Sub Căciula lui Guguţă

(Călătorie literară)
 Amenajarea sălii: Pe peretele  central-portretul lui S. Vangheli, inscripţia: 2012 – anul lui S.

Vangheli, expoziţia de desene ale copiilor, expoziţia de carte: În lumea eroilor lui S. Vangheli.

Citate: …Aproape întreaga activitate a lui Spiridon Vangheli este marcată de crearea de către scriitor

a unui personaj devenit curînd o emblemă sugestivă a Copilului – Guguţă. ( Ion Ciocanu)

Opera lui Spiridon Vangheli- acest  mare scriitor pentru copii va fi mereu şi cu acelaşi nestins interes

citită şi de copii, şi de omul matur. (Gr. Vieru)

 Desfăşurarea activităţii

Apare Guguţă: (pe fundalul muzicii)

 Mă duc, mă duc la şcoală,

Portiţă, tu rămîi,

Căciula o să umble

Şi ea în clasa-ntîi.

Papucii vor la şcoală,

Că nu sînt mititei.

Papucii, mei papucii

Vor fi şcolari şi ei.

Guguţă: Buna ziua, copii! Bine aţi venit!

Bibliotecar: Copii, cine a venit la noi în ospeţie? L-aţi recunoscut? Da, acesta înt-adevăr este Guguţă.

Dar cine este autorul, părintele cărţilor despre Guguţă? Corect, este Spiridon Vangheli – marele

prieten al copiiilor. El este cel care a inventat acest personaj. Ştiţi ce cărţi a mai scris S. Vangheli?

(Se propune spre vizionare un filmuleţ PPT Viaţa şi creaţia lui S. Vangheli)

Un elev: S. Vangheli s-a nascut la 14 iunie 1932 in comuna Grinauti, judetul Balti.

A absolvit facultatea de filologie a Universitatii Pedagogice Ion Creanga din Chisinau (1955). A fost

redactor de editură, consultant la

Uniunea Scriitorilor din Moldova. Debutul editorial şi l-a facut in

1962 cu cartulia pentru copii In tara fluturilor, urmata de o alta, de data aceasta de miniaturi

sclipitoare Baietelul din coliba albastra (1964). Carti de referinţa in cadrul intregii noastre literaturi

pentru copii: Ispravile lui Guguta (1967), Ministrul bunelului (1971), Guguta capitan de

corabie (1979), Steaua lui Ciubotel (1981), Calul cu ochi albastri (1981), Guguta si prietenii

sai (1983), Pantalonia-tara piticilor (1984), Maria sa Guguta (1989), Guguta si prietenii sai, in doua

volume (1994).
Spiridon Vangheli a scris si poezie: cartea de versuri Balade(1966). Este coautor, impreuna cu Grigore

Vieru, al unui excelent Abecedar.Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1980) si detinator

al Diplomei de onoare Andersen (1974).

În anul 2012 este nominalizat pentru Premiul internaţional pentru copii din partea Moldovei Astrid

Lindgred. Şi tot în anul 2012 S. Vangheli împlineşte 80 de ani.

Bibliotecar: Şi noi astăzi vom face o călătorie literară prin creaţia lui S. Vangeli, împreună cu Guguţă

şi alte personaje din cărţile  marelui povestitor. Vom viziona nişte fragmente din creaţia scriitorului în

interpretarea elevilor gimnaziului, vom cînta, vom recita poezii. Dar să fiţi atenţi, căci vom încheia

activitatea noastră cu o mică victorină literară.

Spunea odată cineva că…”… copiii îl vor apăra pururi pe Guguşă şi vor merge cu el pretutindeni”. Şi

noi vom merge cu Guguţă într-o călătorie literară.

Guguţă e un băieţel  foarte silitor care s-a pregătit de şcoală încă fiind foarte mic.Vă propun spre

vizionare un fragment din nuvela Şcoala lui Guguţă.

Cîntecul Şcolărei şi şcolăriţe

Şcolărei şi şcolăriţe,

Băieţei şi voi, fetiţe,

Hai la şcoală să-nvăţăm

Şi bine să ne purtăm.

Să-nvăţăm ca să citim,

Să scriem, să socotim,

Să-nvăţăm să ne purtăm

Pe părinţi să-i bucurăm.

Înscenare Şcoala lui Guguţă

Apare Guguţă cu ghiozdanul.

