai întâi c¼a folosind
notaţia kvk = hv; vi, inegalitatea Cauchy-Schwartz se poate scrie jhv; wij kvk
kwk. Avem kv + wk2 = hv + w; v + wi = hv; vi + hv; wi + hw; vi + hw; wi = kvk2 +
2hv; wi+kwk2 kvk2 +2 kvk kwk+kwk2 = (kvk + kwk)2 de unde rezult¼ a inegalitatea
triunghiului.

Corolar. Orice spaţiu vectorial euclidian este un spaţiu vectorial normat.

Exemple. a) Rn este un spaţiu vectorial normat cu urm¼ ap

toarea norm¼ a prove-
2
a din produsul scalar de…nit la a), primul exemplu: kxk = x1 + : : : + x2n , unde
nit¼
x = (x1 ; : : : ; xn ) :

b) CR0 ([a; b]) este un spaţiu vectorial normat cu urm¼

av
toarea norm¼
a provenit¼
a din
uZb
u
u
produsul scalar de…nit la b), primul exemplu: kf k = t f 2 (x)dx, unde f este o
a
funcţie continu¼
a de…nit¼
a pe [a; b].
În cele ce urmeaz¼
a V va … un spaţiu vectorial euclidian.

De…niţia 1. Vectorii u şi v din V se numesc ortogonali şi se noteaz¼

a u?v dac¼a
hu; vi = 0.
O submulţime S V se numeşte ortogonal¼a dac¼
a oricare ar … v; w 2 S; v 6=
w; are loc hv; wi = 0. S se numeşte ortonormal¼a (sau ortonormat¼a ) dac¼ a este
ortogonal¼a şi oricare ar … v 2 S, kvk = 1.

Exemplu. Consider¼ am submulţimea F = ff1 ; f2 ; f3 ; f4 g a lui R4 , unde f1 =

(1; 1; 1; 1); f2 = (1; 1; 1; 1); f3 = (1; 0; 1; 0); f4 = (0; 1; 0; 1). F este o mulţime
ortogonal¼ a. Într-adev¼
ar, hf1 ; f2 i = 1 1 + 1 ( 1) + 1 1 + 1 ( 1) = 0; hf1 ; f3 i =
1 1 + 1 0 + 1 ( 1) + 1 0 = 0; hf1 ; f4 i = 1 0 + 1 1 + 1 0 + 1 ( 1) = 0; hf2 ; f3 i =
1 1 + ( 1) 0 + 1 ( 1) + ( 1) 0 = 0; hf2 ; f4 i = 1 0 + ( 1) 1 + 1 0 + ( 1) ( 1) =
0; hf3 ; f4 i = 1 0 + 0 1 + ( 1) 0 + 0 ( 1) = 0.

Observaţie. Dac¼ a mulţimea fv1 ; : : : ; vp g este ortogonal¼

a, atunci mulţimea
vi
fu1 ; : : : ; up g unde ui = ; i = 1; : : : ; p; este ortonormal¼
a.
kvi k

14
 vi vj 1 1
Într-adev¼
ar, dac¼
a i 6= j, atunci hui ; uj i = h ; i= hvi ; vj i =
kvi k kvj k kvi k kvj k
0, deci fu1 ; : : : ; up g este ortogonal¼a. Pe de alt¼ a parte, oricare ar … i = 1; : : : ; p,
vi 1 1
kui k = = kvi k = kvi k = 1. Astfel fu1 ; : : : ; up g este o mulţime
kvi k kvi k kvi k
ortonormal¼a.

Exemplu. Fie F = ff1 ; f2 ; f3 ; f4 g mulţimea ortogonal¼

a din exemplul precedent.
vi
Conform observaţiei precedente, mulţimea G = fg1 ; g2 ; g3 ; g4 g, unde gi = ;i=
p kv i k p
1; 2; 3; 4 este ortonormal¼
a. Deoarece kf1 k = 2; kf2 k = 2; kf3 k = 2; kf4 k = 2,
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
g¼
asim G = ; ; ; ; ; ; ; ; p ; 0; p ; 0 ; 0; p ; 0; p .
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
Propoziţia 1. O mulţime ortogonal¼a format¼a din elemente nenule este liniar
independent¼a.

