Nr.

287 Mai 2020 n 10,9 lei

NR 287 n MAI 2020

EROII SUNT
VIVA! Prima alegere a vedetelor

PRINTRE NOI În spatele războiului pe

viață și pe moarte cu un
inamic perfid se ascund
Oameni. Ei sunt medici
din linia întâi în lupta
împotriva coronavirus, iar
aceasta e povestea lor!
www.viva.ro

287VP001 Cover mai.indd 1 4/22/20 8:21 PM

 MEMBER OF

002_AD Russian Standard.indd 2 21/04/20 18:26

 Enjoy wisely!

003_AD Russian Standard.indd 3 21/04/20 18:29

004_AD Aquqtique.indd 4 21/04/20 18:31
005_AD Aquqtique.indd 5 21/04/20 18:34
 MAI 2020 NR. 287

10 VIP TREND – Culori de vară

11 VIVA! LUXURY – Top Fashion
12 ANDRA
Donaţia ei a salvat vieţi, visuri și surâsuri
16 CĂTĂLIN MĂRUȚĂ
La datorie, în plină pandemie
18 DOSAR SPECIAL
Eroii sunt printre noi
40 TILY NICULAE
De la extaz la agonie... Experienţa
de a naște în plină pandemie de coronavirus
42 SIMONA PĂTRULEASA
„Îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare
dimineaţă pentru că mă trezesc și respir“
46 RĂZVAN CIOBANU
Pe cele mai frumoase amintiri
nu se pune praful niciodată
48 MIRELA VAIDA
„S-a sudat foarte tare familia
în această perioadă“
52 VIRUSUL NU IARTĂ
Și celebrităţile s-au îmbolnăvit de coronavirus
• COVID-19 i-a învins...
58 IULIA VÂNTUR
„Mă simt ca în casa Big Brother.
E o provocare să trăiești așa!“
62 RALUCA LĂZĂRUȚ
Viaţa în America, ca-n filmele
despre sfârșitul lumii
66 ANCA LUNGU
Doi ani de Nisa, două luni de carantină,
1000 de gânduri
70 ROMÂNI ÎN ITALIA
Vă mulţumim că ne faceţi mândri!

LIFE STYLE
78 EDITORIAL BEAUTY
84 STILUL MEU
Alexandra Stan
86 VIVA! HEALTH
88 ICONIC HOT SPOT
La New York s-a dat stingerea...
92 NOUTĂȚI VIVA!
94 TRAVEL
Acum, mai mult decât oricând, aleg Constanţa!
96 HOROSCOP
98 24 DE ÎNTREBĂRI
Andreea Marinescu
CITEȘTE-NE PE WWW.VIVA.RO

287VP006 Cuprins.indd 6 4/22/20 8:23 PM

07_AD Gerovital Plant.indd 7 22/04/20 12:55
 Adresa redacției:
București, bd. Dimitrie Pompeiu,
nr. 9-9A, sector 2, IRIDE, corp B2B
viva@ringier.ro, www.viva.ro
TELEFON: 021 203 09 53;
FAX: 021 203 56 31

Redactor-șef: Dana Enache

Redactor-șef adjunct: Oana Popoiag
Publisher online: Bogdan Gâlcă
Redactor: Oana Enache
Colaborator: Gabriela Dumba
Editori online: Diana Stamen, Cristina Cică,
Anca Lupescu
Colaborator Design & DTP: Irina Colan
Stilist colaborator: Anda Crăpătureanu

Dragoste plus Revista este publicată de

RINGIER ROMÂNIA

durere egal... DOR! ECHIPA VÂNZĂRI

R
Advertising Sales Manager
ândul de la fereastră, banca a treia, locul de lângă geam. Cristina Negoiță (cristina.negoiță@ringier.ro)
„Dor este un cuvânt românesc ce nu există în alte limbi“ – ne-a Traffic Manager
Florentina Stana (florentina.stana@ringier.ro)
spus învăţătoarea, în clasa a patra, și recunosc faptul că, muuuulţi Tehnoredactor: Valentin Ceaușescu
ani de atunci, mi-am pus semne de întrebare referitor la acest fapt. Telefon: 021 209 33 27
Într-adevăr, dor este un substantiv ce poate fi tradus, în alte limbi, PRINT MARKETING MANAGER
Mihaela Stănculescu
doar prin verbe. Și doar noi, românii, putem spune că ne macină ECHIPA MARKETING:
dorul. Etimologic vorbind, dor provine din latinescul dolus, care Group Brand Manager Petru Vasile
Director Evenimente Alexandru Cristina
înseamnă durere. Și iată cum se explică multe... Telefon: 021 203 09 47
Un cuvânt, de fapt o stare pe care am resimţit-o atât de mult în DIRECTOR PROIECTE SPECIALE Răzvan Cârstea

ultimele șase săptămâni, de când stăm în casă. Ne este dor să ne

revedem părinţii, ne este dor de o îmbrăţișare din partea cuiva drag, DISTRIBUȚIE: Tel: 021 203 08 61
ne este dor să vedem marea, să facem o plimbare în parc sau să Fax: 021 203 09 08
ABONAMENTE: Tel: 021 203 56 42
contemplăm un apus... Ba chiar mi-a spus o colegă că îi este dor Fax: 021 203 09 90
până și de pauza de masă de 25 de minute, când mâncam pe
fugă, la cantina de lângă redacţie, acel meniu al zilei cu castraveţi
muraţi mult prea săraţi!
Poate sună ciudat, dar știţi cum m-am îmbărbătat eu, în această GENERAL MANAGER Mihnea Vasiliu
perioadă? M-am gândit la medici și la cadrele medicale. Dacă eu CHIEF FINANCIAL OFFICER Richard Toth
mă vait că-mi este rău sau că-mi este greu, lor cum le este? Da, ei HEAD OF SALES Andrei Ursuleanu
HUMAN RESOURCES MANAGER Claudia Praja
sunt adevăraţii eroi în aceste momente și ni s-a părut firesc să DIRECTOR PRODUCȚIE Sebastian Cârneci
facem o schimbare de macaz în politica noastră editorială și să vă DIRECTOR DISTRIBUȚIE Cristi Zamfir
oferim o copertă... altfel! 12 medici și poveștile lor pe care, cristi.zamfir@gsp.ro
LEGAL ADVISOR Daniela Bulacu
recunoaștem sincer, noi le-am scris printre lacrimi. Lacrimi de IT MANAGER Dragoș Dionisie
durere pentru ei, că au plecat la război lipsiţi de arme, lacrimi de Tiparit la
emoţie pentru dedicarea de care dau dovadă, lacrimi de tristeţe
pentru colegii lor care au murit
pe câmpul de luptă...
prin reprezentantul pentru România
Doamne ajută să avem parte 4 Colours

de vremuri mai bune!

http://www.4colours.ro/

Redactor-șef © Reproducerea oricărui material din această

publicație este categoric interzisă în lipsa
Dana Enache consimțământului prealabil al editorului.
Textele marcate cu sunt publicate în regim de
publicitate plătită.

Publicație auditată de

287VP008 Editorial.indd 8 4/22/20 7:05 PM

009_AD Nedelea.indd 9 22/04/20 12:47
 Rochie BSB, 433 lei
(bsbfashion.com) Colier Uterqüe, 345 lei
(uterque.com) Talisman Pandora,
325 lei (pandora.net)
Cercei Tria Alfa,
590 lei (tria-alfa.ro)

Cămașă Uterqüe,
VIP TREND

445 lei
(uterque.com)

Vestă BSB, 289 lei

(bsbfashion.com)

Pandantiv Pandora,
229 lei (pandora.net)
Geantă Moschino,
(preț pe Pantofi Il Passo,
distintoboutique.com) 384,30 lei
(ilpasso.ro)

Fustă Zara, 199,90 lei (zara.com)

Sutien Agent Provocateur, Pantaloni BSB, 241 lei
654 lei (agentprovocateur.com) (bsbfashion.com)

CULORI DE VARĂ
Este o perioadă delicată și cu multe
provocări, dar vor veni și zilele cu soare,
când ne vom relua activitățile și ieșirile cu
prietenii. Iată câteva dintre cele mai vesele și
colorate outfituri, în ton cu tendințele.
Rochie Uterqüe, 725 lei Sacou
(uterque.com) Topshop, 62 £
(topshop.com)

Brățară ALICE EVE

Pandora,
Inel Pandora, 352 lei
255 lei (pandora.net)
(pandora.net)
Pantaloni
CÉLINE DION Topshop, 44 £
(topshop.com)

Pandantiv Pandora,
229 lei (pandora.net)

Top Zara,
89,90 lei Pantofi Il Passo,
(zara.com) 349,30 lei
(ilpasso.ro)
Costum de baie
H&M Conscious,
139,99 lei (hm.com)

287VP010 Vip trend.indd 10 4/22/20 6:26 PM

 Bluză Aries, 270 $ Corset Brock Collection, Jachetă Matériel
(net-a-porter.com) 3.201 lei (net-a-porter.com) Tbilisi, 730 euro
(farfetch.com)

LUXURY
Cercei Of Rare
Origin, 5.764 lei Sutien Morgan Lane,
(net-a-porter.com) 386 lei (net-a-porter.com)

Pantaloni
The Row,
4.473 lei
(mytheresa.com) Geantă Nanushka, 1.722 lei
(luisaviaroma.com)

TOP FASHION
MOSCHINO

PIESA STATEMENT

VIVA! îți recomandă cele mai vii culori și cele

mai noi item-uri care nu trebuie să-ți lipsească
din garderobă în sezonul ce urmează. Colier Foundare,
25.494 lei
(net-a-porter.com)

Sutien
Cult Gaia,
692 lei
Rochie Balenciaga, (farfetch.com)
14.047 lei
(mytheresa.com)

Sacou Helmut
Salopetă Valentino, Lang, 3.803 lei
13.204 lei (net-a-porter.com) Rochie Moschino,
(net-a-porter.com)
7.162 lei (farfetch.com)

Sandale Christian
Louboutin, 4.306 lei
(luisaviaroma.com)

Pantaloni Isabel Geantă Bottega Veneta,

Cercei Sophie Buhai, 690 euro Marant, 1.803 lei 12.343 lei (harrods.com)
(net-a-porter.com) (matchesfashion.com)

287VP011 Shopping luxury.indd 11 4/22/20 6:29 PM

 Andra

DONAȚIA ei a salvat
vieți, visuri și SURÂSURI

12

287VP012-017 Andra & Maruta.indd 12 4/22/20 6:32 PM

 În vremuri „normale“,
primăvara lui 2020 ar
fi arătat ca o pistă de
curse pentru Andra.
Din cauza pandemiei
de coronavirus, a tre-
buit să anuleze concer-
te în România și în
Europa, inclusiv la Sala
Palatului, și să renunțe
la o vacanță planificată
cu familia. Nu a renun-
țat, însă, la optimism, și
nici la luptă. A făcut un
gest uriaș, donând
20.000 de euro către 14 ani, dar cu multe concursuri și înainte
de această vârstă, nu am mai stat nicioda-
că îmi susțin angajații de la casa de discuri
și colegii de trupă, ca de obicei, chiar
Spitalul „Matei Balș“ și tă atât de mult timp acasă, ca într-un con-
cediu. Așadar, dau concerte în sufragerie,
dacă nu mai avem activitate.
Cu toate că artiștii sunt o breaslă
continuă să susțină oa- gătesc și mă joc, stau la soare în grădina puternic lovită economic din cauza
casei. Mai țin legătura cu fanii pe social pandemiei de coronavirus care a
menii cu care lucrează, media, fac live-uri. Sunt bine. dus la sistarea concertelor și nu nu-
chiar dacă activitatea a Chiar, cum ar fi arătat viața ta la acest
moment, primăvara lui 2020, dacă
mai, ai făcut un gest fantastic: ai do-
nat 20.000 de euro către Spitalul
fost sistată. În tot acest nu era pandemia de coronavirus? Ce „Matei Balș“. Ai fost, de fapt, una
activități profesionale ai fi desfășurat, dintre primele vedete care au sărit
timp, se bucură de cli- unde ai fi călătorit? în ajutorul României. Cum a venit
pele petrecute cu co- Ar fi fost o primăvară foarte aglomerată,
ca în fiecare an. Aveam în plan câteva
hotărârea de a dona această sumă?
Am simțit nevoia să ajut, să mă implic.
piii ei, Eva și David, în- concerte în Europa, continuam turneul
„Tradițional“, iar prima oprire ar fi fost
Știrile mă încărcau negativ, nu aveam
stare, aș fi vrut să mă duc într-un spital în
cercând să transforme chiar în Italia, la Padova. Ar mai fi urmat care aflam că nu există personal suficient,
și alte orașe, din Italia și din Spania. Pe dar nu avem cum să fac asta, evident. Nu
viața în autoizolare lângă asta, aveam repetiții intense pentru sunt medic. Așa că am făcut ceea ce pu-
într-o perioadă pe cât „Pasión“, superconcertul cu muzică lati-
no care urma să aibă loc la Sala Palatului
team, de la distanță. Am donat cu
speranța că voi ajuta cadre medicale, dar
se poate de plăcută.

A
OANA POPOIAG
Foto: WHITE RUFFLES PHOTOGRAPHY
Andra, având în vedere că, în vremuri
normale, probabil în acest moment
erai pe drumuri, agitată, prinsă cu o
mie de treburi, prima mea întrebare
este: ce faci acum?
Mă bucur de timpul petrecut cu familia.
Mă străduiesc să văd jumătatea plină a
paharului, în ciuda veștilor îngrijorătoare
pe care le citim sau le auzim zilnic la știri.
Adevărul este că, începându-mi cariera la
la început de aprilie. Desigur, aveam și
concerte în țară, festivaluri de Florii, de
Paște. Aveam în plan și o mică vacanță
cu familia. Dar nu mă plâng, este impor-
tant să ne revenim din acest șoc, să avem
cât mai puține victime.
Cu ce probleme, cu ce pierderi finan-
ciare și cu ce bătăi de cap te-ai con-
fruntat în anularea și amânarea con-
certelor (inclusiv cele de la Sala
Palatului) pe care urma să le susții?
Nu am făcut calcule și cred că e prematur
să tragem linie. Nu știm cât timp vom sta
în izolare, cât va dura starea de urgență.
La finalul anului vom putea să tragem
niște concluzii, ba chiar și anul viitor,
pentru că efectele se vor resimți, probabil,
pe termen mai lung. Pot doar să vă spun
și pacienți. Este o perioadă în care multă
lume dă dovadă de solidaritate și empatie
și sper ca asta să ne ajute să depășim
această perioadă grea.
Ai primit ulterior mesaje de la alți
artiști, cum au întâmpinat colegii de
breaslă gestul tău?
Nu am primit mesaje în mod special
după acest gest, dar țin legătura constant
cu prietenii mei din industrie. Vorbim, ne
facem planuri pentru perioada în care
vom putea din nou să ne vedem. Mulți
încearcă să ajute, chiar și doar stând
izolați, făcând donații prin SMS sau di-
rect în conturi, dar și implicându-se în
campanii de fundraising.
Traversăm o perioadă cu o încărcătu-
ră emoțională imensă. Care este po-

13

287VP012-017 Andra & Maruta.indd 13 4/22/20 6:32 PM

 Andra
vestea care te-a impresionat cel mai
tare în această perioadă, la care ți s-a
făcut „pielea de găină“?
A fost o poveste auzită acum câteva săp-
tămâni despre un caz din Italia. Un preot
de 72 de ani a refuzat ventilatorul de care
avea nevoie pentru a respira, cumpărat
pentru el de către enoriașii săi, și i l-a ce-
dat altei persoane mai tinere. Preotul a
murit, dar a salvat viața celuilalt pacient.
Foarte dureros, dar și foarte frumos.
Într-o postare pe Facebook, Cabral
povestea experiențele nefericite ale
sale ori de câte ori a avut nevoie să
meargă la spital. Tu te-ai lovit până
acum în viață de neajunsurile spitale-
lor din România și de erorile sistemu-
lui de sănătate?
Din fericire, nu am avut ocazia să calc
într-un spital cu probleme grave. Când
am avut probleme medicale, am avut
parte de servicii bune, de personal atent,
atât la stat, cât și la privat. La fel și cei din
familia mea. Totuși, oricine trăiește în
țara asta a văzut cu ochii lui că nu avem
14
287VP012-017 Andra & Maruta.indd 14
spitale noi, iar multe dintre cele vechi
sunt, din păcate, în ruine. Știm câte lipsuri
sunt în spitale și niciodată nu sunt bani
pentru asta, deși sunt vieți omenești în joc.
Această criză ne-a lovit unde ne doare
mai tare. Sper să ne învățăm lecția și să nu
mai neglijăm acest sector important.
Chiar dacă tu stai acasă, pentru soțul
tău acest lucru nu a fost posibil, dată
fiind natura meseriei sale. Cum îți
manifești grija față de el în această
perioadă delicată, cum îl ajuți?
Încerc să țin o atmosferă cât mai relaxată
și veselă acasă, împreună cu copiii.
Cătălin are nevoie să zâmbească și să îi
încurajeze și pe alții când e în direct.
Gătesc și dezinfectez, fac liste de cumpă-
rături și îi reamintesc să se descalțe la in-
trare, deși oricum o face. Cam atât.
Sunt curioasă... Cum îl aștepți pe
Măruță când vine acasă de la muncă?
Care e primul lucru pe care i-l spui? Îi
amintești de fiecare dată să se dezin-
fecteze, are tendința să încalce, de
oboseală sau neatenție, regulile casei?
Este foarte atent și riguros, nu uită nicio-
dată. Nu are cum să uite, deja de atâtea
săptămâni numai despre asta vorbim.
Nu știu dacă e cineva care uită pentru
cinci minute în ce situație suntem. Îl
aștept mereu cu chef de vorbă, îi poves-
tesc ce am făcut cu Eva și David, el ne
spune ce s-a întâmplat la platou. Apoi,
ne pregătim de cină.
Eva și David cum reacționează când
intră tatăl lor pe ușă? Timpul are
alte resorturi acum și așteptarea
este mai mare.
Se bucură foarte tare, îi sar în brațe de
obicei, dar acum așteaptă să se dezinfec-
teze și să se schimbe de haine ca să facă
asta și să îl pupe.
Cum funcționează relația de cuplu
într-un context pe care nu l-ați mai
experimentat până acum, cu autoizo-
larea și stresul aferente? Unii se cear-
tă mai des, alții se apropie mai tare.
La tine și Cătălin care este dinamica?
Pentru noi, e ca o lună de miere, atâta
doar că suntem cu copiii acasă. Dar ne
bucurăm foarte mult să nu ne trezim cu
alarmă, să adormim în fiecare seară îm-
preună, să ne uităm la filme, să gătim îm-
preună. Nu avem de ce ne plânge din
cauza izolării. Păcat că e nevoie de
circumstanțe atât de grave ca să petre-
cem mai mult timp acasă.
Cum decurge pentru tine o zi acasă,
în autoizolare, cu copiii? Ai doi copii
energici, mă gândesc că nu e floare
la ureche să îi ții singură în frâu.
Cum spuneam, nu ne trezim cu alarmă,
dar ne cam trezesc Eva și David. Ne
pupă, ne îmbrățișează și ne roagă să pre-
gătim micul dejun. Mâncăm, bem cafea-
ua în tihnă, ei se joacă și singuri. Ne su-
năm prietenii, bunicii. David are și școală
online, deci are și activitățile lui, iar eu și
Eva putem să facem ordine în jucării sau
să ascultăm muzică în timpul acela.
Timpul trece foarte, foarte repede.
Ce gătești, Andra, în mod special, în
această perioadă? Cu ce feluri de
mâncare și cu ce bunătăți îți surprinzi
copiii și soțul?
Gătim, ca de obicei, salate, supe, pește și
fructe de mare, ne plac foarte mult, dar și
clasicele fripturi cu piure, orez cu lapte
sau plăcinte. De câteva ori pe săptămână,
comandăm de la restaurantele noastre
preferate, pentru a ajuta. Fiecare coman-
dă contează pentru ei acum, când nu pot
primi clienți.
Ne poți împărtăși câteva trucuri de
frumusețe homemade la care apelezi
tu, ai rețete pentru „acasă“ când vine
vorba despre îngrijire?
Am creme de față și măștile de la un
brand preferat cu care și colaborez, iar
la alte tratamente „ca la bunica“ nu
4/22/20 6:32 PM
 prea apelez. Poate un masaj facial cu relaxat. A fost o plăcere să văd cum co- mintesc mamei să stea acasă, să iasă cât
ulei de măsline sau ulei de cocos, pentru piii mai cer o porție de paste sau prăji- mai rar și doar pentru a merge la maga-
relaxare și hidratare. Dar în general sunt turi făcute de mine. A fost excelent să zin sau farmacie.
adepta produselor cosmetice moderne, reușesc să fac ordine și curățenie, să Deși ești în autoizolare, presupun că
cumpărate. Văd că au rezultate bune în sortez lucrurile noastre, haine sau jucă- de la începutul pandemiei și până
cazul meu. rii. Din când în când, măcar o dată pe acum ai mai ieșit din casă un pic, poa-
Cum te îmbraci în casă în aceste vre- an, este bine să alegem lucrurile care te la supermarket sau cu alte treburi
muri de autoizolare, când nu te vede nu ne mai trebuie pentru a le da altora esențiale. Ți-a mai cerut cineva să
mai nimeni? Ești adepta stilului foarte care au nevoie de ele. facă fotografii cu tine, s-a apropiat
comod sau păstrezi ritualul de ma- Recent a fost ziua mamei tale. vreun fan mai mult decât prevăd mă-
chiaj, ținuta de oraș? Vorbești zilnic la telefon cu mama surile impuse de autorități?
Îmi pun rochia cu paiete și pantofii cu ta, îi ceri sfaturi, te îngrijorezi mai Am comandat tot ce am avut nevoie și
toc... Nu, glumesc! Am haine comode, mult ca de obicei pentru părinți în Cătălin, mergând la emisiune, poate să
sport. Pantaloni sau colanți, tricouri și această perioadă? mai facă alte cumpărături. Nu am cum
hanorace. Da, vorbesc zilnic cu ea și mi-e foarte dor să ies, pentru că nu aș avea cu cine să las
Care sunt temerile, angoasele tale de ea. Suntem extrem de apropiate și ne copiii. Și nici nu îmi doresc să risc, am tot
cele mai mari ca suflet, ca mamă, ca auzeam zilnic și înainte de această criză. ce îmi trebuie acasă. Sfătuiesc pe toată
soție, într-un context atât de Mă liniștește să îi aud vocea și cred că și lumea să facă gimnastică în sufragerie și
neașteptat pentru noi toți? pe ea o ajută acum să audă că eu și frații să nu se plângă de statul în casă când alții
Mă tem pentru cei dragi, dar și pentru mei suntem bine, că stăm acasă cu copiii se luptă pentru viață pe un pat de spital.
mine. Mă tem să nu văd pe cineva iubit noștri. Sunt îngrijorată pentru părinții Nu e de glumă, stăm acasă cât este nevo-
în spital, luptându-se pentru viața lui. mei, categoric, și nu trece zi să nu îi rea- ie ca să salvăm cât mai multe vieți. n
Sper ca cei care au alte probleme de să-
nătate să își găsească și acum tratamente-
le medicale în farmacii.
Ce visezi când dormi, în această peri-
oadă? Ce spun visele, această „fe-
reastră deschisă către subconștient“,
despre tine? Visezi frumos sau ai și
coșmaruri?
Nu am coșmaruri, nu am o anxietate atât
de mare. Sunt îngrijorată, mă informez,
mă rog, donez, dar nu sunt ipohondră.
Sunt doar un om care așteaptă acasă să
primească vești bune de la cei care gestio-
nează această criză.
Apropo de vis... Mi-a rămas în minte
mesajul pe care l-ai transmis în prima
zi a acestui an în social media. Ai spus
așa: „Fie ca 2020 să fie anul în care vi
se îndeplinesc visurile. Să nu amânați
ceea ce vă doriți cu adevărat“. Ei,
bine, ce dorințe ți-a ruinat până acum
2020 și ce a făcut pentru tine?
Nu sunt o pesimistă, nu văd lucrurile în
această lumină negativă. Sigur că tre-
cem printr-o perioadă foarte grea, pen-
tru unii e chiar tragic sau dramatic, poa-
te au rude decedate sau în spital, au
rămas fără slujbe sau trebuie să își închi-
dă afacerile. Eu nu pot să spun că mi
s-au ruinat dorințele pe acest an, sunt
recunoscătoare pentru faptul că nu îmi
lipsește nimic, sunt sănătoasă, alături de
familie, acasă. Părinții, socrii, frații, prie-
tenii, toți suntem bine și păstrăm legătu-
ra prin telefon. Orice vacanță poate
aștepta, orice concert poate fi amânat.
Important este să fim sănătoși.
Ți-ai descoperit vreo nouă pasiune
în acest timp petrecut acasă? Sau ai
început să faci vreun lucru pe care
înainte poate îl tot amânai, din lipsă
de timp?
Am gătit mai mult, și asta mereu m-a

287VP012-017 Andra & Maruta.indd 15 4/22/20 6:32 PM

 Cătălin Măruță

La datorie, în plină
PANDEMIE Cătălin Măruță a văzut
multe la viața lui, dar se
miră în fiecare zi când
privește din mașină
străzile pustii ca-n filme.
Vedeta PRO TV conti-
nuă să meargă la mun-
că pentru emisiunea
sa, iar poveștile îl
așteaptă nu doar în
platou, ci inclusiv pe
drumul spre televiziu-
ne, în dialogurile cu
polițiștii care-i cer do-
cumentele. Acasă, însă,
trăiește cea mai fru-
moasă poveste, unde
Andra și copiii îl
așteaptă zi de zi să revi-
nă și să se îmbrățișeze.
După ce s-a dezinfectat
temeinic, desigur.

C
OANA POPOIAG
Foto: WHITE RUFFLES PHOTOGRAPHY

Cătălin, în plină pandemie, tu ești în

continuare la datorie, pe teren. Cum
te descurci, ce măsuri de protecție ai
luat ca să te ferești pe tine și pe cei
dragi de pericolul virusului?
Așa e, nu credeam că voi prinde astfel de
vremuri, cu străzi pustii ca în filme. Eu
respect toate regulile de distanțare socială

287VP012-017 Andra & Maruta.indd 16 4/22/20 6:32 PM

 și de igienă, cum probabil fac toți cei care
muncesc încă în această perioadă. În pri-
mul rând, dezinfectez atent toate supra-
fețele pe care le atingem frecvent în casă,
de la întrerupătoare și clanțe până la tele-
comenzi, scaune și mese. Folosesc mască
de protecție și gel dezinfectant când nu
sunt acasă și, deci, nu mă pot spăla pe
mâini. Merg rar la cumpărături, în maga-
zine, încerc să fac aprovizionarea o singu-
ră dată pe săptămână. Altfel, comandăm.
Nu merg cu transportul în comun, folo-
sesc mașina personală sau, pe distanțe
mici, merg pe jos. La muncă nu mă apro-
pii decât de câțiva colegi, cum ar fi sune-
tistul, care îmi montează lavaliera, deci nu
avem de ales. Nu am invitați în platou, fac
foarte multe interviuri pe skype, adică on-
line. Când mă întorc acasă, mă spăl atent
pe mâini și îmi schimb hainele înainte să îi
pup pe Andra, David și Eva.
Ai fost atins de virusul panicii în peri-
oada pandemiei? Spune-ne sincer, ai
dezvoltat vreo obsesie? Unii spală ba-
nii, alții spală toate cumpărăturile, alții
fac curat de 10 ori pe zi.
Nu am ajuns să spăl cumpărăturile, deși
am citit că există argumente să faci și asta,
dar noi am decis să spălăm doar fructele
și legumele, ca de obicei. Pe majoritatea
alimentelor le preparăm termic, adică le
gătim, iar astfel pericolul dispare. Înainte
să mâncăm, mai ales dacă atingem am-
balaje sau alte lucruri, ne spălăm din nou
pe mâini. Bani nu spăl, dar și pentru că
folosesc mult cardul, ceea ce făceam și
înainte de pandemie. Nu sunt obsedat de
igienă, cred că fac doar lucrurile pe care
este normal să le fac în aceste condiții ex-
traordinare. Acum două luni, să umblăm
cu mască ar fi fost o nebunie, am fi fost
ipohondri. Iată că acum este chiar firesc,
ne și înghesuim să cumpărăm, dacă
avem de unde!
S-a vorbit despre diverse vitamine,
modalități prin care să susținem imu-
nitatea împotriva coronavirus. A fost o
ditamai controversă cu vitamina C. Tu
și familia cum vă ajutați organismul?  trebuie. M-au recunoscut oricum și am
Am citit despre suplimente alimentare și
vitamine. Am văzut că au fost și păreri
medicale care spuneau că reacția organis-
mului împotriva virusului ar fi și mai pu-
ternică din cauza vitaminei C. Tocmai
pentru că nu suntem medici și nici nu ur-
măm vreun tratament medical, nu luăm
pastile. Copiii au mai luat, la indicația pe-
diatrilor, fie vitamina D, fie suplimente cu
ulei de pește. Dar nu facem din asta un
obicei și nu luăm de capul nostru. Urmăm
recomandările specialiștilor, care spun că
imunitate bună înseamnă echilibru: odih-
nă, alimentație echilibrată, mișcare, relații
bune cu cei din jur.
Sunt curioasă, ești o persoană ipo-
287VP012-017 Andra & Maruta.indd 17
hondră, în general? Ai
frici legate de sănătate,
analize?
Chiar deloc. Îmi fac
analizele anual, ceea ce
sper că nu e văzut ca o
ciudățenie, și mă duc
la stomatolog constant,
pentru control, fără să
mă doară nimic. Înainte
de pandemie, mă spă-
lam frecvent pe mâini,
ceea ce iarăși mi se pare
firesc. M-am cam întris-
tat să aflu că pentru unii
nu era o obișnuință.
Cât de mari sunt pier-
derile voastre financi-
are în familie, din cau-
za pandemiei? Mai
ales că Andra, fiind
artist, și încă unul cu
succes colosal, a pier-
dut numeroase con-
certe, presupun.
Andra a anulat mai multe
concerte, e adevărat, dar
încă are contracte în de-
rulare, fie pentru televizi-
une sau pentru publicita-
te. Nu facem calcule de
acest fel, oricum ar fi inutile, pentru că Eva și David sunt mari și au înțeles ime-
probabil efectele crizei care abia a început diat că școlile și grădinițele se închid.
se vor resimți și la anul. Suntem foarte Le-am spus că circulă un virus despre
optimiști și abia așteptăm să reprogra- care nu știm încă foarte multe, dar că e
măm spectacolele. Turneul „Tradițional“ foarte contagios și că e nevoie să stăm
va continua în Europa, imediat ce va fi acasă și să ne spălăm foarte des pe
posibil acest lucru, iar „Pasión“ va fi re- mâini. Le e dor de bunici și de prieteni
programat la Sala Palatului. Conceptul și sau colegi, dar au înțeles că facem asta
costumele sunt gata, trebuie doar reluate pentru binele tuturor și nu se plâng. Ba
repetițiile ca totul să fie perfect. chiar aș zice că sunt foarte mulțumiți că
Ai fost oprit până acum în trafic de stau acasă cu noi, iar Andra nu mai are
Poliție? Ai avut vreo întâmplare concerte în weekenduri. Asta e singura
amuzantă, simpatică de când cu noi- parte bună a situației, ne bucurăm să
le reguli? stăm mai mult împreună.
Da, în drumul meu spre muncă. Polițiștii Ai fost vreodată până acum pus în di-
au fost foarte amabili, mi-au verificat ficultate de vreuna dintre curiozitățile
adeverința și actul de identitate, că așa copiilor? Ți-au pus o întrebare care să
te lase mască sau care să fie poate
stat puțin de vorbă despre munca lor în prea delicat de abordat? 
această perioadă, despre cum le-a schim- Nu, dar asta pentru că noi vorbim foarte
bat viața această pandemie. Poliția este deschis despre orice cu ei. Nu vrem să
foarte solicitată în această perioadă, nu avem subiecte tabu și le explicăm totul,
doar cadrele medicale. Am întâlnit chiar totul.
polițiști foarte implicați care îmi mărturi- Care sunt primele lucruri pe care ți-ai
seau că au avut de-a face cu tot felul de propus să le faci după ce se va ter-
situații aberante, fie persoane care ies mina pandemia și viața va reveni la
noaptea să cumpere ceva de la chioșc, normal?
Abia aștept să îmi revăd părinții, socrii și
deși nu au voie, sau iubiți geloși care ies
din casă pentru a-și urmări partenerele,cumnații. De Paște, noi am fi sărbătorit
să verifice dacă chiar merg la cumpără- împreună, dar acum amânăm pentru
vremuri mai bune. Nu îmi doresc nimic
turi. Păcat că nu a înțeles toată lumea în
special în rest, doar să trecem cu bine pes-
ce situație ne aflăm și nu respectă legea.
Cum le-ai explicat lui David și Evei ce te această perioadă, să avem cât mai
înseamnă pandemia de coronavirus?  puține victime. n
17
4/22/20 6:32 PM
 Dosar special

EROII sunt printre noi

În ultima vreme, în contextul pandemiei de coronavirus, alăturarea
substantivelor „medic” și „erou” a devenit ceva firesc și deloc emfatic, dar
ei, cei aflați acum în linia întâi, consideră, fără excepție, că doar își exercită
profesia... Și fac asta cu dedicare, cu pasiune și dragoste nețărmurită față
de oameni. Au între 25 și 80 de ani, sunt soți, părinți, copii și bunici, însă
majoritatea nu mai ajung să-i vadă și să-i îmbrățișeze pe cei dragi. Casa
lor este acum spitalul, iar familia lor, una cu 20 de milioane de membri,
suntem noi toți, cei pentru viețile cărora luptă zi de zi sub presiunea
timpului. Știm că e prea puțin, dar... Vă mulțumim!
18

287VP018-039 Medici final.indd 18 4/22/20 7:25 PM

 „Acum suntem ca la RĂZBOI, iar
aici e ca la ARMATĂ“
L-am prins pe dr. Emilian Ioan Imbri, managerul
Spitalului „Dr. Victor Babeș“, în starea în care se
află toți cei din prima linie: obosit. Cu o energie
care, însă, nu trăda acest fapt, ne-a relatat des-
pre fricile și speranțele sale în această perioadă
tulbure, dar și despre poveștile incredibile ale
medicilor din spitalul său, care nu și-au pus nici
măcar o clipă problema demisiei. Din contră!