Guguţă: Dacă ai o carte, umbli în clasa întîi, dacă ai două – într-a doua. E-he-he!pe cîţi i-am întrecut

eu!
Directorul: Guguţă? Păi eşti cît ghiozdanul, bre! Pînă în clasa întîi trebuie să creşti de-o cuşmă. Ei,

dacă ai venit, du-te şi mănîncă harbuji de pe lotul şcolii.

Guguţă: (supărat) Unde s-a mai văzut una ca asta!? Directorul n-are nici o carte în mînă şi rămîne în

şcoală, dar eu, cu ghiozdan cu tot, nu-s bun decît să mănînc harbuji!?

Directorul: Guguţă? Dar dacă îţi dau voie să suni la pauză din clopoţelul ăsta?

Guguţă: (supărat) Nu mă-mpac.

Directorul: Ştii ce? Cînd va fi serbare, să vii şi tu. Vrei să spui o poezie pe scena şcolii?

Guguţă: Nu.

Directorul pleacă cu tot cu clopoţel.

Guguţă vine la tata:

Guguţă: Tată, fă-mi o şcoală în ogradă.

Tata: (se scarpină) O şcoală, zici? Ei, dacă e s-o fac, păi să aibă măcar două etaje… Dar iaca n-am

macara şi Bălţii nu-s peste drum!

Guguţă: Întîi fă-vm o bancă!

Tata: O bancă, da!

Bibliotecar: După o săptămînă banca era gata. Cum auzea clopoţelul, Guguţă se aşeza în bancă şi îşi

făcea lecţiile. Cum suna la recreaţie, se scula şi Guguţă din bancă. Şi aşa a trecut vara.

 Cîntecul Ora-i de plecat la şcoală

Ora-i de plecat la şcoală

Veseli am ieşit şi noi

Spre straduţa şcolii noastre

Ne-ndreptăm cu paşi vioi

REFREN

Suntem mari, suntem mari,

Noi acum suntem şcolari

Uită-te ce bine-mi şade

Cu ghiozdan şi-abecedar

De la mama am ghiozdanul

Cartea am primit-o-n dar

REFREN

Suntem mari, suntem mari,

Noi acum suntem şcolari.

Bibliotecar: Şi atunci cînd a venit timpul ca Guguţă să plece la şcoală, s-a adunat toată uliţa să-l

petreacă. Surioara îl ajuta să ducă florile. Din urmă veneau tata şi bunelul cu banca lui Guguţă.

Directorul a ieşit în poarta şcolii şi a dat mîna cu Guguţă. Banca au primit-o în clasa a doua, iar pe

Guguţă în clasa I. L-au aşezat alături de o fată.

(Toate personajele îndeplinesc acţiunile de mai sus)

 Guguţă: Cum te cheamă?

Fetiţa: Mă cheamă Guguţa.

Bibliotecar: Şi era foarte străduitoare această fetiţă. Învăţa foarte bine, nu rămînea în urmă cu nici o

literă. Despre aceasta ne va cînta ea în cîntecul următor:

Cîntecul: Are mama o fetiţă.

Are mama o fetiţă cât un ghemotoc

Are mama o fetiţă cuminţică foc.

Veselă şi hărnicuţa unde s-ar afla

Parcă e o furnicuţă, aşa este ea.

Şi la şcoală şi acasă ea mereu dă zor

Fata mamei e voioasă şi de ajutor

Are mama o fetiţă cât un ghemotoc,

Are mama o fetiţă, cuminţica foc.

Acasă eu cred că nu strică

Să fii gospodină mereu.

Deci patul mi-l faci singură

Şi praful îl şterg mereu.

Ghiozdanul mi-l fac de cu seară

Şi pun tot ce trebuie-n el.

Îmi dau pantofiorii cu ceară

Şi sorţul mi-l calc frumuşel.

Bibliotecar: Şi învăţînd la şcoală Guguţă se străduia foarte mult ca să nu rămînă în urma Guguţei. Şi

de aceea deseori pleca la bunelul pentru a cere sfatul.

  Înscenare Buchiile lui Ion Creangă.

Guguţă: Tu ai învăţat cu Ion Creangă, bunele?

Bunelul: Creangă era mai mare de ani. Cînd eram eu în clasa-ntîia, el era învăţător în tîrgul

Ieşului.Hăt încoace a trecut un şcolar de-al lui Creangă prin satul nostru. Să vezi, măi Guguţă, cum a

învăţat el a buchisi!

Guguţă: Cum, bunele?

Bunelul: Cică I. Creangă venea la şcoală cu o cutie subsuoară. La lecţie scotea din cutie nişte prăjituri

în formă de litere, unse cu zahăr topit. Prindea de tablă literele una cîte una şi alcătuia astfel cuvinte.