Demonstraţie. Fie S mulţimea din teorem¼ a şi v1 ; : : : vp 2 S, 1 ; : : : p 2 R

astfel încât 1 v1 + : : : + p vp = 0. Pentru un i …xat în mulţimea f1; :::; pg avem
h 1 v1 +: : :+ p vp ; vi i = 0. De aici rezult¼ a 1 hv1 ; vi i+: : :+ i hvi ; vi i+: : :+ p hvp ; vi i = 0
şi apoi i hvi ; vi i = 0 (c¼aci hvj ; vi i = 0 pentru j 6= i). Deoarece vi 6= 0; hvi ; vi i > 0 şi
atunci i = 0. Cum i a fost ales arbitrar din mulţimea f1; :::; pg, înseamn¼ a c¼
a i=0
pentru orice i = 1; :::; p:

Corolar. Dac¼a dim V = n, atunci orice mulţime ortogonal¼a care conţine n

vectori nenuli este o baz¼a a lui V .

Demonstraţie. Se aplic¼
a Propoziţia 1, b) de la 1.5.

Exemplu. Consider¼ am mulţimile F şi G din exemplul precedent. F este o baz¼

a
4
ortogonal¼
a a lui R , iar G una ortonormal¼ a.
Propoziţia 2. Dac¼a E = fe1 ; : : : ; en g este o baz¼a ortogonal¼a a lui V şi x =
hx; ei i
x1 e1 +: : :+xn en , atunci xi = ; i = 1; : : : ; n. Dac¼a E este o baz¼a ortonormal¼a,
hei ; ei i
atunci xi = hx; ei i; i = 1; : : : ; n.

Demonstraţie. Pentru un i 2 f1; : : : ; ng avem hx; ei i = hx1 e1 + : : : + xn en ; ei i =

x1 he1 ; ei i + : : : + xi hei ; ei i + : : : + xn hen ; ei i = xi hei ; ei i; deoarece hej ; ei i = 0 pentru
hx; ei i
j 6= i. ei 6= 0 implic¼ a hei ; ei i =
6 0 şi atunci xi = .
hei ; ei i
Dac¼ a baza este ortonormal¼ a, hei ; ei i = 1 şi atunci xi = hx; ei i.

Exemplu. Fie F baza ortogonal¼ a din exemplul precedent. Coordonatele vec-

hx; f1 i 9 hx; f2 i 5
torului x = (3; 2; 1; 5) în baza F sunt x1 = = ; x2 = = ; x3 =
hf1 ; f1 i 4 hf2 ; f2 i 4

15
 hx; f3 i 4 hx; f4 i 3 9 5 3
= = 2; x4 = = , adic¼
a x = f1 f2 + 2f3 f4 . Co-
hf3 ; f3 i 2 hf4 ; f4 i 2 4 4 2
ordonatele aceluiaşi vector în baza ortonormal¼ a G din exemplul precedent sunt p
9 5 p 3 2
y1 = hx; g1 i = ; y2 = hx; g2 i = ; y3 = hx; g3 i = 2 2; y4 = hx; g4 i = ;
2 p2 2
9 5 p 3 2
adic¼ a x = g1 g2 + 2 2g3 g4 :
2 2 2

1.8. Exerciţii

1.

1.1) Ar¼ a R3 este spaţiu vectorial real.

ataţi c¼
1.2) Fie V = Mm;n (R) (mulţimea matricilor cu m linii şi n coloane cu elemente
din R). S¼ a se arate c¼ a, faţ¼
a de adunarea matricilor şi înmulţirea lor cu scalari, V
este un spaţiu vectorial peste corpul R.
1.3) Fie S(R) = f(an )n2N j an 2 R; (8) n 2 Ng (mulţimea şirurilor de numere
reale). S¼
a se arate c¼ a, dac¼a se de…neşte adunarea şirurilor prin (an )n2N + (bn )n2N =
(an + bn )n2N şi înmulţirea cu scalari prin (an )n2N = ( an )n2N , se obţine un spaţiu
vectorial real.
1.4) S¼a se arate c¼ a V = C o (R) = ff : R ! R j f continu¼ a} este un spaţiu
vectorial real (relativ la operaţiile uzuale de adunare a funcţiilor şi de înmulţire a
lor cu numere reale).
2.
2.1) Se consider¼ a submulţimile X1 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 j x1 + x2 + x3 = 0; x1 +
2x2 + 3x3 = 0g; X2 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 j x21 + x22 + x23 = 1g; X3 = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2
R3 j x1 = x2 = x3 g ale lui R3 : Care dintre ele este subspaţiu vectorial al lui R3 ?
2.2) S¼a se arate c¼a submulţimile matricilor supradiagonale, subdiagonale, diago-
nale, simetrice şi antisimetrice formeaz¼ a subspaţii vectoriale ale lui Mn (R) (mulţimea
matricilor p¼ atrate de dimensiune n cu elemente din R).
2.3) Care din urm¼ atoarele submulţimi ale lui S(R) de la 1.3) formeaz¼ a subspaţiu
vectorial?
a) şirurile convergente; b) şirurile convergente cu limita 0; c) şirurile divergente;
d) şirurile convergente cu limita 1.
2.4) S¼a se arate c¼a mulţimea funcţiilor polinomiale de o variabil¼ a real¼
a formeaz¼a
o
subspaţiu vectorial al lui C (R):
2.5) Fie R[X] spaţiul vectorial al polinoamelor cu coe…cienţi din R de variabil¼ a
X: S¼ a se arate c¼ a submulţimea polinomelor de grad cel mult n; Rn [X]; este un
subspaţiu vectorial al lui R[X]: Dac¼ a m < n; atunci Rm [X] este subspaţiu vectorial
al lui Rn [X]:
3.