M
OANA POPOIAG Foto: ARHIVA PERSONALĂ
Dr. Emilian Ioan IMBRI
(managerul Spitalului
„Dr. Victor Babeș“)

Managerul Spitalului „Dr. Victor
Babeș“, Emilian Ioan Imbri, nu
folosește complicata terminologie de
specialitate când vorbește despre pan-
demia de coronavirus. Cu simplitate,
cu aplomb și chiar și cu umor, explică
modul în care, alături de medicii din
spitalul său, a gestionat noua realitate.
De pildă, când am adus în discuție
eforturile medicilor de a ne salva, mi-a
replicat: „Să știți că, în mare parte, vă
salvați singuri, spălându-vă pe mâini.
De ce credeți că nu spune nimeni
«spălați-vă pe picioare»? Niciodată nu
o să duceți piciorul la gură, decât poa-
te dacă faceți yoga. Nu trebuie să
duceți mâna la gură, nas și ochi decât
dacă spălați înainte mâna“.
În primul rând, cum vă simțiți, cum
traversați această perioadă?
Acum, că mă întrebați, îmi dau seama
că sunt ușor obosit, nu simțeam obo-
seala până acum. În rest, mă simt
bine, sunt tonic, pentru că mă ține în
priză și îmi menține tonusul ceea ce se
întâmplă în jur.
În ce sens vă menține tonusul ceea
ce se întâmplă în jur?
În jur este o panică, în mare parte in-
dusă, este o spaimă care a cuprins atât
cadrele medicale, cât și instituțiile sta-
tului și populația. Nu-mi pot explica
această panică, eu nu văd în momentul
de față (n. red. interviul a fost realizat
înainte de Paște) un motiv de panică.
Numărul internărilor în spital este mai
mic ca anul trecut, în aceeași perioadă.
Simptomatologia celor care se inter-
nează este în cea mai mare parte greu
de descris într-o fișă de observație care
să justifice internarea. Mai pe scurt și
mai pe adevăratelea, foarte multă
lume nu are simptomatologie care să
justifice internarea. Ca atare, nici tra-
tamentul nu este pe măsură, pentru că
nu ai ce să tratezi, în sensul că omul nu
se plânge de nimic. Mulți ne întreabă:
„De ce mă mai țineți aici? Stau de
două săptămâni, vreau să plec acasă“.
Unii chiar amenință că ne reclamă,
noi răspundem la fel, ei nu pot să plece
până nu au două teste negative. Testele
se încăpățânează să se negativeze, deci
clar prezența virusului se face resimțită,
dar fără spectaculozitatea simptome-
lor. Terapia intensivă la noi, în acest
moment, are doi pacienți. Rata
mortalității este, comparativ cu anul
trecut, în aceeași perioadă, un pic mai
mică, deci numărul de decese este mic
față de anul trecut. O să spuneți:
„Dom’le, dar nu suportă comparație!“.
Ba da, pentru că spitalul și anul trecut
a fost tot spital de boli infecțioase și
anul ăsta este tot spital de boli
infecțioase, și boala asta este o boală
infecțioasă cu transmitere aerogenă, în
principal, ca atare nu poți să spui că
„am altă boală“ în spital, tot asta e.
Deci dumneavoastră nu ați descrie
situația în acest moment ca fiind
dramatică.
Este dramatică, numai că s-au luat mă-
surile care trebuie. Lumea, totuși, s-a
speriat. Sunt aproximativ 190 de dece-
se cauzate de COVID în România în
momentul de față (n.r. la momentul
interviului, în prima parte a lunii apri-
lie). Eu întreb de câteva zile bune: câte
decese au survenit în România și de
alte cauze? Mă refer la cauzele de care
s-a murit până acum în România: boli
cardiovasculare, pulmonare, insufi-
ciență renală, infarct, accidente de
mașină, boli cauzate de fumat și așa
mai departe... Decesele sunt doar as-
tea, de COVID, în toată România?
Spuneți că acest COVID-19 este un
criminal, dar nu mai mare ca alții?
Vreau să spun că în Romania, cu toa-
tă această spaimă și mobilizare de
forțe, încă nu a venit ceea ce se
așteaptă și ceea ce specialiștii noștri
așteaptă. Riscul e ca populația să se
plictisească așteptând, să iasă din casă
fără să mai creadă și fie ne va prinde
tsunami fără veste de salvare, fie trece

19

287VP018-039 Medici final.indd 19 4/22/20 7:25 PM

 Dosar special
pe lângă noi. Acesta e sentimentul pe
care îl trăiesc acum uitându-mă la pa-
vilioanele spitalului, la faptul că nu
mai curg salvările, pentru că în spital
vin acum doar cei care sigur sunt pozi-
tivi sau sunt suspecți că ar fi infectați
cu virusul. În altă parte, criza a fost
mult mai mare. Italia, Spania, China...
Dar dumneavoastră, care sunteți
foarte expus, nu vă e frică deloc?
Știti de ce îmi este frică? Nu cunoaștem
cât stă acest virus în noi, nu știm foarte
clar cum acționează, cât e de parșiv,
cât stă la pândă, cât te lasă să te
liniștești și să crezi că a trecut pe lângă
tine, dar, de fapt, nu a trecut... Nu se
pozitivează atunci când așteptăm noi,
deci stă pe undeva ascuns sau se pozi-
tivează târziu, câteodată apar simpto-
me după ce se externează pacientul,
noi crezând că este bine. Sunt atât de
multe necunoscute... Știm clar că for-
mează anticorpi și dă o rezistență la
boală, pentru că testăm pacienții după
o anumită perioadă de când se negati-
vează și apar anticorpii, ceea ce în-
seamnă că a acționat în organism.
Încă nu știm cât durează perioada în
care sunt activi acești anticorpi. Cred
că spaima noastră vine mai mult din
necunoașterea modului în care
acționează această formă modificată a
virusului corona, pe care o avem în
țară de ani de zile. Știți ce mai e inte-
resant? Eu nu sunt chiar specialist în
virusologie, sunt ca un microbist care,
de pe margine, urmărește jocul celor
din teren, fiind manager. Dar oare s-a
întrebat cineva dacă există vreun vac-
cin împotriva coronavirusului? Eu știu
că nu, pentru că e un virus care se mo-
difică permanent. Noi așteptăm cu
speranța că o să apară un vaccin.
Specialiștii spun că poate peste 18 luni
am putea să avem vaccinul și un rezul-
tat al acestui vaccin. Dar tot ei spun că
e greu de făcut vaccin la un virus care
suferă mutații atât de rapide.
Credeți că avem vreo șansă în Româ-
nia să ne bucurăm de vara aceasta?
Eu zic că da. Uitați-vă puțin ce se în-
tâmplă în Italia. Au ignorat orice, au
ieșit pe străzi, la restaurante, în parcuri
și, practic, au pierdut o generație. E
adevărat că e generația care a rezistat
datorită unor succese ale medicinei și a
faptului că lumea e acum mai receptivă
la ce spune doctorul decât era în urmă
cu 30, 40 de ani. Datorită succeselor
tehnicii medicale și a medicamentelor
disponibile, speranța de viață a crescut
mult. Și iată că vine un virus care în trei
luni de zile spulberă tot ce au construit
doctorii în ani de zile. Distruge o
generație! Generația 70+ este practic
20
287VP018-039 Medici final.indd 20
decimată în Italia. În România, dacă
suntem atenți și menținem măsurile,
da, în contextul acesta cred că ne vom
putea bucura de vară.
Ca manager de spital, care a fost
cel mai greu moment prin care ați
trecut de la declanșarea pandemiei
și până acum?
Sincer va spun, cel mai dificil a fost
până s-au convins colegii mei că tre-
buie să dea importanță acestei pande-
mii. E vorba despre oameni care timp
de 25, 30 de ani au muncit într-un me-
diu cu TBC, HIV, hepatite, orice for-
mă de boală infecțioasă și transmisibi-
lă, începând cu bolile copilăriei și
terminând cu diverse forme de boli
tropicale. Până acum, nu au avut nici-
odată nevoie să se echipeze cu materi-
alele puse la dispoziția lor. Au acționat
ca niște medici în halate albe, cu steto-
scopul de gât, câteodată chiar fără
mănuși, pentru că în ani de zile nu li
s-a întâmplat nimic. Doar două, trei
persoane din acest spital au ajuns să
facă hepatită, poate doi au făcut un
TBC din cauza faptului că au fost
neglijenți și au stat prea aproape de
pacienții pe care îi tratau. Modul în
care au abordat această infecție în pri-
mele zile ale pandemiei a fost al unor
medici infecționiști cu experiență,
care primesc în curtea spitalului o gri-
pă. Nu este o gripă, știți foarte bine,
este cu totul altceva, dar așa a fost per-
cepută. Ca atare, deși au avut echipa-
mentele dinainte de a se da semnalul
de alarmă...
Așadar, la Spitalul „Victor Babeș“
nu s-a dus lipsă de echipamente.
Vai de mine, le tot împrospătăm de
când a fost alerta de Ebola. Din 2014
noi tot ne pregăteam pentru o boală
precum Ebola. Nici prin cap nu mi-a
trecut că o să vină corona. Ca atare,
echipamente aveam, antrenamentele
de îmbrăcat-dezbrăcat au fost reluate
în viteză, din februarie, apoi am tot
așteptat să vină... iată că a venit. Dar
primul atac, să spunem, nu a fost luat
în seamă de către mulți dintre colegii
noștri, s-au făcut mici greșeli de
neglijență. Primele echipe care au in-
trat în pavilioane au avut mici ezitări
în a se echipa cum trebuie. După ce au
ieșit de la bolnavi, s-au întâlnit cum se
întâlnesc în fiecare zi, la o vorbă. Aici
intervine gestul reflex de a-ți da masca
jos, de a scoate mănușa, gesturi care
au dus la îmbolnăvirea unora dintre
salariații noștri. Mai e faptul că nu toți
au acceptat să se izoleze, deși celor
care nu au vrut să meargă acasă și să
ducă acolo o posibilă infecție le-am
oferit varianta de a rămâne aici. Nu
toți au acceptat și nici nu este obligato-
riu, așa că aceștia au plecat acasă.
Unii vin la muncă cu metroul, alții cu
mașina personală, alții acasă nu s-au
izolat așa cum au promis și au mai scă-
pat o vizită, o masă cu apropiați, mo-
tiv pentru care nu știm foarte clar de
unde au luat virusul. Mulți sunt asimp-
tomatici, iar toate protocoalele de tes-
tare a personalului și a pacienților
spun foarte clar că se testează doar
persoanele simptomatice.
Am mai avut o situație. Am stabilit ca
medicii care au atins 60 de ani să intre
ultimii în luptă, pentru că riscurile de
a face complicații sunt mult mai mari
la cei peste 60 de ani decât la tineri. O
colegă de vârsta mea nu a vrut asta,
s-a oferit practic să intre în prima echi-
pă, în locul unui medic mai tânăr, dar
care avea astm. A zis: „Nu, dom’le,
toată viața mea nu am pățit nimic.
Mai bine intru eu în locul lui, lucrez
deja de 30 de ani în meseria asta“.
Bineînțeles că s-a pozitivat, nu i-a dat
prin cap că i se poate întâmpla asta.
Este în regulă acum medicul res-
pectiv?
Din fericire, a fost asimptomatică. În
fiecare zi mă suna și-mi spunea că
vrea înapoi la lucru. Ca manager, am
protocoale de urmat, nu-mi permi-
team să o las. Acum suntem ca la răz-
boi, iar aici e ca la armată, deși nu e
un spital militar. Nu ai voie să faci
greșeli, pentru că trece necazul ăsta și
încep întrebările. Și nu te mai acoperă
legislația care este bună pe timp de
urgență. Când se întoarce starea de
normalitate, încep întrebările și începi
să dai socoteală pentru gesturile făcute
în starea de urgență, indiferent că sunt
achiziții sau gesturi medicale. Deci nu
pot să-mi permit să las în mod oficial
să meargă la lucru o persoană consi-
derată pozitivă, deși nu are încă simp-
tome. Există posibilitatea ca, atunci
când nu vom mai avea cu cine lucra,
cei care sunt pozitivi și acceptă și sunt
în stare să își continue activitatea.
Ceea ce noi vom face dacă va fi cazul.
Deocamdată nu e cazul, nu e așa o
avalanșă care să îmi permită, ca ma-
nager, să fac apel la cei pozitivi. Din
fericire, nu am avut niciun medic cu o
simptomatologie care să necesite mai
mult decât un antitermic sau antitusiv.
Avem medici din alte spitale internați
aici. Destui. Din Suceava, din Spitalul
Universitar, din Spitalul Floreasca,
din Gerota. Am avut o echipă de me-
dici din Gerota, era tot staff-ul medi-
cal al spitalului infectat. Glumeam cu
managerul lor, care a fost internat la
noi și-i spuneam: „Domnul doctor,
4/22/20 7:25 PM
 dacă cumva clacăm noi, veniți și
preluați conducerea spitalului, sunteți
practic toată echipa, am aici toate
specialitățile: cardiologul, internistul,
pneumologul, chirurgul, ortopedul!
Nici nu mai trebuie să cer ajutor din
afară, pur și simplu vă dau uniforma și
intrați la consultații“, i-am zis.
Deci mai e loc de umor.
Cum să nu glumești când încă nu ești în
genunchi? Și dacă ești încruntat și ești
speriat, ce rezolvi? Sperii oamenii, îi pui
pe fugă. Uitați că la mine nu s-au speri-
at oamenii, nu vor să fugă. Nici nu i-am
întrebat dacă ar prefera să fugă, nu-mi
permit să risc așa o întrebare, dar nici
nu a venit nimeni să-mi spună: „Eu
vreau să-mi dau demisia!“. În schimb,
sunt aproape 50 de persoane din spital
infectate, care mi-au zis: „Chiar dacă
nu ne lași, noi să știi că, oriunde am fi
„AZI nu moare NIMENI!“
Spre deosebire de noi, ceilalți, Cosmin Precup, paramedic SMURD, nu stă
acasă. Dar o face motivat. El și colegii lui se află acum în linia întâi în lupta
cu coronavirusul, tocmai pentru ca noi, ceilalți, să fim bine. Și vom fi, atât
timp cât acești oameni curajoși, empatici și dedicați 100% profesiei lor
sunt aici și ne veghează!
287VP018-039 Medici final.indd 21
internați în spitalul ăsta, vom continua
să lucrăm“. Asta e realitatea.
Ce revelații ați avut până acum, în
toată această perioadă?
E foarte interesant ce trăiesc, n-am
crezut că voi trăi așa ceva. Mi se certi-
fică ceea ce credeam despre anumite
persoane, nu mă mai miră ce gândeam
despre alte persoane vizazi de echipa
din care fac parte și pe care încerc să o
apăr. M-ați întrebat dacă îmi e frică...
Îmi este frică în continuare că ceea ce
nu știu s-ar putea să producă surprize,
ori eu vreau să ieșim măcar din prima
luptă cu tot echipajul. Nu aș vrea să
pierd oamenii prin paturi de spital. Mă
mai intrigă faptul că sunt oameni care
merg pe stradă, îi vezi că sunt activi,
până în momentul în care vine cineva
și le spune: „Ești pozitiv!“. În momen-
tul acela, parcă îl vezi că se întinde fru-
OANA PANTAZI Foto: FACEBOOK
Cosmin PRECUP
(paramedic SMURD)
mos pe jos, chiar pe stradă, își pune
mâinile pe piept și așteaptă. Și dacă-i
spui: „Băi flăcău, dar mai ai timp“,
atunci țâșnește în picioare și fuge.
Polițiști, ofițeri, soldați, armată, mun-
citori, toți fug și se ascund, și se bagă în
pat. De ce? Au aflat că-s pozitivi. Dar
acum câteva luni, când gripa sezonieră
a bântuit în România, când toată
lumea pleca din casă cu batistele în
mâini, tușeau peste tot fără mască, in-
trau în magazine, își cărau copiii în
brațe și-n cărucioare, în toate mall-uri-
le posibile, veneau la serviciu cu febră?
Ce s-o fi întâmplat între timp de s-a
ajuns ca un simplu cuvânt, COVID, să
facă pe toată lumea să umble pe sub
mese? E ceva ce mă miră, nu pot să-mi
explic... Nu voi spune niciodată că nu
trebuie să ținem cont de pericol, trebu-
ie să fim atenți, desigur. n
C
Cosmin, să fii paramedic la ISU este
un job extrem de solicitant în gene-
ral, dar cum e acum, de când a iz-
bucnit pandemia de coronavirus?
Față de perioada „normală“, cazurile
au cam scăzut, cel puțin asta am ob-
servat eu, dar noi încercăm să rămâ-
nem concentrați și să ne facem treaba
cât mai bine.
Ai timp să te gândești la tine, la ris-
curile pe care le implică profesia ta,
mai ales în perioada asta?
La mine mă gândesc doar când ajung
acasă, dar chiar și atunci, dacă aud o
sirenă de ambulanță, tresar și am
tendința de a „pleca la caz“. Ne prote-
jăm în funcție de sfaturile medicilor
epidemiologi, cât despre riscuri...
Riscuri vor exista mereu.
Bănuiesc că nu o dată tu și colegii
tăi ați preluat pacienți care prezen-
21
4/22/20 7:25 PM
 Dosar special
tau simptome de COVID-19 sau
chiar cu izoleta. Ce ai simțit în mo-
mentele acelea?
Cu izoleta nu am dus încă pacienți,
dar colegii mei, care, apropo, pentru
mine, chiar sunt niște eroi, transportă
zilnic și, credeți-mă, nu este ușor!
Care a fost cazul care te-a impresi-
onat cel mai mult în ultima vreme?
S-a întâmplat să te simți depășit de
situație, neputincios?
Sunt multe cazuri impresionante.
Unele îți rămân în memorie, altele în-
cerci să le uiți. Te simți neputincios de
fiecare dată când nu reușești să salvezi
o viață... Sunt conștient că nu pot sal-
va pe toată lumea, dar mă concentrez
maxim să dau tot ce pot și, la final, să
fiu conștient și mulțumit că am făcut
tot ce se putea face pentru persoana
respectivă. Nu e timp de învinovățire,
trebuie să rămâi concentrat pentru ur-
mătorul caz.
Din cauza panicii, oamenii au tendința
să sune la 112 de multe ori fără un
motiv real, iar asta reduce mult
șansele celor cu adevărat bolnavi.
Când este cazul să se neliniștească, în
contextul actualei pandemii?
Așa cum informează și autoritățile, nu-
mărul de urgență 112 este strict pentru
urgențe. Binențeles că sunt oameni
care exagerează, și apoi intervine pani-
ca, dar trebuie să fim conștienți că, în
timp ce noi sunăm la 112 pentru o mi-
grenă, altă persoană poate chiar are o
problemă gravă de sănătate și necesită
o intervenție rapidă a ambulanței.
22
287VP018-039 Medici final.indd 22
De câte ori s-a
întâmplat ca inter-
venția ta să fie salva-
toare? Cum e să știi că
viața unui om se află în mâinile tale?
Nu știu ce să zic, nu am numărat
intervențiile, dar, atunci când empati-
zezi cu pacientul, parcă încerci din tot
sufletul să îi dai viață de la tine, să îl
faci să se agațe puțin de viața asta, să
mai rămână cu noi, printre noi, iar
satisfacția sublimă este atunci când, la
sfârșit, îți mulțumește.
S-a întâmplat ca oameni cărora
le-ai dat primul ajutor să te caute și
să îți mulțumească? Ce sentiment
te-a încercat în clipa aceea?
În general, nu prea suntem căutați
pentru mulțumiri, totul se întâmplă
foarte repede, dar am primit un mesaj
de la fratele unui tânăr motociclist,
care mi-a scris să îmi mulțumească
pentru că fratele lui e bine.
Am văzut pe contul tău de socializa-
re o fotografie care m-a impresio-
nat. Ai scris pe mănușa chirurgicală:
„Dragă mamă, te iubesc! Diseară
nu vin acasă. Rămân să salvez vieți“.
Nici nu pot să-mi imaginez prin ce
trece mama ta, în special acum...
Mama... știe că e o perioada grea, știe
că trebuie să fac ce știu mai bine, o iu-
besc mult!
S-a întâmplat să te prezinți vreoda-
tă la un caz și să constați că era vor-
ba despre o persoană cunoscută?
Întreb asta pentru că sunt situații în
care și un profesionist își poate
pierde „sângele rece“...
Mi s-a întâmplat, doar că noi vedem alt-
fel lucrurile. Indiferent că este cunoscut
sau nu, pentru noi este un pacient sau
victimă, noi vedem ce trebuie să vedem
ca să putem acorda primul ajutor.
Explică-ne puțin ce presupune pro-
fesia de paramedic, pentru cei mai
mulți dintre noi e doar un termen
întâlnit în filmele americane...
Paramedic înseamnă orice persoană
calificată în acordarea de prim-ajutor.
Ca paramedic nu poți fi decât pompi-
er sau voluntar.
Ai tu un mod special de a încuraja
oamenii... Am văzut că pe sub
uniformă porți un tricou pe
care scrie AZI NU MOARE
NIMENI. Care e povestea
din spatele mesajului?
Povestea tricoului este mai
de la început așa, când am
simțit nevoia să transmit
un mesaj pacienților
panicați. Atunci când vezi
3, 4 oameni în roșu cum
aleargă în jurul tău să-ți
acorde îngrijiri, cel mai im-
portant lucru este să rămâi
calm, și atunci încerc, cum pot, să
empatizez și să te liniștesc.
Stau și mă întreb, după o zi inferna-
lă cum reușești să te detașezi de tot
ce ai trăit peste zi? Ai așa un fel de
buton de „switch-off“ și dispar toa-
te momentele dificile?
Butonul on/off nu există la SMURD,
la noi există robinetul ăla pe care,
chiar dacă îl oprești, tot mai curge
puțin. Ne detașăm cum putem, și sin-
gurul lucru care ne poate ajuta este
gândul că mâine o luăm din loc și tre-
buie să salvăm mai mulți ca ieri.
Ce-ți lipsește cel mai mult în aceas-
tă perioadă?
Îmi lipsesc lucrurile simple, pe care îna-
inte nu le apreciam atât de mult, și sper
să ieșim cât mai repede din situația asta.
Care va fi primul și primul lucru pe
care îl vei face când se va termina
pandemia de coronavirus?
Chiar ieri mă gândeam la asta, cred că
voi conduce mașina până se va termi-
na benzina și acolo am să mănânc, pe
capota mașinii, niște roșii cu brânză.
Către cine se îndreaptă gândurile
tale acum?
Vreau, în încheiere, să le mulțumesc
colegilor de la ISU-Obor pentru tot ce
m-au învățat, să le mulțumesc instruc-
torilor de la Otopeni, să mulțumesc
Fundației pentru SMURD, domnului
Arafat, pentru tot ce a făcut pentru
SMURD, și bineînțeles familiei mele,
pentru susținere. n
4/22/20 7:25 PM
 „Asta IUBESC și asta am iubit
toată VIAȚA“
Pentru medicul Petre Ciuvăț, care poate fi găsit
mai mereu la Spitalul Orășenesc din Rovinari,
pacienții sunt pe primul loc. Deși are aproape
80 de ani de viață și nu mai puțin de 57 de
carieră, deși a trăit tot soiul de experiențe limită
în tot atâția ani, dragostea de profesie e de
neclintit. Aceasta este povestea unui medic
neobosit, care traversează pandemia de
coronavirus cu un curaj de oțel, fără pic de Petre CIUVĂȚ

P
teamă și cu mult optimism. (medic ATI, Spitalul
CRISTINA CICĂ Foto: FACEBOOK
Orășenesc din Rovinari)

În rândurile de mai jos, ne-a răspuns burticica, să analizez ce e înăuntru.

Povestea medicului Petre Ciuvăț este
una absolut impresionantă. La aproa-
pe 80 de ani, are o putere de muncă
fantastică și își iubește meseria ca în
prima zi. A știut că Medicina este ca-
lea sa încă din copilărie, iar azi, după
57 de ani de carieră, este în continuare
neobosit, mereu la dispoziția celor ce
au nevoie de ajutor. Petre Ciuvăț nu
este doar medicul în halat alb ce-și
face impecabil meseria, ci și un om ex-
trem de blând, cald, simpatic și foarte
modest. În ciuda faptului că nu doar
profesia, ci și experiența îl aruncă în
linia întâi, nu cunoaște teama și nimic
nu-l poate opri din a face bine. Petre
Ciuvăț este o forță. O forță pe care
nici măcar un dezastru istoric precum
pandemia de coronavirus nu o poate
clinti din misiunea sa. După ce și-a pe-
trecut mai bine de jumătate din viață
oferind salvare și speranță, Petre
Ciuvăț este pregătit pentru înfrunta-
rea cu inamicul necunoscut, invizibil,
perfid și foarte periculos.
la câteva întrebări, prilej cu care
ne-am convins că este un exemplu de
medic nobil și dedicat, pentru care ni-
mic altceva nu este mai important de-
cât să salveze vieți.
Sunteți un model pentru toată lu-
mea. Cum ați ajuns medic ATI? În
mod evident, sunteți făcut pentru
această meserie...
Prin anul V se dădea un concurs pen-
tru a obține un post de intern. Pe vre-
mea aceea, era o structură a
Ministerului Sănătății în circuitul spi-
talicesc și exista postul acesta de in-
tern. Era în timpul studenției, dura 3
ani de zile și lucrai în spital, deși erai
student. Deveneai salariat cu carte de
muncă și îți alegeai o specialitate,
după care, o dată la 6 luni, schimbai
spitalul. Am reușit la acest concurs și
am ales specialitatea de ATI. În felul
acesta am ajuns în specialitatea ATI,
pentru că asta mi-a plăcut mie. Asta
am vrut să fac. Asta iubesc și asta am
iubit toată viața.
Dar ce v-a determinat să alegeți
tocmai Medicina?
La asta am visat încă din copilărie.
Mi-am dorit dintotdeauna. Când
eram mic, pe când aveam cam doi
ani, prindeam broaște și le spintecam
Motiv pentru care luam multă papa-
ră. (râde)
Ce vă mai motivează să mergeți zil-
nic la muncă după atâția ani?
Ce m-ar putea motiva mai mult dacă
nu dragostea de profesie? Îmi place
foarte mult această profesie.
Nu vă este teamă că ați putea fi in-
fectat cu noul coronavirus?
Nu, absolut deloc. Am grupa 0, RH
negativ și grupa aceasta de sânge este
mai specială. Nu există niciun pericol
dacă te protejezi.
Cum decurge în aceste momente o
zi de muncă?
Foarte bine. În momentul acesta, pe
lângă pacienții pe care îi avem în mod
obișnuit, ne pregătim intens pentru a
face față unui val important de îmbol-
năviri.
Ce sfaturi aveți pentru oameni, în
plină pandemie de coronavirus?
Să se protejeze cât mai bine, să fie cât
mai optimiști, să nu intre în panică și,
în felul acesta, vor trece cu bine peste
acest impas.
V-a trecut vreodată prin cap să
renunțați la această meserie? Deși cu
toții cred că putem intui răspunsul...
Nu, nici vorbă. Am o părere foarte proas-
tă despre cei care fac acest lucru. n

23

287VP018-039 Medici final.indd 23 4/22/20 7:25 PM

 Dosar special

„Îmi place foarte mult

să SALVEZ VIEȚI“
Când vorbește despre
profesia lui, îi poți simți
emoția din glas, dar și Plutonier adjutant
empatia, dragostea Ștefan BAUTĂ
față de oameni și (paramedic SMURD)
pasiunea pe care o
pune în fiecare cuvânt.
El este plutonierul
adjutant Ștefan Baută,
paramedic la SMURD.
Recunoaște că se
teme, doar teama e un
sentiment firesc, dar
spune că nu ar
renunța niciodată la
darul pe care i l-a oferit
divinitatea – acela de a
salva vieți.
OANA PANTAZI
Foto: ARHIVA PERSONALĂ

Î
În aceste zile, mai mult ca nicioda-
tă, sirenele ambulanțelor ne fac să
ne gândim la linia atât de fragilă
dintre viață și moarte. Stau și mă
întreb cum este pentru tine, ca pa-
ramedic ISU, fiindcă te afli în linia
întâi în lupta cu coronavirusul...
Pentru mine, ca paramedic, care fac
această meserie de mai bine de 12 ani,
este mai ușor să duc la bun sfârșit fie-
care misiune. Mai greu este pentru
populație, îți dai seama! Dat fiind că
orașul este liber în acest moment, sire-
nele mașinilor de poliție, ale ambu-
lanțelor se aud mai des, se aud mai
tare, și lumea este și panicată, ținând
cont de faptul că ne confruntăm cu
acest inamic invizibil, acest virus nu-
mit COVID-19.
Cum îți începi ziua? Te copleșește
câteodată gândul că, poate, vor fi
situații în care intervenția voastră
s-ar putea dovedi... tardivă?
Nu pot să spun că intervenția noastră
se poate dovedi tardivă. Noi, în primul
și în primul rând, suntem cadre milita-
re, după care suntem pompieri para-
medici. Fiecare intervenție a noastră
este contracronometru. Serviciul ni-l
începem la ora 7 dimineața. Când
ajungem acolo, ne luăm în primire au-
tospeciala, ambulanța, ne verificăm
echipamentele, după care rămânem
în stand-by. Când te duci la locul
intervenției, nu știi cu ce te întâlnești.
Ți se dă prin stație „pacient cu proble-
me respiratorii“. Ajuns acolo, poți să
găsești un pacient cu edem pulmonar
sau care este în stop cardiorespirator.
Sunt cazuri când mergem la pacienți
acasă sau suntem solicitați la accidente
rutiere. Acolo avem de-a face cu
pacienți traumatizați sau politrauma-
tizați. Eu, de exemplu, îmi execut ser-
viciul pe ambulanța de terapie intensi-
vă mobilă, de 5 ani sunt pe
motocicleta SMURD de intervenție
urbană. Și, acolo, sunt singur. Fiind
pe echipaj moto, ajung mai repede ca
o ambulanță, mă strecor mai ușor prin
traficul intens. Iar acolo când ajungi,
ești unica resursă... Mi s-a întâmplat
să am doi pacienți, dintre care unul
mai puțin grav, și a trebuit, evident, să
mă ocup de cel a cărui viață era mai
mult pusă în pericol. Într-adevăr, este
copleșitor, dar mie riscul și munca
contracronometru îmi dau parcă mai
multă energie, la fel și gândul că le fac
un bine semenilor noștri.
A fost vreun moment, profesional
vorbind, căruia i-ai făcut față cu

24

287VP018-039 Medici final.indd 24 4/22/20 7:25 PM

 greu? Un moment în care ai con-
chis că divinitatea este nedreaptă?
Au fost cazuri, fac meseria asta de mai
bine de 12 ani, din 2008, de când s-a
deschis SMURD-ul în București, și
am întâlnit situații peste situații. Am
lucrat o bună perioadă pe ambulanțele
SMURD de prim-ajutor, unde mă
duceam ca primă resursă. După care
am început să lucrez pe ambulanțele
de terapie intensivă, cu medic, care
merg deja la cazuri foarte grave. Când
nu am ambulanță de terapie intensivă,
sunt pe echipajul moto, deci am întâl-
nit o mulțime de cazuri. Au existat și
situații când a fost mai greu, la copii
este mai dificil să te duci la o
intervenție. Am mers și la bebeluși, la
sugari, și a trebuit să începem mane-
vrele de resuscitare. Am avut și un caz
în care, din nefericire, nu am mai pu-
tut face nimic în acel moment... Mi s-a
întâmplat să acționez, însă, și când
eram în timpul liber. Odată, mă plim-
bam prin parc cu bicicleta și am auzit
frâne bruște, apoi a început lumea să
țipe și să urle. Mi-am dat seama că s-a
întâmplat ceva grav. Când am ajuns
acolo, am găsit 6 victime. Eram sin-
gur, doi dintre ei erau cu afecțiuni gra-
ve, iar unul era în comă... Neavând
niciun echipament la mine, a trebuit
să-i mențin căile respiratorii deschise
pacientului în comă, că altfel putea să
moară în 2-3 minute. L-am ținut în
viață până a venit echipajul de terapie
intensivă. Îmi aduc aminte că asta s-a
întâmplat în 2015, atunci am și primit
din partea instituției o decorație pen-
tru dăruirea pe care o am față de
această meserie. Eu sunt fan SMURD,
îmi place foarte mult să salvez vieți.
(râde)
Ai salvat pe cineva la limită? Ce
sentiment te încearcă în clipa în
care știi că un om a revenit la viață
datorită ție și îi citești recunoștința
în ochi?
Au fost cazuri în care am salvat
pacienți aflați la limită, inclusiv cu mo-
tocicleta. Când am ajuns acolo, lumea
extrăsese deja victima din mașină, dar
aceasta era în stop cardiorespirator.
Am scos toate accesoriile din motoci-
cletă, am defibrilat pacientul, am înce-
put masajul cardiac... După trei minu-
te, pacientul acela avea puls. Și au fost
multe astfel de cazuri. Motocicleta
este foarte utilă și face foarte repede
diferența. De exemplu, odată am
ajuns la un caz în două minute – era
vorba despre o fată de 24 de ani, lovită
pe trecerea de pietoni și aruncată vreo
10 metri. Am făcut tot ce trebuie, ca la
carte, iar în ziua de azi acea pacientă
287VP018-039 Medici final.indd 25
nu are niciun deficit motor, este pe pi-
cioarele ei. Suntem prieteni pe
Facebook. (zâmbește) N-am auzit-o
niciodată să-mi zică mulțumesc, dar e
acolo, e în sufletul meu. Eu știu că
mi-am făcut datoria, meseria, și-i
mulțumesc lui Dumnezeu că în acest
moment are familie, are copil! Noi, ca
salvatori, suntem mulțumiți în inimile
noastre că am reușit să facem un bine
și să mai ținem o viață aici, pe Pământ.
Sincer, care este lucrul pe care îl
iubești, dar și cel pe care îl detești
la profesia ta?
Cel mai mult iubesc că lucrez cu omul,
lucrez în situații critice și sub presiu-
nea timpului. În această meserie, nu
minutele sunt importante, ci secunde-
le. Fiecare secundă poate să facă
diferența între viață și moarte. Iar
dacă tu, în acel moment, ești omul po-
trivit la locul potrivit, poți să-i dai o
șansă pacientului respectiv să trăiască
mai mult. Nu-mi place că nu m-am
apucat mai demult de această meserie.
Nu-mi place că nu am putut să mă
duc să fac, poate, o școală medicală și
să pot să profesez și-n partea de spital.
Dar paramedic pentru mine este cea
mai bună opțiune, pentru că am des-
carcerare, am prim-ajutor, am stinge-
re, am tot ce trebuie și ce iubesc la
această meserie de pompier.
Ai timp să mănânci, să bei apă, să-ți
tragi sufletul? Câte minute de pauză
ai, acum, într-o zi de lucru? După
frecvența sirenelor care se aud în
oraș, trăiesc cu impresia că nu...
Ținând cont de faptul că acum sun-
tem cu această pandemie de coronavi-
rus, în subunitate nu prea putem să
mâncăm, pentru că suntem echipați în
acele combinezoane și este mai greu
să luăm masa în afara subunității.
Profităm de fiecare secundă pe care o
petrecem în subunitate ca să ne hidra-
tăm, să mâncăm, să ne tragem sufletul
și să ne refacem capacitatea fizică de
intervenție. Dat fiind că lucrăm 24 de
ore cu 48, nu avem minute de pauză...
Câte cazuri de persoane infectate
cu COVID-19 ai avut până acum și
ce simți în momentul în care trebuie
să iei un pacient cu izoleta? Impac-
tul psihologic, cel puțin în rândul
populației, este uriaș...
De o lună de zile, de când a debutat
această pandemie și aici, la București,
motocicletele au fost scoase din
intervenție și am început să acționăm
pe aceste mașini de transport persoa-
ne cu COVID. Cazuri sunt multe,
pentru că mergem la pacienți
confirmați și trebuie să îi luăm de la
domiciliu, cu sau fără izoletă. Mai
avem și pacienții care au dializă. Iar la
dializă nu putem să luăm un singur
pacient, fiindcă este mașină de trans-
port victime multiple și putem să bă-
găm și câte 5-6 pacienți în acea mașină
și să-i transportăm la dializă. Noi în
acest moment mergem numai la
pacienți confirmați cu coronavirus și
pot fi și 10 pe tură. Sigur, sunt și
ambulanțe care merg la cazuri norma-
le. Dacă există suspiciuni că pacientul
ar fi infectat sau că ar fi intrat în con-
tact cu persoane bolnave venite de
prin străinătate, atunci ni se spune pe
stație să ne echipăm corespunzător și
să mergem la caz. Eu în acest moment
mă ocup strict de persoane cu corona-
virus. Sunt pe ambulanța aceea de vic-
time multiple numită mantră sau
ATVM (Ambulanță de Transport
Victime Multiple), iar aceste mașini
25
4/22/20 7:25 PM
 Dosar special
acum merg la pacienții confirmați cu
COVID-19. Și mai avem o altă
ambulanță de terapie intensivă mobilă
care merge la pacienți critici, cronici,
care trebuie transportați de la un spi-
tal la alt spital, cu specific COVID-19.
Aceștia trebuie să meargă asistați de
medici și asistente. Și noi avem
cunoștințe medicale, ca paramedici,
dar pacienții critici, cronici merg
însoțiți de medici și asistente.
Chiar dacă, teoretic, vorbim despre
o „gripă“, în multe cazuri efectele
sunt devastatoare, așa că o să te
întreb direct: ți-e teamă? A fost vre-
un moment în care te-ai gândit că
ar fi fost bine să fii orice altceva?
Mie, ca om, îmi este teamă, inclusiv ca
salvator îmi este teamă, dar avem aces-
te costume care ne ajută foarte mult să
ne protejăm și teama mai scade.
Evident, după fiecare intervenție mer-
gem și ne decontaminăm. Atât noi, cât
și autospeciala de intervenție. Nu
m-am gândit însă niciodată să renunț!
Sunt foarte mândru de ceea ce fac și de
ceea ce am făcut până în prezent.
Cum gestionați situațiile de criză –
pacienți recalcitranți, oameni
speriați, cazuri dificile – atunci când
totul se petrece contracronometru?
Oamenii se sperie când ne văd
îmbrăcați în alb, în acele costume de
protecție, mascați. Impactul în acel
moment este puternic pentru ei. În
ceea ce privește cazurile dificile, am
avut și pacienți copii confirmați cu noul
coronavirus – 7 ani și 14 ani. Erau la
izolare la domiciliu cu mama, tatăl lor
era deja internat la Spitalul Matei Balș,
iar copiii trebuiau și ei transportați la
spital. Mama nefiind confirmată cu
COVID-19, teoretic nu ar fi putut
merge alături de ei. A fost dificil, deoa-
rece a fost necesar să luăm măsuri de
protecție a mamei pentru a putea mer-
ge alături de copiii ei la spital. Mai
mult, copiii s-au speriat de noi, dar în
cele din urmă am reușit să-i facem să
înțeleagă că eram acolo pentru binele
lor și intervenția a fost una reușită.
În ultima vreme, în pofida măsuri-
lor de prevenție, sunt multe cazuri
de cadre medicale care s-au infec-
tat... Ai colegi care au contractat
COVID-19? Cât de mari sunt riscu-
rile în cazul vostru?
Am văzut că sunt colegi care au con-
tractat virusul, dar în Detașamentul
de terapie intensivă mobilă, grupul
special de salvatori, de unde fac eu
parte, nu au fost cazuri. Am înțeles că
în Ilfov au fost pacienți din rândul
pompierilor care au fost confirmați
pozitiv cu COVID.
26
287VP018-039 Medici final.indd 26
Ștefan și soția lui,
Mădălina
Ce faci ca să te protejezi și mai ales
cum îți protejezi familia? Mai ai cura-
jul să-i îmbrățișezi pe cei dragi când
ajungi acasă sau păstrați distanța?
Este o lună de zile de când am rămas
singur. Soția a plecat de acasă, pentru că
are și ea probleme, imunitate scăzută, și
am luat împreună decizia să meargă la
părinții ei, unde are o curte, aer curat...
Singura mea companie este un papagal,
el ce mai cântă pe aici și mă mai
înveselește. Cu soția țin legătura prin in-
termediul WhatsApp, video, telefon.
Ce îți lipsește cel mai mult în aceas-
tă perioadă?
Cel mai mult în acest moment îmi
lipsește soția. Îmi aduc aminte de mo-
mentele acelea când veneam acasă,
deschidea ușa, mă lua în brațe, mă să-
ruta. Mai erau zile în care veneam și
găseam micul dejun pregătit, soția mă
aștepta să-l savurăm împreună. Acum
intru, văd casa goală, masa goală, tre-
buie să fac totul singur.
Ca să schimbăm puțin registrul, o
să te rog să îmi povestești o istori-
oară amuzantă de la job. Bănuiesc
că aveți tot felul de pacienți sau,
după o zi solicitantă de muncă, mai
faceți și câte-o glumă între voi, co-
legii, pentru a vă destinde...
Aici, unde lucrez eu, suntem o familie
foarte unită și, ca să depășim momen-
tele grele prin care trecem, facem dife-
rite activități – cântăm la chitară, ju-
căm tenis. În ceea ce privește
întâmplările amuzante, sunt destule,
mai ales când duci pacientul la spital și
el pleacă înaintea ta, în timp ce tu ră-
mâi acolo să completezi hârtii. (râde)
Sau când mergem la pacienții cu eti-
lism acut... Sunt unii care se răzgân-
desc pe drum și vor să coboare. Eu,
unul, am fost cu motocicleta de trei ori
la rând la același pacient, numai că
era în locații diferite. A luat tramvaiul
și a mai mers trei stații. L-a găsit un
bun samaritean, care a sunat la 112
spunând că este vorba despre o per-
soană inconștientă. E și nu e amu-
zant... Noi avem motociclete, dar poa-
te în acel moment se ducea acolo o
ambulanță, în timp ce altcineva avea
cu adevărat nevoie de ajutor.
Ce sfat i-ai da tu copilului tău dacă
și-ar dori să îmbrățișeze această
meserie? Nu e un secret pentru ni-
meni că toți puștii vor să devină Su-
perman când se fac mari.
Tuturor copiilor le plac mașinile de
pompieri, sunt mari, roșii, salvează
vieți. (zâmbește) Sfatul meu este să-și
ducă visul la bun sfârșit. Eu, ca părin-
te, cu mare drag l-aș îndruma să facă
această meserie. Înainte, eu nu am fost
pompier, lucram ca sudor, după care,
în 2004-2005, am făcut armata la
Pompieri și m-am îndrăgostit de
această meserie. Am terminat cu grad
superior, iar în 2006 s-a dat drumul la
angajări la Pompieri. Am renunțat la
jobul meu și, din octombrie 2006,
m-am angajat la Pompieri. În 2007,
am fost la cursul SMURD, la Târgu
Mureș. Sunt pompier paramedic. Știi,
eu stau peste drum de Spitalul
Badgasar-Arseni. În copilărie, când
aterizau elicopterele, știam că vine
Arafat. Iar mama – Dumnezeu s-o ier-
te! –, știa că eu voi fugi, așa, desculț, și
mă voi sui pe gard să văd elicopterele,
să-l văd pe Arafat, să văd SMURD-ul.
A fost visul meu. Un vis împlinit!
Care este primul lucru pe care îl vei
face după ce vom depăși pandemia
de coronavirus?
Sincer, în afară de faptul că abia aștept
să mă întâlnesc cu soția, să petrecem
timp împreună și să încercăm să refa-
cem această distanță, să mergem prin
diferite locuri împreună, aș vrea să mă
duc la pescuit. (râde) Să stau trei nopți
pe baltă și să mă recreez.
În final, o să te rog să le transmiți
un mesaj cititorilor noștri, colegilor
tăi, tuturor oamenilor importanți
din viața ta.
Îi rog frumos să ia în serios această
pandemie de coronavirus, să țină cont
de mesajele pe care le transmit
autoritățile, să se spele pe mâini, să
aibă grijă de igiena personală și îm-
preună vom fi mai puternici. Să stea
în casă dacă le pasă de noi, cei aflați în
linia întâi, pentru că numai așa putem
să stopăm această pandemie! n
4/22/20 7:25 PM
 „Sper să învățăm din
această EXPERIENȚĂ“
Aprilie, 2020. „Matei Balș“ este cartierul general
al luptei împotriva COVID-19. Se lucrează
contracronometru, dar, paradoxal, zâmbetul de
pe chipul doctorului Adrian Marinescu nu lasă
să se citească oboseala și nici îngrijorarea, deși
se află într-un „teatru de război“ în care inamicul
este unul nevăzut... Și, cumva, reușește să ne
insufle și nouă speranța că, în curând, vom
D
vedea luminița de la capătul tunelului.
OANA PANTAZI Foto: ARHIVA PERSONALĂ
Domnule doctor, lucrați la Institutul
Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr.
Matei Balș“. Pe scurt, vă aflați în linia I
în lupta împotriva COVID-19. Ce s-a
schimbat în ultima lună în viața dvs.?
Pandemia de SARS-CoV-2 reprezintă o
situație prin care nu a trecut nimeni dintre
cei care sunt în viață și foarte probabil că
nu vom mai trece. La început, nu ne-am
gândit că lucrurile vor lua amploare.
Ultimele șase săptămâni au fost intense
pentru noi, toți cei care lucrăm în institut;
deși am mai trecut prin situații grele cu
epidemiile de gripă etc., această perioadă
a fost solicitantă și am fost nevoiți să apli-
căm noi circuite de siguranță, să avem o
abordare preventivă în situația dată.
Câte cazuri de pacienți depistați pozi-
tiv cu coronavirus ați avut până acum
și cum ați gestionat situația?
Institutul „Matei Balș“ este dedicat tratării
pacienților COVID-19, iar în acest moment
este aproape plin (n. red. interviul a fost făcut
pe 20 aprilie), și mă refer la toate secțiile, in-
clusiv Terapia intensivă. Situația este gestio-
nată corect, cu calm, fiecare știe ce are de
făcut și urmează procedurile stabilite.
Care au fost cele mai dificile momente
pe care le-ați traversat până în clipa
de față?
Consider că momente dificile există rela-
tiv frecvent pentru un medic și că este im-
portant să le trecem cu bine. O situație ca
287VP018-039 Medici final.indd 27
cea de acum mă îngrijorează în mod cert,
dar rămân optimist; este adevărat că opti-
mismul trebuie să se bazeze pe realitățile
din teren și că este necesară o adaptare
permanentă în dinamică.
A fost vreo clipă în care v-ați simțit
depășit de situație, în care ați vrut să
renunțați?
Noi, la „Balș“, avem o situație privilegiată,
în sensul în care avem tot ceea ce ne trebu-
ie. Mă refer la echipamentele de protecție,
la soluțiile dezinfectante, medicamente,
logistică etc. Mă consider o persoană echi-
librată și încerc să rezolv o situație dificilă
ca cea de acum prin lucruri punctuale, cu
răbdare. Este motivul pentru care nu mă
las depășit de o astfel de situație.
Dacă ați fi nevoit să alegeți, într-o
situație de viață și de moarte – au fost
cazuri în Italia, unde, din cauza lipsei
de aparatură medicală, au fost lăsați
să moară pacienții în vârstă –, ce deci-
zie ați lua?
Îmi doresc din tot sufletul să nu ajung să
fie necesară o astfel de alegere. Dacă s-ar
întâmpla, aș încerca să aleg cea mai bună
variantă, împreună cu echipa din care fac
parte, legat de fiecare situație în parte.
Pentru noi toți este o premieră ceea ce
se întâmplă, dar sunt convinsă că
dumneavoastră v-ați mai confruntat
cu situații de criză despre care
populația nici nu a aflat. Puteți să ne
dați un exemplu?
Aș putea da mai multe exemple de situații
grele prin care am trecut; sunt medic
infecționist și, din păcate, microorganis-
Dr. Adrian MARINESCU
(medic primar,
Institutul Național de Boli
Infecțioase „Matei Balș“)
mele ne dau de multe ori bătăi de cap. Mă
refer la epidemiile de gripă din sezonul
rece, și știți că au fost câțiva ani grei, cu
multe cazuri severe. De asemenea, au fost
meningitele West Nile, SARS1 și exem-
plele pot continua. Astfel, am căpătat
experiență în rezolvarea acestor situații.
Ca medic, trebuie să vă faceți datoria,
însă a existat până acum un moment
în care v-a fost realmente teamă că o
să vă îmbolnăviți și că ați putea să
duceți boala și acasă?
Când am ales meseria de medic, am por-
nit de la ideea că nu există teamă sau frică;
ar fi un singur pas până la panică, și aceas-
ta ne-ar face să greșim. O situație grea mă
îngrijorează, mă pune în gardă și mă face
să reacționez prin cele mai bune măsuri.
Oricum în spitalul de boli infecțioase îmi
iau mereu măsuri de prevenție, tocmai
pentru a nu mă îmbolnăvi. Lucrez din
2002 în „Matei Balș“ și, din fericire, nu am
fost bolnav vreodată, asta în condițiile în
care m-am vaccinat mereu la timp cu tot
ce a fost necesar. Dacă vorbim punctual
despre coronavirus, îmi iau toate măsurile
necesare pentru a mă proteja eu și pentru
a-i proteja pe cei din familie. Fac men-
țiunea importantă că nu m-am întâlnit cu
părinții mei, care sunt în vârstă, de la înce-
putul pandemiei, tocmai pentru a-i prote-
ja. Le-am dus cele necesare în această pe-
rioadă, dar m-am oprit la intrarea în casă.
Și dacă tot am adus vorba despre fa-
milie, acasă mai ajungeți? Mai aveți
timp și de altceva?
Încerc să găsesc un echilibru în ceea ce
27
4/22/20 7:25 PM
 Dosar special
fac, chiar în condiții de pandemie.  Așa
cum este corect pentru o contaminare re-
dusă, noi lucrăm la „Matei Balș“ în ture
prin rotație, facem gărzi, consultații. Este
un program solicitant și recunosc că, în
această perioadă, toate gândurile sunt le-
gate de această situație cu coronavirusul.
Cum vă protejați și cum îi protejați în
aceste momente pe cei dragi? Care a
fost primul sfat pe care li l-ați dat?
Așa cum spuneam mai devreme, mă prote-
jez în primul rând pe mine, în ideea de a
nu-i îmbolnăvi pe alții; le dau celor din fa-
milie sfaturile necesare bazate pe informații.
Știu că nu există boli, ci bolnavi, dar...
este un numitor comun al cazurilor de
coronavirus? Care este greșeala cea
mai frecventă pe care o fac cei care
contractează virusul?
Când ne referim la infectarea cu SARS-
CoV-2, sunt căile de transmitere pe care
le cunoaștem. Dacă măsurile de prevenție
nu sunt urmate corect, există în orice mo-
ment acest risc. Cel mai frecvent este con-
tactul prelungit cu o persoană bolnavă.  sfat i-ați da acum unui tânăr care vrea
Pe o scară de la 1 la 10, cât de vulne-
rabili vom ieși din această pandemie?
Să fie acesta doar începutul?
Trebuie să avem o gândire optimistă și re-
alistă în același timp. Vom ieși cu bine din
această pandemie, dar va fi o perioadă în
care vom fi vulnerabili din punct de vedere
psihologic și economic. Sper să învățăm
din această experiență, măsurile de igienă
și distanțarea față de persoanele cu simpto-
matologie respiratorie să ne intre în rutină.
Infecția cu noul coronavirus va continua la
o intensitate redusă și în toamnă. Când va
veni sezonul rece, vom avea, probabil, un
nou val de îmbolnăviri; depinde de noi să
fim pregătiți în acest sens.
Ce ați simțit când ați înregistrat primul
caz de bolnav care s-a vindecat de co-
ronavirus?
În viața de medic, orice pacient care se
vindecă reprezintă un motiv de bucurie.
Mai ales în cazul unui virus despre care
știm puține lucruri, orice vindecare re-
prezintă un pas important în rezolvarea
situației.
Într-o logică firească, o să vă întreb ce
v-a determinat să vă alegeți această
profesie. Ce v-a atras la Medicină și ce
să devină medic?
Mi-am dorit să fiu medic încă de când
eram mic, părinții m-au susținut și m-au
încurajat. Gândul că pot să îi ajut pe oa-
meni și exact acele vindecări despre care
vorbeam mai devreme m-au făcut să
aleg Medicina. Pe un tânăr l-aș încuraja
să fie perseverent și să aibă răbdare; ca-
riera de medic se construiește în timp și
necesită sacrificii.
Care este cel mai mare sacrificiu pe
care l-ați făcut de dragul Medicinei?
Aveți vreun regret? Poate sunt laturi
ale vieții dumneavoastă care au avut
de suferit...
Nu am niciun regret, pentru că întot-
deauna mi-am dorit să fiu medic și am
considerat că sacrificiile făcute pe parcurs
au fost necesare.
Ce ar fi fost Adrian Marinescu dacă nu
ar fi fost medic?
Dacă nu ar fi fost medic, ar fi făcut oricum
Medicina. (râde)
Ce mesaj le transmiteți celor care vă
citesc acum?
Să rămânem sănătoși, indiferent dacă
este greu acum, să ne gândim că măsu-
rile restrictive de acum ne vor face să
vedem mai repede luminița de la capă-
tul tunelului. Această pandemie ne-a
învățat să fim mai solidari, să ne ajutăm
unii pe alții și, totodată, am învățat să ne
ferim de bolile infecțioase. n

