Programarea Calculatoarelor, seria CC

Laborator 1
Introducere
În acest laborator veţi învăţa despre:

Principiile programării structurale

Paşii ce trebuie parcurşi pentru rezolvarea unei probleme
Structurile specifice progrmării structurale

Principiile programării structurale

Generalităţi

Să luăm un exemplu cât mai simplu de problemă. Vrem să scriem un program care să ne calculeze
automat valorile unei funcţii matematice:

F(x) =

x2-2 , dacă x<0

3, dacă x=0
x+2, dacă x>0

Pentru rezolvarea unei probleme, trebuie să parcurgem următorii paşi:

1. Elaborarea algoritmului de rezolvare al problemei. (* Un algoritm reprezintă o secvență finită

de pași a căror execuție în ordine, duce la rezlvarea unei clase de probleme ).
2. Transpunerea algoritmului în limbaj de programare.
3. Testare. (și în caz de erori, se revine la pasul 1)

Trebuie să precizăm că există două tipuri de obiecte cu care lucrează algoritmii:

1. variabile: care au nume unic, și conținut diferit în funcție de momentul de execuție. Ele sunt
caracterizate prin:
Nume
Tip
Valoarea la un moment dat (depinde de momentul execuției)
Locul în memorie (adresa)
2. date: acestea pot fi de asemenea de două tipuri
De intrare: sunt valori pe care algoritmul de primește din exterior
De ieșire: sunt rezultatele pe care le calculează algoritmul.

Structurile specifice acestui tip de programare

 Atunci când vorbim despre instrucțiunile specifice programării structurate, trebuie să amintim de
teorema de structură a lui Bohm și Jacopini: Orice algoritm poate fi compus din numai trei structuri
de calcul:

Structuri secvențiale = secvențe - în care instrucțiunile se execută în ordine

Structuri alternative = decizii - decid dacă să se continue execuția pe o ramură sau alta
Structuri repetitive = cicluri - execuția repetată a unui corp de instrucțiuni

Fiecare dintre aceste structuri are o singură intrare și o singură ieșire.

A) Secvența

Există mai multe tipuri de instrucțiuni secvențiale:

Atribuirea: operația prin care unei variabile ai se dă o valoare.

Operațiile de intrare/ieșire (I/O): se citesc valori de la tastatură sau se afișează valori pe ecran.

În pseudocod:

a = 3;
citeste a;
scrie a;

B) Decizia

Decizia implementează o întrebare ridicată de programator la un moment dat în program. În funcție de

răspuns (care poate fi de tipul DA/NUse poate continua execuția programului în două moduri.
 În pseudocod:

dacă (condiție) atunci

instrucțiuni-adevărat;
altfel
instrucțiuni-fals;

C) Structura repetitivă

Structurile repetitive se folosesc pentru a exprima faptul că un anume corp de instrucțiuni trebuie
repetat de mai multe ori. Exsită trei tipuri de cicluri (structuri repetitive):

I) Cu condiție inițială
II) Cu condiție finală
III) Cu contor

I) Ciclul cu condiție inițială: este alcătuit dintr-o condiție logică urmată de un bloc de instrucțiuni.
Dacă condiția este falsă, se sare peste blocul aferent de instrucțiuni, iar în caz contrar, se repetă blocul
de instrucțiuni atâta timp cât condiția rămâne adevărată.
În pseudocod:

cât timp (conditie)

instrucțiuni;

II) Ciclul cu condiție finală: este alcătuit dintr-un bloc de instrucțiuni, urmat de o condiție logică.
Dacă condiția este falsă, se continuă execuția programului, iar în caz contrar, se repetă blocul de
instrucțiuni atâta timp cât condiția rămâne adevărată. Spre deosebire de structura repetitivă cu
condiție inițială, se garantează că blocul de instrucțiuni se va repeta cel puțin o dată.

În pseudocod:

execută {
instrucțiuni;
} atata timp cât (condiție);
 II) Ciclul cu contor: este alcătuit dintr-un bloc de instrucțiuni, care are atașat un contor. Contorul
primește la început o valoare inițială, se execută blocul de instrucțiuni și se incrementează valoarea
contorului. Execuția și incrementrea se repetă atâta timp cât contorul nu ajunge la valoarea finală.

În pseudocod:

pentru contor de la valoarea-inițială pana la valoarea-finală cu pasul

pas
instrucțiuni;

Structurile auxiliare

Structurile auxiliare se folosesc pentru a specifica:

I) Începerea execuției unui algoritm

II) Finalizarea execuției unui algoritm
III) O serie de prelucrări nedetaliate
 În pseudocod:

start
stop.
prelucrări;

Observații

Un algoritm poate să aibă doar un singur bloc start

Un algoritm trebuie să aibă cel putin un bloc stop
Orice bloc de tip prelucrări nedetaliatepoate fi înlocuit cu o schemă logică
echivalentă

Probleme de seminar

Rezolvaţi următoarele probleme folosind pseudocod:

1. Interschimbul valorilor a două variabile aşi b.

2. Rezolvarea ecuaţiei de gradul 2: ax2+bx+c=0.
3. Să se afişeze în ordine crescătoare valorile a trei variabile: a, bşi c.
4. Să se calculeze şi să se afişeze suma: S= 1 + 1*2 + 1*2*3 + ... n!.
5. Să se calculeze şi să se afişeze suma cifrelor unui număr natural n.
6. Să se calculeze şi să se afişeze inversul unui număr natural n.
7. Să se afişeze dacă un număr natural dat neste prim.
8. Să se afişeze primele nnumere naturale prime.
9. Să se descompună în factori primi un număr dat n.
10. Să se calculeze valoarea minimă, respectiv maximă, dintr-o secvenţă de nnumere reale.
11. Să se afişeze toate numerele naturale mai mici decât 1000care se pot scrie în două moduri
diferite ca sumă de pătrate.
12. Se dă o secvenţă de nnumere întregi pozitive. Să se afişeze cele mai mari numere de 2 cifre
care nu se află în secvenţa respectivă.
13. Se dă o secvenţă de nnumere întregi, ale căror valori sunt cuprinse în intervalul [0,100]. Să se
afişeze valorile care apar cel mai des. (se vor folosi vectori)