16
 3.1) Se dau vectorii v1 = (1; 2; 1; 1), v2 = (1; 0; 3; 2) şi scalarii 1 = 5; 2 = 3:
S¼
a se calculeze combinaţia liniar¼ a 1 v1 + 2 v2 :
3.2) Este vectorul v = ( 3; 4; 4) combinaţie liniar¼ a de vectorii v1 = ( 1; 2; 2);
v2 = (2; 2; 2); v3 = ( 3; 6; 6) din R3 ?
3.3) Care este acoperirea liniar¼ a a mulţimii de vectori din R3 f(1; 0; 0); (0; 1; 0)g?
3.4) Care este acoperirea liniar¼ a a mulţimii f1; X; X 2 g din R[X]?
3.5) S¼ a se arate c¼
a mulţimile f(1; 5; 3); (2; 0; 6)g şi f( 1; 7; 3); (4; 5; 12)g genereaz¼ a
3
acelaşi subspaţiu în R ;
3.6) S¼ a se arate c¼
a mulţimile f(1; 2; 1; 1); (1; 0; 3; 2)g şi f(2; 2; 4; 1); (0; 2; 2; 3)g
genereaz¼ a acelaşi subspaţiu în R4 .
3.7) Indicaţi sisteme de generatori pentru: R3 [X]; subspaţiul vectorial W =
f(0; ; ) j ; 2 Rg al lui R2 ; M2 (R):
4.
4.1) S¼a se studieze liniar dependenţa vectorilor:
a) (1; 5; 3); ( 2; 1; 5); ( 3; 2; 4) din R3 ;
b) (1; 1; 0; 1); (2; 1; 3; 1); (0; 1; 1; 1) din R4 :
4.2) S¼a se studieze liniar dependenţa mulţimilor:
a) fex ; e x g; fex ; e x ; chxg şi fex ; xex ; shxg din C 0 (R):
b) fsin x; cos xg şi f1; cos x; cos 2xg din C 0 ([0; 2 ]):
c) fx; ex ; e x g; fex ; xex ; e x g din C 0 (R):
4.3) Fie V = C 0 (I) (mulţimea funcţiilor continue de…nite pe intervalul I şi cu
valori reale) şi M = ff0 ; f1 ; : : : ; fn g, unde f0 (x) = 1; f1 (x) = x; : : : ; fn (x) = xn . S¼
a
se arate c¼a M este o mulţime liniar independent¼ a în V .
4.4) S¼a se studieze liniar dependenţa mulţimii
1 0 1 1 0 3 0 0 7
; ; din M2;3 (R):
2 1 0 3 0 0 1 2 0
5.
5.1) S¼a se determine baza şi dimensiunea subspaţiului vectorial al lui R4 generat
de vectorii:
a) (2; 1; 3; 1); (1; 2; 0; 1); ( 1; 1; 3; 0);
b) (2; 1; 3; 1); ( 1; 1; 3; 1); (4; 5; 3; 1); (1; 5; 3; 1).
5.2) a) Fie X mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii x1 + x2 + x3 + x4 =
0; x1 + 2x2 + 3x3 + x4 = 0. S¼ a se arate c¼
a X formeaz¼a un subspaţiu vectorial al lui
4
R , s¼a se g¼
aseasc¼ a o baz¼ a şi dimensiunea lui X.
b) Aceeaşi problem¼ a pentru sistemul de ecuaţii 3x1 + 4x2 5x3 + 7x4 = 0; 2x1
3x2 + 3x3 2x4 = 0; 4x1 + 11x2 13x3 + 16x4 = 0; 7x1 2x2 + x3 + 3x4 = 0.
x 0 y
5.3) S¼
a se arate c¼ a mulţimea A = fA 2 M2;3 (R) j A = ; y = u 3vg
u v 0
este un subspaţiu vectorial al lui M2;3 (R). S¼ a se stabileasc¼
a dimensiunea. S¼ a se
1 0 1 1 0 3
arate c¼a mulţimea fM; N; P g, unde M = ;N = ;P =
2 1 0 3 0 0
0 0 7
, formeaz¼ a o baz¼ a a lui A.
1 2 0