Apoi chema un elev la tablă şi-l întreba:

 Spune tare: ce scrie pe tablă?

Dacă elevul citea cuvîntul, I. Creangă îi dădea voie să mănînce litera care şi-o alegea. Tare erau

gustoase literele lui I. Creangă! Şi elevii, pofticioşi cum erau, nu-şi dădeau rînd la tablă. Şi era sărac I.

Creangă, dar cocea litere-prăjituri în fiecare seară.

Guguţă: Tare aş mai mînca şi eu o literă din aceea, bunele!

Bunelul: Caută în casa cea mare. Îmi pare că pe undeva trebuie să fie un covrig de-al lui I. Creangă.

Guguţă caută, răscoleşte, dar nu găseşte nimic.

Guguţă: Ai şuguit, bunele?!

Bunelul: (îl ia de mînă şi-i arată o carte) Iată aici, măi Guguţă, îs toţi covrigii lui I. Creangă. Ia gustă-

i: Trei iezi cucuieţi

                                               Mamei uşa descuieţi…

Guguţă: (bucuros, cu cartea în mînă sare în braţele lui bunelul) Nu-i drept că ai două clase, bunele.

Tu ai optzeci de clase!

Bibliotecar: Da, tare deştept mai este şi Guguţă al nostru. Vă propunem încă

un fragment din nuvela Ceasul.

Înscenare Ceasul.

Tata se uită la ceas

Guguţă: Tată, cînd vor rămîne oleacă de minute în ceasul tăuşi-i vrea să scapi de el, să mi-l dai mie

să-l arunc.

Tata îl mîngîie pe păr.

Bibliotecar: Trece o zi, trece o săptămînă – tata nu-i dă ceasul să-l arunce. Într-o zi îl vede pe bunel

că se uită la soare.

Guguţă: Ce faci, bunele?

Bunelul: Potrivesc cît e vremea.

Guguţă: Asta e ceasul tău bunele?

Bunelul. Da.

Guguţă: Păi ceasul matale e mai bun, bunele! Să tragi un ciocan în ceasul tatii, nu rămîne nici un

minut în el. Iar în ceasul dumitale au bătut cu tunurile la război şi tot nu s-a stricat. Luminează şi

încălzeşte. Nici ceasornicar nu-ţi trebuie.

Bibliotecar: La o întîlnire cu scriitorul, cineva a zis că „Guguţă e un Făt-Frumos şi un foarte bun

prieten cu toţi copii. E foarte bun la inimă, săritor la nevoie. Vă amintiţi de Cuşma lui Guguţă? Cîţi

oameni au încăput sub căciula lui? Şi ştie să iasă din orice situaţie! Un adevărat magician! Guguţă îţi

iubeşte părinţii, bunelul şi pe toţi, toţi din jur. Dar voi copii? Vă iubiţi părinţii, buneii, prietenii,

învăţătorii? Ce cadou aţi pregătit mamei de 8 martie? Dar, să vedeţi ce cadou a pregătit Guguţă

pentru mama sa.

Înscenare Darul

Guguţă: – Degrabă e 8 Martie. Am 7 bănuţi. Oare ce să-i dăruiesc mamei?(vede, aude un automobil).

Iii! Am să-i iau mamei o maşină, că o dor picioarele cît umblă prin ogradă. Şofer o să fiu eu, d-apoi

cine altul?!

(Se duce la magazin. Acolo vede numai maşini-jucării. Le examinează cu atenţie, le suceşte, le

învîrteşte. Apoi dă cuşma pe ceafă şi întreabă:)

 Guguţă: – Da un automobil în care să încapă şi şoferul, n-aveţi?

Vînzătoarea:– Nu.

Guguţă: – Aa, d-apoi că nici n-ai putea s-o scoţi din magazin, că uşa e strîmtă.

(se mai învîrteşte prin magazin, mai examinează marfa. Găseşte un nasture frumos)

Guguţă:- Am să-i iau un bumb. Daţi-mi, vă rog, un bumb.

Vînzătoarea:– Poftim.

Guguţă: – Au mai rămas cîţiva bănuţi. Am să-i iau mamei o rochie. Dar să fie albastră, că mama are 

ochi albaştri. Aveţi rochie albastră?

Vînzătoarea:– Nu, nu avem.