„Lupt cu demnitate și onoare.

ROMÂNIA este casa mea“
Are doar 25 de ani și o determinare ce ar putea muta și munții din loc.
Roxana Nica este asistent medical la Serviciul de Urgență al Spitalului
Județean Focșani și, în calitate de cadru medical din linia întâi, afirmă sus și
tare că frica o macină, dar că aceasta pălește în
fața vocației sale. „Meseria m-a ales pe mine“ –
spune Roxana, mândră și convinsă încă de pe

L
acum că va ieși la pensie dintr-un spital românesc.
DANA ENACHE Foto: ARHIVA PERSONALĂ

Așa este. Ultima lună a fost una în

Lucrezi ca asistent medical la Ser-
viciul de Urgență al Spitalului
Județean Focșani. Cum a fost ulti-
ma lună, pentru tine? Postarea ta,
Roxana NICA în care ai scris că simți că mergi pe
(asistent medical la Serviciul front, m-a făcut să plâng...
de Urgență al Spitalului
Județean Focșani)
care, atât eu, cât și colegii mei, am în-
cercat să ne adaptăm situației actuale.
Nu este vorba despre suprasolicitare
fizică sau de altă natură, pentru că noi
suntem obișnuiți cu gărzile grele, cu
flux foarte mare de pacienți. Este vor-
ba despre faptul că lucrăm în incerti-
tudine, luptăm, dar nu știm cu cine 
împotriva unui inamic invizibil, care
este capabil să ne atace și pe noi.

287VP018-039 Medici final.indd 28 4/22/20 7:25 PM


Într-adevăr, am zis că plec pe front și
am simțit asta până în mijlocul inimii.
Sunt multe cazuri de COVID-19 în
spitalul în care lucrezi... Bănuiesc
că trăiești zilnic cu teamă. Spu-
ne-mi ce te îmbărbătează și ce te
motivează să mergi zilnic la servi-
ciu, știind riscurile la care te expui.
Este adevărat că îți trebuie curaj și aș
minți să spun că nu mi-e teamă. Îmi
este, atât pentru mine, cât și pentru
ceilalți, dar cred cu tărie că meseria
ne-a ales pe noi, și nu invers. Cineva
trebuie să fie acolo, să lupte cu demni-
tate și onoare, indiferent de război.
Cum decurge o zi de muncă, pentru
tine? Câte ore stai la serviciu? Mai
ai timp să mănânci, să bei apă?
O zi de muncă înseamnă 12 ore, aces-
tea fiind zile sau nopți. Dacă, până
acum, abia aveam timp să mănânc un
covrig pe fugă și să beau un pahar cu
apă, în perioada aceasta evit mânca-
rea, beau apă cât să subzist și încerc să
evit, pe cât posibil, să întreprind
acțiuni care să necesite dusul mâinii
către zona feței.
Care a fost cel mai greu moment,
pentru tine, de când a început epi-
demia COVID?
Multe au fost momentele grele, dar
cred că cel mai greu a fost când am
auzit de primul coleg testat pozitiv.
Mi-am dat atunci seama că virusul
COVID-19 e acolo, printre noi.
Cum te protejezi? Ce măsuri de
protecție îți iei la serviciu?
Încerc să-mi acopăr cât de bine pot
fața, în primul rând. Este de prisos să
spun despre spălatul mâinilor, întrucât
de cele mai multe ori plec acasă cu
răni, la propriu. Eu și colegii mei pur-
287VP018-039 Medici final.indd 29
tăm echipamente de protecție, care nu
sunt extraordinare, dar, așa cum sunt,
sunt mai bune decât nimic. Luptăm
cu ceea ce avem.
Dar acasă? Cum ne sfătuiești și pe
noi să ne protejăm?
Deși pare greu de înțeles, cea mai
bună protecție împotriva coronaviru-
sului este chiar statul în casă. Este bine
ca fiecare să aibă la ușă un preș pe
care să se pulverizeze zilnic clor sau
alte substanțe recomandate de
specialiști. Să ne spălăm bine mâinile
cu apă și săpun imediat după ce am
intrat în casă. Dezinfectăm telefon,
portofel, poșetă și toate obiectele cu
care intrăm în casă.
Ai interacționat cu pacienți care au
COVID?
Având corturile pentru triaj epidemio-
logic în curtea spitalului, pacienții sunt
triați acolo. Astfel, în UPU nu intră
cazuri confirmate decât dacă au pato-
logii asociate sau dacă problemele vi-
zează aria de traumatologie. Pacienții
intră în UPU având alte probleme,
una dintre ele putând fi și COVID-19,
iar noi rezolvăm partea de urgență.
Așadar, este posibil să fi îngrijit astfel
de pacienți și să nu știu încă.
Mi-ai spus că lucrezi aici de 3 ani și
că îți place foarte mult... Cum de
ți-ai ales această meserie?
Așa este. Sunt mai bine de 3 ani de
când lucrez în cadrul UPU-SMURD,
Focșani. Cum am spus și mai înainte,
nu eu mi-am ales meseria, ci ea m-a
ales pe mine. Am știut dintotdeauna
că nu sunt născută pentru o viață co-
modă în ceea ce privește munca. Îmi
place urgența pentru că te responsabi-
lizează, te maturizează și te forțează să
devii din ce în ce mai bun. Nu am mai
lucrat în altă parte. Imediat după ter-
minarea școlii, m-am alăturat echipei
UPU-SMURD.
Te-ai gândit vreodată să renunți?
Sau să pleci din țară?
Au fost mai multe momente în care
am fost dezamăgită și în care m-am
lovit de lucruri care m-au revoltat.
Dar asta este altă discuție. Nu m-am
gândit nicio secundă să plec. România
este țara mea! România este casa mea!
Care este condiția medicului, în Ro-
mânia, în opinia ta?
Sincer, acesta este un subiect destul de
dureros pentru mine. Zilnic, privesc și
ascult tot felul de oameni și părerile
dumnealor despre medici. Cele mai
multe dintre ele mă indignează și mă
întristează profund. Nu știu alții, dar,
personal, am avut onoarea și norocul
sa lucrez cu doctori OAMENI, de o
sensibilitate aparte. Nu pot să nu vor-
besc aici despre dna dr. Monica
Dragomir, despre dl dr. Robert Andrei,
despre dl dr. Alexandru Vrabie, despre
colega mea Aurelia și aș putea face o
listă mare cât inimile dumnealor. Cred
că, în România, medicii nu sunt
respectați așa cum ar trebui. Nu le sunt
respectate gărzile de câte 30 de ore și
faptul că stau în spitale mai mult decât
acasă. Că își văd acum copiii prin geam
sau în fotografii. România va realiza
valoarea acestora prea târziu sau, poa-
te, niciodată!
Ești foarte tânără, la început de ca-
rieră... Cum îți vezi viitorul?
Nu m-am gândit atât de aplicat cum
îmi văd viitorul îndepărtat, ca asisten-
tă medicală, dar știu că viitorul apro-
piat mă va găsi acolo unde îmi este
locul, și anume în linia întâi.
La final, te rog să transmiți un me-
saj, către cine vrei tu...
Aș dori să transmit profunde mulțumiri.
În primul rând, le mulțumesc părinților
mei. Îi mulțumesc mamei mele, că m-a
crescut frumos și demn și că stă cuminte
în casă și mă așteaptă, deși nu știe pentru
cât timp. Mulțumesc familiei mele de la
UPU pentru sacrificiile lor deosebite.
Mulțumesc familiei mele de la ISU
Vrancea, paramedicilor, pentru zecile
de decontaminări la care se supun zil-
nic. Nu e ușor să fii decontaminat
după fiecare pacient transportat și să
rămâi drept 24 de ore. Substanțele
sunt extrem de periculoase.
Mulțumesc SAJ Vrancea, Poliție,
Jandarmerie, Armată și tuturor celor
care, alături de noi, luptă în acest răz-
boi. Și nu în ultimul rând, le mulțumesc
oamenilor, care au înțeles mesajul
nostru și au rămas în case. Împreună
vom reuși! n
29
4/22/20 7:25 PM
 Dosar special

„Fiecare om care se PIERDE

rupe INIMA cuiva, indiferent
dacă are 20 sau 90 de ani...“
Prof. Dr. Diana
Cimpoeşu, coordona-
tor SMURD Iaşi, a fost
cea care a ajutat la re-
deschiderea Unității
de Primiri Urgențe a
Spitalului Județean de
Urgență din Suceava,
după izbucnirea foca-
rului. Acele zile de fie-
re, alături de progra-
mul infernal de muncă
și suferința celor din
jur, și-au pus amprenta
asupra sa, însă nu au
doborât-o. Diana
Cimpoeșu este unul
dintre cei mai puter-
nici, dar și cei mai em-
Prof. Dr. Diana CIMPOEȘU

patici medici pe care
i-am întâlnit și care nu
s-a ferit să ne mărturi-
sească faptul că a
plâns de mai multe ori
în această perioadă de
coșmar. Uneori de du-
rere, alteori de frică, al-
teori de revoltă...
OANA POPOIAG Foto: AGERPRES
C
(coordonator UPU-SMURD Iași)
Cum stați în acest moment cu starea
de spirit, de sănătate, cu energia?
Cu sănătatea sunt bine, cu energia
sunt încă bine, dar nu sută la sută, am
mai pierdut din energia mea obișnuită,
încerc să mi-o refac.
Dar aveți cum să vă refaceți ener-
gia în contextul dat? Cum arată
programul dumneavoastră zilnic în
plină pandamie?
Începe și sfârșește cu multe telefoane,
între aceste telefoane sunt videocon-
ferințe și ședințe, raport de gardă,
pacienți pe care îi văd, drumuri la

30

287VP018-039 Medici final.indd 30 4/22/20 7:25 PM

 Suceava și înapoi. De asemenea, am
intervenții în mass-media în care în-
cerc să arăt că se poate, că putem
supraviețui și putem munci chiar dacă
suntem copleșiți de greutatea situației.
Câte ore munciți pe zi?
Lucrez între 16 și 20 de ore pe zi.
Având în vedere că sunteți în linia
întâi, cum vă feriți de pericol?
Cu echipament, cu măști, cu bonete...
avem echipamente. Eu nu am intrat
foarte des în combinezon, fiind res-
ponsabilă mai mult cu partea de coor-
donare, dar au fost câteva situații în
care a trebuit să mă îmbrac și eu în
combinezon. În rest, avem mănuși,
măști, bonete, halat chirurgical, așa
vedem pacienții în aceste momente.
Dar când ajungeți acasă cum
procedați, ce „ritual“ urmați când
intrați pe ușă?
Îmi scot masca, apoi îmi scot hainele.
Sunt haine care rămân izolate timp de
o zi, care nu pot fi spălate zilnic, sunt
haine pe care le pun la spălat, în timp
ce port altele, desigur. Îmi spăl
încălțămintea, mă spăl din nou pe
mâini. Telefonul meu e destul de încle-
iat, câteodată mai e spălat cu apă și cu
săpun, câteodată e încleiat în dezinfec-
tant, așa încât nu întotdeauna merge
bine. Ajunsă acasă, încep să vorbesc la
telefon, după care mă urc din nou în
mașină. Fie mă duce la muncă soțul
meu, fie vine șoferul și mă ia. Eu nu
conduc, am carnet, dar nu conduc.
Deci familia vă mai vede la față din
când în când.
Da, mă vede, printre picături. Tatăl
meu nu m-a mai văzut de ceva vreme,
pentru că el intră în categoria celor de
75 de ani, așa că, deși e în Iași, vorbim
mai mult la telefon. Nici pe socrii mei,
care ne trimit mâncare, nu i-am mai
văzut. Ei sunt responsabili cu mânca-
rea sănătoasă, au grijă să consumăm
ciorbiță, mâncare românească în fie-
care zi. Se duce soțul meu la ei, o pre-
ia, o aduce acasă.
Cum percepeți acum, privind în
urmă, săptâmâna petrecută la Su-
ceava, unde ați ajutat la redeschi-
derea Unității de Primiri Urgențe a
Spitalului Județean de Urgență,
după izbucnirea focarului?
A mers o echipă, o parte dintre doc-
tori au ales să stea acolo, în pensiunea
și hotelul oferite, o parte, ca și mine,
au ales să facă naveta. Am perceput
intens acea săptămână. Vedeam că
foștii mei rezidenți, colegii noștri de
acolo, au fost în autoizolare sau unii
au fost chiar bolnavi și nu au putut lu-
cra. Cu toții sunt bine în acest mo-
ment, au revenit din autoizolare. A
287VP018-039 Medici final.indd 31
fost dificil pentru că, evident, am in-
trat într-o casă nouă, pe care o
cunoșteam mult mai puțin decât casa
noastră. Am lucrat acolo cu ceva spri-
jin de la Fălticeni și de la ISU Suceava.
Ne-a fost greu, mai ales că nu puteam
colabora cu Spitalul Suceava, trebuia
să colaborăm cu Spitalul Rădăuți sau
cu spitale din Iași. Aș sta și mai bine cu
moralul dacă nu aș auzi în fiecare zi în
jurul meu, în zona medicală, motivații
de refuz de pacienți, cu care trebuie să
mă lupt tot timpul. Din diverse un-
ghiuri vin aceste motivații cum că „nu
se poate“. Încerc de fiecare dată să gă-
sesc soluții, să le arăt altor colegi că se
poate. Uneori, stilul meu e de a fi diplo-
mată, de a argumenta, de a încerca să
rezolv, de a bate mereu la porți, chiar
dacă sunt închise. Sunt și momente în
care pun problema un pic mai acid, în
sensul că spun: „Deci numai noi mun-
cim, numai noi la UPU, numai noi la
SMURD, numai noi trebuie să trans-
portăm pacienții, să îi ținem la noi, voi
ziceți că „să vedem“. Și-n momentul
acela apelez la o altă tehnică de a nego-
cia, una nefolosită în timp de pace, dar
folosită în timp de război. Una nu sută
la sută bazată doar pe pozitiv. Apelez la
sentimente în aspecte profesionale.
Care a fost cel mai sensibil moment
pentru dumneavoastră de la înce-
putul pandemiei și până acum?
Au fost trei momente dificile. A fost
ziua de luni, 23 martie, când am fost
prima dată la Suceava. Când m-am în-
tors de acolo am plâns, mi se părea că
nu o să găsim soluții pentru Suceava,
că lumea acolo nu vrea să pună cap la
cap lucrurile ca să meargă bine sau nu
știe, de fapt, cum să facă asta. Mă gân-
deam că va fi foarte greu să găsim căile
prin care să punem lucrurile cap la cap
și prin care ei să ajungă să lupte împre-
ună cu noi, să dorească și ei să meargă
lucrurile bine, separat de ajutorul venit
din exterior. A mai fost o duminică, zi
când am vorbit cu colegii de la ATI și
am aflat că două colege din alt centru
universitar sunt într-o stare foarte gra-
vă și că au ajuns ele, în calitate de ATI-
iste, pacienți în ATI. Atunci mi-am dat
seama clar că și nouă ni se poate întâm-
pla. Știam, vorbisem cu colegii de la
Suceava afectați, dar ei erau într-o sta-
re de sănătate destul de bună, chiar
daca erau COVID pozitiv, chiar dacă
erau sub tratament. Colegii de la
Suceava cu care am vorbit din prima zi
au păstrat un tonus fizic și psihic bun.
În schimb, când am aflat că niște colegi
din ATI dintr-un alt centru universitar
sunt în stare gravă și sunt pacienți în
ATI, atunci mi-au dat lacrimile.
Mi-am dat seama că oricare dintre noi,
mai ales cei din specialitățile expuse,
Urgența, ATI, boli infecțioase, putem
ajunge oricând într-o stare gravă. Un
lucru pe care îl conștientizez, de asta
ești medic. Al treilea moment a fost
într-o zi de luni, din nou, în care, pen-
tru mulțimea de pacienți care trebuiau
ajutați parea că nu se găsește soluție,
toată lumea spunea „nu“. Aici a fost un
moment de revoltă. La celelalte au fost
momente de durere și de frică.
Asta voiam să vă întreb, cum ați
gestionat frica, v-ați temut să nu vă
infectați?
Nu mi-e frică, am conștiința că mi se
poate întâmpla oricând să ajung în
stare gravă, mă protejez, încerc din
răsputeri să gândesc pozitiv. Cu toate
acestea, evident, mă gândesc că mi se
poate întâmpla și mie.
Din ce vedeți în lupta din linia întâi,
credeți că avem șanse la o vară
normală?
Da! Eu cred că da. Fac parte dintre cei
optimiști și cred că vara ne va găsi, la
nivel de populație, într-o stare de să-
nătate mult mai bună, dar, din păcate,
cu niște pierderi. Mă gândesc că fieca-
re om care se pierde rupe inima cuiva.
Toți sunt ai cuiva, toți sunt iubiți de
cineva, indiferent dacă au 20 sau 90
de ani.
Empatia nu cred că face ca lucrurile
să fie mai ușoare pentru dumnea-
voastră în astfel de momente grele.
Nu îmi e ușor deloc, dar trebuie în
același timp să îi susțin pe toți ai mei,
și atunci trebuie să merg mai departe.
Dumnezeu ne-a lăsat pe lumea asta să
facem un lucru, trebuie să ne îndepli-
nim datoria.
În acest caz, de medicii care au de-
misionat ce puteți spune?
Eu nu-i înțeleg, mă gândesc că e o
problemă acolo, fie n-au înteles foarte
bine situația, fie nu li s-a explicat, nu li
s-a comunicat. Nu știu care sunt
rațiunile, poate fiecare caz trebuie
analizat în parte, nu pot să-i judec.
Cred că fiecare are rațiunea lui și cred
că fiecare situație poate fi rezolvată,
deoarece, prin comunicare, depășești
și frica.
La dumneavoastră în spital care
este starea de spirit?
E diversă. În Urgență sunt luptători cu
toții. Unii sunt încrezători că nu li se
poate întâmpla nimic, și asta e o atitu-
dine până la urmă protectivă, dacă nu
ești indiferent, dacă tu crezi că va fi
bine. Alții sunt foarte panicați și văd în
orice contact cu orice pacient un posi-
bil suspect, chiar dacă e departe de
orice suspiciune câteodată. n
31
4/22/20 7:25 PM
 Dosar special

„Cea mai mare ACHIZIŢIE în

vremuri dificile ca acestea este
OMUL. Omul bun şi săritor!“
Dr. Felix GEORGESCU
Mulți ne putem imagina cum arată un spi-
tal de provincie din România ultimilor ani.
Cei mai mulți am aflat condiția reală a spita-
lelor din țară de când a izbucnit epidemia
COVID-19. În acest context tragic, unii din-
tre medici au ales să spună „Stop joc!“, alții
– „Fă Rai din ce ai!“. Și iată că, sute de tele-
foane mai târziu, nopți nedormite și zero
timp alături de familie, Raiul pe care dr. Felix
Georgescu l-a visat pentru micii săi pacienți
prinde contur, iar colegii săi au echipamen-
tele necesare pentru a salva vieți.

T
(medic pediatru la
Spitalul Municipal Moreni) GABRIELA DUMBA Foto: ARHIVA PERSONALĂ

Care este funcţia dumneavoastră
acum şi de cât timp o ocupaţi?
Acum sunt medic pediatru la Spitalul
Municipal Moreni. Am fost rezident la
Spitalul Clinic de Copii Brașov și am cola-
borat cu Spitalul Orășenesc Pucioasa.
Am făcut doi ani de rezidențiat ca medic
de familie, dar apoi am ales Pediatria și
am colaborat cu Spitalul din Moreni. Am
decis să rămân aici pentru că era nevoie
de mine și simt că pot schimba secția de
aici, să fie una modern echipată. Și deja
simt că visul meu se împlinește. Asociația
„La primul bebe“ renovează secția, am
făcut campanie specială pentru secția
mea, numită „#VremOM“. În curând,
secția de pediatrie a spitalului din Moreni
va fi cea mai frumoasă din județ și una
dintre cele mai frumoase văzute de mine
în țară. Le voi fi veșnic recunoscător
Atenei Boca și miilor de mame care m-au
ajutat să-mi îndeplinesc visul!
Am făcut și eu, pe pagina mea de
Facebook, o campanie de strângere de
fonduri pentru spital, „Vrem să vă tratăm
copiii în siguranță!“, pentru că aveam
mare nevoie de echipamente de protecție,
dezinfectanți și nu am vrut să așteptăm să
ni se dea. Nu era timp pentru asta. M-am
gândit că trebuie să ne mobilizăm rapid și
să facem tot ce ne stă în putință să ieșim cu
bine din situația asta grea!
Ce v-a determinat să alegeţi această
meserie? Pe Facebook aveţi drept
motto: „Cei mai frumoşi pacienţi pe
care îi poate avea un doctor sunt
copiii“. Aţi simţit dintotdeauna că vreţi
să ajutaţi copiii?
Mi-am dorit dintotdeauna să ajung me-
dic, de când eram copil. Iubesc copiii și
cred că orice medic pediatru ar trebui să
simtă acest lucru. Nu este o specialitate
uşoară, copiii pot avea aproape toate afec-
ţiunile adulţilor, ba chiar unele în plus.
Copiii nu spun ce îi doare, cum îi doare,
când îi doare. Este greu de diagnosticat
un copil, dar ce alţi pacienţi mai frumoşi
poate avea un medic?! Eu am cei mai fru-
moşi pacienţi din lume!
Cum a fost ultima lună pentru dum-
neavoastră, de când a luat amploare
epidemia COVID-19?
În comparaţie cu familia mea, care stă
izolată, eu am avut o lună plină de activi-
tăţi! Pe lângă activităţile de pe secţie, am
elaborat o campanie de strângere de fon-
duri folosind toate canalele accesibile mie
ca simplu medic, simplu om. Am început
o campanie de donaţii pe Facebook, așa
cum spuneam, mai întâi fără sprijinul
centrului de strângere de fonduri
Facebook, apoi am reuşit să accesez şi
această ramură. Am trimis zeci de e-mail-
uri către diferite companii, firme mai
mari sau mai mici. Am o relaţie foarte
apropiată cu părinţii copiilor pe care îi
tratez, am o bună comunicare online cu
mamele din grupurile de mămici din
Dâmboviţa, răspund la toate mesajele
primite pe Facebook când timpul îmi
permite. Cu ajutorul Asociaţiei „La pri-
mul bebe“ renovăm secţia de pediatrie a
spitalului din Moreni. Toate aceste lu-

32

287VP018-039 Medici final.indd 32 4/22/20 7:25 PM

 cruri au făcut ca părinţii, comunitatea să
aibă încredere în demersurile mele şi fie-
care a ajutat cu ce a putut în aceste mo-
mente dificile pentru toată lumea.
Dincolo de treaba mea ca medic, de când
a izbucnit epidemia scriu zilnic zeci de
mailuri, dau comenzi, urmăresc livrările
de produse, refac necesarul, iau legătura
cu partenerii de comunicare. Din păcate,
am alocat mai puţin timp copilului meu şi
familiei decât meritau, aşa că mă strădu-
iesc în fiecare zi să trăim momente linişti-
te şi frumoase.
Care sunt cele mai grele momente
prin care aţi trecut de când a izbucnit
epidemia?
Grija faţă de cei dragi! Fiecare avem pă-
rinţi bolnavi, copii... În fiecare zi mă gân-
desc că, atunci când ajung acasă, pot fi
purtător (de COVID-19) asimptomatic şi
că îmi voi infecta familia. O altă perioadă
foarte dificilă a fost când unele persoane
au criticat strângerea mea de fonduri, din
diferite considerente  politice, organizato-
rice. Mesajul meu a fost unul sincer, bazat
pe realitate, dar uneori realitatea deran-
jează. Dar numai plecând de la recunoaş-
terea realităţii putem ajunge să o îmbună-
tăţim, altfel ne îmbătăm cu iluzii.
Care sunt neajunsurile cu care vă con-
fruntaţi acum şi de ce aveţi nevoie
pentru a vă face meseria în cele mai
bune condiţii?
Neajunsurile la începutul pandemiei au
fost de ordin cantitativ. Toată lumea s-a
speriat de lipsa stocurilor de echipamente
de protecţie. Acum, că aceste echipamen-
te au sosit, din donaţii, achiziţii directe ale
spitalului sau primite de la Guvern, marea
provocare cred că este reprezentată de
întocmirea şi respectarea procedurilor.
Este foarte dificil să implementezi nişte
proceduri acolo unde ele nu au fost decât
rareori respectate. Şi aici, cred eu, se înca-
drează majoritatea instituţiilor (de sănăta-
te sau nu) din România.
V-au fost întinse mâini de ajutor în pe-
rioada asta? Cui vreţi să mulţumiţi?
Toate mesajele mele încep cu „Dragi mă-
mici, tătici, bunicuţe şi bunici, dragi pi-
tici!“. A venit ajutor din partea oamenilor
obişnuiţi, oameni pe care îi cunosc sau nu.
Cred însă că principala „achiziţie“ pe care
am avut-o până acum în urma pandemiei
a fost reprezentată de oamenii de calitate
pe care i-am cunoscut! Străini cu care am
colaborat, am cerut ajutorul şi s-au grăbit
să mă ajute. Oameni din toate domeniile:
asociaţii, reprezentanţi ai unor firme, pa-
troni, mămici, tătici şi bunici. Cea mai
mare achiziţie în vremuri dificile ca aces-
tea este Omul. Omul bun şi săritor!
Cum arată o zi de muncă acum pentru
dumneavoastră? Cât de mult s-a
schimbat totul în ultima perioadă?
287VP018-039 Medici final.indd 33
Sincer, în această perioadă sunt mai mult
om de organizare, achiziţii. Nici nu ştiu
exact cum să vă explic. Am devenit un
mic om bun la toate. Consultațiile sunt în
regim de urgenţă. Puţine la număr. Dar
atunci când primesc un copilaş la Urgenţă
sunt echipat cu mască, vizieră, mănuşi.
Îmi țin respiraţia când mă uit în gâtul co-
pilului pentru că mi se abureşte viziera.
Contrar aşteptărilor, copiii sunt mai liniş-
tiţi când purtăm astfel de dispozitive.
Cred că li se pare mai interesant. Încă
avem timp și noi, ca medici, pentru mân-
care și alte nevoi, numai că există un ritual
al servitului mesei în spital, bazat pe dez-
infecţie, dezinfecţie, dezinfecţie şi frică de
contaminare.
Sunt cazuri de COVID-19 în spitalul în
care munciţi?
Maternitatea a fost desemnată Centru
Covid pentru gravidele din tot judeţul
Dâmboviţa. Până în momentul de faţă
(14.04.2020), nu există pacienţi pozitivi
internaţi în spitalul nostru.
Pe lângă atribuţiile de medic, vă stră-
duiţi să strângeţi şi fonduri pentru spi-
tal. Cum reuşiţi să faceţi faţă acestui
program extrem de încărcat?
Când vrei să ajuţi şi ştii că poţi, nu-ţi ră-
mâne decât voinţa şi lucrurile merg.
Care a fost cel mai greu moment,
pentru dumneavoastră, de când a
început epidemia COVID-19 la noi în
țară?
Atunci când am realizat că pericolul stă la
uşă şi noi nu suntem pregătiţi. Atunci am
pornit campaniile de strângere de fonduri
şi scrisorile către cei ce puteau ajuta.
Cum vă protejaţi? Ce măsuri de
protecție vă luaţi la serviciu?
Port întotdeauna masca, păstrez distanţa,
nu stau în încăperi în care sunt mai mult
de 2-3 persoane, încerc să limitez contac-
tul cu alţi colegi, mă dezinfectez foarte
des pe mâini, încerc să îi fac şi pe colegii
mei să ia măsuri similare pentru a ne pro-
teja reciproc.
Dar acasă? Cum ne sfătuiţi și pe noi
să ne protejăm?
Familia mea nu a părăsit curtea de când a
început pandemia. Eu când intru în curte
mă dezinfectez pe mâini, îmi pun haina în
cuier, apoi masca de la gură intră într-o
cutie specială unde le depozitez (nu se ştie
ce vremuri urmează şi voi fi nevoit să le
refolosesc). Intru direct la baie (am baie
separată), unde mă spăl din nou până la
cot, îmi spăl fața, mă dezinfectez, apoi mă
dezbrac de hainele purtate. Ies din baia
tăticului doctor şi dezinfectez clanţele,
apoi, pe vârfurile picioarelor, merg în cea-
laltă baie şi fac duş. Abia după aceea îmi
pup copilul şi îmi îmbrăţişez familia. Sunt
singurul membru al familiei care face şi
cumpărăturile. Facem listă pentru a limi-
ta ieşirile în oraş. Când ajung acasă, las
sacoșele la intrare, iubita mea vine apoi şi
dezinfectează totul. Ce nu se poate dezin-
fecta, ambalajele de carton spre exemplu,
sunt înlocuite cu pungi curate şi ambalaje-
le aruncate. Abia după ce fiecare produs a
fost igienizat şi dezinfectat, ele ajung în
casă. Legumele şi fructele le spălăm cu de-
tergent de vase (cele care permit acest lu-
cru) sau le clătim cu multă apă caldă.
Un sfat pentru cei care nu vor să res-
pecte îndemnul autorităţilor de a sta
în casă.
De obicei, acest gen de persoane nu ac-
ceptă sfaturile nimănui. Cred că aici tre-
buie să intervină Poliţia, Jandarmeria,
care trebuie să-şi facă treaba. În astfel
de vremuri, când oricare din noi putem
reprezenta o bombă biologică pentru
ceilalţi, trebuie luate măsurile legale ce
se impun.
V-aţi gândit vreodată să renunţaţi?
Sunt multe cadre medicale care şi-au
dat demisia în această perioadă...
Nu! Dar am colegi care suferă de boli cro-
nice grave şi o infectare cu COVID-19
poate reprezenta un hop extrem de greu
de trecut. Cred că fiecare trebuie să îşi
facă o analiză a tot ceea ce înseamnă res-
ponsabilitate faţă de pacienţi, faţă de fa-
milie şi faţă de sine însuşi şi să ia decizia
corectă. Totuşi, e greu ca un soldat care
merge cu mâinile goale la luptă să iasă în-
vingător. Sincer, nu aş vrea să fiu în locul
colegilor care tratează deja pacienţi
COVID-19, dar sunt sigur că nu aş da bir
cu fugiţii. Numai uniţi, numai repectând
regulile putem trece cu bine peste aceste
vremuri dificile. Numai urmând interesul
colectiv în defavoarea interesului personal
sau al unui grup politic putem reuşi să
avem mai puţine victime. E timp pentru
toate după ce trece pandemia! Și nu uitați
niciodată: dar din dar se face Rai! n
33
4/22/20 7:25 PM
 Dosar special

„APLAUDAȚI pentru voi, nu

pentru noi! Noi vă vrem în CASĂ!“
Când o asculți vorbind și îi cunoști poves-
tea, n-ai spune că Larisa Pustiu are doar 34
de ani. A plecat din România în urmă cu
zece ani și, chiar dacă n-a crezut vreodată
că va munci în geriatrie, în Belgia, acum nu
și-ar schimba pentru nimic jobul. La mun-
că îngrijește zeci de bătrâni, unii dintre ei
grav bolnavi, acasă trei copii mici. Are și
pacienți, și colegi infectați cu COVID-19,
dar nu s-a gândit o secundă să renunțe.
Tot ceea ce-și dorește este ca oamenii
sănătoși să stea în casă și să respecte, ast-

L
Larisa PUSTIU fel, munca infernală a cadrelor medicale.
(asistent medical în Belgia) GABRIELA DUMBA Foto: ARHIVA PERSONALĂ