17
 6.
6.1) S¼ a se g¼
aseasc¼ a o baz¼ a pentru U + W şi o baz¼ a pentru U \ W dac¼ a U şi W
4
sunt subspaţiile vectoriale ale lui R generate respectiv de vectorii:
a) u1 = (2; 1; 0; 1); u2 = (1; 1; 3; 7); w1 = (1; 2; 1; 0); w2 = ( 1; 1; 1; 1):
b) u1 = (1; 1; 2; 1); u2 = (0; 1; 1; 2); u3 = ( 1; 2; 1; 5); w1 = (2; 1; 0; 1); w2 =
( 2; 1; 1; 1); w3 = (3; 0; 2; 3):
S¼a se veri…ce teorema dimensiunii (a lui Grassmann).
6.2) a) S¼ a se stabileasc¼ a dimensiunile subspaţiilor vectoriale U şi W ale lui V =
C (R) generate de fe ; e ; chxg; fex ; xex ; shxg. S¼
0 x x
a se determine intersecţia, suma
celor dou¼ a subspaţii şi dimensiunile lor.
b) Aceleaşi cerinţe pentru V = C 0 ([0; 2 ]) şi U; W generate de fsin x; cos xg;
f1; cos x; cos 2xg.
c) Aceeaşi pentru V = C 0 (R) şi U; W generate de fx; ex ; e x g; fex ; xex ; e x g.
6.3) a) Fie V = R3 şi U; W subspaţiile vectoriale generate respectiv de vectorii
u1 = (1; 1; 1); u2 = ( 1; 1; 1); w1 = (2; 1; 0); w2 = (1; 1; 3); w3 = ( 1; 0; 3).
S¼a se arate c¼ a U şi W sunt subspaţii suplimentare şi s¼ a se g¼ asesc¼
a descompunerea
vectorului v = (6; 2; 0) pe aceste subspaţii.
b) Aceeaşi problem¼ a pentru V = R4 , U; W subspaţiile vectoriale generate respec-
tiv de vectorii u1 = (2; 1; 3; 2); u2 = (1; 1; 3; 4); u3 = (5; 2; 6; 2); w1 = (2; 3; 11; 5); w2 =
(1; 1; 5; 2); w3 = (0; 1; 1; 1) şi v = (2; 0; 0; 3).
7.
7.1) Se dau submulţimile E = f(4; 1; 0); ( 1; 3; 1); (1; 1; 1)g şi
F =f(3; 0; 1); (1; 2; 1); ( 1; 0; 1)g ale lui R3 :
a) S¼
a se arate c¼ a E şi F sunt baze ale lui R3 :
b) S¼a se calculeze coordonatele vectorului v = (7; 4; 1) în …ecare din cele dou¼ a
baze.
7.2) Fie E = f(1; 5; 3); (2; 0; 6)g şi F =f( 1; 7; 3); (4; 5; 12)g submulţimi ale lui
R3 şi W = L(E):
a) S¼
a se arate c¼ a E şi F sunt baze ale lui W:
b) S¼a se arate c¼ a vectorul v = ( 1; 5; 3) aparţine lui W .
7.3) S¼a se determine coordonatele vectorului x = (1; 0; 1; 1) din R4 în baza B =
f(1; 0; 0; 1); (0; 0; 0; 1); (1; 1; 1; 1); (1; 1; 1; 1)g şi în baza
B 0 = f(1; 1; 0; 1); (2; 1; 3; 1); (1; 1; 0; 0); (0; 1; 1; 1)g .
7.4) S¼a se arate c¼ a submulţimile E = f1; 1 + X; 1 + X 2 ; 1 + X 3 ; 1 + X 4 ; 1 + X 5 g
şi F = f1; 1 X; 1 X 2 ; 1 X 3 ; 1 X 4 ; 1 X 5 g sunt baze ale lui R5 [X]: S¼ a se
calculeze coordonatele polinomului p = 1 X + X 3 X 4 + X 5 în …ecare din cele
dou¼ a baze.
7.5) Se consider¼ a spaţiul vectorial A din exerciţiul 5.3 şi bazele sale B1 =
1 0 0 0 0 1
fE; F; Gg; B2 = fM; N; P g; unde E = ; F = ; G =
0 0 0 1 0 0
0 0 3
; iar M; N; P sunt matricile din exerciţiul 5.3. S¼ a se g¼ aseasc¼ a coor-
0 1 0