Guguţă: – Rău. (A găsit nişte pantofi înalţi) Spune cu bucurie: Îi iau. Am s-o fac pe mama mai înaltă,

ca să ajungă fără taburet la frînghia cu albituri. Daţi-mi, vă rog, o pereche de pantofi pentru mama.

Vînzătoarea:– Dar ce măsură poartă mama?

Guguţă:- Nu ştiu. (îngîndurat) Mă duc să caut un pantof  vechi de-al mamei. (Fuge, înhaţă pantoful,

apoi se opreşte, gîndindu-se)  Nu-i bine. Dar dacă i-a crescut piciorul de atunci? Am să-l măsor la

noapte cu aţa, cînd mama va adormi.

(Vine la magazin cu aţa, îi măsoara, îi vin foarte bine. )Bucuros îi zice vînzătoarei:

Guguţă: – Daţi-mi, vă rog, pantofii aceştia. (întinde bucuros banii)

Vînzătoare se uită nedumerită:

Vînzătoarea: – Dar nu-ţi ajung bani, măi Guguţă!

Guguţă se întristează, se gîndeşte şi apoi cu bucurie strigă:

Guguţă: – Ştiu ce-am să-i iau. O să mă scol mîine înaintea mamei şi o să-i aduc o cuşmă de ghiocei.

Bibliotecar:  V-a plăcut? Dar ştiţi cum Guguţă a învăţat-o pe mama să meargă cu bicicleta?

Înscenare Cum a învăţat-o Guguţă pe mama să meargă cu bicicleta.

Guguţă: Mamă, eu sînt băiatul tău ori nu!?

Mama: Aracan de mine! Nu cumva ai fierbinţeală? (pune mîna pe frunte)

Guguţă: Ei, dacă-s băiatul tău, am să te învăţ să mergi cu bicicleta!

Mama: De lisaped îmi arde mie? Nu vezi că iaca-iaca ne vine rîndunica din ţările calde şi eu încă n-am

muruit în căsoaie?

Guguţă: O s-o învăţ şi pe Nana Jenea şi o să fiţi două pe uliţă.

Mama: (se gîndeşte) Învaţ-o pe nanta Jenea. Eu nu-s de lisapet, măi, şi mai mult să nu mă sîcîi.

Guguţă: Nu cumva mama mea se teme? (posomorît)Se mai învîrteşte şi se duce la mama care

mătură.  Mamă, bate-mă că eu sînt cel mai rău băiat (Mama zîmbeşte nedumerită), Mamă, bate-mă!

(mama vrea să-l mîngîie)

Guguţă fuge din casă. Mama mea-i fri-coa-să! (Se mai plimbă)
 Stop! S-o vadă satul pe bicicletă n-o să mai zică nimeni că-i fricoasă!

(Începe să scoată perne, plapume, ţoluri, paltoane, cuşme şi le înşiră)

 Mama: (vine cu mîinile în cap) Ce văd eu, măi Guguţă, ori mi s-au stricat ochii? Cine şi-a bătut joc de

casa noastră?

Guguţă: Eu le-am scos mamă. Dacă ti-a trînti bicicleta, să ai pe ce cădea.

Mama: Ce să fac eu cu tine, măi? Ş-apoi vecini îs acasă…

Guguţă: Lasă pe mine. Pînă îmbraci tu pantalonii tatei, eu mă întorc. (pleacă pe la vecini)

 Tanti Olică-ă!
 Ce-i, măi Guguţă? (iese cu mîînile de aluat)
 Racul lui moş Anton e la mata, aşa-i? Te-a rugat să i-l duci îndată, că a scăpat încă de
dimineaţă căldarea în fîntînă!
 Şi i-am spus lui Ion să ducă lucrul omului acasă. Altădată mai ai nas să-i calci pragul!?
Mulţumesc, Guguţă, am să-ţi coc o turtă cu mac!

Guguţă se duce la altă vecină.

 Mătuşă Căsune!
 Ce-i, Guguţă?
 Viţelul matale aşa mai rage devale!…
 Aracan de mine! Încă nu l-am adăpat! Degeaba am pus căldarea aceea în mijlocul ogrăzii,
cînd oi vedea-o, să-mi aduc aminte! Să creşti tîta mare-e, măi băiete!

Merge mai departe.

 Tanti Cristina! A zis nenea Zaharia că i s-a rupt oiştea şi nu poate veni la amează acasă!
Dacă ai mata cînd, să-i duci ceva de măncare.
 Mulţumesc, măi băiete! Mă duc imediat!

Se duce acasă.