Larisa, spune-mi exact, te rog, care
este funcția ta?
Sunt asistent medical de zece ani în geria-
trie, adică muncim cu persoane cu vârste
peste 65 de ani, dar și cu persoane care
suferă de anumite afecțiuni și au nevoie de
îngrijiri pe perioade scurte, recuperare,
înainte de a reveni la casa lor. Avem
pacienți cu Alzeihmer, Parkinson, cancer,
alcoolism, boli pulmonare etc. Mă ocup
de îngrijirea pacienților și sunt responsabi-
lă de zâmbetul de pe chipurile lor.
Cum ți-ai ales această meserie? Este
un job extrem de greu şi clar nu este
pentru toată lumea. Ce calități consi-
deri că trebuie să aibă un cadru medi-
cal care îngrijeşte persoane în vârstă?
Răbdare. Trebuie multă, multă răbdare.
Am plecat la 24 de ani din România, fără
să știu exact unde voi lucra. Nu aveam
idee ce înseamnă Maison de Repos et de
Soins. Și am ajuns să fiu singură cu 58 de
oameni noaptea, câte 11 ore, 14 nopți pe
lună. Un job solicitant, care m-a învățat
multe și m-a format ca asistent medical.
Viaţa mi-a ales domeniul ăsta, nu am ales
singură. Nu am vrut niciodată să lucrez
în geriatrie, voiam să lucrez în sala de
operații, mai ales că făcusem două luni de
practică în Grecia, în niște săli de operații
senzaționale. Dar viaţa avea altceva pen-
tru mine. Și acum nu aş schimba geria-
tria cu altă ramură a medicinei pentru
nimic în lume!
Cum este situația acum la locul tău de
muncă? Sunt speriați colegii tăi,
pacienții ce stare de spirit au?
Prima regulă a fost să interzicem vizitele.
A fost greu pentru pacienți să nu-și vadă
familiile. Dar directoarea a creat un
grup pe Facebook unde punem poze și
clipuri cu pacienții, iar familiile postează
mesaje video pentru ei și noi li le arătăm
apoi. Iar ergoterapeuta (n.r. ergoterapia
este o terapie ce utilizează activitatea în
vederea readaptării şi redării indepen-
denţei persoanelor care şi-au pierdut
unele abilităţi) ajută pacienții să vor-
bească pe Skype cu familiile.
Tu ești speriată? Aveți și pacienți
infectați?
Avem deja pacienți și colegi cu
COVID-19 și a început nebunia. Da,
avem pacienți infectați. Au avut febră și
am ținut sub control temperatura. Și au
avut nevoie de oxigen, iar cei cu patologii
grave au fost trimişi la spital. Din păcate,
nu avem măști îndeajuns, nici halate de
protecție, majoritatea colegilor sunt în
concediu medical, unii bolnavi, unii de
frică, din trei bucătari nu a rămas niciu-
nul. Din opt asistenți ziua, am rămas doi.
Eu sunt liniștită, dar colegii mei nu.
Majoritatea sunt stresați și și-ar dori să
stea acasă!
Cum este diferită ziua ta de muncă
acum faţă de perioada dinaintea epi-
demiei?
Oh, am diminuat mult contactul cu
pacienții. Nu mai intrăm în toate camere-
le ca înainte, purtăm măști, mănuși și ha-
late, viziere... Este o atmosferă încărcată.
Avem o echipă cool și mereu glumim,

34

287VP018-039 Medici final.indd 34 4/22/20 7:25 PM

 râdem, dansăm, dar nu este nimic ca îna- samente. Este minunat să ai timp să faci
inte. Mai ales că ducem lipsă de material fiecare pansament în parte cum trebuie.
de protecție. Înainte aveam de toate, dar Nu mă pot plânge la capitolul timp pen-
ușor, ușor s-a diminuat stocul. Majoritatea tru moment. Dar acum, că se îmbolnă-
colegilor sunt bolnavi, deci cei rămași pe vesc colegii încontinuu, clar o să avem
teren sunt obligați să muncească mai mult mai puțin timp.
și sunt epuizați. Toți colegii sunt epuizați Cum te protejezi? Ce măsuri de
fizic și psihic! protecție îți iei la serviciu?
Multe cadre medicale spun că, acum, Spălat pe mâini, mănuși schimbate la fie-
când merg la serviciu, au impresia că care pacient, dezinfectat mâini. Asta deja
merg pe front. La tine cum e? făceam și înainte. Mască, halat, vizieră în
Eu nu simt asta pentru că sunt o fire rela- plus pentru pacienții cu COVID.
xată și nu sunt pesimistă. Colegii mei sunt Dar acasă?
panicați, în schimb. Nu fac nimic în plus. Spălat pe mâini.
Care a fost cel mai greu moment, Păstrat distanţa când mergem pe stradă
pentru tine, de când a început epide- sau la magazin.
mia COVID-19? Cum ne sfătuiești și pe noi să ne pro-
Momentul când am avut primul caz de tejăm?
COVID-19 și a început nebunia. Apoi, Spălat pe mâini și evitat contactul cu per-
când am făcut testele și am fost îngrijorați soane care nu locuiesc în aceeași casă.
pentru rezultate. Eu am primit rezultat Dacă primiți un colet, îl lăsați deoparte 24
negativ, dar se poate schimba de la o zi de ore maximum.
la alta... Nu mi-am mai pupat copilașii Ce mesaj ai pentru oamenii care nu
și soțul până nu am aflat că testul este vor să respecte nici măcar simplul
negativ. Și a fost greu să păstrez distanţa „stai în casă“?
faţă de ei. Dacă vrem să avem parte de vacanțe fru-
moase, să putem profita de
soarele minunat și de plim-
bările prin natură, ar fi in-
dicat să ieșim cât mai rar
din casă. Preventiv. Sunt
persoane care trec cu bine
peste infectarea cu
COVID-19, dar sunt și
persoane cu diverse patolo-
gii care au parte de
complicații. Este păcat să
nu facem un mic efort pen-
tru a le proteja! Într-o sea-
ră, pe la ora 20, am plecat
de la muncă și văd în fața
unei case un grup de 30 de
persoane. 30! Adulți și copii
de 16-20 de ani. Râdeau și
erau toți fericiți. Nu distanță
între ei, nu fiecare în fața
Larisa, alături de soțul ei
casei lui, nuuuuu, toți îm-
și de copiii lor preună. Parcă era reuniune
de familie. Am oprit mașina
Cum decurge o zi de muncă, pentru și i-am întrebat ce fac. „Aplaudăm“, au
tine? Câte ore stai la serviciu? Mai ai spus ei zâmbind. „Hei, sunt asistent medi-
timp să mănânci, să bei apă, să mergi cal, vin de la muncă, unde am cazuri de
la toaletă? COVID-19. Nu am nevoie de aplauzele
În Belgia pauza este pauză, nu ne deran- voastre, am nevoie să intrați în casă. Nici
jează nimeni! Am pauză de la 11.15 la măcar nu păstrați distanța între voi, este
11.30 și de la 13.00 la 13.30. Avem timp interzis ceea ce faceți! Eu, dacă strănut
de apă, de ronțăit ciocolata primită din acum, vă pot da la toți virusul, așa de re-
partea celor cărora le pasă de noi și vor să pede se împrăștie.“ Credeți că au intrat în
ne facă surprize plăcute, este timp. În casă?! Ei bine, eu, mamă de trei copii
mod normal, muncesc de la 7.00 la mici, mă duc la muncă să vă îngrijesc
14.30, mă ocup ori de pansamente, ori de părinții, mă duc la COVID de bunăvoie,
turul de îngrijiri, cu sunat doctori și făcut mă duc ore în plus, zile în plus să înlocu-
tratamente. Când sunt la pansamente, iesc colegii bolnavi și voi stați la glume în
îmi iau căruciorul plin de material pentru fata caselor?! Când atâta lucru vi se cere:
îngrijire și am ore bune doar pentru pan- să evitați grupurile! Trist. Din acest motiv
287VP018-039 Medici final.indd 35
ia amploare nebunia, că nu avem
bun-simț. Nici în România, nici în Belgia..
Oamenii sunt la fel peste tot! Eu și colegii
mei de peste tot muncim cu bolnavi de
COVID-19 și riscăm să ducem virusul la
copiii noștri, iar voi ce faceți?! Sunt tristă,
nu vă pasă de noi. Aplaudați pentru voi,
nu pentru noi! Noi vă vrem în casă! Eu
rămân pozitivă, la figurat, și sunt șanse ca
și la propriu, dar voi evitați aglomerația!
S-a schimbat viaţa ta de familie de
când a izbucnit epidemia? Ai trei copi-
laşi. Ei resimt schimbările? Cum le-ai
explicat situația aceasta?
Copiii și-ar dori să meargă la școală, dar
au înțeles și le place și acasă. Sunt fericiți
că tati este seară de seară acasă. Înainte de
pandemie, tati lucra foarte mult, la un res-
taurant cunoscut și unde era plin de oa-
meni zi de zi. Era acasă doar vineri și sâm-
bătă seara. Acum profităm de multe mo-
mente frumoase împreună. Mai multe.
Copiii și-ar dori la mare, că este aproape
de noi, și-ar dori să vină cu noi la cumpă-
rături, dar înțeleg atunci când le explicăm
că nu se poate. Pregătesc tot felul de
activități în unele zile, dar mai mereu își
găsesc singuri de joacă. Sunt geniali.
Acum este soare afară, aşa că profită de
grădină zilnic. Apropo de soțul meu,
acum, că restaurantul unde lucra, este în-
chis, credeam că va fi mereu acasă. Dar
toți cei trei bucătari de la locul meu de
muncă au căzut bolnavi, iar Adrian s-a
oferit să ajute. Aşa că merge și gătește pen-
tru pacienții mei de câte ori poate, atunci
când eu nu sunt la muncă. În ziua în care
am făcut testul COVID-19, el s-a dus la
5.30 la muncă, la 12 a venit acasă pentru
a sta cu copiii, m-am dus eu la muncă să
fac testul, am revenit, a fugit el iar la mun-
că să pregătească cina și apoi a venit acasă
să stea cu copiii până la 8 seara, ca să
muncesc eu... Deci uneori el muncește
dimineața și eu seara. După o zi grea de
muncă, el are apoi grijă de cei trei copilași.
La mine la muncă pregătește micul dejun,
prânzul și cina pentru 65 de oameni... Și
el este un erou!
Chiar aşa: ce restricții sunt la voi în
oraș acum?
Păstrat distanţa pe stradă și în magazine.
Interzis să părăsim orașul în care locuim.
În mod normal, ai voie un kilometru de-
părtare de casă dacă nu muncești. Atât
pentru moment.
În România, multe cadre medicale au
demisionat în această perioadă. Tu
te-ai gândit vreo clipă să renunți?
Niciodată! Chiar și fără material de
protecție, nu aş demisiona. NU! Cât mă
ține Dumnezeu sănătoasă și fără febră,
continui să merg la muncă.
Transmite un mesaj, te rog!
Aveți încredere că totul va fi bine! n
35
4/22/20 7:25 PM
 Dosar special

„Fără DUMNEZEU, actul

MEDICAL nu poate exista“
Doina VIZITEU
(medic primar, medic
În aceste zile, suntem cu toții martorii luptei cu
un inamic perfid și invizibil. O luptă la care noi
asistăm neputincioși, însă pe care cadrele medi-
cale o poartă cu bravură, dar și cu teamă, cu de-
dicare și bucurie pentru fiecare pacient salvat și
cu durere atunci când se produce inevitabilul...
Despre toate acestea, dar și despre cum se
desfășoară viața unei mame și soții aflate în linia
întâi în lupta cu pandemia de coronavirus ne
povestește, cu sufletul deschis, Doina Viziteu,
medic primar la Spitalul Județean Botoșani.

T
de urgență, Spitalul
Județean Botoșani) OANA PANTAZI Foto: ARHIVA PERSONALĂ

cient de mare. Ne protejăm cât putem așteaptă îmbrățișări. Știu, oricum, că

Traversăm cu toții niște momente
foarte dificile. Probabil că, dacă
înmulțesc cu 10, tot nu am o imagi-
ne corectă asupra situației cu care
vă confruntați, acum, ca medic. Ce
este diferit, profesional vorbind,
pentru dumneavoastră de când a
debutat pandemia de coronavirus?
Ce e diferit? Atmosfera, în primul
rând. Îngrijorarea. Incertitudinea.
Faptul că nu știm suficiente date des-
pre virus și despre boală în sine.
Bănuiesc că sunteți zi-lumină la
spital, cu atât mai mult cu cât și la
Botoșani numărul cazurilor a cres-
cut exponențial. Câți pacienți vedeți
pe zi și câți prezintă simptomatolo-
gie de COVID-19?
Bolnavii sunt mai puțini ca înainte ca
număr general, pentru că cei de altă
patologie nu prea mai vin. Numărul
celor cu COVID a crescut de la zi la zi
și crește în continuare.
Vă temeți că v-ați putea infecta? Știu
că ați avut cazuri printre colegi...
Sigur că ne temem. Există un risc sufi-
cu ceea ce avem: ne spălăm și ne de-
zinfectăm.
Care a fost, până acum, ziua cea
mai grea?
Cred că ziua cea mai grea nu a venit
încă; o așteptăm. De până acum – cel
mai greu a fost primul caz despre care
am crezut că are COVID și care a fost
refuzat de către colegul de la boli
infecțioase pentru că nu ar fi conform
definiției. Și a fost...
Ce măsuri de protecție luați și cât
de eficiente sunt, în condițiile în
care puteți oricând avea contact di-
rect cu un pacient infectat?
Mască, mănuși, vizieră, echipament
medical de protecție, halat de protecție
sau combinezon, bonetă, botoșei.
Acum, am devenit cu toții obsedați de
igiena personală și de dezinfectante...
Cât de mult ar fi ajutat, în contextul
actual, dacă am fi fost, în general, mai
atenți în această privință?
Ar fi fost mult mai bine să fi fost preocupați
de igienă, însă cred că nici acum nu sun-
tem foarte preocupați de asta.
Știu că aveți doi copii... Îi mai
îmbrățișați seara, când ajungeți
acasă de la spital?
Copiii mei sunt mari: băiatul e student
la Medicină, iar fata – liceană. Nu mai
sunt alături de ei. Oriunde. Oricând.
Soțul dvs. ce spune despre faptul că
vă aflați în linia întâi și, deci, în peri-
col de a contracta oricând boala?
Soțul meu mi-a fost mereu alături, in-
diferent de ce „expunere“ am avut.
Mai mult de atât, nu cred că îi este fri-
că de nimic.
În ce măsură credeți că se vor schim-
ba viețile noastre după ce vom
depăși pandemia de coronavirus?
Cred că nimic nu va mai fi la fel după
coronavirus. Aș vrea să sper că vom fi
mai buni, dar nu cred asta. Am văzut
atâtea răutăți scoase la iveală de acest
COVID-19, cel puțin la adresa medicilor.
V-ați întâlnit, cu siguranță, de-a
lungul carierei, cu situații pe care
chiar și medicii le numesc „minuni
de la Dumnezeu“. Puteți să ne dați
un exemplu?
Fără Dumnezeu, actul medical nu
poate exista. Viața nu este la noi. La
noi sunt știința de carte și dorința de a
face ceva bun pentru acel om. Harul
divin și puterea de vindecare sunt ale
lui Dumnezeu. Cred că toate stopurile
cardiovasculare pe care le-am resusci-
tat – și nu sunt puține – și care trăiesc
sunt adevărate minuni.
Care a fost cea mai mare satisfacție

36

287VP018-039 Medici final.indd 36 4/22/20 7:25 PM

 profesională? Dar cealaltă latură a
monedei? A fost un moment în care
v-ați gândit să renunțați?
Omul care trăiește pentru că tu erai
acolo și l-ai resuscitat e cea mai mare
satisfacție. Este uimitor să îl vezi că
deschide ochii și respiră după un stop
cardio-respirator. Sunt și zile grele,
când lupți mult pentru un bolnav, și el
pleacă, în ciuda eforturilor tale. Mai
ales când sunt tineri, victime ale unor
traume, accidente. Nu cred că aș
renunța, în pofida tuturor greutăților.
Locul meu este acolo. Știu asta. Chiar
dacă, în momentul de față, îmi este
puțin frică.
Sintagma „viață personală“ mai
poate fi folosită în cazul dumnea-
voastră în aceste zile? Mai aveți
timp și pentru altceva?
Viața personală e liniștea, e echilibrul,
e dragostea necondiționată a celor de
acasă. Oricât de puțin timp am fi îm-
preună, e sursa mea de energie.
Cum arăta o zi liberă din viața
dumneavoastră acum o lună-do-
uă? Ce pasiuni aveți, în afară de
Medicină?
O zi liberă înainte de COVID ar fi
fost o zi cu prietenii sau cu familia. Îmi
plac călătoriile, întâlnirile cu prietenii,
jocurile de societate (renț, tarnib, ca-
tan, remi) și lucrurile handmade (să
cos, să brodez etc.).
Care este primul lucru pe care îl
veți face după ce situația va reveni
la normal?
Ce îmi doresc să fac este o excursie cu
prietenii la munte, un weekend la
Poiana Negrii ar fi perfect.
În final, o să vă rog să le transmiteți
un mesaj cititorilor noștri, dar și
pacienților dumneavoastră!
Un mesaj pentru cititorii dumnea-
voastră și pentru pacienții noștri este
să-și trăiască viața bucurându-se de
fiecare lucru frumos pe care
Dumnezeu li l-a dăruit. Să fie buni și
să ofere bucurie celor din jur! Și să nu
uite că și noi, medicii, suntem oameni,
chiar dacă e mai greu de crezut. n

„În fiecare dimineață, când plec

de ACASĂ, mă gândesc
dacă mă mai ÎNTORC!“
De când a izbucnit epidemia de COVID-19, me-
dicii sunt asociați cu militarii care pleacă la răz-
Dr. Gabriela FLORIAN boi, doar că, în cazul soldaților, soțiile rămân
(medic specialist pediatru acasă și au grijă de copii. „În cazul familiei noas-

G
la Spitalul Județean de
Urgență „Dr. Constantin
Opriș“ Baia Mare)
Gabriela, ai știut dintotdeauna că vrei
să fii medic?
Nu am avut niciodată un alt vis. Și nu am
nici acum, tot ceea ce-mi doresc este să fiu
un medic bun. Încă din clasa a X-a am
știut că vreau să studiez Medicina și am
ales facultatea din Timișoara. Sunt medic
specialist pediatru din 2015 și lucrez la
Spitalul Județean de Urgență „Dr.
Constantin Opriș“ Baia Mare, secția
Pediatrie, din anul 2016.
Cum a fost ultima lună pentru tine?
Soțul tau este, de asemenea, medic
și sunt sigură că nu a fost foarte ușor
tre, eu și soțul suntem amândoi «pe front»“, ne
povestește dr. Gabriela Florian, al cărei soț, me-
dic specialist medicină de urgență, se află în li-
nia întâi. Teama permanentă de a nu-și îmbol-
năvi copilul, precum și aceea pentru propria
viață îi copleșește zi de zi, însă niciodată nu au
luat în calcul „dezertarea“.
GABRIELA DUMBA Foto: ARHIVA PERSONALĂ
să găsiți timp și pentru familie... meu a fost de gardă și chiar îmi spusese că
Aveți și un copil mic, el cum simte în acel weekend au fost extrem de mulți
toată situația asta? pacienți cu febră. Șeful de secție și colegii
Pentru mine, perioada grea a început în au conturat cel mai negru scenariu care ar
24 februarie, când la raportul de gardă putea exista – exact ce se întâmplă acum
am auzit că sunt persoane din județul nos- la Suceava. În consecință, l-am rugat pe
tru care au părăsit Italia în grabă, în urma soțul meu să meargă să ia copilul de la
extinderii infecției în nordul țării. Soțul grădiniță, înainte de somnul de prânz, și

37

287VP018-039 Medici final.indd 37 4/22/20 7:25 PM

 Dosar special
să stea cu el, pentru că exista posibilitatea
să nu mai vină acasă în aceea zi. El este
medic specialist medicină de urgență, pri-
ma linie propriu-zis. Fiului nostru,
Constantin, i-am explicat încă din acea zi
că în țară și în lume este o infecție foarte
severă – „coroanavirus“ îi spune el – și că
există posibilitatea ca, pentru o perioadă,
mami și tati să nu vină acasă.
Spui că soțul tău este în prima linie.
Spune-mi, te rog, pentru el cum a fost
această perioadă?
Dificilă! Este o perioadă nemaiîntâlnită în
medicina ultimilor ani, o etapă pentru
care fiecare sistem din sănătate a trebuit
să se pregătească și să se organizeze. El, ca
medic de medicină de urgență, alături de
colegi, a fost printre primii care s-au întâl-
nit cu pacienții infectați și au trebuit să
facă față provocării cu toate informațiile
pe care le aveau. Fără să se gândească la
altceva. Principala grijă a fost și este aceea
de a nu se infecta, pentru că un medic in-
fectat înseamnă mai puțini pacienți
consultați. În plus, consecința nefericită ar
fi și contactul zero cu familia. Astfel, am
făcut circuite separate în casă, el nu intră
în contact cu cel mic până nu se dezinfec-
tează și își schimbă hainele.
Care au fost cele mai grele momente
prin care ați trecut fiecare de când a
izbucnit epidemia și în țara noastră?
Implicările de natură emoțională sunt
uriașe! În ultima vreme, suntem
asociați cu militarii, însă, atunci când
un militar pleacă la război, soția rămâ-
ne acasă să aibă grijă de copil, numai
că noi suntem amândoi în aceeași luptă
cu un dușman necunoscut, pentru că
nevăzuți sunt toți. În fiecare dimineață
când plec de acasă mă gândesc dacă
mă mai întorc. Există o teamă continuă
că îi faci rău celui de lângă tine – copi-
lului, bunicilor care ne ajută...
Dată fiind criză de echipamente medi-
38
287VP018-039 Medici final.indd 38
cale din România, spitalele în care
munciţi voi vă pun la dispoziţie tot
ceea ce aveţi nevoie pentru protecţie,
aşa încât să reuşiţi să vă faceţi mese-
ria fără să vă puneţi propria viaţă în
pericol?
Aprovizionarea secţiilor nu intră în atri-
buţiile noastre ca medici, dar nu am fost
anunţaţi că nu am avea. Soţul meu, eu
sau colegii noştri nu a trebuit să intrăm la
pacienţi suspecţi sau confirmaţi neechi-
pați. Avem nişte reguli primite de la DSP,
în funcţie de încadrarea pacientului, pe
care trebuie să le respectăm, iar echipa-
mentele recomandate de ei sunt în stocul
secţiilor noastre. Am avut posibilitatea să
le cerem materiale necesare persoanelor
care au vrut să ajute spitalul, iar cerinţele
ne-au fost ascultate.
Sunt cazuri de COVID-19 în spitalul în
care lucrați tu şi soţul tău? Bănuiesc că
trăiţi zilnic cu teamă. Spune-mi ce vă
îmbărbătează și ce vă motivează să
mergeţi zilnic la serviciu, știind riscuri-
le la care vă expuneți.
Aş vrea atât de mult să spun că nu, dar au
fost. Noi nu lucrăm în „spital COVID“
sau de suport, dar soţul meu, prin natura
specialităţii pe care o are, ridică pacienții
cu suspiciune de boală, are în grijă menţi-
nerea sau stabilirea funcţiilor vitale cores-
punzătoare pe timpul transportului cu
echipajele medicale care sunt atribuite
acestor cazuri – faimosul transport cu izo-
leta la pacienţii confirmaţi, dar instabili –,
sunt cazurile care trebuie asistate de me-
dic. Cum am spus şi la început, eu nu am
avut altă opțiune. Asta mi-am dorit să fac
cu mulţi ani înainte de admitere, meseria
mea este încununarea muncii mele, a
eforturilor mele şi susţinerea mamei mele
să-mi îndeplinesc dorinţa. Asta fac, nu ştiu
altceva şi nu vreau! Nu am nevoie de me-
saje încurajatoare să ies din casă!
Multe cadre medicale au demisionat
în această perioadă. Voi v-aţi gândit
vreo clipă să renunţaţi?
NU!
Cum decurge acum o zi de muncă
pentru tine și soțul tău?
Programul meu începe la ora 7.30, când
se face raportul de gardă. Perioada pro-
priu-zis de muncă este de 6 ore/zi plus
gărzile pe lună atribuite. Ne consultăm
pacienţii, discutăm cazurile complicate de
pe secţie, dacă avem anumite probleme
organizatorice le discutăm cu şeful nostru
de secţie şi săptămânal am avut diferite
metode prin care am încercat să învăţăm
să manageriem diferite situaţii vizavi de
patologia nou-întâlnită. Simulăm şi repe-
tăm îmbrăcarea, dezbrăcarea echipa-
mentului, stabilirea unui circuit al pacien-
ţilor cu afecţiuni respiratorii.
În cadrul secţiei soţului meu, UPU
SMURD, acolo au un circuit diferit faţă
de al nostru şi îşi împart numărul de ore
pe care le petrec în sectorul dedicat
COVID-19. Spre deosebire de mine,
care încă îmi permit acest „lux“, ei, din
cauza echipamentului de protecţie purtat
în această perioadă, nu se hidratează şi nu
merg la toaletă pe o perioadă de 4-6 sau
chiar 12 ore.
Ce măsuri de protecție îți iei la serviciu?
Măsurile de asepsie şi antisepsie sunt mă-
suri pe care le-am învăţat riguros în peri-
oada studenţiei și am înţeles încă de
atunci cât sunt de importante. Pe aceste
măsuri s-a pus un accent deosebit în peri-
oada rezidențiatului și au fost principalul
motiv pentru care puteam primi penali-
zări mari la examenul de specialitate.
Astfel, spălatul mâinilor cu apă şi săpun
înainte şi după examenul obiectiv sunt
pentru noi un comportament obişnuit,
iar acum avem în plus mască simplă chi-
rurgicală, care să ne acopere nasul şi
gura, şi mănuşile de protecție.
Dar acasă? Cum ne sfătuiești și pe noi
să ne protejăm?
Pentru că avem şi o pisică, în viaţa noastră
ca familie nu au intervenit foarte multe
schimbări în frecvenţa spălării mâinilor,
dar a dezinfectării lor, da. Pe de altă parte,
acum nu ieşim din casă, nu ne apropiem
de oameni şi respectăm regulile impuse.
Sunt mai riguroasă la dezinfecţia suprafe-
ţelor din casă, a întrerupătoarelor şi clan-
ţelor cu soluţii alcoolice (70%) sau clor
(1g/l) conform recomandărilor OMS. Nu
luăm copilul în braţe până nu ne schim-
băm hainele cu care am fost afară şi nu ne
dezinfectăm corespunzător.
Care este condiția medicului, în Ro-
mânia, în opinia ta?
Îmi este greu să vorbesc despre asta. Eu
cred că fiecare persoană îşi determină sau
îşi alege drumul în viaţă, în urma unei de-
cizii potrivite sau nepotrivite la un mo-
ment dat. Însă, atunci când ai posibilita-
tea de a alege cu sufletul și cu gândul bun
ceea ce vrei să faci în viață, este minunat!
Eu asta pot să spun despre mine şi ştiu cât
de mult am învăţat să ajung aici. În
studenție şi în rezidenţiat, am devorat
Pediatria şi continui să fac asta şi acum.
Mă deranjează că persoanele fără o pre-
gătire de bază ne pun etichete, îmi creea-
ză un disconfort neîncrederea persoane-
lor în calitatea actului medical, mă supără
să văd că cineva, după o interacţiune de
doar câteva minute, ne poate cataloga
după bunul plac. Conform jurământului
lui Hipocrate, atât de adus în discuţie în
ultima perioadă, „Pimum non nocerre“,
adică „Nu face rău!“.
Mesajul meu, atât pentru pacienți, cât și
pentru autorități este următorul: „Aveţi
grijă de noi!“. n
4/22/20 7:25 PM
39_AD Libertatea Shop.indd 39 22/04/20 16:34
Tily Niculae
De la EXTAZ LA AGONIE...
Experiența de a naște în plină
pandemie de coronavirus
Una dintre primele vedete care au născut în
plină pandemie de coronavirus, Tily Niculae
ne-a împărtășit experiența prin care a trecut, de
la emoțiile noi pe care le-a simțit până la detalii
neobișnuite despre zilele petrecute la
maternitate. Vizibil marcată, ea nu a ascuns
nimic, dezvăluind fără ocolișuri și cosmetizări
realitatea imprevizibilă și tristă în care și-a adus
pe lume băiețelul. Dorul de familie, haosul din
spitale, lupta de a-și păstra sănătatea sa și pe
cea a copilului intacte au reprezentat un stres
colosal pentru Tily, care a făcut șoc
posttraumatic după naștere.

T
oana popoiag Foto: arhiva personală

cât mai autonomă și să am contact mi-

nim cu personalul de acolo. Ca să le
pot proteja pe ele, pentru că erau efec-
tiv depășite de situație, de oboseală,
pentru că nu mai erau medici colabo-
Tily, cum ai perceput experiența naș- ratori, asistente, lucrau practic câte
terii în plină pandemie de coronavi- trei ture deodată. Erau extrem de obo-
rus, cu o Românie în stare de urgență?  site. Eu, în prima zi, îmi trăgeam
Am încercat să rămân cât mai echili- pătuțul copilului cu laba piciorului, ca
brată, să nu mă panichez, să înțeleg că să pot ajunge la el. Din momentul în
e o situație extrem de grea pentru toa- care mi s-a permis să mă ridic, adică
tă lumea și să-mi găsesc resursele ne- din prima zi, în cazul meu, nu am ce-
cesare, astfel încât să rămân concen- rut ajutor absolut deloc, tocmai ca să
trată pe ceea ce urma să se întâmple, fie contactul minim. Au fost multe
respectiv să nasc. situații neplăcute. Am trecut de la ex-
Cum a decurs procesul, de la interna- taz la agonie, fiind într-un loc cu atâția
re și până la naștere? Ce măsuri de necunoscuți, fără acces la familie, cu
protecție s-au luat, ce a fost diferit față un copil care mă aștepta acasă (n.r.
de nașterea în vremuri... normale? Tily mai are o fetiță de opt ani, Sofia),
În timpul zilelor pe care le-am petre- care aștepta să-și întâlnească frățiorul
cut în maternitate, am încercat să fiu și care suferea de atâtea și atâtea luni
de zile că nu mai puteam să o iau în
brațe. Au fost momente când persona-
lul a intrat fără echipament de
protecție la mine. Vorbeam cu soțul
meu și-l întrebam ce să fac, să întreb
dacă oare nu mai au echipamente...
Îmi era așa de jenă, știam situația...
Până la urmă, mi-am dat seama că
efectiv erau depășite. O parte intrau și
se dezinfectau, altele uitau, unele pur-
tau mănuși, altele nu, unele veneau cu
mască, altele fără mască.
Deci nu ai putut avea niciun contact
cu familia?
Nu, n-a venit nimeni la mine și... a fost
un lucru... Mă rog, mă obișnuisem cu
ideea dinainte de această nebunie.
Dar am și simțit nevoia să stau doar eu
cu bebelușul și să am cele trei zile doar
pentru mine și pentru el, ca apoi să vin
acasă împăcată și să nu mă audă Sofia
spunându-i „iubitul meu, dragostea
mea“. Oricât de apropiate am fi una
de cealaltă și oricât de mult știu că-l
iubește și văd cum interacționează cu
el, nu eram sigură cum va reacționa
văzându-mă dintr-odată cu altcineva
și exprimându-mă așa.
La ce să se aștepte femeile care ur-
mează să nască în perioada urmă-
toare? Ce crezi că e esențial să afle,
judecând după experiența ta?
Femeile care urmează să nască în pe-
rioada asta ar trebui să încerce să aibă
liniște, să nu se mai uite la televizor.
Cele care fac cezariană trebuie să
înțeleagă că o operație de cezariană
nu este un moft, ci o necesitate. În ca-
zul meu, însemna rupere de uter și, cu
toate astea, chiar sunasem la medic să
întreb dacă există posibilitatea de a
naște acasă, natural. Nu a fost cazul.
Dar dacă femeile au opțiunea aceasta, soldat, efectiv ca un soldat. Simplu!
le sfătuiesc să nu aleagă între cezaria- Ce să zic, lucrurile au decurs bine și-i
nă și nașterea naturală, să își aranjeze mulțumesc tare, tare mult doamnei
de pe acum lucrurile cu o moașă, cu doctor Claudia Șai, este un om extra-
un doctor, să nască acasă, să evite spi- ordinar, o recomand și vă rog să scrieți
talele. Cred că, în scurt timp, nu vom despre dumneaei. O recomand orică-
mai putea spune că sunt spitale care să rei gravide, cu atât mai mult cu cât, în
nu aibă cazuri de coronavirus, vorbim acest moment, de exemplu, medicii
totuși despre o pandemie. colaboratori sunt opriți să consulte în
Pentru femeile care au complicații și spitale, clinicile private și-au închis
trebuie să nască la spital... să rămână partea de consultații. Dacă nu ești me-
în liniște, pentru că îi vor transmite dic cu propriul cabinet, să ai acces la
toate stările copilului și oricum vor pacienți, credeți-mă că este haos!
veni zile foarte grele după naștere și în Dumneaei poate să consulte. n
plină lăuzie. Deci liniște, liniște, liniște!
Este esențial ca viitoarele mame să
afle, după experiența mea, că au acum
ocazia să facă schimbări majore sau
să-și găsească soluții de backup. Îmi
scriu femei din țară, din orașe în care
maternitățile au deja cazuri de medici
infectați. E strigător la cer!
Eu acum trec printr-un șoc posttrau-
matic. Mai stau câteva zile să mă
liniștesc puțin, după care neapărat
vreau să încep să fac terapie, a fost o
experiență care m-a bulversat com-
plet. Nu doar la suflet, ci și la corp. În
șase zile, din 21 de kilograme câte
aveam în plus, s-au dus 12 kilograme,
e un pic cam mult în șase zile.
Te-a încercat vreun sentiment de tea-
mă, de incertitudine, știind că urmea-
ză să naști într-o perioadă ca asta?
Sentimente de teamă nu am avut. Nu
aveam cum să dau înapoi. Eu a trebu-
it să am forță, urma să aduc un copil la
termen, la 39 de săptămâni. Neputând
să nasc natural, nu aveam nicio șansă
să pot naște acasă și nu se punea pro-
blema să mai aștept, orice zi însemna
un risc în plus. A trebuit să fiu ca un
41
 Simona Pătruleasa
„Îi mulțumesc lui Dumnezeu
în fiecare dimineață
pentru că mă
trezesc și respir“
Își dorea să meargă cu soțul ei în Capri,
unde s-au căsătorit, și să își ducă fetița să vadă
Monte Carlo. Își dorea să bea cafea cu părinții,
cum îi era obiceiul. În acest moment, nu-și mai
dorește decât sănătate pentru cei dragi, mai
ales că fratele ei locuiește în Italia. Simona
Pătruleasa continuă să meargă la muncă, la
Kanal D, iar viața ei în plină pandemie se

D
rezumă la atât: „Fă Rai din ce ai!“.
OANA POPOIAG Foto: PR

Ingrid, evit să mă uit la

De câte ori te urmăresc la știri, în
weekend, din scaunul meu de om
care lucrează de acasă, nu pot să
nu mă întreb cum controlezi frica
pe care o experimentează majori-
tatea în plină pandemie. Trăiești cu
teama că ești expusă?
Trecem cu toții printr-o perioadă difici-
lă, cu care nu ne-am mai confruntat
până acum. E firesc să existe acea tea-
mă. Îmi este teamă pentru părinți, pen-
tru fratele și cumnata mea, care sunt în
Italia, pentru Ingrid, pentru Sabin. Eu
sunt ultima la care mă gândesc. Când
sunt acasă, mă iau cu treabă și, fiind cu
știri, pentru a nu mă încăr-
ca nici pe mine,  nici pe
ea cu lucruri negative.
În timp ce prezint Știrile
sau când mă pregătesc
pentru intrarea în jur-
nal, aflând detalii des-
pre această pandemie,
nu am cum să nu simt
neliniștea, e totuși o sta-
re excepțională, dar nu
transmit oamenilor de
acasă neliniștile mele, ci
informația corectă.
Având în vedere că,
prin natura meseriei,
faci parte din catego-
ria celor care trebuie
să meargă în continu-
are la muncă, ce mă-
suri de protecție ai
luat astfel încât să te