18
 5 0 13
donatele matricei A = în …ecare din cele dou¼a baze.
7 2 0
7.6) a) Se consider¼a subspaţiul vectorial W al lui V = C 0 (R) generat de mulţimea
M = fex ; e x g şi funcţiile f (x) = chx , g(x) = shx; x 2 R: S¼ a se arate c¼
a M este
o baz¼
a a lui W; funcţiile f şi g aparţin lui W şi s¼
a se precizeze coordonatele lor în
baza M:
b) Aceeaşi problem¼ a pentru M = fsin x; cos xg şi f (x) = sin x + , g(x) =
2
cos x + ; x 2 R:
2
8.

8.1) Se d¼ a aplicaţia h ; i : Rn Rn ! R de…nit¼ a prin hx; yi = x1 y1 + : : : + xn yn ,

unde x = (x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : yn ). S¼
a se arate c¼a h ; i este un produs scalar pe
n
R şi s¼ a se scrie inegalitatea Cauchy-Schwarz.
8.2) Se d¼ a aplicaţia h ; i : R3 R3 ! R de…nit¼ a prin
a) hx; yi = 5x1 y1 x1 y2 x2 y1 + x2 y2 + 2x2 y3 + 2x3 y2 + 6x3 y3 ;
b) hx; yi = x1 y1 + x1 y2 + x2 y1 + 2x2 y2 + x2 y3 + x3 y2 + 2x3 y3 ,
unde x = (x1 ; x2 ; x3 ), y = (y1 ; y2 ; y3 ). S¼ a se arate c¼
a h ; i este un produs scalar pe
3
R şi s¼a se scrie inegalitatea Cauchy-Schwarz.
8.3) Se d¼ a aplicaţia h ; i : V V ! R, unde V = CR0 ([a; b]) (spaţiul vectorial al
funcţiilor continue de…nite pe intervalul [a; b] cu valori în R) de…nit¼ a prin hf; gi =
Zb
f (x)g(x)dx: S¼ a se arate c¼a h ; i este un produs scalar pe V şi s¼ a se scrie inegalitatea
a
Cauchy-Schwarz.
8.4) Se d¼
a aplicaţia h ; i : V V ! R, unde V = C 0 ([1; e]), de…nit¼ a prin
Re
hf; gi = (ln x)f (x)g(x)dx, f; g 2 V . S¼
a se arate c¼
a h ; i este un produs scalar pe
1
V şi s¼
a se scrie inegalitatea Cauchy-Schwarz.
9.
S¼a se scrie expresia normei care se deduce din …ecare produs scalar de…nit la
exerciţiul 8 şi apoi s¼
a se calculeze kvk dac¼
a
9.1) v = (1; 1; : : : ; 1) pentru 8.1).
9.2) a) v = (2; 0; 1) pentru 8.2) a).
b) v = (1; 2; 3) pentru 8.2) b).
9.3) v = f , unde f (x) = x2 ; (8)x 2 [0; 1] pentru 8.3) cu a = 0 şi b = 1:
9.4) v = h, unde h(x) = x; (8)x 2 [1; e] pentru 8.4).
10.
10.1) Se consider¼ a submulţimea F = f(1; 1; 1); (1; 1; 0); (1; 1; 2)g a lui R3 .
a) S¼
a se arate c¼ a F este o baz¼a ortogonal¼a a lui R3 :
b) S¼
a se ortonormeze baza F.
10.2) Se consider¼ a submulţimea
M = f(1; 1; 1; 1); (1; 1; 1; 1); (1; 0; 1; 0); (0; 1; 0; 1)g a lui R4 .

19
 a) S¼
a se arate c¼
a M este o baz¼ a a lui R4 :
a ortogonal¼
b) S¼
a se ortonormeze baza M.
11.
S¼
a se calculeze coordonatele vectorului v în raport cu baza indicat¼a (se vor folosi
formulele de calcul ale coordonatelor pentru baze ortogonale, respectiv ortonormale):
a) v = (1; 2; 3); baza de la exerciţiul 10.1), a).
b) v = (1; 2; 3); baza de la exerciţiul 10.1), b).
c) v = (3; 2; 1; 5); baza de la exerciţiul 10.2), a).
d) v = (3; 2; 1; 5); baza de la exerciţiul 10.2), b).

20