Guguţă: Iată, mamă! Am rămas numai noi doi. Poţi să urci fără grijă.(Pregăteşte bicicleta, umflă

roţile, înalţă şaua, dar mama nu se grăbeşte)

(Pe fundalul unei melodii vesele mama urcă pe bicicletă, dar Guguţă aleargă după ea cu pernele în

mînă, dar mama cădea tot timpul)

 Bibliotecar: Şi aşa a mers mama pînă seara. Cînd s-a întors tata de la lucru, nu putea intra în

ogradă. A lăsat camionul la poartă, şi-a pus un şorţ şi hai să-şi pregătească cina, apoi şi-a dorit singur

poftă bună, că mama nu mai cobora de pe bicicletă.

  Bibliotecar: Guguţă e un şmecher fără pereche. Dar să ştiţi că Guguţă îşi recunoaşte întotdeauna

graşelile. Ceea ce vă doresc şi vouă. Dacă aţi greşit, nu vă fie ruşine să recunoaşteţi greşelile. Aceasta

ne învaţă Guguţă şi scriitorul S. Vangheli.

Dar ştiţi, copii că S. Vangheli a scris cărţi nu numai despre Guguţă,ci şi despre Ciuboţel, Titirică, Radu

– Băieţelul din coliba albastră. Dar mai este şi autorul unui excelent  Abecedar. Împreună cu Gr. Vieru

au elaborat acest Abecedar în anul 1966. Spiridon Vangheli a scris si poezie: cartea de versuri Balade

Înscenare:  Puiul isteţ

Vine cloşca cu un pui abia ieşit din ou la poarta cocoşului.

Cloşca: Eşti acasă, Rigu-Frigu?

Cocoşul: D-apoi cum?

Intră nu şedea în drum.

Cloşca: Buna ziua, Cucurigu.

Cocoşul: Mulţumesc, îs sănătoşi,

Numai că-s gălăgioşi.

Toată ziua: pii, pii, pii –

Îmi vuieşte capu,l şt.

Iar acesta iaca na:

S-a legat de fusta mea:

cică unde-i Rigu-Frigu!

Hai la unchiul Cucurigu!…

Cocoşul: Cum te cheamă?

Puiui: Pui.

Cocoşul: Şi eşti al cui?

Puiul: Spune-i, mamă.

Cloşca: Spune-i tu, dacă te-ntreabă.

Cocoşul: Ce-i, voinice fără pene?

Puiul: Să mă-nveţi cîntarea, nene…

Cloşca: Aracan, să-ţi dea în gînd!

Cocoşul: Bun, voinice, eu am cînd.

Eu îţi cînt, tu-ascultă bine

Şi repetă după mine:

Cucuri-gu-u!

Puiul: Culiguu!

Cloşca: Mulţumesc, maestre Rigu!

Puiul: Şi eu, nene Cucurigu.

Cocoşul: Să mai vină puiul mîine.

Încă-o lecţie rămîne.

Bibliotecar: Să ştiţi, copii, că Spiridon Vangheli primeşte sute de scrisori de la copiii din toate colţurile

Moldovei şi nu numai. Într-o scrisoare un copil a scris: “Guţă-Guţă-Guguţă! E eroul meu pe care-l

iubesc, numai că nu vine la mine. Să-l trimiteţi să-l văd măcar prin fereastră.” Eu sper că şi pentru

voi, copii, Guguţă este un personaj îndrăgit care a venit astăzi la voi în ospeţie. L-aţi văzut în mai

multe roluri, în interpretarea mai multor artişti. Cine dintre eroii de astăzi v-a plăcut mai mult? De ce?

Bibliotecar: Să vedem cine a fost mai atent? Vă propun să răspundeţi la întrebările victorinei.
1. În ce sat trăia Guguţă?
 2. Ce i-a dăruit Guguţă mamei de 8 Martie?
3. De ce ceasul bunelului e mai bun?
4. În ce povestire se vorbeşte despre I. Creangă?
5. Cum a convins-o Guguţă pe mama să meargă cu bicicleta?
6. De ce Guguţă i-a zis bunelului că are “optzeci de clase”
7. Ce carte a scris S. Vangheli împreună cu Gr. Vieru?
8. Ce cărţi a mai scris S. Vangheli?
9. Despre ce eroi a mai scris S.Vangheli?
10. Ce i-aţi dori lui S. Vangheli?

Bibliotecar: Să ştiţi că S. Vangheli aşteaptă şi acum scrisori de la voi, copii, aşa că puteţi să scrieţi şi

voi o scrisoare. Cred că maestrul se va bucura mult.