42

287VP042-045 Simona Patruleasa.indd 42 4/22/20 8:02 PM

 poți proteja pe drumul spre locul de
muncă și la locul de muncă?
Respectăm regulile de igienă și
distanțare socială cu strictețe. În primul
rând, merg, de fiecare dată, cu mașina
spre muncă. În redacție, dezinfectez
suprafețele, mai mult decât o făceam
de obicei, biroul, telefonul, compute-
rul; îmi șterg pupitrul cu de-
zinfectant înainte să intru în direct, deși
la Kanal D se face igienizare totală de
câteva ori pe zi. Mare parte dintre co-
legi lucrează de acasă, astfel că birouri-
le sunt aproape goale. Când merg la
cumpărături, destul de rar, cam o dată
la zece zile, port mănuși și mască, și am
grijă maximă să dezinfectez acasă tot
ce se poate. Nu mai vorbim despre spă-
latul pe mâini, foarte des, și realizat la
modul „chirurgical“.
Dar când te întorci acasă cum pro-
cedezi ca să fie toată familia safe?
Ce faci când intri pe ușa casei?
Igienizez de câteva ori, mai ales sâmbă-
ta și duminica, atunci când ies ca să
merg la jurnal. Mă dezbrac când intru
în casă și pun hainele direct în mașina
de spălat, am preș la intrare întotdeau-
na îmbibat în clor, mă spăl foarte bine
pe mâini, am întotdeauna la îndemână
dezinfectant pentru telefon, chei și
geantă. E un ritual bine pus la punct.
Ai dezvoltat vreo mini-obsesie aca-
să, pentru a te asigura că e totul
dezinfectat și lipsit de pericol?
Pentru că stăm foarte mult acasă, mă
deranjează tot ce ține de dezordine.
Dau de două ori pe zi cu mopul, spăl,
calc... Tot ceea ce făceam înainte
acum fac „însutit“.
Te numeri printre cei care au ratat
anumite produse necesare din cau-
za nebuniei din supermarket și far-
macii, ești în pană de vreun produs?
Ca să ne mai descrețim frunțile un
pic: dacă ai drojdie în casă, să ne
spui și nouă cum ai făcut rost.
Eu am fost un pic în stare de șoc când
am văzut că toată lumea își lua hârtie
igienică în cantități industriale, nu
înțelegeam de ce. Noi ne-am luat stric-
tul necesar pentru zece zile, și asta fa-
cem și în continuare. Când avem ne-
voie, mergem la cumpărături, cam o
dată la două săptămâni. Nu mi-am
făcut stocuri de mâncare, pentru că
mie mi se pare important să fim
sănătoși, să stăm în casă liniștiți.
Perioada asta nu este despre mâncare,
nu trebuie să ne îmbuibăm. Dacă am
exagerat într-o privință este în ceea ce
privește curățenia; am luat mai mult
decât luam de obicei produse de
curățenie. Revenind la partea cu droj-
dia, eu nu fac cozonaci și nu am intrat
287VP042-045 Simona Patruleasa.indd 43
în panică. Mama a avut nevoie de
drojdie, pentru Sărbătorile Pascale, și
m-a ajutat o colegă să găsesc. Acum
am și drojdia mult dorită, pentru
mama. (zâmbește)
O curiozitate feminină: cum proce-
dezi cu machiajul, manichiura, coa-
fura în această perioadă? Având în
vedere că apari la televizor, presu-
pun că nu te poți „relaxa“ prea
tare în această privință.
Este clar că machiajul, coafura,
manichiura nu mai pot fi per-
fecte cum erau, dar m-am des-
curcat. Mi-am comandat o
lampă pentru manichiură și
pedichiură, și procedurile au
loc acasă. Recunosc că am
„furat“ puțină meserie, știam
cum se procedează și rezolv
acasă această parte în 30 de
minute, chiar sunt destul de
abilă. Ca și înainte, îmi
pun acasă măști pentru
față și păr, nu am fost nici-
odată adepta mersului
foarte des la salon, pentru că
există mereu dorința de a
sta cât mai mult cu Ingrid.
Mă machiez și mă coafez sin-
gură, nu reprezintă o corvoa-
dă pentru mine.
Soțul tău, Sabin, este, de
asemenea, nevoit să mear-
gă la muncă sau el poate
lucra și de acasă?
El mai merge la birou, dar aces-
ta este foarte aproape de casă, chiar
în aceeași clădire.
Cu ce îi umpleți timpul fiicei voas-
tre, ce activități are Ingrid acasă
și cum i-ați explicat unui copil de
9 ani ce este o pandemie?
I-am luat masă de tenis, coș de
baschet, porți de fotbal, deci
toate aceste sporturi le poate
face pe terasă. Joacă șah și ta-
ble cu Sabin, jucăm „Nu te
supăra, frate!“, pictăm, facem
teme, intră pe Zoom cu
doamna învățătoare pentru
lecții, se uită la desene,
citește. Nici nu știu când
trece ziua; mă trezesc seara
că nu am făcut tot ceea ce
aveam în plan. Nu e plă-
cut să stai în casă, să știi
că există acest virus, că
mor oameni, că nu mai
ai libertatea pe care o
aveai înainte. Dar
pentru mine, din
perspectiva timpului
petrecut în casă, nu
s-a schimbat mare
43
4/22/20 8:02 PM
 Simona Pătruleasa
lucru. Nu eram foarte mondeni, nouă
ne plăcea și înainte să stăm foarte mult
în căminul nostru, toți trei. Eu lucrez
doar în weekend, așa că, în timpul
săptămânii, ieșeam rar, doar pentru
ceea ce era legat de muncă sau seara
la diverse evenimente și pentru
activitățile lui Ingrid. Este adevărat că
nu ne mai bucurăm de ieșirile în parc
și nici nu mai mergem la antrenamen-
te. În primele săptămâni când au înce-
put să se întețească știrile cu această
pandemie, ne uitam la televizor și, in-
evitabil, Ingrid a văzut, a auzit, mai
ales că noi eram dornici să ne infor-
măm. Era puțin speriată, informațiile
au avut un impact negativ asupra ei. A
287VP042-045 Simona Patruleasa.indd 44
înțeles că au mai fost perioade de ge-
nul ăsta, că omenirea a mai trecut prin
lucruri dificile, războaie, pandemii și
am mai povestit cu ea ce se întâmplă,
astfel încât să înțeleagă, fără a trăi un
sentiment de panică. Acum puțin timp
a făcut bilețele cu mesaje pozitive le-
gate de această pandemie și dorea să
le pună pe scara blocului, să strângem
bani pentru un spital. M-am bucurat
că ea a văzut că oamenii sunt solidari,
că vor să ajute, a înțeles ceva și a vrut
și ea să facă un astfel de gest. Este o
lecție de viață această problemă cu
care ne confruntăm noi, ca omenire.
Știm că ești o mamă extrem de griju-
lie, ba chiar una care se poate pani-
ca foarte ușor, după cum ai declarat
de mai multe ori. Cum gestionezi gri-
ja pentru binele fetiței tale în această
perioadă cu atât mai delicată?
Nu fac lucruri speciale, îi dau același
sirop de imunitate pe care i-l adminis-
tram și înainte, vitamina C, propolis,
toate la recomandarea medicului pedi-
atru. Este adevărat că am mai multă
grijă să nu răcească pe terasă, să nu
exagereze cu înghețata, tocmai pen-
tru că este un moment dificil în care
nu e bine să fie nevoie să mergem la
spital. În același timp, petrecem foarte
mult timp împreună, ne jucăm, dese-
năm, suntem creativi. Petrecem timp
prețios împreună și suntem optimiști.
Cum arată rezerva voastră de me-
dicamente, mai ales după ce s-a
tot vehiculat că unele vitamine
ajută în mod special?
Cum am spus, îi dau lui Ingrid
ceea ce îi dau de obicei, un sirop și
vitamina C. Noi nu luăm nimic
suplimentar specific pentru
această perioadă. Eu iau, ca de
obicei, calciu și magneziu.
Nu ne-am făcut stocuri de
medicamente. Abia am gă-
sit niște măști de protecție.
Nu pot să nu observ că
fiica ta îți moștenește pa-
siunea pentru pictură și
se descurcă foarte bine,
din ce văd în fotografii pe
rețelele tale sociale. Începe
cumva să fie atrasă și de me-
seria mamei?
Nu mi se pare în acest moment să fie
atrasă de lumina reflectoarelor. Are
momente când și-ar dori, când era
mică chiar îmi spunea că nu este sufi-
cient „promovată“ (râde), deși greu o
convingeam să vină cu mine în vreo
emisiune. Acum își dorește să devină
arhitect sau designer de interioare.
Cum de nu i-ai făcut pagină de
Instagram lui Ingrid încă? Majo-
ritatea copiilor de vedete au deja,
de la vârste mult mai mici.
Îmi adresa această întrebare acum un
an: de ce nu are cont și când va avea,
deoarece vedea pe telefonul meu că au
copii mai mici decât ea. I-am spus că
nu este cazul. Mai postez eu fotografii
cu ea, țin mereu cont de părerea ei. Mi
se pare o expunere prea mare să aibă
propriul cont de Instagram, deși, clar,
ar fi controlat de mine. Este mult prea
devreme, nu mi s-ar părea firesc să stea
toată ziua să se filmeze și să-și facă
poze. Când va crește și va avea ceva
interesant de spus, nu mă voi opune.
Acum nu este cazul, toate la timpul lor.
Viețile noastre, ale tuturor, s-au
schimbat aproape complet, peste
noapte, din cauza pandemiei. Ție
cum ți s-a schimbat concret existența?
Ce planuri ți-a dat peste cap această
reconfigurare bruscă a „traseului?“
Mie nu mi l-a schimbat foarte mult.
Clar petrecem mai mult timp împreu-
nă acasă, pentru că Sabin nu mai stă
atât de multe ore la birou în timpul
săptămânii. În weekend, cu excepția
orelor când mergeam să prezint jur-
nalul de prânz, eram tot timpul împre-
ună toți trei. Ce mi se pare greu de
suportat în această perioadă este că nu
ne putem vedea cu părinții, pentru că
noi chiar ne întâlneam des cu ei. Îmi
lipsesc și prietenii, dar compensăm cu
tehnologia. Nu aveam planuri de
vacanță în această perioadă, de altfel
niciodată nu plănuiam cu luni înainte
așa ceva. Ne doream să mergem în
Capri, unde ne-am căsătorit, și să o
ducem pe Ingrid la Monte Carlo. Dar
nici asta nu e un dezastru, vom merge
altă dată, important e să fim sănătoși.
Ce gătești în mod special în această
perioadă pentru tine și cei dragi și
ce este esențial să ai în frigider?
Eu întotdeauna gătesc preparate pe
care le agreează Ingrid, altfel ar fi greu
să gătesc pentru fiecare în parte. Fac
ce îi place ei: supe creme, somon la
grătar, lucruri ușoare care se servesc
imediat. E complicat, de trei ori pe zi
trebuie să mă gândesc ce aș mai putea
prepara. În frigider am aceleași lu-
cruri ca și înainte; foarte multe fructe
și legume și produse pe care le consu-
mam în mod regulat. De Paște, cozo-
naci face mama și mă duc să îi iau de
la ea, o să mi-i lase la ușă. Eu voi face
un tiramisu. (n.r. interviul a fost reali-
zat înainte de Paște)
Țineai vreo dietă când a început
pandemia? Și, dacă țineai, mai
reușești să o ții și acum?
Nu țineam dietă, mâncam cu grijă
de trei ori pe zi, ceea ce fac și acum.
4/22/20 8:02 PM
 Într-adevăr, fiind în permanență aca-
să, există tentația de a merge să des-
chid frigiderul să văd ce aș mai putea
gusta, am des dorința de a mânca ceva
dulce, dar mă abțin. E greu din punc-
tul acesta de vedere, mai am pornirea
să fac ceva dulce, dar mă opresc.
Pentru a nu mai exista tentația, când
facem cumpărăturile, luăm doar
înghețată, are mai puține calorii. Am
aceleași kilograme ca și înainte. Fac
sport acasă zilnic 30 de minute, am
stepper, gantere, fac abdomene.
De ce îți este cel mai dor, Simona,
din „vechea“ ta viață, din lucru-
rile pe care le puteai face înain-
te, crezând că erau un dat?
De întâlnirile cu părinții mei.
Când era Ingrid la școală, de
două ori pe săptămână venea
mama la noi sau dădeam eu o
fugă să-mi beau cafeaua cu ei.
De asta îmi este foarte dor. Și
de ieșirile în parc fără nicio
grijă, îmi este dor de firesc,
de normalitate. Mi se pare
incredibil să mă duc la
părinții mei să le duc cum-
părăturile și să le trimit pu-
pici de la distanță.
Pandemia de coronavirus
a adus și o criză economică.
Voi ați avut pierderi financiare,
ați luat măsuri de a face econo-
mii?
Ne-am gândit la asta, dar e un
pic cam devreme să tragem niște
concluzii. Nu este cazul încă.
Trebuie să fim pregătiți în pri-
mul rând psihic. Eu sunt de
principiu să faci Rai din ceea ce
ai, dacă va fi mai rău o să ne
restrângem și o să ne adaptăm
situației. Până la urmă, cel
mai important e să fim
sănătoși, să avem părinții ală-
turi, să trecem cu bine peste
situația asta. Restul le pu-
tem rezolva, indiferent cât
de greu ar putea fi.
Pe 18 iulie, tu și soțul tău
împliniți 12 ani de la căsă-
torie și 15 de la începutul
poveștii de iubire. V-ați
făcut vreun plan care pre-
supunea organizare din
timp și care acum e în pe-
ricol din cauza incertitudi-
nii prezentului?
De obicei, zilele astea le
sărbătoream cu părinții.
Niciodată Paștele, Cră-
ciunul nu le-am sărbă-
torit singuri. Noi sun-
tem liniștiți, nu ne
287VP042-045 Simona Patruleasa.indd 45
facem planuri pentru petreceri grandi-
oase, ne place să sărbătorim momente-
le importante în familie. Sper până
atunci să trecem peste perioada asta.
Va mai trece timp până să ne dăm din
nou mâna, să ne îmbrățișăm, vom avea
în continuare o teamă să nu îi facem
neintenționat rău celuilalt. Și mie îmi
va fi greu să-mi strâng părinții în brațe
ca să nu le fac rău.
Ce a adus nou autoizolarea în cu-
plu, în cazul vostru? Mai în glumă,
mai în serios, multe cupluri se cear-
tă mai des acum, când petrec tot
timpul împreună.
Suntem de 15 ani împreună și, în toa-
tă această perioadă, am stat despărțiți
4 zile, când am fost plecată la Cannes.
Suntem chiar fericiți că petrecem mai
mult timp, pentru că Sabin merge la
birou două, trei ore pe zi. Avem dicuții
în principal legat de copil, lucruri mi-
nore, ca în orice cuplu.
Ai avut vreo revelație în această peri-
oadă despre viața și obiceiurile tale?
Ce schimbări ți-ai pus în minte să faci
după ce trece pandemia de coronavi-
rus și viața revine la normal?
Mulți fac lucruri pentru a demonstra
altora ceva. Probabil că mi s-a întâm-
plat și mie, mai mult sau mai puțin voit.
Mi s-a întărit în minte ideea că nu tre-
buie să facem lucruri pentru alții, ci tre-
buie să trăim pentru noi; simplu, liber,
frumos, fără să ne pese, neapărat, de
părerea celorlalți. Mi-am dat seama în
perioada asta că suntem toți în case, in-
diferent de notorietate, statut social,
suntem toți în aceeași situație, blocați
de această pandemie. Sper ca, după
această încercare, oamenii să fie mai
înțelegători, mai empatici, să nu mai fie
atât de dornici să critice, să nu mai
aruncăm cu pietre, să nu mai jignim
atât de ușor. Sper ca toți să învățăm din
situația asta, să fim mai buni, să ne re-
căpătăm umanitatea.
Simona, tu ai o viață frumoasă, dar
ai avut și greutăți, viața ta nu a fost
doar un lung șir de bucurii. Ce mesaj
le-ai transmite celor greu încercați în
această perioadă dificilă?
Să facă Rai din ceea ce au, să se bucu-
re de puținul pe care îl avem acum, de
viața asta cu restricții și să ne bucurăm
că respirăm. Eu am ajuns să îi
mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare
dimineață pentru că mă trezesc și res-
pir. Le-aș spune să nu își piardă
speranța, echilibrul, credința. Totul
va fi bine dacă facem ceea ce trebuie,
dacă respectăm aceste reguli de
distanțare socială, de igienă. Să se
gândească și la ei, și la ceilalți, la cei
mai vulnerabili, mai în vârstă. ■
45
4/22/20 8:02 PM
 Răzvan Ciobanu
Pe cele mai frumoase amintiri
nu se pune praful niciodată
Îmi este aproape imposibil să scriu despre faptul că,
da, a trecut un an de la moartea lui Răzvan Ciobanu.
Și chiar și acum, când am tastat cuvântul „moarte“,
am refuzat, parcă, să-i înțeleg adevăratul sens.
Pentru noi, cei care l-am iubit, ziua de 29 aprilie 2019
va rămâne una cu litere stacojii, gravată astfel
pentru totdeauna în mințile și-n sufletele noastre.
Dar cine suntem noi, să judecăm?
Mai bine să încercăm să nu-l uităm niciodată...

29
DANA ENACHE Foto: ARHIVA LIBERTATEA

Răzvan Ciobanu“... Am împietrit.

29 aprilie 2019. Luni, a doua zi de
Paște. Atunci când am zile libere,
funcționez pe fus orar american, cum
îmi place mie să spun. Adorm în zori
și mă trezesc după prânz, de fiecare
dată. Așa s-a întâmplat și anul trecut,
în a doua zi de Paște. Era 14.07 când
m-am trezit și, instinctiv, am luat tele-
fonul pe noptieră, să văd ce prieteni
mi-au mai făcut urări... Și, surpriză!
Deschid WhatsApp-ul și văd 97 de
mesaje pe grupul VIVA!, acolo unde
eu și colegele vorbim, dimineața, des-
pre treburile profesionale și mai
schimbăm, seara, câte o glumă...
Primul gând care mi-a venit în minte:
„Oare ce-or fi făcut fetele astea atât
de interesant, de Paște, încât să aibă
atât de mult de povestit?“ Deschid
mesajele, derulez, că am vrut să
citesc încă de la început
conversația, și mi se fixează
ochii pe un mesaj trimis,
încă de la 9 a.m., de Oana
Popoiag: „Fetelor, a murit
Eram încă buimacă și am rămas blo-
cată, timp de câteva secunde. Mă rog,
nu știu dacă au fost secunde, că nu
eram în stare să contabilizez, în acele
momente. Am sperat să fie un fake
news – s-au mai scris știri despre vede-
te că au decedat, deși nu era nici mă-
car un indiciu în acest sens –, să fie o
glumă, o încurcătură, orice, numai să
nu fie adevărat. Dar... a fost adevărat!
Aveam să aflu câteva rânduri mai jos
despre teribilul accident de mașină în
care Răzvan și-a pierdut viața...
Am plâns o oră, atunci, neîncetat, și
îmi dau lacrimile aproape de fiecare
dată când vorbesc sau când îmi amin-
tesc despre el... Să vă spun de ce. Pe
Răzvan, dacă îl cunoșteai, nu aveai
cum să nu îl placi. Nu de alta, dar avea
două calități rar întâlnite în lumea
showbizului autohton: era un om bun
și avea o franchețe pe care nu puteai
să nu o remarci încă din primele mi-
nute de conversație cu el. Și, chiar
când spunea ceva rău, o spunea cu un
zâmbet larg pe buze, fără să jignească
absolut deloc. Parcă-l aud și acum în-
cheind în caracteristicul său ton opti-
mist: „Și ce, dragă, asta e!“
Iată că a trecut un an fără tine, Răzvan.
Mie îmi place să cred că nu ai fost uitat.
S-a încheiat deja de câteva luni anche-

46

287VP046-047 Razvan Ciobanu.indd 46 4/22/20 8:18 PM

 că vor împrumuta puțin din libertatea
lui. La asta râvneau toți. Mărturie stau
fotografiile de acum 10-12-14 ani,
care pot fi găsite și acum pe Google,
cu celebritățile de top ale perioadei
respective agățate de gâtul lui, mândre
de statutul lor. Răzvan a fost un pro-
motor. Atât în ceea ce privește lumea
mondenă a Capitalei, cât și în ceea ce
privește moda. Practic, el a fost cel
care a adus avangardismul în
România, și asta nu i-o va putea lua
nimeni, niciodată. Iar rochiile lui –
chiar și cele create în urmă cu două
decenii – sunt la fel de frumoase și
acum, trecerea timpului făcându-le,
pur și simplu, și mai valoroase.
Nu am ales întâmplător acest citat, gă-
sit întâmplător, drept titlu. Fotografia
cu tine de pe această pagină este din
emisiunea Interviurile VIVA!. N-am
uitat nici acum vorbele tale... „Inițial,
am fost tentat să-ți spun că nu mai tre-
buie să slăbești. Dar, dacă mă uit mai
bine, 5 kilograme n-ar strica să dai
ta privind accidentul în care ai plecat financiară, în vremuri în care noțiunile jos“. Nu le-am dat. Ah, și încă ceva!
spre o altă lume – sper eu, mai bună – de băiat de bani gata, de crai de Păstrez cu sfințenie hanoracul pe care
și nu știu nici acum dacă ți s-a făcut Dorobanți sau Loft-ul nu erau nici mi l-ai cedat atunci când am partici-
dreptate sau a fost, totul, mușamalizat. măcar la stadiul de embrion, în pat împreună la bătaia pe haine de la
Probabil că nu voi afla niciodată. Dar, redacțiile care consemnau evenimen- lansarea colecției H&M x Moschino.
la cum te știu, tu ai „îngropat“ deja tele mondene ale vremii. Răzvan Aceea este ultima amintire pe care o
asta, că îți plăcea să dai uitării repede... Ciobanu era o declarație. Îți conferea am cu tine... Atunci ne-am văzut ulti-
Și nu te încărcai niciodată cu informații un statut. Și, prin asocierea cu el, cele ma oară.
care-ți făceau rău. Au fost și show-uri în mai multe persoane publice credeau Sper că ești bine, prieten drag... n
memoria ta – sper că ți-au plăcut! – și
sper să mai avem și de acum înainte,
fiindcă asta a fost singura moștenire pe
care ne-ai lăsat-o: creațiile tale.
Probabil că mulți dintre voi și-l amin-
tesc pe Răzvan în calitate de jurat al
emisiunii „Bravo, ai stil!“, acolo unde a
câștigat popularitate și în rândul publi-
cului tânăr, dar aș vrea să profit de oca-
zie și să vi-l prezint pe Răzvan așa cum
l-am știut eu. Asta pentru că l-am văzut
așa cum au făcut-o destul de puțini.
La începutul anilor 2000, în peisajul
monden confuz, a apărut el. Un tip
altfel. Răzvan Ciobanu, creator de
modă. Nu era prea atent cu imaginea
lui, avea un look chiar șleampăt, oferea
rar interviuri, i se dusese buhul că este
cam înfumurat, dar, paradoxal, toată
lumea bună a Capitalei și nu numai îi
căuta rochiile. Dar mai ales prezența.
Modul lui de a-și trăi viața, total nepă-
sător la ceea ce se întâmpla în jur,
omul fără nicio grijă, mereu pus pe
distracție și mare admirator al luxului
și al opulenței, ajunsese un simbol.
Răzvan era liber. Avea curajul să tră-
iască liber, era cel mai cool băiat din
oraș, înainte să cunoaștem sensul aces-
tui cuvânt, și toți aspirau la acest stil de Răzvan alături de Raluca Bădulescu,
viață. Își permitea orice extravaganță Maurice Munteanu, Ilinca Vandici și Iulia Albu

47

287VP046-047 Razvan Ciobanu.indd 47 4/22/20 8:18 PM

 Mirela Vaida
„S-a SUDAT foarte tare
FAMILIA în această PERIOADĂ“
Este soție, mamă a trei
copii și are o carieră de
succes. Cu toate aces-
tea, Mirela Vaida nu
simte deloc presiunea
unei vieți mult prea în-
cărcate. Ba chiar dim-
potrivă, ne-a dezvăluit
că ea și soțul ei
și-ar dori să aibă încă o
fetiță. Un interviu sin-
cer, care surprinde în
detaliu relația armoni-
oasă părinți-copii și
schimbările
neașteptate survenite
odată cu eruperea
unui virus care a pus
pe jar o lume întreagă.

T
CRISTINA CICĂ Foto: PR, FACEBOOK

Te vedem în fiecare după-amiază, de

luni până vineri, la „Acces Direct“. Cât
de greu îți este să ajungi la muncă în
vremea coronavirusului și cât de mult
s-a schimbat rutina ta?
Nu îmi este greu să ajung la muncă, pen-
tru că este foarte liber pe stradă. Oamenii
chiar stau acasă, ceea ce e un lucru foarte
bun, doar aşa vom reuşi să scăpăm mai
repede de această perioadă. Ajung cu vreo
10 minute mai repede, iar pe drum nu pot

48

287VP048-051 Mirela Vaida.indd 48 4/22/20 6:44 PM

 să nu observ ce frumos a înverzit natura,
cum s-au regenerat parcurile şi păduri-
le… Până la urmă, cred că prinde bine
planetei acest repaus. Cum vă spuneam,
din punct de vedere practic ajung foarte
uşor la muncă. Sigur că există teama le-
gată de acest virus, pe care o avem cu to-
ţii, dar, până acum, suntem cu toţii sănă-
toşi. Sper să depăşim cu bine această
perioadă. Pe de altă parte, îmi face bine
mersul la serviciu, pentru că, altfel, eu,
care sunt un om foarte activ, aş fi resimţit
şi mai mult statul acasă. Mulţumim lui
Dumnezeu, mergem mai departe!
Rutina mea s-a schimbat, în sensul că s-a
mai uşurat programul zilnic. Nu mai
merg decât la serviciu şi înapoi, am re-
nunţat la toate celelalte activităţi, cum ar
fi fost repetiţiile cu bandul meu, spectaco-
lele de teatru, toate celelalte concerte şi
evenimente, aşa că, din acest punct de
vedere, mi s-a simplificat programul.
„Beneficiarii“ sunt copiii, care se bucură
din plin de timpul petrecut împreună.
Dacă tot suntem la capitolul muncă, îna-
inte de a trece la alte subiecte, relatea-
ză-ne puțin despre povestea Vulpiței cu
Viorel. Cum a reușit să ia o asemenea
amploare, într-un timp atât de scurt?
Care crezi că a fost rețeta succesului?
Asta mă întreb şi eu în fiecare zi. Nu
ne-am așteptat să prindă povestea ei, cred
că autenticitatea acestei istorii, spusă pe
înțelesul tuturor, este succesul acestei
Vulpițe. Noi aducem oameni ca ei mereu
la Acces Direct. Este o emisiune cu pre-
ponderenţă despre oamenii simpli, cu
probleme ca ale lor, despre care nu se ştie
mare lucru sau care nu primesc ajutor.
Cazul Vulpiţei a fost un fenomen pe care
nu mi-l pot explica, sau poate că pot, aşa
cum şi-l explică fiecare român.
Ai mai avut intervenții pe acest subiect,
iar cele două personaje controversate
au iscat o serie de comentarii, multe din-
tre ele negative. Cu toate acestea, sunt
în continuare urmăriți și fac valuri, ca să
spunem așa. Cum vezi toată această
situație? E pe principiul toată lumea se
uită, dar nimeni nu recunoaște?
E vorba despre povestea lor. Care a înce-
put cu o minciună din partea Vulpiţei şi
care a dezvoltat apoi o întreagă telenovelă
în faţa telespectatorilor, care s-au adunat
în număr de milioane în fiecare zi. După
trei luni, lumea încă este interesată de ei.
Ce a reuşit Vulpiţa este inexplicabil. Nişte
oameni simpli care şi-au complicat viaţa
într-un mod la care nu se aştepta nimeni.
Că lumea se uită ne-o arată cifrele.
Suntem lideri incontestabili de audiență
de 12 săptămâni, pe toate segmentele de
public. Cum vă explicaţi că toată lumea îi
urăşte, dar toată lumea îi priveşte?
Să lăsăm munca în plan secund și să
287VP048-051 Mirela Vaida.indd 49
ne axăm puțin pe sănătate, întrucât
este, cu siguranță, cea mai importan-
tă. În plină pandemie de coronavirus,
autoritățile ne tot spun să ne luăm
măsurile de precauție necesare. Să ne
spălăm pe mâini cât mai des, să ne
dezinfectăm, să stăm cât mai mult
timp în casă... Ce măsuri îți iei tu și ce
faci pentru a te proteja? Ce reguli
respecți cu sfințenie?
În primul rând, mă spăl de foarte multe
ori pe zi pe mâini, dezinfectez telefonul,
volanul maşinii şi celelalte obiecte pe care
le folosesc foarte des. Când ajung acasă,
seara, mă descalţ încă de la uşă, las o par-
te din haine afară, urc repede, fac un duş,
mă schimb în haine curate şi abia apoi
îmi iau copiii în braţe. La emisiune, regu-
lile sunt foarte stricte: purtăm măşti, pla-
toul se dezinfectează foarte des, cabinele,
absolut tot. Noi, în casă, facem curat
aproape zilnic, dezinfectăm toată casa.
Sigur, nu e o garanţie că nu te poţi îmbol-
năvi, dar noi facem tot ce omeneşte de-
pinde de noi, şi asta cred că ar trebui să
facă toată lumea.
Ai un comportament moderat în ceea
ce privește igiena, acum, sau faci par-
te dintre cei cu adevărat panicați care
dezinfectează de 20 de ori pe zi? numai la băcănia din sat, unde intră doar
Comportamentul meu este moderat. Nu câte un client în incintă, evitând astfel
sunt panicată eu din fire şi nu duc situaţia contactul cu prea mulţi oameni. Abia
la nivel de panică, pentru că nu aş face după ce ne epuizăm toate rezervele de ali-
decât să îi panichez şi pe cei din jurul meu mente ieşim după altele. Mai apelăm şi la
şi nu ar ajuta la nimic. Am un comporta- livrarea la domiciliu, atunci când e cazul.
ment echilibrat, evit spaţiile aglomerate, Toată lumea respectă regulile. Nu simţim
vin doar la serviciu şi înapoi acasă. Nu mă nevoia să plecăm nicăieri.
întâlnesc cu nimeni, şedinţele le facem Spune-ne drept, cât de speriată ești?
doar în teleconferinţe, astfel că distanţa Pentru tine și familia ta...
socială este păstrată. Sunt speriată, aşa cum este fiecare om în
Cum procedați atunci când vine vorba perioada asta, dar nu sunt panicată, nu o
despre aprovizionare? Cât de des duc la extrem. Nu exagerez cu nimic, ţin
mergeți la cumpărături și la ce trucuri lucrurile într-un echilibru. Mă rog la
apelați pentru a vă feri cât mai mult Dumnezeu, mie îmi ţine credinţa optimis-
din calea virusului? mul sus, sper să depășim cu bine toată
Soţul meu este cel care se ocupă de apro- această perioadă.
vizionare, cam o dată pe săptămână, pur- Dar în ceea ce îi privește pe micuți? Ce
tând, bineînţeles, mască şi mănuşi. Când faci pentru a-i proteja?
vine acasă, respectă şi el toate regulile, se Faptul că ei nu ies nicăieri din casă, din
descalţă încă de la uşă, se schimbă de hai- curte, cred că e o măsură bună de protec-
nele cu care a ieşit, se spală foarte bine pe ţie. Eu sunt cea care trebuie să se igienize-
mâini. Încercăm să nu ieşim la hipermar- ze foarte bine, înainte să intru în contact
keturile mari. Merge la o băcănie de la noi cu ei. Pentru că ei sunt obişnuiţi, dinaintea
de aici, din Snagov. Mutarea la ţară cred acestei perioade, ca, atunci când ajung
eu că este cel mai important pas pe care acasă seara, să sară pe mine, să mă ia în
l-am făcut, mai ales acum, când, iată, pe- braţe, să ne facem „bucheţel“, aşa îi spun
ricolul este la tot pasul. Pentru că suntem ei momentului în care ne îmbrăţişăm cu
aproape izolaţi, izolaţi în curtea noastră, toţii, însă nu facem asta până nu ne-am
nu avem vecini apropiaţi, decât pădurea. luat înainte toate măsurile de precauţie.
În curtea noastră nu intră nimeni, mai ie- Acum, că s-au închis școlile și creșele,
şim un pic în pădure, care este practic gra- cum e viața în izolare pentru ei? Cum
niţa curţii noastre. Avem o curte mare, își ocupă timpul? Copiii rezistă cu greu
unde am amenajat şi un mini-spaţiu de în casă... Ce activități întreprindeți pen-
joacă pentru copii, aşa că ei stau mai toată tru a nu cădea „în mrejele plictiselii“?
ziua pe afară. Vă spuneam că mergem Ei nu simt foarte mult restricţiile şi v-am
49
4/22/20 6:44 PM
 Mirela Vaida
spus de ce. Avem o curte plină cu jucării,
cu tobogane, cu trambulină, mai intră în
casă, se mai uită la desene animate, au un
pod al lor cu jucării, o scară din lemn nu-
mai bună de folosit la căţărat cât e ziua de
lungă. Faptul că noi suntem foarte mult
timp acasă, şi eu şi soţul meu, pentru ei e
o mare bucurie. Fiindcă noi n-am avut
niciodată atât de mult timp de petrecut
împreună. Eu îi vedeam pe ei dimineaţa,
o oră, până îi duceam la grădiniţă, apoi îi
mai vedeam seara, cel mult două ore. Ori,
acum stau cu ei până la ora 14.30 când
plec spre emisiune. Avem timp pentru
noi, iar copiii se adaptează foarte uşor.
Cum le-ai explicat că trebuie să aibă
restricții?
Au înţeles că este o situaţie deosebită,
le-am explicat ce este coronavirusul, de ce
nu avem voie să ieşim din casă, că există
riscul să ne îmbolnăvim cu toţii, că grădi-
niţele s-au închis ca să nu se îmbolnăveas-
că toţi copiii şi că stau cuminţi, fiecare cu
părinţii lui, acasă, şi se joacă. Facem tot
felul de activităţi, gătim împreună, scriem,
desenăm, pictăm, ne jucăm în nisip, ne
plimbăm cu roaba prin curte, că tot mai
avem câte ceva de amenajat. Ei nu resimt,
sunt foarte bucuroşi, ca într-o continuă va-
canţă. Li se mai face dor de grădiniţă din
când în când, sau, când mai văd câte un
parc la televizor, mă întreabă: „Noi când
mergem în parc?“, dar nu fac din asta un
caz. Copiii înţeleg foarte repede, mai ales
50
287VP048-051 Mirela Vaida.indd 50
atunci când ai răbdare să le
explici totul şi când îşi văd pă-
rinţii acasă şi au parte de şi
mai multă atenţie şi afecţiune.
Chiar e un timp pe care nu
l-am mai avut. S-a sudat foar-
te tare familia în perioada
asta, mie aşa mi se pare.
Sunteți mai tensionați din
pricina izolării? Mai iau
naștere mici conflicte, pe
fondul stresului că nu mai
puteți face chiar tot ceea ce
vă doriți, exact în momen-
tul în care vă doriți?
Nu, noi suntem foarte fericiţi
că suntem acasă. Pentru că
ne-am mutat la casă nouă de
doar câteva luni, nu am apu-
cat să ne bucurăm de curte, și
abia acum, că au renăscut
pădurile, se aud păsărelele,
avem ciocănitori care ne bat
toată ziua la cap, simţim ce
frumoasă e viaţa la curte.
Copiii abia acum înţeleg ce
frumos e să stai toată ziua afa-
ră, să intri în casă doar când
trebuie să mănânci, să te speli
şi să dormi. S-a schimbat tot
programul zilei. Ei stau doar
afară, se joacă în curte cât e ziua de lungă
şi cred că doar 2-3 ore pe zi, cât dorm şi
mănâncă, stau în casă. Iar asta înseamnă
sănătate, soare, vitamina D şi multă bucu-
rie. Pentru noi, nu e o corvoadă că stăm
acasă. Nici nu am fi ieşit în oraş în această
perioadă. Ne-am şi mutat la 30 de km de
oraş, în mod voit, pentru că am vrut să
fugim de aglomeraţie şi de poluare.
Important este să fim sănătoşi.
Cum va arăta viața voastră după co-
ronavirus?
Va arăta fix la fel! Nu suntem ahtiaţi după
ieşitul la restaurant, cluburi, parcuri pline
de copii. Nu se va schimba prea mult pro-
gramul nostru. Poate vom mai ieşi dumi-
nica la masă undeva sau la vreo petrecere
de copii, dar, în general, preferăm să fa-
cem un grătar acasă şi să ne chemăm pri-
etenii şi prietenii copiilor.
Soacra este probabil de mare ajutor în
această perioadă, mai ales că este
profesoară. Cum vă înțelegeți și cum
vă împărțiți sarcinile?
Chiar în timpul acestui interviu soacra
mea şterge geamurile. Ne-am împărţit, eu
stau afară cu copiii, la plajă, şi ea se ocupă
de curăţenie. Nu poate nici ea singură,
este destul de extenuant să stai acasă cu
trei copii cu vârste şi nevoi diferite şi cu
program diferit. Mai ales că soacra mea a
fost zeci de ani profesor, este destul de
obosită. Gătim împreună sâmbăta, iar de
când a venit la noi a învăţat să gătească pe
gustul nostru. Ne înţelegem bine în bucă-
tărie, lucrăm repede, organizat. În rest,
are timpul ei, se joacă diverse jocuri de
strategie, se uită la Star Trek, are cărţile şi
liniştea ei. Am ajuns la un echilibru după
aceste luni petrecute împreună. Sigur că
îţi dă o siguranţă soacra; dacă vreau să
plec de acasă câteva ore, îmi dau seama
că soţului meu îi este foarte greu cu trei
copii. Când ştiu, însă, că este şi ea acasă, e
mai simplu. Bona noastră s-a izolat şi ea
cu noi la domiciliu, aşa că ne sunt de mare
ajutor amândouă. Nouă ne place cu lume
multă acasă.
Reușiți să ajungeți la un numitor co-
mun în cele mai multe cazuri sau,
dimpotrivă, simți că mai mult ți-ar
pune bețe-n roate?
Nu-mi pune soacra mea beţe în roate!
Noi am hotărât să vorbim, să ne spunem
tot ceea ce ne supără. Sigur că ne mai
contrăm, cum se întâmplă peste tot, eu îi
mai dau replica, ea nu face asta, dar se
duce în camera ei. Când ştiu că a plecat
fără niciun cuvânt, ştiu că s-a supărat, însă
reușim să trecem repede peste. Ea e o tipă
foarte deschisă şi tinerică în gândire. Nu
se vede că e profesoară, în sensul că nu stă
cu gura pe copii. I-am lăsat mai liberi,
Carla are 5 ani, nu merge încă la şcoală
anul acesta, Vladimir are 3 ani şi jumăta-
te, nu îi batem la cap cu prea multe activi-
tăţi, le citim, ne jucăm împreună tot felul
de joculeţe, însă nu vrem să îi forţăm.
Știm că și mama ta este învățătoare,
dar departe de Capitală. Ce sfaturi
primești de la ea referitor la copii?
Mama nu îmi prea dă sfaturi, probabil că
asta se va întâmpla când vor merge copiii
la şcoală, şi atunci vom apela noi să o mai
întrebăm una-alta. De curând, ai mei s-au
mutat şi ei la ţară, lângă Iaşi, în casa unde
am copilărit noi. Fiind învăţătoare, nici ea
nu merge la şcoală de atâtea săptămâni,
duce şi ea dorul activităţii. Eu ei îi semăn,
n-avem niciuna stare acasă. Ne dorim să
avem cât mai multe activităţi, rezultate,
competiţii câştigate. Mama are foarte
multe competiţii câştigate alături de elevii
ei, are foarte mulţi copii la clasa I (peste
35), rămâne şi la afterschool, aşa că mun-
ceşte foarte mult. Cumva, pauza asta cred
că e binevenită şi pentru ea, clar oboseala
o prindea din urmă, iar faptul că are o
curte mare o ţine în priză. Are sute de lale-
le roşii şi galbene, are narcise de toate culo-
rile, are liliac înflorit, o mulţime de muşca-
te, aşa că se ocupă de flori, de grădină, îi
place să cultive legume, au pomi fructiferi.
Suntem foarte curioase și cred că și
cititorii... cum reușești să le faci pe toa-
te și, mai ales, când ai timp de toate?
Să fii soție, mamă a trei copii și să ai și
o carieră de succes nu trebuie să fie
deloc simplu.
4/22/20 6:44 PM
 Pentru mine, chiar nu e nimic complicat.
Soţie şi mamă a trei copii e un fapt de
viaţă, nu mă vedeam trăind singură.
Copiii sunt bucuria noastră, ne umplu
casa, ne solicită, dar ne şi aduc o grăma-
dă de zâmbete. Nu mi se pare greu deloc
ce fac, ba chiar acum, de când ne-am
mutat la curte, mi se pare simplu. Înainte
de această perioadă, nu aveam niciun
weekend liber, aveam repetiţii, spectaco-
le la Teatrul de Revistă, evenimente cu
bandul meu şi tot nu mi s-a părut greu.
Niciodată nu m-am plâns, mie mi-a plă-
cut viaţa asta aglomerată. Poate fi com-
plicată pentru unii, dar pentru mine nu.
Eu n-aş putea să fiu doar casnică sau
doar mamă, sau doar prezentator TV.
Acest fel de a se împleti lucrurile şi de a se
susţine planul profesional cu cel de acasă
mă face foarte, foarte fericită.
Pentru că am ajuns la acest subiect, nu
există momente în care soțul și-ar dori
să ai mai mult timp și pentru el? Vă
gândiți și la cel de-al patrulea copil?
Acum avem timp unul pentru celălalt.
Înainte nu aveam, el era plecat mai tot
timpul, şi eu la fel. Acum suntem acasă, ne
uităm la filme, bem seara un pahar de vin
pe terasă, avem timp să povestim pe înde-
lete, el se gândeşte la cel de-al patrulea
copil. (râde) Şi mie mi-ar plăcea să mai
am o fetiţă, mă gândeam să mai fac o pa-
uză de doi ani şi să încercăm. E un pic
greu, am simţit şi la a treia sarcină asta.
Hai, nu vârsta, că am avut sarcini uşoare
şi am şi născut natural foarte uşor, dar se
simte un pic când trebuie să o iei de la
capăt cu nopţi pierdute, cu oboseală, cu
faptul că eu i-am alăptat pe toţi ca la carte,
fără pic de lapte praf, iar asta presupune
treziri din două în două ore noaptea şi
poate chiar mai des. Nu mă sperii, dar ar
287VP048-051 Mirela Vaida.indd 51
însemna din nou o pauză de emisiune, de
activitate… Deocamdată nu am un răs-
puns ferm, eu zic să mă întrebaţi din nou
peste un an-doi. Dacă nu cumva vă zic eu
mai devreme (râde). N-am spune nu celui
de-al patrulea copil. Dacă s-ar putea să fie
şi o fetiţă, am fi cei mai fericiţi.
Ce planuri vi s-au anulat din pricina
coronavirusului? Vreo vacanță sau
proiecte puse pe pauză?
Proiectele sunt cele care s-au amânat la
toată lumea, nu mai avem concertele cu
bandul, nu mai am spectacolele de la
Teatrul de Revistă, nu mai avem eveni-
mentele. Ni s-a anulat şi tăierea de moţ a
copilului, pe care am fi vrut să o facem de
Paște, aici, în curte, cu naşii, cu prietenii,
cu bunicii de la Iaşi. Însă reprogramăm
pentru la vară, când sperăm să se încheie
această perioadă.
De curând, a fost și ziua ta de naștere.
Ce ai simțit că ți-a lipsit cel mai tare
anul acesta?
Ziua mea de naştere a fost în prima zi de
stare de urgenţă, pe 16 martie, dar să ştiţi
că nu mi-a lipsit nimic în mod special. Ce
pot să spun clar este faptul că a fost o ani-
versare atipică. Știind că eu sunt fascinată
de musicalurile din Londra, soţul meu a
cumpărat bilete la două musicaluri pe
care îmi doream de mult să le văd,
„Mizerabilii“ şi „Cartea Mormonilor“.
S-a ocupat de toate rezervările, hotel, bile-
te de avion, inclusiv restaurantul nostru
preferat din Londra, pentru a ieşi la masă
după spectacole, însă lucrurile au luat o
întorsătură cu totul neaşteptată. Am anu-
lat tot fără să ne pară rău. Am petrecut
acasă, în familie, iar atmosfera a fost mi-
nunată. Am avut tort, am primit un bu-
chet imens de trandafiri şi baloane cu he-
liu, bucuria copiilor. Am luat masa în
familie, cu totul pregătit de noi,
copiii mi-au cântat „mulţi ani
trăiască, miss mami să traiască!“
şi am avut ocazia să constat, o
dată în plus, că bucuria aniver-
sării chiar stă în cercul restrâns
de prieteni sau chiar între mem-
brii familiei. Încă de la prima
oră, copiii mi-au cântat, m-au
îmbrăţişat, mi-au oferit mici ca-
douri desenate de ei. Asta e bu-
curia, să putem fi cu toţii acasă,
să trecem de această perioadă
grea şi să revenim la viaţa noas-
tră de zi cu zi.
Apropo de lipsuri, cât de dor
îți este de teatru în aceste mo-
mente?
Foarte dor! Dar lumea înţelege,
asta e situaţia în toate teatrele.
Acum Teatrul de Revistă are şi o
campanie online, prin care spec-
tacole şi momente importante
din spectacole sunt aduse în faţa privitori-
lor în mediul online. Îmi este dor, dar sunt
convinsă că, după ce va trece pandemia,
lumea va reveni în sălile de teatru şi vom
recupera momentele pierdute.
Care sunt cele mai de preț sfaturi pe
care i le-ai putea da unei mame în
aceste momente?
Să-şi păstreze calmul, echilibrul, să-şi pro-
tejeze copiii şi familia, să asculte cu rigoare
toate sfaturile pe care ni le dau autorităţi-
le, să fie optimiste, să aibă credinţă. Eu
cred că mamele au în instinctul lor să îşi
protejeze copiii, să le ofere atenţie, afecţiu-
ne şi împreună vor profita de timpul aces-
ta petrecut împreună, înainte de a-şi relua
mersul la birou. Le sfătuiesc să fructifice
această perioadă, pentru că, atunci când
vom reveni la normal, ne vom plânge din
nou că nu avem timp suficient. Să le ară-
tăm copiilor cât de mult îi iubim, deoare-
ce pentru ei asta e cel mai important.
Cât de mult se va schimba viața tutu-
ror odată ce coronavirusul va deveni o
amintire, doar un vis urât peste care
vom reuși să trecem într-un fel sau al-
tul? Vor exista oare schimbări funda-
mentale, eventual în mentalitate, sau
doar unele superficiale, de moment?
Oamenii tind să uite repede...
Cred că va fi un boom, lumea abia aş-
teaptă să iasă, să se revadă cu cei dragi, şi
cred că, după ce vom fi cu toţii în siguran-
ţă, parcurile vor fi luate cu asalt, poate
oamenii vor merge prin scurte vacanţe,
desigur cu mai multă precauţie ca înainte.
Într-adevăr, lumea uită repede.
Pe final, spune-ne, te rog, care este
primul lucru pe care vrei să-l faci în
momentul în care nu va mai exista ni-
ciun pericol...
Chiar nu ştiu… Poate o întâlnire cu prie-
tenii, la noi în curte, să facem un foc de
tabără, să povestim. Cred că acesta va fi
primul lucru pe care îl vom face. Să ne
chemăm bunicii de la Iaşi aici, să tăiem
moţul copilului, să ne revedem cu oame-
nii care ne-au lipsit în această perioadă. n
51
4/22/20 6:44 PM
 Virusul nu iartă
Și celebritățile s-au
îmbolnăvit de coronavirus
COVID-19. Nu l-am tratat de la început cu importanța cuvenită, și noul
coronavirus și-a luat tributul, fără să țină cont de rasă, sex, vârstă sau statut
social. Oameni simpli, capete încoronate, actori, politicieni, sportivi au căzut
victimă teribilei boli, dar, din fericire, cei mai mulți au supraviețuit și au
împărtășit lumii întregi experiența celei mai inegale lupte...
OANA PANTAZI Foto HEPTA, INSTAGRAM

