Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gimnastica Logopedica
Gimnastica Logopedica
Gimnastica buco-maxiala:
Pentru faringe:
• cascare (luuuuuunga)
• inghitire
Muşchii mimicii numiţi şi muşchi pieloşi, deoarece unul din capete este legat de piele,
dau expresia feţei, iar sub acţiunea sistemului nervos se contractă, permiţând
exteriorizarea stărilor psihice/sufleteşti. Când contracţia încetează, pielea revine la
normal, la poziţia iniţială. Ei fac parte alături de muşchii masticatori, din muşchii
capului.
Adaptarea lor la funcţia de exprimare a unor stări sufleteşti le-a conferit o mare gamă de
particularităţi anatomice şi fiziologice. Localizarea lor le oferă o importanţă aparte în
cadrul terapiei logopedice (în corectarea tulburărilor de pronunţie) terapiei ortodontice (în
corectarea unor anomalii şi evitarea recidivelor postterapeutice) cosmeticii faciale şi
chirurgiei estetice.
Din particularităţile anatomice ale muşchilor mimicii, pot să amintesc: sunt asezaţi
subcutanat; nu sunt acoperiţi de fascie, adică de ţesutul conjunctiv care înveleşte de
obicei alţi muşchi şi care le dă individualitate de acţiune. Acest fapt duce la un grad mai
mare de interacţiune reciprocă a diferitelor fascicule ale muşchilor mimicii; de la această
caracteristică face excepţie muşchiului buccinator; au un capăt fix care se inserează pe
oasele feţei, similar celorlalte grupe musculare, dar şi o extremitate mobilă, care se
inserează pe stratul profund al dermului, prin intermediul unor mici lame tendinoase,
elastice.
Dezechilibrul de tonus muscular apare într-o stare de hipertonie a unei grupe musculare şi
de hipotonie a grupei antagoniste. Unul din scopurile miogimnasticii este echilibrarea
grupelor musculare prin creşterea tonusului grupei deficitare.
Un exemplu de tip de exerciţii se recomnadă unui pacient care prezintă una/mai multe
situaţii de dezechilibre musculare care au dus şi la o respiraţie orală habituală,
incompetenţă labială, ocluzie distală, protruzie superioară, pentru muşchii orbiculari ai
buzelor şi buccinatori.
În acest caz pacientului i se indică exerciţii uşoare de genul: ţuguierea buzelor, fluieratul,
suflatul în trompetă, păstrarea unui timp mai îndelungat a contactului între buze, etc.
Aceste tipuri de exerciţii sunt pe cât de distractive pe atât de utile şi necesare în refacerea
echilibrului muscular şi totodată în tratamentul anamaliilor.
Ateliere de creaţie
Ateliere de dans
Logopedie