Prințul Charles
Fiul Reginei Elisabeta a II-a și primul
moștenitor la tronul Marii Britanii, Prințul
Charles (71) a căzut și el victimă noului co-
ronavirus, fiind depistat pozitiv, în timp ce
soția sa, Camilla (72), a scăpat nevătămată:
„Am avut de-a face recent cu temuta
experiență coronavirus, fiind printre cei
infectați. Din fericire, simptomele mele nu
au fost grave, iar acum mă aflu de cealaltă
parte a bolii, deși sunt în continuare izolat.
Chiar dacă nu am avut o formă gravă, este
o experiență ciudată, frustrantă și chinui-
toare atunci când ești nevoit să stai departe
de familie, prieteni și ți se fură ceea ce
cândva era viața ta de zi cu zi“, a mărturisit
Prințul Charles, după ce s-a vindecat,
într-un mesaj video emoționant. „În aceste
momente fără precedent ale vieților noas-
tre, tulburați și anxioși cum am ajuns, eu și
soția mea ne gândim la toți cei care au
pierdut ființe dragi din cauza coronavirusu-
lui“, a mai spus Prințul Charles.
Pink
Boris Johnson Deși nu a avut una dintre cele mai grele
La scurt timp după ce a fost forme ale bolii, cu siguranță carismatica
declarat pozitiv cu artistă Pink a suferit cel mai mult. Iar asta
COVID-19, primul-ministru deoarece unul dintre cei doi copii ai săi a
al Marii Britanii, Boris contractat, de asemenea, COVID-19.
Johnson, declara: „În ultimele „Am fost foarte, foarte bolnavi. Fiul meu
24 de ore, am dezvoltat simp- în vârstă de 3 ani, Jameson, s-a simțit cel
tome ușoare și am fost testat mai rău. Au fost multe nopți în care am
pozitiv pentru coronavirus. plâns și cred că nu m-am rugat mai mult
Am avut febră și tuse continuă. în viața mea“, a mărturisit artista într-un
Acum mă autoizolez, dar voi interviu. „La un moment dat, m-am auzit
continua să conduc Guvernul spunând: Am crezut că ne-au promis că
prin videoconferință, în timp vor fi OK copiii noștri. Dar nu e nicio
ce combatem acest virus. garanție. Nimeni nu e ferit de asta“, a mai
Împreună vom trece peste acest lucru“. Iată însă că, zece zile mai târziu, Boris adăugat artista, ai cărei soț, Carrey, și
Johnson era transportat de urgență la spital, deoarece continua să prezinte fiică, Willow, din fericire nu s-au molipsit
simptome persistente ale infecției. De asemenea, Carrie Symonds, partenera sa de la ea și de la Jameson. După ce s-a vin-
de viață, care este și însărcinată, a mărturisit că a stat o săptămână în pat, pre- decat, Pink a donat un milion de dolari
zentând unele simptome similare celor de COVID-19, fără a fi însă testată. pentru lupta împotriva coronavirusului.
52

287VP052-056 Vedete corona.indd 52 4/22/20 6:53 PM


Idris Elba
Spre deosebire de mulți alții, care
nu s-au dovedit la fel de norocoși,
actorul și muzicianul Idris Elba
(47), testat pozitiv cu COVID-19,
s-a dovedit a fi asimptomatic. Cu
toate acestea, el a intrat în autoi-
zolare, alături de soția lui, Sabrina
Dhowre, și a sfătuit lumea să ia în
serios boala, pentru a evita răs-
pândirea ei. „În această dimineață
am fost testat pozitiv pentru
COVID-19. Mă simt bine, până
acum nu am prezentat simptome,
dar, de când am aflat, am decis să
mă autoizolez. Este ceva foarte se-
rios. Acum este momentul să ne
gândim serios la distanțarea socia-
lă și la igienă. Trăim într-o lume
divizată. E o tâmpenie, dar acum
este momentul să fim solidari,
acum este momentul să ne gân-
dim și la ceilalți“, a comentat ar-
tistul britanic pe Twitter.
287VP052-056 Vedete corona.indd 53
Prințul Albert de Monaco
Cum boala nu iartă pe nimeni, iată că a fost înregistrat și primul caz de COVID-19
într-o familie regală. Este vorba despre Prințul Albert de Monaco (62), care, din ferici-
re, a contractat o formă ușoară, iar anunțul a venit la patru zile după ce un comunicat
de presă al guvernului monegasc a dezvăluit contaminarea cu coronavirus a ministru-
lui de stat Serge Telle. Albert de Monaco a fost tratat în stare de carantină, la Palat, de
către doctorii de la spitalul ce poartă numele mamei sale – Princess Grace. Cu doar
două zile înainte de a fi depistat pozitiv, Prințul anunța interzicerea pe termen nedeter-
minat a întâlnirilor de grup, spunând că vor fi permise doar călătoriile limitate, în scop
medical și pentru aprovizionare, deoarece „deplasarea oamenilor este cea care promo-
vează răspândirea coronavirusului“. Din păcate, el nu a fost ocolit de boală...
Rita Wilson și Tom Hanks
E greu să îți imaginezi că „soldatul Ryan“,
care a scăpat dintr-un teatru de război in-
fernal, sau acest Robinson Crusoe al lumii
moderne ar putea cădea răpus de o… gri-
pă. Dar iată că realitatea bate filmul și, din
păcate, actorul Tom Hanks (63) și soția lui,
actrița Rita Wilson (63) s-au numărat prin-
tre primele celebrități care au contractat vi-
rusul, ei fiind testați pozitiv cu COVID-19
pe 11 martie. Cei doi se aflau în Australia,
unde Hanks filma pentru un lungmetraj
despre viața lui Elvis Presley. După cinci
zile de spitalizare, cuplul a fost externat și a
urmat recuperarea la domiciliu, în casa pe
care au închiriat-o pe timpul filmărilor. Pe
27 martie, Tom Hanks și Rita Wilson s-au
întors la Los Angeles, după două săptămâni
de carantină. Tocmai când în America
situația începea să se agraveze...
Olga Kurylenko
Și superba actriță franceză cu origini ruse
și ucrainene Olga Kurylenko (40), cunos-
cută pentru rolurile din „Quantum of
Solace“, „Momentum“ și „The Room“,
a căzut victimă noului coronavirus, pe
data de 15 martie ea anunțând că a fost
testată pozitiv. Actrița, aflată în caranti-
nă, și-a informat fanii tot prin interme-
diul unei postări pe contul de socializare,
atenționându-i că nu e de glumă: „Sunt
închisă în casă după ce am fost testată
pozitiv pentru coronavirus. Sunt bolnavă
de aproape o săptămână. Febra și obo-
seala sunt principalele mele simptome. Ai
grijă de tine și ia asta în serios!“.
Sophie Grégoire Trudeau
Pe 13 martie, Sophie Trudeau, soția primu-
lui-ministru canadian, Justin Trudeau, a dat
emoții întregului executiv în momentul în
care s-a aflat că a fost testată pozitiv cu
COVID-19. Declarația emisă de biroul de
presă al primului-ministru a fost însă de na-
tură să liniștească spiritele. „Premierul este
sănătos şi nu prezintă niciun simptom.
Totodată, ca măsură de precauţie şi la sfatul
medicilor, el va fi în izolare pentru 14 zile.“
Din fericire, starea de sănătate a soției sale a
fost destul de bună pe parcursul bolii, simp-
tomele acesteia fiind moderate.
53
4/22/20 6:53 PM
 Virusul nu iartă
Kristofer Hivju Placido Domingo
Fanii iconicului serial Vestea că, la 79 de ani și cu un istoric de boli grave, faimosul
„Game of Thrones“ tenor Placido Domingo a fost depistat pozitiv cu COVID-19
au aflat cu tristețe că i-a îndurerat pe fanii săi din lumea întreagă. „Eu și familia
și actorul Kristofer mea ne aflăm în autoizolare atât timp cât va fi necesar din
Hivju (41), alias punct de vedere medical. În acest moment, ne simțim bine,
Tormund Giantsbane, dar eu am avut febră și am tușit înainte de a mă decide să
a fost infectat cu noul fac testul, care a ieșit po-
coronavirus: „Salutări zitiv“, a anunțat tenorul.
din Norvegia! Îmi „Îi rog pe toţi să fie ex-
pare rău să vă anunț trem de atenţi, să urmeze
că rezultatele mele recomandările de bază,
pentru COVID19 au să se spele frecvent pe
ieșit pozitive. Eu și fa- mâini, să păstreze o dis-
milia mea ne-am izo- tanţă de câţiva metri faţă
lat. Ne simțim bine, de ceilalţi. Faceți tot ce
doar eu am simptomele unei răceli. Există oameni care au puteți pentru a opri viru-
riscuri mai mari, iar acest diagnostic ar putea să fie devasta- sul să se răspândească şi,
tor, de aceea vă rog să fiți atenți, să vă spălați pe mâini, să vă rog, mai presus de
păstrați distanța de 1,5 metri față de ceilalți și să intrați în toate, să stați acasă, dacă
carantină; faceți orice pentru ca virusul să nu se răspândeas- puteți!“, a conchis
că. Împreună putem să luptăm cu acest virus. Vă rog, aveți Domingo, ulterior spita-
grijă unii de alții și rămâneți sănătoși!“, a scris actorul pe lizat din cauza unor
contul său de socializare. complicații.

COVID-19 i-a învins...

De acum înainte, viețile noastre se vor raporta la perioada ante și
post-COVID-19. Nimic nu va mai fi la fel, iar pagubele, greu de contabilizat,
sunt deja imense. Vom fi mai săraci, mai bolnavi și mai neadaptați social. Dar
nimic nu se compară cu pierderile umane de neînlocuit, deoarece noul
coronavirus ne-a răpit, cât ai clipi, personalități din toate domeniile...
OANA PANTAZI Foto HEPTA, PROFIMEDIA, INSTAGRAM, FACEBOOK

Sergio Rossi nia, a deplâns moartea marelui designer.

Nu există femeie care să nu știe cine a fost
Sergio Rossi, designer ale cărui creații au
fermecat multe dintre reprezentantele se-
xului frumos. Din păcate, creatorul mărcii
de lux de încălţăminte care îi poartă nu-
mele a murit la vârsta de 85 de ani din ca-
uza COVID-19, paradoxal, la scurt timp
după ce donase 100.000 de euro unui spi-
tal din Milano, pentru a ajuta la stoparea
noului coronavirus. Internat de câteva zile
într-un spital din Cesena, zona Emilia-
Romana, una dintre zonele din Italia cele
mai afectate de pandemie, Sergio Rossi
s-a stins din viață în seara zilei de 2 aprilie.
Riccardo Sciutto, directorul brandului
Sergio Rossi și cel care a anunțat decesul
designerului, a declarat: „Era un maestru,
iar pentru mine a fost o mare onoare să îl
întâlnesc. A fost ghidul nostru spiritual, iar
azi este mai mult ca niciodată“. Și
Luciana Garbuglia, primarul oraşului
San Mauro Pascoli, unde s-a născut
Sergio Rossi şi unde şi-a înfiinţat compa-
54
„Sergio Rossi făcea parte dintre fondatorii
cartierului de încălţăminte de lux pentru
femei în regiunea Forli şi Cesena la mijlo-
cul secolului XX. Este o pierdere enormă
pentru comunitatea noastră“, a spus pri-
marul, subliniind că Rossi a creat locuri
de muncă pentru foarte mulţi cetăţeni
din oraşul său natal unde, în 1951, a des-
chis o linie de producţie. Cel mai dureros
a fost faptul că, din cauza măsurilor de
izolare luate în orașul său natal,
concetățenii nu au putut nici măcar să-i
aducă marelui creator un ultim omagiu...
Pantofii creați de Sergio Rossi au fost
folosiți de designeri precum Azzedine
Alaïa, Versace și Dolce & Gabbana în
colecțiile lor și au fost purtați de vedete ca
Lupita Nyong’o, Hailey Baldwin, 
Rihanna, Kaley Cuoco, Paris Hilton,
Laura Dern, Jennifer Lopez, Taylor
Swift, Priyanka Chopra, Olivia Culpo,
dar și de celebrități autohtone, precum
Răzvan Ciobanu și Carmen Negoiță.

287VP052-056 Vedete corona.indd 54 4/22/20 6:53 PM

 Lucia Bosé Manu Dibango
Pe 23 martie, la Hospital General de Manu Dibango, legenda stilului
Segovia, înceta din viață, la 89 de ani, afro-jazz, a murit pe 24 martie, la
actrița Lucia Bosé. Vârsta a fost unul Paris, din cauza infecției cu coro-
dintre factorii agravanți și pentru cu- navirus, pe fondul unor afecțiuni
noscuta actriță de origine italiană, care mai vechi, celebrul artist fiind
a murit la Madrid, din cauza temutu- printre primii care au deschis lista
lui coronavirus, scrie El Pais. Actrița a neagră a celebrităților ce au dece-
jucat în peste 50 de filme, sub bagheta dat de COVID-19. „A încetat din
unora dintre cei mai mari regizori, viață în această dimineaţă, într-un
cum ar fi Michelangelo Antonioni, spital din regiunea pariziană.
Federico Fellini şi Luis Buñuel. Lucia Funeraliile vor avea loc în strictă
s-a apucat de actorie după ce, la vârsta intimitate familială, iar un omagiu
de 16 ani, a câștigat concursul Miss îi va fi adus ulterior, imediat ce
Italia, iar în 1955 s-a căsătorit cu tore- acest lucru va fi posibil“, a declarat
adorul Luis Miguel Dominguín, căruia Thierry Durepaire, publisherul ar-
i-a dăruit trei copii: Miguel Bosé, tistului. Manu Dibango este auto-
Lucía Dominguín şi Paola Dominguín. rul uneia dintre cele mai cunoscu-
te compoziţii aparţinând „world
music“ (muzică etnică, o categorie
ce conține mai multe stiluri diferite
de muzică din întreaga lume), pie-
sa „Soul Makossa“ (1972).

Paul Goma
Despre Paul Goma s-a spus că a fost „cel mai
mare militant anticomunist din România lui
Ceauşescu. A fost omul care s-a opus, aproa-
pe singur, unui regim“, dar, din nefericire,
marele scriitor, supranumit și Soljenițîn de
România, care a supraviețuit prigoanei
Securității, a pierdut lupta cu coronavirusul,
la 84 de ani, într-un spital din Paris...
Plecarea dintre noi a lui Paul Goma a fost
anunțată de biografa Mariana Sipoș: „În
urma unui mesaj primit din Franța, cu regret
și mare durere anunț plecarea dintre noi a
marelui scriitor și disident Paul Goma, în
noaptea din 24 spre 25 martie 2020. Paul
Goma era internat din 18 martie la spitalul
«La Pitié Salpêtrière», în urma constatării in-
fectării cu virusul ucigaș. Conform
informațiilor transmise de echipa medicală
care l-a îngrijit, Paul Goma a plecat senin,
fără durere și cu sufletul împăcat“.

Adam Schlesinger Wallace Roney

Printre victimele coronavirusului se numără și Adam Marele artist de jazz Wallace Roney a încetat din viață, pe 31
Schlesinger, chitaristul trupei rock Fountains of Wayne, martie, la Centrul Medical „St. Joseph“ din Paterson, New
care a încetat din viață la numai 52 de ani, la New York. Jersey. Informația a fost făcută publică de impresarul său,
Conform unui comunicat lansat de familia sa, acesta a de- Lydia Liebman: „Cu regret confirm că legendarul trompetist
cedat la spital, în urma complicațiilor create de coronavirus. Wallace Roney a murit din cauza complicațiilor COVID-19
Adam Schlesinger, care era și compozitor, a fost membru în această dimineață, chiar
fondator al formațiilor înainte de prânz. Colaborarea
Fountains of Wayne, Ivy și cu Wallace a fost și va rămâ-
Tint Windows, și a câștigat ne unul dintre cele mai mari
un Premiu Grammy în 2009 privilegii ale vieții mele. Nici
și trei Premii Emmy, ultimul nu pot să exprim cât de mult
în 2019. El a mai fost nomi- îmi vor lipsi el și muzica sa“, a
nalizat la Premiile Oscar, la declarat aceasta. De-a lungul
Globurile de Aur și la carierei, Wallace Roney a
Premiile Tony. În 1997, a lansat aproximativ 20 de al-
fost nominalizat la Premiile bume, iar muzica lui a îmbi-
Oscar pentru versurile piesei nat ritmurile funk, hip-hop şi
That Thing You Do!, difuza- braziliene. În 1994, a câştigat
tă în filmul cu același nume un Grammy pentru albumul
regizat de Tom Hanks. „A Tribute to Miles“.
55

287VP052-056 Vedete corona.indd 55 4/22/20 6:53 PM

 Virusul nu iartă
Ellis Marsalis Jr.
Pe 1 aprilie, la doar câteva ore după de-
cesul compozitorului Adam Schlesinger,
o legendă a muzicii jazz, pianistul Ellis
Marsalis Jr., a decedat, la vârsta de 85 de
ani, în urma infectării cu coronavirus.
Artistul din New Orleans a fost pianist,
compozitor, dar și cadru didactic, el de-
venind primul profesor de jazz al
Centrului pentru Artele Creative din
New Orleans. Marsalis Jr. le-a transmis
harul și copiilor săi. Drept urmare, patru
dintre cei șase fii ai săi au cariere de invi-
diat în lumea muzicii, cei mai cunoscuți
fiind Wynton și Branford Marsalis, doi
muzicieni de jazz celebri. „Ellis Marsalis
a fost prototipul a ceea ce vrem să spu-
nem când vorbim despre jazzul din New
Orleans“, l-a descris pe legendrul artist
LaToya Cantrell, primarul orașului.
John Prine
Cântărețul american de country-folk
John Prine a murit de coronavirus după
ce, paradoxal, a ieșit de două ori învingă-
tor în lupta cu cancerul! Artistul a fost in-
ternat într-un spital din Nashville pe 26
martie, după ce a prezentat simptome de
COVID-19. Pe 2 aprilie, soția lui, Fiona,
declara că artistul este „foarte bolnav“,
dar, cu toate astea, ea nu și-a pierdut
speranța. Din păcate, cinci zile mai târ-
ziu, acesta a pierdut lupta cu boala. Prine
era supranumit „Mark Twain al textieri-
lor“, iar Bob Dylan spunea despre el că
este unul dintre compozitorii săi prefe-
raţi. În cariera sa de peste 50 de ani, John
Prine şi-a făurit o imagine de maestru al
cuvintelor, artistul fiind specialist în bala-
de melancolice.
56
287VP052-056 Vedete corona.indd 56
Alan Merrill
Nu există vreun fan al muzicii de orice fel care să nu știe
celebra melodie „I Love Rock and Roll“, dar puțini știu
că cel care a compus-o este Allan Merrill. Din nefericire,
acesta a încetat din viață pe 29 martie, la New York, din
cauza complicațiilor cauzate de coronavirus. Avea 69 de
ani. „Şi acum îmi amintesc momentul în care i-am auzit
pe Arrows la televizor, în Londra, şi când m-am simţit
spulberată de piesa care îmi suna a hit. Cu adâncă recu-
noştinţă şi tristeţe, îi urez drum bun pe lumea cealaltă!“, a
scris Joan Jett, pe contul său de Twitter. Meat Loaf, în
trupa căruia Merrill a cântat mulți ani, a făcut un gest ex-
trem de impresionant. Imediat după ce a aflat despre
moartea artistului, și-a îndemnat fanii de pe Facebook să
cânte cu voce tare melodia „I Love Rock and Roll“.
Mark Blum
La Hollywood s-a mai stins o stea… Este vorba des-
pre actorul Mark Blum, cunoscut publicului din fil-
mele „Crocodile Dundee“, „Desperately Seeking
Susan“ și din serialul „Law and Order“, care a încetat
din viață, la vârsta de 69 de ani, din cauza complica-
țiilor cauzate de coronavirus. Compania de teatru
Playwrights Horizons, din New York, a anunțat
moartea actorului prin intermediul unui mesaj
emoționant: „Cu dragoste și cu inima grea, anunțăm
că Mark Blum, dragul nostru prieten de multă vreme
și un artist adevărat, a murit săptămâna aceasta.
Mulțumim, Mark, pentru tot ce ai oferit teatrului și
publicului nostru din întreaga lume. O să ne lipsești“.
În ultima parte a vieții, actorul a jucat în serialele
„Succesion“ și „You“, difuzate pe HBO și Netflix.
Nelu Bălășoiu
Cunoscutul interpret de muzică populară
Nelu Bălășoiu a încetat din viață, la vâr-
sta de 71 de ani, la Spitalul din Suceava,
unde fusese internat după ce a fost confir-
mat pozitiv cu coronavirus. Din neferici-
re, la scurt timp după primirea diagnosti-
cului, îndrăgitul artist a suferit un
accident vascular cerebral și a intrat în
comă, prognosticul medicilor fiind rezer-
vat. „Dragii noștri, veștile nu sunt bune.
Din păcate, tata a fost testat ieri iar astăzi
a venit confirmarea, este COVID-19 po-
zitiv. Medicii mi-au comunicat că a sufe-
rit și un accident vascular cerebral, iar
acum se află în comă. Haideți să ne ru- Patrick Francfort
găm ca Dumnezeu să facă o minune în O veste tristă pentru fanii stilului disco!
aceste zile sfinte! Mă simt copleșit“, scria Patrick Francfort, alias Patrick Gibson,
Ionuţ Bălăşoiu, fiul interpretului, în bateristul grupului Gibson Brothers, care
Vinerea Mare. Nelu Bălășoiu a pierdut a lansat melodiile disco „Cuba“ şi „Qué
lupta cu boala pe 21 aprilie. Sera Mi Vida“, a murit pe 5 aprilie, la
Paris, la vârsta de 63 de ani, din cauza
coronavirusului. Patrick a fost în activitate
până recent, bateristul susținând concerte
în Europa alături de cei doi frați ai săi –
Chris (vocal) and Alex (clape). „S-a luptat
timp de 12 zile. A fost mai întâi internat
într-o clinică, apoi, când starea i s-a agra-
vat, a fost transferat la Lariboisière. Totul
a evoluat foarte rapid. A murit seara.
Personalul din spital a fost absolut formi-
dabil şi ţin să le mulţumesc! Oamenii ca
ei nu au preţ. Îşi riscă viaţa în fiecare zi“,
a mărturisit fratele său Chris.
4/22/20 6:53 PM
57_AD Coronavirus.indd 57 22/04/20 12:52
 Iulia Vântur
„Mă simt ca în casa Big Brother.
E o PROVOCARE
să trăiești așa!“
Izolată de două luni într-o
casă de vacanță, alături
de câțiva membri ai fami-
liei și de mai mulți prie-
teni, Iulia Vântur trăiește o
adevărată aventură în
timpul pandemiei de co-
ronavirus. Obligată să-și
întrerupă toate angaja-
mentele profesionale, ve-
deta și-a propus să întoar-
că necazul în favoarea ei
și să privească situația cu
optimism: și-a făcut un
program bine pus la
punct în ceea ce privește
dezvoltarea personală și
experimentează zilnic cel
puțin un lucru nou.
Despre cum se vede pan-
demia de COVID-19, la
șase mii de kilometri
distanță, ne povestește
chiar Iulia Vântur, pe un
ton optimist, pe care ar
trebui să ne străduim să-l
avem toți, în această peri-
oadă plină de încercări.
DANA ENACHE
Foto: ȘTEFAN DANI pentru VIVA!

58

287VP058-061 Iulia Vantur.indd 58 4/22/20 8:02 PM

 I
Depinde de noi cum îl folosim. Putem inte să înceapă lockdown-ul total.
să devenim statici sau putem să Ne-am izolat complet, în mijlocul „jun-
învățăm lucruri noi online, să ne focu- glei“, nimeni nu intră, nimeni nu pleacă,
săm pe noi înșine, să facem curățenie excepție face persoana care ne aprovizi-
în minte, suflet, nu doar în sertarele onează cu cele necesare, dezinfectăm tot
dressing-ului. Sunt atâtea lucruri de ce vine din afară. Dezinfectantul, săpu-
făcut, de experimentat. Fiecare provo- nul și masca sunt sfinte!
care vine cu o lecție, cu un cadou. Cum se desfășoară viața ta, acum?
După această izolare, sper că vom fi Am încercat să-mi formez o rutină și în
diferiți, sper să avem o abordare mai izolare. Chiar dacă toate proiectele au
Iulia, nu am mai vorbit de mult... profundă a vieții, sper să avem mai înghețat din cauza pandemiei, eu în-
Respectiv de la sfârșitul lunii mai mult respect și recunoștință pentru na- cerc să-mi folosesc timpul pentru a-mi
2019, de la petrecerea VIVA! Ce faci, tură și mediul înconjurător. Acum pu- dezvolta diverse aptitudini. Fac în fie-
cum ești, ce ai făcut în ultimul an? tem vedea clar câte daune producem care zi practică vocală, singură sau cu
Bună! A trecut un an deja?! În ultimul naturii și viețuitoarelor din jur. coach-ul meu din UK (eram obișnuită
an am făcut ce-mi place cel mai mult, Ce măsuri de precauție ți-ai luat? să fac ore online), fac sală, cardio,
am muncit... în deplasare! (râde) Am Nu am mai ieșit din casă de o lună și mișcare – înțeleg că e o binecuvântare
început cu filmările pentru un serial jumătate. Prima săptămână jumătate, să am spațiu de desfășurare –, echitație,
de acțiune în UK, apoi am avut show- în apartament, apoi, la fermă, exact îna- pictură, citesc, învăț diverse de pe
uri în diverse orașe, filmări pentru vi-
deoclipuri în Malta și Statele Unite,
un turneu de peste o lună în America,
o experiență memorabilă, de altfel, și
am încheiat cu filmări, tot la Londra,
pentru un film de Bollywood, chiar
înainte să intrăm în lockdown, din ca-
uza coronavirusului.
Cum se resimte pandemia de coro-
navirus în India?
Ca peste tot în lume, cu frică în tocul
ușii, dar și cu speranța că vom trece re-
pede peste asta. Unii au înțeles gravita-
tea situației, și-au luat toate măsurile de
precauție, alții bravează inconștient și
iresponsabil și ies pe străzi, motiv pen-
tru care poliția devine agresivă, pentru
a putea păstra controlul. Este trist să
văd acest cerc vicios. Sărăcia îi forțează
pe oameni să iasă din casă. Sunt familii
numeroase, care locuiesc într-o
cămăruță, care nu au ce să pună pe
masă pentru că nu mai au unde să
muncească cu ziua, așa cum erau
obișnuiți să trăiască. Unii oameni se
luptă pentru supraviețuire în India. Este
greu de controlat răspândirea virusului
într-o țară cu o populație atât de nume-
roasă ca India, deși s-au luat măsuri efi-
ciente.
Tu cum ești? Ce stare de spirit ai
privind acest fapt?
Eu sunt binecuvântată, nu am de ce să
mă plâng. Lockdown-ul total m-a
prins la o casă de vacanță, în afara
Mumbaiului, unde suntem complet
izolați. Din fericire, locul ne permite
să ne mișcăm. Mă gândesc cu tristețe
și cu vinovăție la toți acei oameni care
locuiesc într-o cămăruță închisă, cu
multe alte suflete.
Sunt optimistă, sunt conștientă că va
trebui să avem răbdare, compasiune.
Ne plângeam că nu avem timp pentru
noi înșine, pentru familie, hobby-uri.
Iată că Universul ne-a oferit acel timp.

59

287VP058-061 Iulia Vantur.indd 59 4/22/20 8:02 PM

 Iulia Vântur
YouTube. Învăț cântece noi. Îmi țin
întâlnirile prin telefon, video call. Slavă
Domnului, tehnologia ne salvează!
Suntem norocoși să trăim în aceste vre-
muri în care totul e accesibil printr-un
click, inclusiv oamenii dragi. Acum, to-
tul se poate face prin internet. Aproape
totul. Imaginează-ți cum ar fi fost pan-
demia asta fără telefon și internet!
Cum decurge o zi din viața ta, în
această perioadă?
Mă trezesc, meditez, beau cafeaua cu
prietenii alături de care sunt izolată,
apoi citesc, mă informez, îmi fac orele
de canto, stretching, yoga, sală, car-
dio, țin legătura cu familia și prietenii
prin telefon, am întâlniri online pen-
tru diverse proiecte, câteodată fac
echitație, fotbal, volei, orice sport în
aer liber. Zilele trec, ideea este să nu
treacă fără să învăț ceva nou.
Ai avut proiecte profesionale pe
care le-ai amânat?
Totul a înghețat, totul este închis. Nu
avem voie să ieșim pe străzi, să mer-
gem la birou, la muncă. Am de termi-
nat un film, trebuie să filmez videocli-
puri și să înregistrez piese noi.
Show-urile au fost anulate.
Ce s-a schimbat în percepția ta des-
pre tine și despre viață, în general,
odată cu această pendemie? Ai făcut
vreo schimbare în scara valorilor?
În primele săptămâni am simțit nevoia
să intru într-un proces de conștiință,
să-mi fac curățenie în suflet și în min-
te. Sunt izolată, într-o casă, cu prieteni
și o parte din familie, dar și cu oameni
pe care abia i-am cunoscut. Mă simt
ca în casa Big Brother câteodată, e o
provocare să locuiești, pentru o peri-
oadă nedeterminată, într-o astfel de
situație. Provocările, chiar și de genul ți-ai văzut părinții ultima oară? apropiată, însă mama e... mama – e
acesta, te expun și te ajută să te cunoști Da, mi-aș fi dorit să fiu acasă, de Paște, mai caldă, sensibilă. Sunt singurul lor
mai bine. Acum nu ni se permite să să merg la slujba de Înviere, să iau masa copil, toată energia mamei se îndreap-
ieșim afară, suntem invitați/forțați să de Paște cu părinții mei, cu prietenii, tă către mine. Și toate grijile.
privim cu atenție în interiorul nostru. însă... virusul ne ține la distanță. Fizic Câteodată, asta e o responsabilitate
În timpul acestei experiențe, am reali- doar. Conexiunea cu oamenii dragi e mare. Vorbim des prin video call, o
zat că de multe ori îmi irosesc energia una sufletească, în primul rând. Am răb- țin la curent cu tot ce fac, se bucură să
pentru lucruri care nu au atât de mul- dare, când vom putea să ne revedem... fie măcar așa parte din tot ce fac.
tă importanță. Cel mai important este voi lua primul avion și voi veni acasă. Când nu sunt în cea mai bună stare
să fim sănătoși: fizic, psihic și spiritual. Am fost inspirată să vin în România sau când sunt obosită, trebuie să fac
Nu e nimic mai important în viață de- imediat după filmările din Londra, deși un efort să acopăr acea stare, altfel știu
cât pacea interioară. mama și prietenele mele bune mă vizita- că mama nu va mai avea somn. Așa e
Salman Khan cum este? Ce stare de seră acolo în timpul proiectului. S-au mama mea. Și a ta la fel?
spirit are? așezat toate în așa fel încât să îmi vizitez Și a mea la fel, garantat! Ce îți
El este mereu activ, creativ, își găsește oamenii dragi de acasă exact înainte de lipsește cel mai mult din România?
de lucru în orice situație. Tocmai ce a lockdown-ul complet. Țin minte că pur- Părinții, prietenii. Câteodată și casa,
compus câteva cântece. (râde) tam masca în aeroport și toți se uitau anumite locuri, anumite mâncăruri,
El a avut proiecte profesionale pe amuzați la mine. pufuleții. (râde) În special de sărbători.  
care le-a amânat? Ai o relație foarte apropiată cu ma- Ai ceva obiecte luate din țară sau
Da, a trebuit să oprească filmările ma ta... Cât de des vorbiți? Poves- anumite obiceiuri pe care le respecți
pentru următorul lui film și nu numai. tește-ne câte ceva dintre secretele și care-ți amintesc de România?
Știu că ți-ai fi dorit să vii în Româ- relației voastre mama-fiică. Am produse românești pe care le folo-
nia în perioada Paștelui... Când Da, cu ambii părinți am o relație sesc și pe care mi le-am adus cu mine.

60

287VP058-061 Iulia Vantur.indd 60 4/22/20 8:02 PM

 În special cosmetice, cărți, tratamente.
Când au venit la Londra, la filmări,
toate prietenele mele mi-au adus câte
ceva: pufuleți, pufarine, biscuiți, pufi,
batoane diverse, am avut un bagaj
doar cu dulciuri. (zâmbește)
Am văzut o postare la tine pe Insta-
gram în care spuneai: „Cine ar fi cre-
zut că India va deveni casa mea?“...
Care a fost momentul în care ai simțit,
cu adevărat, că India este casa ta?
În momentul în care au venit în vizită
niște prieteni din România. Atunci am
realizat că India mi-a devenit casă, că
eram „host-ghid“ sau când prietenii
indieni vorbesc despre mine de parcă
aș fi născută indiancă, uitând că sunt
„foreigner“. (zâmbește)
Și când ai simțit că începi să devii o
celebritate, în India? Chiar, cum este
acolo statutul de persoană publică?
Bănuiesc că ești urmărită de papa-
razzi, că te recunoaște lumea, nu?
Am fost în „atenția presei“ de la înce-
put, eram „new face“, diferită, nu știa
nimeni nimic despre mine, despre cari-
era mea din România, însă, după ce
am lansat prima piesă în India, am fost
identificată ca „singer“ și interesul a
crescut mai mult. Țin minte că am fost
plăcut surprinsă să aud: „Îmi place
mult vocea dvs., ascult mereu piesa
Every night and day“. A fost o perioa-
dă în care nu exista loc în care să nu fiu
fotografiată, chiar dacă încercam să
evit, nu-mi parcam mașina în locul în
care staționam, tocmai ca să nu știe ni-
meni că sunt în acel loc. Oamenii vin să
facă poze, mă roagă să le cânt ceva, e
amuzant și plăcut. Iar paparazzii sunt
prezenți, însă, din fericire, ei nu urmă-
resc pe nimeni, doar vin în anumite
locații, te fotografiază și te lasă în pace.   mărturisesc că m-ai uimit cu aspectul
Ne-ai spus într-un interviu mai
vechi că te-ai acomodat foarte ușor
în India. Totuși, există vreun aspect
mai greu de „digerat“ chiar și
acum, după atâția ani de când
locuiești aici?
Când trăiești într-o țară cu mentalita-
te și cultură diferite, te izbești de multe
ziduri. Nu e ușor deloc și, sincer, nu
voi avea niciodată cum să absorb to-
tul. Sunt lucruri care nu rezonează cu
sistemul în care am crescut, am trăit
asta, dar am învățat să le „tolerez“.
Traiul într-o țară străină m-a forțat să
devin mai tolerantă, să-mi lărgesc per-
spectiva. Eu sunt o persoană care
pune valoare pe spațiul personal, pe
intimitate, am nevoie de timp cu mine
și de spațiu, este modalitatea prin care
îmi păstrez echilibrul și pacea. Aici,
însă, unii oameni nu respectă acest
spațiu personal.   ulei de ricin, miere și gălbenuș pentru
287VP058-061 Iulia Vantur.indd 61
Spuneai că, la 18 ani ani, erai foar- regenerarea părului.
te optimistă și foarte încrezătoare... Să știi că publicul din România se
Comparai lumea cu un supermar- așteaptă la noutăți din partea ta pe
ket în care tu aveai un card cu plan personal... Chiar, ai simțit vre-
posibilități nelimitate. Au trecut mai odată presiune din partea celor din
bine de două decenii de atunci. Ce jur, privind acest aspect?
ai reușit să „cumperi“ și ce nu? După 30 de ani, am simțit această pre-
Am cumpărat cam tot ce am avut pe siune. Inclusiv din partea părinților. Și
listă. Ba chiar am primit și cadouri, răspunsul meu a fost: „Mă vreți doar
free samples of happiness. Sunt recu- căsătorită sau fericită?“. A fost ultima
noscătoare pentru familia mea, priete- dată când am primit întrebarea când
nii mei vechi, cariera mea în televiziu- mă căsătoresc. Nu e o prioritate pen-
ne, în România. Pentru provocarea și tru mine, însă consider că un copil este
experiența masivă de viață, câștigată o binecuvântare de la Dumnezeu.
în India. Pentru că muzica a intrat în Dacă și când va fi să se întâmple... mă
viața mea, pentru bucuria și satisfacția voi bucura de acest dar! n
pe care le am când sunt pe scenă și
simt acel schimb de energie între mine
și public. Mai e un lucru pe listă, însă
acela depinde strict de Dumnezeu: un
copil. Când va fi potrivit și, dacă va fi
potrivit, sunt sigură că îl va trimite.
Că tot vorbeam despre trecerea
anilor... În iulie vei împlini 40 de
ani, bănuiesc că nu te ferești să
vorbești despre asta. Ești genul de
femeie care-și face planuri referitor
la pragurile vârstei? Cum te găsește
această vârstă?
Mă gândesc ca la o nouă etapă. De la
20 la 30 de ani am experimentat. De
la 30 la 40 am învățat, am evoluat,
m-am transformat. Mă gândesc că
până la 40 am acumultat, că am dis-
cernământ să-mi fac o selecție a lucru-
rilor cu adevărat importante pentru
mine și să mă bucur de ele. De la 40
de ani investesc eficient fiecare minut
din viața mea. Viața costă timp!
Trebuie să ne spui și care sunt trucu-
rile tale. Revin la apariția ta de la pe-
trecerea noastră, de anul trecut, și îți
fizic. Așadar, am văzut că faci mult
sport. Restul, trebuie să ne spui tu...
Mulțumesc! Mă interesează aspectul
fizic, însă mai mult sănătatea mea. Fac
zilnic cardio, sală, stretching, sport în
aer liber: kicking, lunching, fotbal câ-
teodată, joc volei, fac yoga, meditație.
Când ai pace în suflet, ai zâmbet în
ochi și pe buze, corpul radiază o stare
de bine, de sănătate. Cred că starea
interioară este cel mai important as-
pect, chiar când vorbim și despre este-
tic. Restul e disciplină! Hidratare, în
special din interior: consumul de apă,
vitamine luate din alimentație și supli-
mente. Pentru ten, curățare și hidrata-
re. Folosesc serumuri, preferatul este
cel de la Gerovital, cu acid hialuronic,
la fel și crema de zi, și de noapte, rege-
nerante. Folosesc și masca naturală cu
miere pentru ten, aloe vera; masca cu
61
4/22/20 8:02 PM
 Raluca Lăzăruț

Viața în America, ca-n

filmele despre sfârșitul lumii
„În America e noapte“ nu mai e doar una dintre expresiile pe care le foloseam
excesiv în copilărie. Stabilită de 5 ani în SUA, Raluca Lăzăruț ne-a descris schim-
bările dramatice care au avut loc în Chicago din cauza pandemiei de coronavi-
rus, de la faptul că orașul arată ca-n filme post apocaliptice până la faptul că e
criză de hârtie igienică, iar americanii au renunțat la faimosul lor zâmbet stan-
dard. Raluca și-a păstrat simțul umorului chiar dacă sursa ei de venit, divertis-
mentul, este la pământ, iar mama sa, medic în România, este în linia întâi.
OANA POPOIAG Foto: MARLON CORDERO, MARIUS PRUNDU, ARHIVA PERSONALĂ

62

287VP062-065 Raluca Lazarut.indd 62 4/22/20 6:24 PM

 A
tina asta psihotică, nici nu mai știu ce zi e mentul, că suntem mulți și plictisiți, au
câteodată. Dar e OK, o să avem o poves- fost momente când efectiv erau extrem
te interesantă de spus nepoților. de aglomerate toate zonele astea, ca
Ce măsuri s-au luat în Chicago pen- într-o zi obișnuită, așa că a fost nevoie de
tru a evita răspândirea coronavirus și intervenție. Îmi aduc aminte și acum că
cum te-ai adaptat tu la aceste măsuri? JB Pritzker, guvernatorul statului, anunța
Situația în Illinois nu e așa de gravă ca în într-o conferință de presă că lumea trebu-
New York sau New Jersey, până acum ie neapărat să evite locurile publice și
au fost raportate peste 22 de mii de cazuri aglomerațiile, iar două zile mai târziu, de
Am văzut o fotografie postată de tine și 800 de morți. Sigur că e crunt, dar St. Patrick’s Day, erau cozi la baruri ca să
acum ceva vreme, pe rețelele sociale, comparat cu situația din Italia, de exem- intre nebunii să bea cocktailuri verzi... Și
cu orașul Chicago gol. Imaginea pă- plu, stăm un pic mai bine. Au fost închise atunci și-au dat seama că n-ai cu cine și
rea desprinsă din romane distopice. toate afacerile care nu sunt considerate au închis tot.
Cum e atmosfera acolo în plină pan- de bază, elementare unui trai decent, iar Povestea, zilele trecute, o femeie din New
demie de coronavirus? restaurantele funcționează doar pe sistem York despre cum a născut ea în plină stare
Așa mi s-a părut și mie! Un cadru din- de delivery. Supermarketurile sunt des- de urgență. A fost nevoită să nască singu-
tr-un film american „cheesy“ cu o moli- chise de la 8 la 9 dimineața doar pentru ră, nu i-au dat voie soțului să asiste la
mă ce a exterminat omenirea. Sau mai persoanele de peste 60 de ani, toți ceilalți naștere. Spunea că n-a văzut absolut nicio
degrabă un cadru din „The Walking au voie după ora 9. Magazinele de bău- față, toate cadrele medicale erau blindate
Dead“. Obișnuiam să fac mișto de filmul turi au rămas deschise (și-au dat seama din cap până în picioare și că a fost o
ăla cu scenariul lui neverosimil, dar mi se autoritățile că, dacă ne iau și alcoolul, o experiență atât de rece, robotică, inuma-
pare din ce în ce mai realist făcut, mai luăm razna de tot), dar se închid la 9 sea- nă și nu și-a închipuit vreodată că o să
ales după imaginile de aici cu rafturile de ra. Și nu ai voie afară după ora 22 deloc, aducă un copil pe lume în asemenea at-
medicamente și hârtie igienică goale. Aia adică te oprește poliția să te întrebe pe mosferă... Trist mi s-a părut și să văd câte-
căutau și supraviețuitorii din film, medi-
camente. Chiar azi am văzut la știri că
David Leep a făcut un documentar foar-
te fain filmat într-un Chicago pustiu.
Footage-ul e chiar incredibil, toate străzi-
le goale complet, punctele turistice unde
erau veșnic sute de oameni par acum
părăsite, desenate într-un proiect parcă.
Atmosfera e și aici ca peste tot în lume, un
amestec de teamă, neputință, sugrumare
și frustrare... Dar măcar oamenii nu și-au
pierdut simțul umorului, meme-uri și glu-
me mai bune ca în timpul izolării ăsteia
n-am văzut de mult. Adevărul e că au și
timp la dispoziție să fie creativi.
Toate show-urile zilnice transmit în peri-
oada asta din casele prezentatorilor, așa
că ai ocazia să-i vezi pe Jimmy Kimmel,
Jimmy Fallon, Seth Meyers, Ellen
DeGeneres altfel, într-un mod „raw“ și
necomercial; asta aduce un suflu nou,
așa. Și ai ocazia să le cunoști familia, să
observi interacțiunea lor naturală cu co-
piii și partenerii, să-i vezi machiați de ei
înșiși, să le vezi interiorul caselor. Toți ne
adaptăm, ce să facem...
Dar tu cum ești?
Să știi că n-am avut timp să mă plictisesc.
Eu sunt bine cu mine însămi oriunde,
mai mult decât atât, chiar râdeam cu
„this husband of mine“ că ce naiba fă-
ceam dacă nu ne înțelegeam bine? E im-
portant că ne tolerăm excelent și că are unde și cu ce scop hălăduiești pe străzi. va magazine de pe Magnificent Mile (bu-
simțul umorului, că altfel ne omoram Parcurile mari, toate pistele de alergat, de levardul cu sute de branduri de lux)
atâta timp în casă. Chiar citeam ieri că a biciclete, plus toată promenada de pe tapetate cu lemn pe dinafară de frica
crescut numărul de cazuri de violență do- marginea râului care traversează întreg hoților, pentru care treaba ar fi fost mult
mestică în perioada asta în US. Nici nu centrul orașului au fost închise. Pentru că, prea ușoară cu totul închis și poliția cu tre-
mă mir! Sunt cumva împăcată cu situația la începutul pandemiei, primărița zicea buri mult mai importante de făcut decât
asta, n-am făcut nicio dramă și n-am avut că ne putem plimba în continuare pe afa- să păzească niște genți. După cum spu-
niciun moment până acum în care să zic ră atâta timp cât păstrăm distanța unii neam, ca în filmele despre sfârșitul lumii...
că nu mai pot. Mă deranjează un pic ru- față de alții. Dar n-a funcționat raționa- Ce gesturi te-au emoționat la cei din

63

287VP062-065 Raluca Lazarut.indd 63 4/22/20 6:24 PM

 Raluca Lăzăruț
jurul tău în această perioadă delicată
și extrem de grea?
M-au impresionat susținerea și aprecie-
rea de care au dat dovadă oamenii față
de cadrele medicale. A fost o săptămână
întreagă când asistentele intrau în tură în
ropote de aplauze pentru că se știa că o să
stea minimum 48 de ore la spital. Erau și
ele extrem de emoționate, spuneau că
atitudinea semenilor le dă efectiv energie
să reziste. Mai mult decât atât, foarte
multe restaurante, chiar și cele cu stele
Michelin, trimit zilnic meniuri la spitale
pentru personal. Ei sunt eroii acestei peri-
oade, clar!
Și mai e ceva foarte special. Luând ca
model cântecele la unison din Italia, au
fost multe seri în care întreg Downtown-
ul fredona diferite piese, iar cei care locu-
iesc în skyscrapers (n.r. zgârie-nori) și nu
puteau deschide geamurile doar mișcau
lanterne, telefoane sau veioze de la gea-
muri. S-a cântat „Chicago“, a lui Frank
Sinatra, „We will rock you“ a lui Queen
sau „Lean on me“ a lui Bill Withers, care
a murit săptămâna trecută, la 81 de ani.
O imagine tare faină. Astea sunt momen-
tele care aduc oamenii împreună! Unita-
64
287VP062-065 Raluca Lazarut.indd 64
tea, simțul că aparții unei societăți și ideea
de „împreună la bine și la rău“ sunt întot-
deauna emoționante. Și americanii
reacționează foarte fain în situații de cri-
ză, chiar făceau comparație cu 11
Septembrie și cât de uniți au fost și atunci,
în pofida a ceea ce s-a întâmplat.
Tu și soțul tău ce măsuri de protecție
ați luat pentru a nu fi în pericol?
Suntem în autoizolare de mult, n-am
avut încotro. Adică efectiv nu ne-am vă-
zut cu absolut nimeni de când s-a
declanșat această carantină, n-am făcut
excepții. Dezinfectăm pachetele care ne
sunt livrate acasă, purtăm măști și
mănuși când ieșim la cumpărături, ne
facem datoria, să spun așa. Dacă, din
punct de vedere profesional, la mine e
sistat totul, la el e diferit, revista e online
(n.r. afacerea pe care o conduce), așa că
la el e același volum de muncă, iar echi-
pa întreagă lucrează de acasă, ca și până
acum. Dar, bineînțeles, nu mai
călătorește de mult, au fost anulate toate
evenimentele, toate lansările de mașini,
a înghețat totul... Mi se pare încă ireal
cum s-a oprit lumea întreagă.
Deși tu te-ai adaptat rapid la viața de-
parte de România, presupun că în
această perioadă nu e ușor să-i știi pe
cei dragi departe. Ce vești primești de
acasă, cum sunt ei?
Sunt bine, sănătoși toți. Bunica mea face
90 de ani săptămâna viitoare și mi-ar fi
plăcut să o sărbătoresc cumva, cine știe
dacă o mai prind în viață până apuc eu să
merg acasă? În anii trecuți îi mai trimi-
team câte un buchet de flori de ziua ei,
așa se bucura, săraca! Acum mi-e frică să
trimit pe cineva la ea, mai bine să nu ia
niciun contact cu nimeni, facem un
Skype și-i cânt „La mulți ani!“.
Cum traversează mama ta, care e
medic, această perioadă grea, ce-ți
povestește din ce trăiește și ce vede
în jur?
Mama e în prima linie, săraca, îți dai sea-
ma câți oameni vede în fiecare zi... Știu
că e foarte atentă și dezinfectează totul,
că poartă mască, că se spală pe mâini
înainte și după ce vede un pacient. Îmi
spunea deunăzi că le-a interzis oameni-
lor să mai aștepte în holul cabinetului, îi
trimite să se plimbe pe afară până îi
cheamă asistenta, ca să evite aglomera-
țiile în spațiile strâmte. Ea e puternică, de
3 ori femeie, așa a fost întotdeauna. Și,
vorba ei, cu imunitate zdravănă. Mă rog
să ne-o țină Dumnezeu mult timp sănă-
toasă și voioasă.
Am observat, într-una dintre călători-
ile tale la supermarket, că ai mănuși,
mască, echipamentul necesar. Cât de
greu a fost să faci rost de ele? Proba-
bil știi că în România măștile au deve-
nit o resursă prețioasă și rară.
Total întâmplător, la sfârșitul lunii ianua-
rie am cumpărat de la farmacie două cu-
tii cu măști, ca să fie în casă efectiv și pen-
tru că era multă lume bolnavă în jurul
meu. Cu alea am avut noroc, că nici la
noi nu se mai găsesc foarte ușor cele pro-
fesionale. Iar mănușile au venit din
Virginia, de la soacra unei prietene,
Leslie, și ea mi-a dat o cutie, știind că
n-am. Acum câteva zile, Whole Foods,
magazinul de unde îmi fac cumpărături-
le, a făcut cadou clienților câte 5 perechi
de mănuși, așa că deocamdată am stoc.
Care este comportamentul oamenilor
la supermarket în America? Care este
starea de spirit, ce rafturi se golesc cel
mai repede, ce alimente nu apuci tu
să cumperi?
Un lucru care m-a frapat, având în ve-
dere că americanii sunt cunoscuți ca fi-
ind extrem de sociabili, prietenoși și co-
municativi, a fost că oamenii nu-și mai
zâmbesc unii altora la supermarket ca
altă dată, unde, când ridicai ochii din
raftul cu ciuperci, automat te întâmpina
un zâmbet sau dacă ți se intersecta privi-
rea cu a altcuiva și erai cumva prins
4/22/20 6:24 PM
 într-un spațiu restrâns, tot timpul îi spu-
neai celuilalt: „Hi, how are you?“.
Suntem mult prea preocupați de mască,
mănuși, dezinfectat non-stop și, în defi-
nitiv, să ne terminăm repede cumpără-
turile și să plecăm naibii de acolo ca să
mai fim și prietenoși.
Magazinele sunt destul de bine aprovizi-
onate, nu mai sunt burdușite ca înainte,
dar nu rămâi nemâncat. Nu mai reușesc
să-mi cumpăr înghețata preferată (toas-
ted coconut), n-o mai găsesc efectiv, fie
n-o mai aduc din California, fie se cum-
pără la primele ore, se pare că nu e doar
preferata mea... De asemenea, obișnuiam
să-mi iau un somon afumat cu piper pe
deasupra, îl tot aștept, nu l-am mai văzut
de mult, e penurie și de somoni. (râde) Și
nu apuc să cumpăr hârtie igienică! Fără
glumă! De fiecare dată când merg la
cumpărături, rafturile de hârtie igienică
sunt goale. Noi suntem aici cu hârtia cum
sunteți voi cu drojdia... Gluma, glumă,
da’ mai am vreo 3 role...
Raluca, industria filmului și showbizul
în general, adică domeniul în care tu
activezi în SUA, au fost foarte afectate
de pandemie. Cum te-a afectat pe
tine întreruperea activității, atât
sufletește, cât și financiar?
Foarte afectat e perfect spus. E un an
foarte greu pentru industrie. Pentru că, în
general, luna ianuarie e considerată
moartă în ceea ce privește filmările de
orice fel, abia din februarie încep lucruri-
le să se miște, iar pandemia a lovit chiar
după dezmorțire. Mai ales pentru actorii
a căror unică sursă de venit era entertain-
ment-ul. Sunt mulți care făceau imobilia- tipuri de investiții. De unde „tai“? pe zi sau să ronțăiți mai mult în aceas-
re, Uber, Lyft sau lucrau part time în ba- Păi deja am tăiat. Am tăiat cam tot, călă- tă perioadă. E greu să-ți păstrezi talia
ruri pe lângă actorie, pentru că meseria torii, ieșit la restaurante, saloane pentru subțire care te-a consacrat?
asta îți poate aduce mulți bani într-o săp- păr, manichiură, benzină, haine, cosme- În perioada asta, se face un efort în a aju-
tămână și apoi timp de o lună să nu tice... În primul rând, am pierdut toată ta afacerile mici și restaurantele de fami-
reușești să ai niciun proiect. Și pentru că primăvara în ceea ce privește un update lie, de cartier, care nu sunt lanțuri, așa că
niciuna dintre astea nu mai merge, artiștii al garderobei, dar, sinceră să fiu, nici mă- e o combinație de comandat mâncare și
sunt, într-adevăr, foarte afectați. car nu mă interesează subiectul. Pentru un veșnic snacking. Talia de viespe o mai
Eu am avut ultima audiție când deja era că întreaga situație e atât de ciudată, încât am, dar cred că sunt acum ceea ce nu-
instaurat ordinul „stay at home“. A fost nici nu știu dacă o să am unde să port mesc ăștia „skinny fat“, adică lipsa
foarte straniu procesul, stăteai afară în ceva nou curând, poate o să mai petre- mișcării și a sălii de câteva ori pe săptă-
stradă, efectiv, până te chema directorul cem încă vreo 2, 3 luni acasă, și pentru mână își spune cuvântul, îmi lipsește to-
de casting, nu se aștepta în hol, completai sufrageria mea sunt foarte bine îmbrăca- nusul ăla muscular. Sigur că avem o sal-
fișa de audiție cu un pix care-ți rămânea tă. (râde) Economia e o minge care se tea pe jos într-o cameră, tot sar peste ea...
ție și, în general, era așa mare distanță în- rostogolește și care abia se mai mișcă De ce îți este cel mai dor, legat de
tre toți cei implicați în proces, că urlam acum, va fi nevoie de multe antrenamen- viața din vremuri „normale“?
unii la alții ca să ne auzim. A doua zi, te ca să îi dăm un șut. Sunt foarte curioa- Mi-e dor de un lunch la Soho House, de
agentul a trimis e-mail să „hold the date“, să cum și când se va sfârși tot. Bill Gates a un matcha latte la Starbucks cu o priete-
ceea ce înseamnă că m-au luat în consi- prognozat că vor trece 18 luni până vom nă, de un drum până în Milwaukee la un
derare pentru rol și, o zi mai târziu, a ur- reveni la normal. job, de un casting la Trigger, de o bârfă și
mat încă un e-mail prin care se anula fil- Cu ce îți umpli timpul în izolare? o chocolate mousse cake cu vecinii pe te-
marea cu totul. Și asta a fost. Probabil Cred că suntem trași la xerox toți în rasa comună, de un masaj... Cred că
până prin iunie, iulie nu o să învie indus- această perioadă, deci nu aștepta vreun experiența asta o să ne facă pe toți să ne
tria... Și sunt optimistă acum. răspuns original, că n-am. Tot ce poți apreciem unii pe alții mai mult și să
Ți-ai pus în cap să încerci să faci eco- face stând la domiciliu am făcut! învățăm să ne bucurăm de lucrurile mici,
nomii de acum încolo? Fie că e vorba Atunci spune-ne ce gătești și dacă nu să așteptăm marea bucurie, care poa-
despre haine, pantofi sau despre alte aveți tendința să luați mai multe mese te să vină sau nu. n

65

287VP062-065 Raluca Lazarut.indd 65 4/22/20 6:24 PM

 Anca Lungu
Doi ani de NISA, două
luni de CARANTINĂ, 1000
de GÂNDURI
În această perioadă,
Anca Lungu ar fi trebu-
it să serbeze doi ani de
când a ales să ia viața
de la capăt, stabilin-
du-se la Nisa alături de
omul pe care îl iubește.
A ciocnit un pahar de
vin, ce-i drept, dar în
autoizolare. În schimb,
nu a mai văzut marea
de mai bine de o lună,
deși locuiește la cinci
minute de mers pe jos
de valuri, se gândește
permanent la părinții
ei, aflați în Suceava, cel
mai mare focar de
infecție cu coronavirus
din țară, se străduiește
să păstreze pentru
copiii ei atmosfera din
vremurile „normale“ și
a descoperit înlocuito-
rul ideal pentru drojdie.
OANA POPOIAG
Foto: ARHIVA PERSONALĂ

66

287VP066-069 Anca Lungu.indd 66 4/22/20 6:24 PM

 A
Când ai văzut ultima dată marea,
Anca? Aflată la cinci minute de
mers de casă, corect? 
Deși suntem atât de norocoși să locu-
im la cinci minute de valuri, a trecut
mai bine de o lună de când n-am mai
văzut marea. Tot de atunci, a început
și carantina în Franța. Teoretic, aș pu-
tea ieși să alerg de cealaltă parte a
Promenadei, pentru că și plaja, și
Promenada sunt închise... Practic, mi
se pare atât de trist să văd marea în
felul ăsta, încât aștept ziua în care lu-
crurile vor reveni la normal. La noul
normal, pentru că intuiția îmi spune
că lucrurile nu vor mai fi la fel, cel
puțin pentru o perioadă. 
Ce ai fi făcut într-o zi de aprilie în
Nisa, în mod normal? Cum ar fi de-
curs o zi din viața ta?
Aș fi însoțit-o pe Natalia la școală, aș fi
mers poate în piața de flori, de unde
m-aș fi întors cu un buchet de lalele ori
liliac și cu un coș plin de legume și
fructe, neapărat căpșuni și ridichi. Aș
fi ieșit cu Iorgos în parcul de lângă
casă, iar la întoarcere, ne-am fi plim-
bat puțin pe Promenadă. Aș fi luat
prânzul cu Harry la o terasă, cât timp
mezinul ar fi dormit. Aș fi scris câteva
scenarii pentru shootingul care era care nu m-am simțit atât de bine cu Observ din reacțiile în social media că
programat în perioada aceasta și apoi mine. Am fost criticată că am ales să rețetele tale sunt foarte populare. Ce
aș fi luat-o pe Natalia de la școală. Am povestesc despre faptul că fac terapie, sugestii de retețe „de pandemie“
fi mers la cursuri de dans, dacă ar fi dar mie mi s-a părut prețios ca oamenii le-ai da femeilor din România care nu
fost marți, sau la cursuri de pian, dacă să vadă o imagine reală, nu una poleită, găsesc drojdie deloc? Ce gătești tu?
ar fi fost vineri. În orice altă zi, ne-am în care să afișez o viață perfectă. Așa Mulțumesc! E adevărat că am fost sur-
fi dus doar noi două să vedem marea ceva nu există. Cu toții avem probleme prinsă să văd cât de accesat a fost blo-
și să mâncăm fructe pe plajă. M-aș fi și, chiar dacă nu trâmbițăm despre ele gul meu cu rețete. Ajunsesem să pos-
întors să pregătesc cina. Am fi mâncat în gura mare, cred că e omenesc să ară- tez foarte, foarte rar pe Prințesa
cu toții și apoi le-am fi făcut copiilor tăm puțin din vulnerabilitatea noastră. Polonic, însă, odată cu pandemia, am
baie. L-am fi pus pe Iorgos în pătuțul Asta nu ne face slabi, dimpotrivă, ne găsit timp să împart rețete noi. Știu că
lui să doarmă, apoi i-am fi citit povești face mai puternici.  a fost o criză mare de drojdie în
Nataliei. M-aș fi bucurat apoi de tim- Dar copiii tăi, Natalia, de aproape 6 România și știu că multă lume a cum-
pul meu: o baie cu săruri, poate câteva ani, și Georgios Alexander, de părat făină, așa că le-am oferit alter-
pagini dintr-o carte, un pahar de vin aproape 2 ani, cum traversează peri- native celor care mă urmăresc, în spe-
roșu și un film bun alături de Harry.  oada de autoizolare? Se află la vâr- cial deserturi cu praf de copt. Însă
Când văd fotografiile pe care le pos- ste total diferite, cum te împarți pen- drojdia nu e absolut necesară pentru
tezi despre viața la Nisa, am impre- tru a le asigura activități distincte? aluaturile dospite. Există ceva mult
sia că am aterizat pe Pinterest. În Copiii sunt foarte fericiți atunci când mai sănătos: maiaua. E o rețetă sim-
spatele acestor imagini frumoase, tu petrec mai mult timp cu părinții. Cel plă, al cărei ingredient principal e tim-
cum ești, cum te prinde această pe- puțin în copilăria mică. Perioada asta, pul. Acel ingredient pe care acum îl
rioadă dificilă și tensionată? deși grea, e foarte prețioasă pentru să- avem cu toții din plin. 
Sunt norocoasă să mă fi prins într-un nătatea lor emoțională. Copiii se simt Apropo, în supermarketurile din
moment în care mi-am regăsit echili- mult mai în siguranță atunci când sunt Franța, respectiv din Nisa, ce pro-
brul, într-un moment de liniște sufle- în sânul familiei și când au o rutină. duse se găsesc cel mai greu în plină
tească și de stabilitate emoțională, pen- Eu îi simt pe amândoi foarte bine: pandemie? Unde ai avut dificultăți?
tru că, da, au fost și momente grele, în sunt veseli, mănâncă și dorm bine.  S-a întâmplat de câteva ori să nu gă-

67

287VP066-069 Anca Lungu.indd 67 4/22/20 6:24 PM

 Anca Lungu
sesc anumite categorii de produse: ouă
bio sau lapte proaspăt, anumite legu-
me proaspete de la supermarketul bio.
A fost și aici criză de hârtie igienică,
deși nu a ținut prea mult, criză de con-
serve și de paste.  mănâncă, de data asta, cu mai mult
Stai mai mult în bucătărie de când a
început pandemia de coronavirus?
Se mănâncă mai mult la voi în casă
de când sunteți în autoizolare?
Singura schimbare este că, înainte, nu
găteam în fiecare zi la prânz. Natalia
mânca la cantina școlii, iar eu cu
Harry ieșeam de multe ori la o terasă
sau cumpăram cutii cu sushi pe care le
mâncam pe plajă. În concluzie, pot
spune că petrec mai mult timp în bu-
68
287VP066-069 Anca Lungu.indd 68
Anca și iubitul ei, Harry
cătărie. Acum gătesc de două ori pe zi,
prânzul și cina, fără să iau în calcul
micul dejun, pe care îl pregătesc rapid
indiferent de situație. De mâncat nu
cred că se mănâncă mai mult, dar se
drag, pentru că de fiecare dată suntem
cu toții împreună.  cu ceva ani și ia medicamente care îi
Când vine vorba despre măsuri lu-
ate de autorități împotriva pande-
miei, ce se face diferit în Franța față
de România? Ce măsuri s-au luat
în Nisa pentru a vă ține sănătoși?
Nu cred că măsurile sunt diferite aici.
Poate că se respectă mai mult decât în
România sau poate că e doar impresia
mea. Mi se pare că francezii sunt mai
disciplinați. E însă și ceva nou ce pri-
marul din Nisa tocmai a anunțat. Aici
masca devine obligatorie pentru orice
ieșire în spațiul public. Primăria va
oferi aceste măști reutilizabile, gratuit,
o dată pe lună. Nu știu dacă în
România s-a luat în calcul o astfel de
măsură până acum.  
Locuiești într-un oraș unde inclusiv
primarul a fost testat pozitiv cu co-
ronavirus. Ce reacție ai avut tu
când ai aflat că cel responsabil cu
măsurile a fost și el infectat?
Recunosc că am fost surprinsă și puțin
îngrijorată de veste. Dar virusul e pen-
tru toată lumea, nu face diferențe.
Oricine îi poate cădea victimă. Apoi
am realizat că, de fapt, o persoană
cum e primarul, mereu în contact cu
zeci, sute de oameni, e mai expusă pe-
ricolului. Întâmplarea face că-l văzu-
sem pe stradă cu mai puțin de o săptă-
mână înainte de a fi testat pozitiv,
înconjurat de oameni, ca de obicei. 
Care este atitudinea francezilor în
fața pandemiei, ce impresie îți lasă
când mergi la supermarket, când îți
zărești vecinii?
În general, pare că oamenii au înțeles
gravitatea situației. Nu sunt panicați,
dar nici relaxați. Cei mai mulți sunt
responsabili. 
Revenind în România, părinții tăi
locuiesc într-un oraș care până mai
ieri era unul liniștit: Suceava. Acum
este cel mai mare focar de infecție
de coronavirus din țară. Cum îți
susții părinții de la distanță, care
este starea lor de spirit?
Mi-e foarte greu să-i știu acolo. Și nu
mi-e teamă doar pentru ei, ci pentru
toată familia, prietenii și cunoștințele
de acolo. Vorbim și ne vedem zilnic.
Au un moral bun. Cred că îi ajută fap-
tul că sunt mai tot timpul ocupați cu
cele două solarii din care au început
deja să culeagă roade. Au un stil de
viață foarte sănătos și își produc sin-
guri cea mai mare parte din mâncare. 
Părinții tăi ce măsuri de protecție
au luat la Suceava pentru a rămâne
în siguranță. Cum se feresc ei, au
ajutor?
Tatăl meu este într-o situație mai deli-
cată. El a suferit un transplant în urmă
mențin imunitatea foarte scăzută. Se
află în categoria cu cel mai mare risc.
Așa că a înțeles pericolul, fără prea
multe explicații, și respectă toate mă-
surile posibile pentru a se proteja. 
Iubitul tău este în autoizolare cu
tine și copiii, lucrează de acasă?
Cum decurge relația de cuplu în
această perioadă și la fix doi ani de
4/22/20 6:24 PM
 când l-ai urmat la Nisa? Dacă țin
minte bine, aprilie 2018 e luna în
care ai părăsit România pentru a te
stabili în Franța, cred că trebuie să
îți spun „la mulți ani!“.
Mulțumesc mult! Nu ai uitat, sunt
exact doi ani de atunci. Am sărbătorit
cu un pahar de vin, în izolare. Harry a
lucrat de acasă în toată această perioa-
dă. Și-a amenajat biroul în dining.
Partea bună este că am reușit să-i țin
pe copii departe, astfel încât să fie efi-
cient, partea și mai bună este că petre-
cem mai mult timp împreună. Suntem
împreună la toate mesele și avem și
timpul nostru prețios după ce copiii
adorm. Despre relația de cuplu aș pu-
tea spune că în sfârșit a depășit acea
perioadă de „rodaj“. Am ajuns să ne
cunoaștem mult mai bine, să ne antici-
păm dorințele și nevoile. Am ajuns
într-un punct foarte frumos al relației,
de care suntem mândri amândoi. 
Lui ce mâncăruri tradiționale româ-
nești îi plac cel mai mult? Din ceea
ce gătești tu, evident.
Harry e un gurmand. Îi place tot ce-i gă-
tesc. Și chiar dacă nu pare la prima vede-
re, bucătăria grecească (nr. Harry e grec)
seamănă cu cea românească. Îi plac sar-
malele lui Harry, însă cele vegetariene, îi
place varza călită ca-n Bucovina, ciorbe-
le noastre, în special cea cu perișoare, dar lume și el e „proiectul“ care îmi ocupă am evoluat din multe puncte de vedere și
și deserturile tradiționale: cozonacul, cea mai mare parte a timpului. Apoi vine încă nu sunt mulțumită de nivelul meu
cornulețele, coliva. Natalia de la școală și îmi ocupă și cealal- de franceză. (râde)
Locuiai de două luni în Franța când ai tă parte. Sunt o mamă destul de dedica- Ai împlinit recent 17 ani de când ai
dat la VIVA! primul interviu după ple- tă, deși am început să lucrez. Am mai început să lucrezi în televiziune.
care și spuneai că te simți ca într-o bine de un an de când mi-am reluat acti- Deci jumătate din viața ta s-a pe-
vacanță continuă. La doi ani de zile de vitatea. La doi ani de la marea schimba- trecut pe „sticlă“ și au trecut vreo
când ai făcut marea schimbare și ai re, cum o numești tu, sunt mulțumită de doi ani de când ai renunțat. Îți este
luat-o de la capăt, ce ne poți spune? viața pe care o am, sunt recunoscătoare dor de televiziune, de a prezenta
Cu doi copii și în vacanță-i mai greu. pentru familia pe care am reușit să o con- știri, de a merge la job?
(râde) Între timp, a apărut Iorgos pe struim, sunt fericită pentru felul în care Au fost 15 ani în care am lucrat fără
pauză în televiziune. Sunt foarte mân-
dră de parcursul meu, sunt recunoscă-
toare pentru toate șansele pe care
le-am primit și sunt din nou mândră
de curajul de a ieși dintr-o super zonă
de confort, de a-mi urma instinctul și
inima, de a-mi lua și creierul după
mine și de a pleca în această călătorie
care nu e numai despre iubire, ci des-
pre multe alte lucruri. Nu cred că aș fi
reușit să evoluez atât de mult dacă aș fi
rămas în zona mea de confort. De te-
leviziune mi se mai face dor, însă am
ales să fac o parte din ceea ce presupu-
ne munca unui om de televiziune. Fac
în continuare interviuri, scriu povești,
merg pe teren la filmări și predau
clienților materialele video pe care le
supervizez la montaj. Am ales să pro-
duc conținut video pentru social me-
dia pentru diverse companii și e un job
care-mi aduce satisfacții. n

69

287VP066-069 Anca Lungu.indd 69 4/22/20 6:24 PM

 Români în Italia

Vă mulțumim
că ne faceți mândri!
Italia se numără printre cele mai afectate țări de coronavirus din lume,
fiind, de altfel, prima din Europa unde a apărut acest virus ucigaș. Și cel
mai probabil că mulți dintre noi am vărsat lacrimi pentru tragedia din
țara ce găzduiește atâția conaționali – aproximativ două milioane, care
locuiesc acolo cu forme legale sau nu. Italia le-a oferit multe acestora,
iar unii dintre ei s-au gândit să-i întoarcă favorul și să nu o lase la greu.
Și nu au lăsat-o. În mijlocul acestui haos generat de pandemia de
COVID-19, auzim și povești incredibile, care ne fac să ne amintim că
cea mai mare calitate a unui om este omenia. Gesturi de-a dreptul
impresionante, demne de toată admirația. Și da, protagoniștii sunt
chiar români. Să ai un suflet mare nu ține de naționalitate, e drept, însă
există oameni care reușesc să ne umple inima de bucurie și ne
determină să spunem cu mândrie, și fără nicio urmă de rușine, că
suntem români. Este vorba despre cei ce nu dau bir cu fugiții atunci
când simt că barca se scufundă, ci luptă umăr la umăr alături de
căpitan pentru a ajunge în siguranță la țărm.
CRIATINA CICĂ Foto: ARHIVA LIBERTATEA, FACEBOOK

70

287VP070-075 Romani in Italia.indd 70 4/22/20 6:49 PM

 Coase măști și le
oferă gratis italienilor
Ș
Ștefan Gabriel Ilași lucrează într-un
hotel luxos din Insula Ischia
Ștefan Gabriel Ilași e unul dintre ro-
mânii din Italia care ne fac mândri.
Are 44 de ani, s-a născut în Urziceni,
județul Ialomița, iar de 15 ani Italia îi
este a doua casă. Locuiește pe Insula
Ischia și lucrează în prezent la croito-
ria unui hotel luxos, unde se ocupă de
uniformele personalului. Se poate
considera un norocos, având în vedere
că, la locul de muncă, a avut ocazia de
a cunoaște staruri de calibrul lui
Gerard Butler sau Nicolas Cage.
Ștefan este omul detaliilor. Nimic nu îi
scapă. A învățat meseria în România,
dar s-a perfecționat în Italia. Și știe să
fie recunoscător, să ofere, la rândul
lui, o părticică din binele de care a be-
neficiat și el. Din momentul în care i-a
ajuns la urechi că nu se mai găsesc
măști de protecție, bărbatul s-a pus de
îndată pe treabă și a sărit în ajutorul
apropiaților. A făcut ce știe mai bine:
să dea naștere unor lucruri deosebite,
dar și extrem de utile.
„Când am aflat că nu se mai găsesc
măști pe nicăieri, mi-am spus că am
tot ce îmi trebuie ca să le creez și să le
Ștefan alături de Nicolas Cage
287VP070-075 Romani in Italia.indd 71
dăruiesc. Mai întâi, am făcut vreo
zece bucăți, pentru prieteni. Apoi, am
făcut aproximativ o sută, pentru ori-
cine îmi cerea. Se pot spăla, refolosi,
unele le-am și decorat, erau pentru
copii și voiam să-i fac să zâmbeas-
că“, a declarat Ștefan, pentru
publicația Rotalianul.
Nu a încercat să profite
de situație, nu a vrut să
se îmbogățească, ci și-a
ascultat inima. A vrut să
ofere protecție și a dă-
ruit bucurie, a vrut să
ofere sprijin și a dăruit
zâmbete. Nu contează
talentul, ci faptul că a
pus suflet pentru a oferi un
strop de speranță într-o periodă în care
mulți nici nu mai întrezăresc luminița
de la capătul tunelului.
Pentru că faptele bune „nu rămân ne-
pedepsite“, i s-a dus rapid vestea. Tot
mai multă lume a început să se intere-
seze cum ar putea intra în posesia unei
măști și mai ales la ce preț ar ajunge
aceasta. Dar cum un generos nu pune
preț pe lucrurile materiale, el oferă tu-
turor gratis măștile pe care le
confecționeză: „Fac asta din suflet“, a
spus Ștefan. Achiziționeză tot mai
mult material, pierde nopțile și face
absolut tot ce îi stă
în putință pentru
a reuși să ajute
cât mai mul-
tă lume.
Ștefan este
încrezător că
lucrurile vor re-
veni curând la normal și în-
cearcă să își liniștească familia și
apropiații din țară că totul este în ordi-
ne. Trăiește în incertitudine, ca noi
toți, dar speranța încolțită în suflet nu
îi dă voie să cedeze. Nu îi permite să
abandoneze lupta și nădăjduiește că,
după așa o furtună, va răsări soarele
mai strălucitor ca niciodată: „Nu știu
când se va termina această situație,
sper că în curând. Din România mă
sună toți, îngrijorați de ceea ce aud că
se petrece în Italia, încerc să-i calmez
cât mai mult și să le spun că sunt
bine“, a mai spus Ștefan, optimist.
Ștefan și Gerard Butler
71
4/22/20 6:49 PM
 N
Români în Italia

Nimic nu contează mai mult decât ome-

nia, niciun gest nu este mai lăudabil de-
cât devotamentul. Abnegația cadrelor
medicale în vremea coronavirusului ne
măgulește. Riscă totul pentru a ne face
pe noi bine. Este imposibil să le răspun-
dem pe măsură, însă un mic efort din
partea noastră ar putea echivala cu un
gest uriaș pentru ei. Aici intervine poves-
tea Mariei Blaj, o româncă stabilită în
Bologna, care a decis să nu fie un simplu
spectator în tot acest coșmar, ci să fie un
personaj, să facă parte din acțiune,
asumându-și un rol secundar, cu modes-

Asigură micul dejun

tie, am spune noi.
S-au închis școli, muzee, săli de sport, re-
staurante și baruri. Iar Maria este unul
dintre antreprenorii care au avut de sufe-

cadrelor medicale
rit, fiind nevoită să-și închidă patiseria.
Cu toate acestea, femeia nu s-a oprit din
lucru. Conștiința nu o lasă, mai ales
știind că există atât de mulți oameni

implicați în lupta de a combate răspândi-
rea virusului care a schimbat fața lumii
într-o perioadă atât de scurtă. Vrea să
facă parte dintre salvatori, iar cu această
ocazie noi descoperim până unde pot
ajunge noblețea și bunătatea românilor.
Maria Blaj se trezește dimineață de
dimineață la ora 4 și se apucă să pregă-
tească preparate de patiserie. Nu le coa-
ce pentru a le scoate la vânzare, ci pentru
a le oferi medicilor și asistentelor de la
Spitalul Sant’Orsola, din Bologna, orașul
care o găzduiește de ani buni.
Femeia de la „Bar Pasticceria Bistrot
Rapid“ susține că nu se poate uita nepă-
sătoare la ceea ce se întâmplă, dorind să
ajute, cum știe ea mai bine, prin muncă:
„De când am închis, continui să vin zil-
nic la patiserie și să pregătesc micul de-
jun pentru persoanele care lucrează la
secția de Urgență de la Spitalul
Sant’Orsola, cu toate că activitatea este
închisă publicului și angajații mei sunt
toți acasă“, a declarat Maria, pentru
publicația BolognaToday.
Efortul femeii este lăudabil, mai ales că
se trezește înainte de a se lumina pentru
a avea timp să le asigure cadrelor medi-
cale un mic dejun pe cinste. Gestul nu
este neglijabil, chiar deloc, având în ve-
dere că, din puținul ei, Maria încearcă să
le insufle și celorlalți avântul pentru a le
oferi o mână de ajutor eroilor care se su-
pun unor riscuri atât de mari pentru a
salva vieți. Românca nu se plânge de
greutăți sau osteneală. Spune că va con-
tinua să întreprindă această activitate cât
timp se va putea descurca să facă asta:
de la Urgență
Maria Blaj este stabilită în Bologna
și deține o patiserie
„Mă ridic din pat în fiecare dimineață mic dejunuri pe zi, pentru toate cele trei
la ora 4 și o fac pentru ei, medici, schimburi. Eu stau la bar până pe la ora
asistenți și oricine are nevoie, deoarece 8.00, apoi închid totul și plec acasă. Invit
cred că este minimul pe care îl pot face toți colegii care au o activitate, dacă nu
în situația grea în care suntem cu toții. au făcut-o încă, să facă ceva similar. Cu
Consider că aceste persoane extraordi- toții avem materii prime la sediul nostru,
nare și minunate au nevoie de sprijinul iar în loc să așteptăm să expire, le putem
nostru, al tuturor. Le voi pregăti micul folosi pentru cei din spitale sau pentru
dejun atât timp cât pot, cât voi avea alții care au nevoie. Voi continua atât
materiile prime pentru a face acest lu- timp cât voi avea putere și nu pot face
cru“, a declarat Maria, potrivit revistei altceva decât să le mulțumesc tuturor ce-
Rotalianul. lor care lucrează în unitățile spitalicești.
Maria are grijă să respecte toate măsuri- Suntem alături de voi!“, a conchis ea.
le de igienă impuse și
își încurajează colegii
din domeniu să-i ur-
meze exemplul.
„Este bine să subliniez
că tot ceea ce trimit
respectă regulile igie-
nico-sanitare. Am fă-
cut totul de comun
acord cu managerul
secției de Urgență, pe
care l-am contactat
imediat ce a început
această criză. Ofer
aproximativ 50 de

72

287VP070-075 Romani in Italia.indd 72 4/22/20 6:49 PM

 Au șters datoriile clienților
și oferă pâine gratis
Doi verișori locuiesc de 20 de ani în
Fiumicino și sunt proprietari de brutărie
P
Pe lângă ravagiile din sistemul de sănăta-
te, pandemia de coronavirus lasă cicatri-
ce adânci și în mediul de afaceri. Și chiar
cu riscul de a se duce pe apa sâmbetei tot
ce s-au străduit să construiască cu atâta
trudă, doi români din Italia oferă o lecție
de viață tuturor, prin generozitatea și so-
lidaritatea de care dau dovadă.
Laurențiu Moroșanu, în vârstă de 39 de
ani, și Sorin Mistreanu, în vârstă de 42 de
ani, sunt verișori și au pus bazele unei
mici afaceri de familie. Astfel, au deschis
o brutărie în urmă cu patru ani, în locali-
tatea Fiumicino, din apropiere de Roma,
fiind stabiliți în Italia de 20 de ani, deja.
Cu toate că și ei vor avea serios de suferit
în urma crizei economice, cei doi verișori
au dat dovadă de mărinimie și au decis să
îi ajute pe cei neajutorați. Și, cum unde
există voință există și putință, românii au
287VP070-075 Romani in Italia.indd 73
luat decizia ca, în
această perioadă, să
lase afară zeci de
pungi, cu pâine,
pizza și alte prepara-
te, pentru cei care
nu mai au bani să-și
cumpere, fie pentru
că și-au pierdut locul de muncă, fie pen-
tru că au salariile blocate. Se gândesc
doar că toți oamenii trebuie să reușească
măcar să se hrănească, în această perioa-
dă. Mai mult, Laurențiu a făcut apel că-
tre cei care au bunăvoință să ducă din
produsele lor și persoanelor în vârstă, fără
posibilitate de deplasare.
Pe lângă faptul că oferă produse gratis, cei
doi români au mai făcut un alt gest demn
de toată lauda și rar întâlnit în zilele noas-
tre: au decis să șteargă și datoriile
clienților. „Trăim aici de 20 de ani.
Lumea ne apreciază, ne cunoaștem toți
între noi, trebuie să ne ajutăm, nu contea-
ză ce rasă sau ce naționalitate suntem“, a
declarat Laurențiu, pentru Rotalianul.
Cei doi români fac tot posibilul ca
cetățenilor să nu le lipsească pâinea, ali-
ment de bază. Își asumă un risc mergând
zilnic la job, având în vedere că acasă
sunt așteptați de soții și de copii, însă res-
pectă regulile impuse cu strictețe și nu se
abat de la norme: „Respectăm regulile de
igienă și cele impuse de guvernul italian.
Avem dezinfectant pentru mâini, mănuși,
mască de protecție și respectăm distanța
de minimum un metru. Trebuie să lu-
crăm, pâinea este un aliment de bază, iar
noi suntem datori acum să mergem îna-
inte“.
Cei doi bărbați con-
sideră deja că Italia
este casa lor. Este lo-
cul unde li s-a acor-
dat o șansă, țara care
le-a acordat o mână
de ajutor în momen-
tele cele mai dificile.
E ușor să uiți și să dai
bir cu fugiții, este mai
greu să fii recunoscă-
tor și să încerci să
oferi, la rândul tău, o
mică parte din ceea
ce ți-a fost, la un moment dat, oferit. Dar
ei nu au uitat și acum încearcă să se
revanșeze cu vârf și-ndesat. „N-am putut
întoarce spatele Italiei în aceste momente
grele, trebuie să fim uniți și să o ajutăm,
așa cum ne-a ajutat ea pe noi atunci când
ne-a fost greu. Românii sunt buni aici, în
zona noastră. Oameni muncitori și
serioși. Sper din inimă să se sfârșească
această situație cât mai curând, să stea cu
toții în case și să respecte regulile impuse
de autorități. De pâine avem noi grijă
pentru ei să o scoatem din cuptor în fieca-
re zi!“, a spus Laurențiu, un exemplu,
deopotrivă, pentru italieni și români.
73
4/22/20 6:49 PM
 Români în Italia
Face prăjituri și
le împarte gratis
Elvira Filipescu trăiește de 17 ani în Ischia
și este pasionată de gătit dulciuri
Î
Încă mai sunt oameni care nu îngădu-
iesc, așa ușor, să-i lase pe cei din jur să
cadă pradă disperării sau să își piardă
speranța că pot trăi clipe frumoase
chiar și în aceste zile. Elvira Filipescu
se numără printre aceștia. A plecat din
Drobeta-Turnu Severin și s-a stabilit
în Italia în urmă cu 17 ani. Locuiește
tot în Ischia, insula unde l-am întâlnit
și pe Ștefan Gabriel Ilași, care coase și
oferă măști gratis italienilor.
Intenția Elvirei, după cum chiar ea a
declarat, este să îndulcească viața oa-
menilor, în plină pandemie de corona-
virus. Astfel, pregătește cu mult suflet
dulciuri și le împarte prietenilor, veci-
nilor, persoanelor în vârstă și tuturor
celor care nu au posibilitatea de a ieși
la cumpărături. Cornulețe, biscuiți,
prăjiturele și inclusiv torturi frumos
ornamentate, pentru a oferi o bucurie,
în zilele de izolare.
Desigur, respectă toate măsurile de
igienă ce se impun și are un ajutor de
nădejde, care o sprijină în demersul ei
74
287VP070-075 Romani in Italia.indd 74
de a aduce un strop de fericire, în
această perioadă grea: „Eu le prepar și
soțul, care este taximetrist, le trans-
portă la domiciliu persoanelor respec-
tive. Totul gratis, bineînțeles“, a de-
clarat românca, pentru Rotalianul.
Să nu credeți că viața ei în Italia a fost
una ușoară. Elvira a mai fost încercată
de greutăți, însă a reușit să se
pună rapid pe picioare. Iar
pasiunea sa pentru bucătărie
a avut un rol decisiv în toată
această ecuație: „În 2017,
ne-a lovit un mare necaz, cu-
tremurul din august, când
s-au distrus o grămadă de clă-
diri, printre care și blocul nos-
tru… A trebuit să plecăm, să
ne căutăm o altă locuință
temporară. Imediat ce cu-
tremurul s-a oprit și am
putut ieși din case,
mi-am luat fetița,
mama, care era la
mine în vacanță, și
robotul de bucătărie pe care îl folosesc
la prepararea torturilor. N-aș fi putut
pleca fără el! Odată ce ne-am întors în
casa noastră, reparată după cutremur,
mă aștepta o mare surpriză, soțul meu
îmi amenajase o încăpere cu tot necesa-
rul unui mini-laborator de cofetărie“.
Pentru a depăși toate emoțiile care o
încearcă acum, în timpul pandemiei,
Elvira se refugiază în bucătărie. Ce ar
putea face toată ziua în casă, dacă nu
dulciuri? „Urmărind pe Facebook
evenimentele din mica noastră comu-
nitate, vânzătoarele disperate de lu-
mea care exagera cu atâtea cumpără-
turi, bătrânii care nu reușeau să
meargă la cumpărături sau să-și vadă
copiii, prietenii, care-mi ziceau că le
lipseau dulciurile mele, am decis să-i
bucur pe toți“.
Elvira Filipescu reușește să transmită
un mesaj extrem de puternic: nu tre-
buie să fii bogat pentru a dărui:
„Suntem o familie modestă, dar eu și
soțul meu avem în comun dorința de a
face bine și de a ajuta. El se ocupă de
cumpărăturile pentru câțiva dintre ve-
cini. Totul este absolut gratuit, satis-
facțiile ne vin din faptul că-i vedem
mulțumiți“.
Elvira și fetița ei au pregătit un tort ce
poartă însemnele Italiei și României
special pentru eroii zilelor noastre:
medicii. „Stând în casă împreună cu
copiii noștri, putem face lucruri deose-
bit de frumoase, cum este acest tort
dedicat tuturor medicilor pe care îi
putem numi îngerii noștri păzitori.
Fiind româncă, în această perioadă nu
pot să nu mă gândesc și la țara mea, la
compatrioții mei. Toți, împreună,
vom învinge și totul va fi bine!“, spune
Elvira plină de speranță.
Fetița ei, care s-a născut și a crescut în
Italia, ne umezește ochii de lacrimi oda-
tă cu rostirea celor mai de impact vorbe
ce puteau fi pronunțate în momente de
restriște: „I love Italy! I love Romania!“.
4/22/20 6:49 PM
 Lasă alimente la
ușile nevoiașilor
Alexandru Neacșu locuiește de 18 ani
în Italia și lucrează ca șofer
U
Un alt român cu suflet de aur care nu
așteaptă nimic în schimb, poate doar să-
nătate, pentru a-și duce la bun sfârșit mi-
siunea începută, și înțelepciune, pentru a
continua pe același drum tot restul vieții.
Un român care a înlocuit indiferența cu
implicarea. Este ceea ce face Alexandru
Neacșu, un bărbat în vârstă de 60 de ani,
care s-a mutat cu soția în Italia în urmă
cu 18 ani. Împreună au trei fete, două
dintre acestea le sunt alături, iar cea de-a
treia locuiește în România.
Este șofer și, în ciuda restricțiilor impuse
de autoritățile italiene, nu a fost scutit de
mersul la muncă. Nu îl deranjează însă
deloc să continue să-și practice meseria,
mai ales că acum o face în slujba binelui.
Livrează pachete cu alimente persoane-
lor nevoiașe care au fost afectate de criza
provocată de noul coronavirus. Le acor-
dă ajutorul său necondiționat, fără să
țină cont că ar fi vorba despre români,
italieni, albanezi sau marocani. Bărbatul
livrează alimente la ușa nevoiașilor și își
primește recompensa pe măsură. Mulțu-
mirile primite din spatele ușilor îi oferă
cea mai mare satisfacție posibilă: „Îmi
spuneau: «Dumnezeu să vă binecuvân-
teze, să vă țină sănătoși!»“.
Pe scurt, municipalitatea Romei a decis
287VP070-075 Romani in Italia.indd 75
să ofere ajutoare alimentare familiilor ca-
re nu își mai permit să se întrețină. În
cazul familiilor numeroase, se dăruiesc
pachete în valoare de până la 500 de
euro. Din păcate, cum nu toți au posibi-
litatea de le ridica din depozite,
Alexandru Neacșu le vine în ajutor.
Cum dar din dar se face Rai, el a fost
ajutat la rândul lui cu benzină sau bani
de benzină pentru a livra pachetele per-
soanelor care au cea mai mare nevoie:
„Sunt și italieni, și români, marocani, al-
banezi, oricine are nevoie îi ajutăm. Am
povestit pe rețelele de socializare despre
aceste servicii, și ei ne sună. Erau români
care ar mai avea poate ceva ca să-și ia de
mâncare, dar nu puteau ieși, stăteau mai
departe de Roma“, povestește bărbatul.
Ziua de muncă a lui Alexandru Neacșu
este una lungă. Se trezește de dimineață,
la ora 6 și termină seara târziu, tocmai
pentru că vrea să facă mai multe livrări.
La finalul zilei, încă mai are energie, căci
binele încarcă sufletește și oferă vitalitate.
„Unii au rămas fără loc de muncă, alții
au lucrat la negru. Am întâlnit și oa-
meni care nu mai aveau ce mânca.
Oameni care cereau ajutorul, care au
copii acasă. I-am rugat pe toți să lase la o
parte mândria și să nu stea să moară de
foame“, a declarat Alexandru Neacșu,
potrivit Libertatea.
Este atât de preocupat de nevoile celor-
lalți, încât nici nu se mai gândește că și el
ar putea fi una dintre victimele virusului.
Nu se consideră intangibil, însă privește
situația cu capul sus. Nu-i este teamă că
s-ar putea îmbolnăvi, se lasă în voia sorții.
Nu îngenunchează, ci privește cu opti-
mism și cu umor către viitor: „Nu mi-a
fost frică de coronavirus. Încerc să mă
feresc cât mai mult posibil, dar dacă e să
se întâmple... Eu am lipsit când s-a predat
frica la școală“, glumește bărbatul.
Și iată că el nu este singurul erou din
casă. Se pare că bunătatea este o trăsătu-
ră de familie – soția lui ajută persoanele
cu handicap grav, care nu se mai pot de-
plasa. Femeia nu a dat bir cu fugiții, în
această perioadă grea și nu i-a lăsat de
izbeliște pe cei care depind de alte per-
soane pentru a se putea descurca.
Roma, orașul în care cei doi soți locuiesc,
are acum o altă față, în comparație cu
cea știută de ei. Pustiul a preluat contro-
lul, subminând atmosfera vibrantă ce
domnea înainte de coronavirus. Orașul
este gol, însă sufletele oamenilor sunt pli-
ne de speranța că totul va reveni la nor-
mal în scurt timp. n
75
4/22/20 6:49 PM
 PROMO

Aliații unui sistem imunitar

puternic, în plin sezon al virozelor
Când mergeți la cumpărături, nu uitați că este important ceea ce
mâncăm, nu cât mâncăm! Avem nevoie de nutrienți esențiali, și nu de
calorii goale, care doar ne aduc kilograme în plus și niciun beneficiu
pentru sănătate. Însă, atunci când dieta nu este suficientă, specialiștii
ne recomandă suplimente care ne susțin sistemul imunitar și îl ajută să
ne protejeze de factorii nocivi.

S
De GABRIELA DUMBA Foto: PR
uprapuse peste anxietatea cau-
zată de epidemia COVID-19,
lipsa de mișcare, stresul, aportul
insuficient de vitamina D, în
urma izolării la domiciliu, aste-
nia de primăvară ne pot da mari
bătăi de cap în această perioadă.
Pentru a rămâne sănătoşi toată viaţa
începeţi prin a mânca ceea ce trebu-
ie. Există o mulţime de dovezi ştiin-
ţifice care demonstrează beneficiile
pentru sănătate oferite de anumiţi
nutrienţi. O alimentaţie sănătoasă
trebuie să conţină un echilibru de ma-
cronutrienţi (grăsimi, proteine şi car-
bohidraţi) şi micronutrienţi (vitamine şi
minerale) pentru a răspunde nevoilor
nutriţiei umane. Majoritatea europeni-
lor nu urmează recomandările WHO
(Organizaţia Mondială de Sănătate) cu
privire la consumul de fructe şi legume.
Deoarece cantităţile de consum reco-
mandate din aceste alimente ajută la asi-
gurarea sănătăţii şi previn bolile, un
aport scăzut este de aşteptat să aibă un
impact negativ asupra corpului.
Nu Skin propune trei suplimente ali-
mentare care ne ajută la creșterea
imunității:
LifePak®+ este un supliment alimen-
tar care conţine vitamine şi minerale
esențiale pentru sănătate și ținteşte
nouă funcţii principale ale organismu-

287VP076-077 ADV Nu Skin.indd 76 4/22/20 8:19 PM

 lui pentru a vă ajuta să vă simţiţi într-o
stare excelentă, în fiecare zi:
• Sănătatea oaselor – prin magneziu,
zinc, mangan, calciu și vitamina C,
care contribuie la formarea normală
a colagenului pentru funcţionarea
normală a oaselor.
• Susținerea sistemului imunitar –
prin seleniu, zinc, cupru, vitaminele
A, B6, B12, C şi D.
• Metabolismul este un grup de reac-
ţii chimice care au loc în celulele or-
ganismelor vii pentru a susţine viaţa.
Vitaminele B3, B5, B6, B12, vitami-
na C, biotina și magneziul contribuie
la randamentul normal al metabolis-
mului energetic, iar cromul și biotina
contribuie la metabolismul normal al
macronutrienţilor. Extractul din cea-
pă ajută la menținerea sănătății lipi-
delor din sânge și a nivelurilor gluco-
zei, pentru că este o sursă excelentă
de polifenoli şi flavonoide.
• Sistemul cardiovascular – prin calciu
şi vitamina K1, care contribuie la coa-
gularea normală a sângelui, vitamina
B1 ajută la funcţiona-
rea normală a inimii,
vitamina B2 menţine
globulele roşii norma-
le, iar vitamina B9
contribuie la formarea
normală a sângelui. În plus, extractul
din seminţe de struguri contribuie la o
tensiune arterială sănătoasă.
• Protecția rețelei antioxidante – po-
luarea și stresul generează radicali li-
beri. Vitamina C, vitamina E, sele-
niul, cuprul și zincul contribuie la
protecţia celulelor împotriva stresului
287VP076-077 ADV Nu Skin.indd 77
oxidativ. LifePak®+ conţine,
de asemenea, carotenoide
(luteină, licopen, betacaro-
ten şi zeaxantină) şi flavo-
noide (extract din semin-
ţe de struguri şi extract
de ceapă).
• Funcția cognitivă se
referă la capacitatea
unei persoane de a pro-
cesa gânduri. Cogniţia
include atenţia, memo-
ria, producerea şi înţele-
gerea limbii, rezolvarea
problemelor şi luarea de
decizii. Zincul şi iodul contri-
buie la funcţia cognitivă nor-
mală, iar vitamina B5 contribuie
la performanţa mentală normală.
• Sănătatea pielii este foarte impor-
tantă pentru că pielea acţionează ca
o barieră naturală între mediul in-
tern şi cel extern, jucând astfel un rol
important în funcţiile biologice vitale
precum protecţia împotriva daune-
lor mecanice/chimice, a microorga-
nismelor şi a daunelor ultraviolete.
Zincul, iodul, biotina, vitamina A,
vitaminele B3 şi B8 contribuie la
menţinerea sănătății pielii, iar vita-
mina C contribuie la formarea nor-
mală a colagenului pentru funcţiona-
rea normală a pielii.
• Funcția tiroidă – glanda tiroidă
controlează cât de repede foloseşte
organismul energie, produce protei-
ne şi controlează cât de sensibil este
corpul la alţi hormoni. Seleniul con-
tribuie la funcţionarea normală a
glandei tiroide, iar iodul contribuie
la producerea normală de hormoni
tiroidieni şi la funcţionarea normală
a tiroidei
• Vederea – vitamina A, vitamina B2
și zincul din compoziția LifePak®+
contribuie la menţinerea unei vederi
normale.
ReishiMax GLp este un supliment
alimentar marca Nu Skin cu extract
de ciupercă reishi care susține siste-
mul imunitar natural al organismului,
promovând activitatea anticorpilor și
a Celulelor Natural Ucigașe. Produsul
este destinat adulților interesați de
susținerea sistemului lor imunitar de-
fensiv și de întărire a apărării lor natu-
rale. Adulții expuși în mod frecvent la
poluanții din mediu pot, de aseme-
nea, să obțină beneficii din suplimen-
tarea cu ReishiMax GLp.
Marine Omega este un supliment
alimentar bogat în acizi graşi ome-
ga-3, care conţine Acid Eicosapen-
taenoic (EPA) şi Acid Docosahe-
xaenoic (DHA), ce oferă 1.400 mg/zi
acizi graşi omega-3 de ulei de krill şi
de peşte.
EPA şi DHA contribuie la funcţia
normală a inimii. În plus, DHA con-
tribuie la menţinerea funcţiei norma-
le a creierului şi a vederii normale. ■
77
4/22/20 8:19 PM
 NATURAL

Deși tot mai mulți lucrăm de acasă în această perioadă delicată, pentru
un psihic echilibrat este recomandat să ne îngrijim ca în vremurile
obișnuite. Anca Serea ne propune 6 lookuri naturale și armonioase,
perfecte pentru o stare bună de spirit.
Stilist: IRINA HARTIA Fotograf: GEORGE PRUTEANU

287VP078-083 Editorial beauty.indd 78 4/22/20 6:55 PM

287VP078-083 Editorial beauty.indd 79 4/22/20 6:55 PM
287VP078-083 Editorial beauty.indd 80 4/22/20 6:55 PM
287VP078-083 Editorial beauty.indd 81 4/22/20 6:55 PM
 Vestimentație: Styland, PNK Casual,
Medeea, Alina Cernătescu.

Machiaj: Alexandra Crăescu

Coafură: Adonis Enache (Endorphin Lab)

287VP078-083 Editorial beauty.indd 82 4/22/20 6:55 PM

287VP078-083 Editorial beauty.indd 83 4/22/20 6:55 PM
 Alexandra Stan
Îndrăzneață și mereu cu un pas înaintea tendințelor, artista ne dezvălu-
ie secretele stilului ei, dar și destinațiile de shopping favorite, prima
amintire legată de modă, ce se află pe lista
STILUL MEU

ei de cumpărături și ce nu ar purta niciodată.

ANDA CRĂPĂTUREANU Foto OLTIN DOGARU

HOME
Care este obiectul
de artă preferat?
Un ceas rusesc cu pendulă, pe
care îl am de la bunica mea,
din anii 1970.
Unde locuiești?
Acum, în Constanța, lângă mare.
Dar când lucrurile revin la
normal, mă întorc în București.
Ce lenjerie de pat folosești?
Doar din bumbac 100%. Sau
bumbac cu mătase. Sunt
alergică la materiale sintetice.
Băutura favorită?
Apa.
Filmul preferat?
Dirty Dancing.
Muzica preferată?
Mi-e greu să dau un răspuns
„fulger“. Am mai multe genuri
muzicale pe care le schimb în
funcție de mood și situație.
Cartea preferată?
Una recent citită, „Revoluția
iubirii“ de Gáspár György.
Telefonul mobil?
iPhone.
Mașina?
VW Touareg Hybrid.
Magazinul preferat?
Luisa Via Roma, Farfetch.
Revista?
Nu prea cumpăr.

84

287VP084-085 My Stuff.indd 84 4/22/20 5:56 PM

 Care este prima amintire apucat să le port pe unele,
legată de modă?
... este din copilărie, de când
dar nu voi renunța niciodată
la ele, pentru că îmi amintesc
DRESSING
mă probam cu hainele surorii de unele momente sau locuri Ce brand de lenjerie
mele mai mari, și când îi „îm- sau chiar persoane dragi. În intimă preferi?
prumutam“ rochiile fără să o plus, nu se știe niciodată când Bordelle.
anunț. (zâmbește) le voi purta. Designerii preferați?
Cel mai bun sfat stilistic pe Unde îți place să faci Thierry Mugler, AREA,
care l-ai primit vreodată? shopping în București? Thom Browne, Acne Studios,
Mai bine porți un tricou sim- Merg la magazinul Entrance.
plu alb, spălat și călcat, cu o Ce nu ai purta niciodată?
Vivienne Westwood, Iris van Herpen,
pereche de jeanși decât o ro- Ceva care este în trend, dar Amina Muaddi.
chie pompoasă, dar șifonată. care nu mă avantajează. Rochia preferată?
De la bunica Ce se găsește The Attico.
mea am primit WHAT’S IN pe lista ta de Pantofii de seară favoriți?
acest sfat. YOUR BAG? cumpărături Amina Muaddi boots.
Cum îți alegi sezonul acesta? T-shirt-urile?
ținutele de zi? BALSAM DE BUZE, Ținând cont de
În funcție de PERIE DE PĂR, PARFUM, perioada în care Throwback T-Shirts,
starea mea de OCHELARI DE SOARE trăim, recunosc Vetements.
spirit și de locu- că mi-am cum- Cămașa?
rile în care merg. Bineînțeles părat mai multe tipuri de Thom Browne.
că, dacă e vorba despre un pijamele sexy. Sacoul?
eveniment, o să fiu atentă Trei lucruri pe care le Acne Studios.
la dress code, însă, dacă e o porți mereu, indiferent de Blugii?
ieșire cu fetele în oraș, prefer tendințe...
stilul casual-chic.  O jachetă din denim, blu- Levi’s.
Cine/ce te inspiră? zoane și tricouri. Casual all Ceasul?
Tot și nimic. Uneori, nepoții, the way. Nu port ceas, dar îmi place
îmi place să mă îmbrac colo- Ce sfat le dai cititoarelor Rolex Daytona Green.
rat, ca să mă simt mai tânără, VIVA!? Geanta?
dar cel mai des vremea. Dacă Să fie încrezătoare în ele și să Pink Chanel, Bottega Veneta.
e vreme frumoasă, sunt mai încerce să își găsească stilul Accesoriile?
inspirată. care li se potrivește cel mai
Ai vreo piesă vestimentară bine. Și, cel mai important, să Ochelarii de la Cazal.
la care nu poţi renunţa, se simtă bine în pielea lor și să
deşi nu o porţi?
Am mai multe piese. Nu am
zâmbească! E cel mai frumos
accesoriu. ■
BEAUTY
Parfumul preferat?
Trust me, I am a liar – 
ŢINUTA STATEMENT Createur 5 D’Emotions.
Rujul?
Hoodie și pantaloni de trening Yeezy, adidași Yeezy. Haus Laboratories by Gaga –
Le Riot Lip Gloss.
Fondul de ten?
Becca Cosmetics Skin Love
Weightless Blur Foundation.
Mascara?
Marc Jacobs Velvet Noir.
Produsele de îngrijire
a părului?
Toate produsele
Bumble and Bumble.
Pasta de dinți?
Biomed cu ulei de cocos.
Săpunul/gelul de duș?
Săpunurile Techir.
Crema de față/corp?
Filorga.
Foto PR

85

287VP084-085 My Stuff.indd 85 4/22/20 5:56 PM

 HEALTH

Cum putem trece cu

brio „testul de stres“
numit COVID-19
„Am o neliniște în piept“, „am o stare de agitație“, „mi-e frică încon-
Psiholog CĂTĂLINA DAVID

tinuu“, „am atacuri de panică“, „nu pot să dorm bine“, „nu mă concen-
trez“, „nu scap de gânduri rele“, „îmi fac o mie de griji“... În aceste zile, ast-
fel de simptome bântuie mai abitir printre noi decât temutul coronavirus
SARS-CoV-2. Trăim o perioadă grea, pentru care nu ne-a pregătit nimeni,
și avem cu toții nevoie să ne activăm resursele interne pentru a trece cu
bine peste săptămânile ce vin. Unii psihologi aseamănă această perioadă
cu un „test de stres“, în care fiecare își poate evalua capacitatea de adapta-
re, de recuperare, de supraviețuire și, mai ales, de creștere și dezvoltare.
Psiholog CĂTĂLINA DAVID Foto SHUTTERSTOCK, FACEBOOK

V
estea bună este că suntem cu toții
înzestrați natural să ne adaptăm
oricăror contexte nefericite, orică-
ror calamități și pierderi. Avem cu
toții acel „mușchi“ salvator numit
reziliență, respectiv capacitatea de a re-
veni la starea de echilibru după o adver-
sitate, avem cu toții capacitatea de recu-
perare, chiar dacă până acum nu am
avut prea multe ocazii să ne folosim
conștient de aceste resurse interne. O
altă veste bună este că perioadele de cri-
ză, experiențele dificile prin care trecem
pot crea oportunități noi de dezvoltare,
de creștere, de învățare.
Este normal să simțim frică! Frica este
răspunsul natural al omului în fața unei
amenințări, e normal să simțim frică
atunci când suntem în pericol, iar criza
mondială cauzată de coronavirus și ur-
mările sale economice sunt astfel de peri-
cole. Uneori, însă, ceea ce simțim este
mai mult decât frică, sunt emoții obosi-
toare, paralizante, care ne storc de ener-
gie, precum anxietatea sau panica, care
reduc capacitatea noastră de a avea
reacții flexibile, adaptate realității.
Indiferent ce emoție simțim și cât de in-
tensă este, cel mai sănătos lucru pe care îl
putem face este să ne permitem să o

86

287VP086-087 Health.indd 86 4/22/20 6:46 PM

 simțim conștient, să fim curioși cu privire
la ea, să nu o înlăturăm prin orice mijloa-
ce, să nu ne distragem. În loc să fugim la
bucătărie, pentru a „îneca“ frica de
moarte, de boală, de sărăcire, ș.a.m.d. în
mâncat emoțional, sau să apelăm la
shopping compulsiv sau orice altă strate-
gie de distragere, am putea să îi acordăm
un pic de timp pentru a ne conecta cu ea,
într-o manieră blândă, cu compasiune
față de noi înșine. Ne putem întreba:
„Oare de ce simt asta?“, „De când am
început să simt această emoție?“, „Când
am mai simțit acest lucru în trecut?“.
Toate emoțiile, fie că vorbim despre fri-
că, tristețe, neputință, deznădejde sau
despre cele „bune“, ca fericirea, entuzias-
mul, încrederea, au nevoie să fie simțite,
recunoscute, acceptate, altfel produc în
interiorul nostru și mai mult deranj.
Această perioadă, spune psihoterapeutul
Gabor Mate, este o ocazie unică pentru
fiecare să observăm la noi lucruri pe care
nu am avut ocazia să le observăm în tre-
cut, să intrăm în contact cu emoții pe
care le-am purtat mereu în noi, dar la
care nu am avut acces, pentru că înainte
puteam să ne distragem mai ușor prin tot
felul de mecanisme. Acum, spune el,
avem o ocazie în plus să ne permitem să
fim vulnerabili și să cerem ajutor speciali-
zat, dacă simțim că avem nevoie, pentru
a regla traume trecute, răni pe care le
purtăm cu noi încă din copilărie.
Conștientizarea gândurilor și conectarea
cu realitatea, prin toate simțurile, cresc
de asemenea capacitatea noastră de
reziliență. În acest sens, se dovedesc utile
tehnicile de mindfulness, meditația,
exercițiile de respirație ori de relaxare:
• Fă-ți un program zilnic! Psihiatrul
Bassel van der Kolk numește perioada
prin care trecem o etapă pre-traumatică,
din cauza lipsei de predictibilitate a lumii
– nimeni nu știe exact ce urmează, când
urmează, iar acest lucru crește lipsa de
speranță în mulți dintre noi și poate cau-
za tulburări post-traumatice. El atrage
atenția asupra faptului că această perioa-
dă este critică pentru a activa reziliența.
În acest sens, recomandă să ne transfor-
măm viața în ceva predictibil, să ne
creăm rutine zilnice pe care să le respec-
tăm. Nu putem controla ce se întâmplă
în exteriorul casei, dar ne putem contro-
la propriile reacții și propriul program.
Foarte important este să îți ții concentra-
rea pe viitor, pe proiectele personale, pe
obiectivele pe termen lung.
• Solidaritate și recunoștință. În perioa-
de de crize, mulți dintre noi își revizuiesc
propriile sisteme de valori, își cântăresc
mai atent prioritățile. E de așteptat ca, la
nivel individual, mulți să ieșim din aceas-
287VP086-087 Health.indd 87
tă perioadă schimbați. S-a do-
vedit de ajutor ca, în momente-
le grele, să activăm trăsături
pozitive de caracter, precum
solidaritatea, să practicăm
recunoștința, fie și doar în sinea
noastră. La finalul zilei, putem
trimite un gând de recunoștință
unui prieten, unei rude.
• Corpul are nevoie de mișcare.
Cu cât te miști mai puțin în
această perioadă, cu atât cresc
șansele ca efectele psihice ale
crizei să fie mai puternice asu-
pra psihicului tău. Să faci cât
mai multă mișcare, mai ales în
contextul actual, nu este un sfat
desuet, ci mai degrabă o necesi-
tate. În felul acesta, te conectezi
mai bine cu forța corpului tău,
fiindcă vei trece peste această criză cu
ajutorul corpului și al psihicului.
• Fii tolerant cu ceilalți, cu cei care nu
respectă regulile la fel ca tine, cu cei care
sunt mai anxioși! Fiecare are motivul lui
pentru care se comportă cum se com-
portă. În loc să îi judecăm pe bătrânii
care par să refuze să stea în casă, mai
sănătos pentru starea noastră de bine ar
fi ne gândim cu compasiune la ei, la fap-
tul că probabil au trecut prin dificultăți
mari în viața lor de au ajuns acum să
conteste autoritatea la modul în care o
fac. Probabil unii nu realizează riscurile
la care se expun. Oricare ar fi motivul,
frustrarea noastră va crește de fiecare
dată când vom încerca să ne gândim de
ce nu se comportă ceilalți așa cum o fa-
cem noi. Dar cea mai mare doză de
compasiune e bine să o păstrăm pentru
noi. Avem nevoie să fim înțelegători cu
noi când simțim, gândim sau ne com-
portăm altfel decât ne dorim. Dacă peste
anxietate sau depresie mai punem un
strat de rușine sau vinovăție, suferința
noastră va fi și mai mare.
• Stai conectat cu cei dragi! Distanțare
socială nu înseamnă izolare și, cu atât
mai puțin, să ne lipsim de suportul celor
din jur sau să nu-l mai oferim nici noi
celor care se bazează pe noi. Introdu în
rutina zilnică conectarea cu cei dragi,
telefonic sau video, pentru a menține
cercul de siguranță de care avem cu toții
nevoie. Suntem ființe sociale, avem ne-
voie unii de ceilalți pentru sănătatea
noastră psihică, nu putem supraviețui în
afara societății, chiar dacă acum regulile
ne obligă să păstrăm distanța fiindcă
apropierea fizică ne poate face rău.
Mai multă informație despre virus, mai
multă panică – în câteva minute, fiecare
dintre noi își poate lua informațiile nece-
sare legate de evoluția virusului. De atât
avem nevoie pentru a fi informați astfel
încât să cunoaștem esențialul. Tot ce e în
plus poate fi periculos pentru psihic –
orele petrecute dând scroll sau mutând
între diverse canale de știri nu fac decât
să ne țină în alertă, să ridice nivelul de
stres, iar acesta este ultimul lucru de care
avem nevoie acum, când oricum anxie-
tatea este la cote înalte.
Ieșirea din perioada de izolare este încă
departe de noi, rămânem acasă încă cel
puțin o lună. Momentan, avem nevoie
să ne concentrăm în a ne menține într-o
stare bună zi de zi, să ne creștem
reziliența. Să luăm fiecare zi așa cum
vine, să ne facem un program, să ne
ținem în mișcare și în conecta-
re cu cei dragi, iar un ochi să-l
ținem pe viitor, pe a ne face
planuri pe termen lung. Așa
vom putea ajunge la capătul
izolării într-o stare bună și vom
putea reveni la normal fără se-
chele serioase. Căci riscurile
asupra sănătății psihice produ-
se de o izolare pe termen lung,
cu un nivel ridicat de stres și
anxietate, ar putea produce
probleme de funcționare pe
termen lung. n
87
4/22/20 6:46 PM
 Times Square

ICONIC HOT SPOT

La New York
s-a dat stingerea...
Aprilie 2020.
Coronavirus. Imaginile
luate cu drona
deasupra „Big Apple“
sunt ireale. Metropola
A
nul trecut, New Yorkul a fost
vizitat de 65 de milioane de
turiști. Majoritatea, chinezi!
Acum, o lume întreagă con-
tabilizează dezavantajele tu-
rismului de masă și ale liberei
circulații, în timp ce pandemia de
coronavirus face ravagii, iar Statele
Unite ale Americii se află pe primul
loc într-un dureros top al îmbolnăvi-
rilor și al deceselor cauzate de
COVID-19. Imaginile care ne pre-
zintă o lume depopulată încep să de-
vină ceva obișnuit, însă nu și în cazul
celui mai plin de viață oraș al lumii.
Un New York pustiit, în care rarii

cu peste 8 milioane
de locuitori,
supranumită „orașul
care nu doarme
niciodată“, arată acum
ca un platou de
filmare pe care actorii
l-au părăsit în grabă și
a cărui recuzită din
mucava nu mai
folosește nimănui...
Rockefeller Center
OANA PANTAZI Foto HEPTA, PROFIMEDIA

88

287VP088-090 Iconic places.indd 88 4/22/20 6:19 PM

 trecători se strecoară cu teamă și dis-
par la fel de repede cum apar, nu e
ceva ce vezi în fiecare zi. Singurii ce
nu par să fie atinși de drama pe care
o trăim sunt homeleșii, care continuă
să-și împingă cărucioarele în care
și-au înghesuit toată agoniseala pe
străzile pustii, sfidând pericolul. Dar
ei sunt oricum izolați social și nu e ca
și cum ar avea de ales... Magazinele,
muzeele, restaurantele, cafenelele,
mall-urile, zonele de shopping sunt
închise toate, atmosfera fiind anima-
tă doar de miile de reclame luminoa-
se de pe frontispiciul clădirilor, a că-
ror pâlpâire constantă te face să te
gândești la un uriaș aparat de moni-
torizare a pulsului orașului... Singura
dovadă că New Yorkul trăiește și va
continua să o facă.
ROCKEFELLER CENTER
Aflat chiar în inima orașului, în
Midtown Manhattan, Rockefeller
Center este un obiectiv care se află
pe „bucket list-ul“ fiecărui turist îm-
pătimit. Complexul format din 19
zgârie-nori și care se întinde pe nu
mai puțin de 89.000 de metri pătrați
se număra, până nu de mult, printre
cele mai căutate atracții din Big
Apple. Acum, faimosul Top of The
Rock, aflat în vârful clădirii General
Electric, ce oferă o perspectivă „mind
blowing“ asupra aglomerării urbane
și a Central Park, una dintre cele mai
vizitate, dar și mai filmate locații din
lume, este pustiu. Patinoarul și iconi-
cul parc, atât de familiare tuturor din
producții ca „Maid in Manhattan“,
„Spider Man“, „Friends With
Benefits“, „When Harry Met Sally“
„King Kong“ , sunt greu de recunos-
cut lipsite de forfota turiștilor, la fel și
sediul NBC, unde vânătorii de auto-
grafe și paparazzii își făceau norma
de vedete doar postându-se în fața
clădirii. Cu siguranță, pentru mulți
newyorkezi acum pe lista de priorități
nu se mai află o vacanță în Hawaii
sau în Europa, ci o tură prin Central
Park și un hotdog cu de toate de la
toneta stradală... Și poate speranța
că, de Crăciun, își vor putea pune o
dorință, la fel ca protagonistul filmu-
lui „Singur acasă“, Macaulay Culkin,
în fața imensului brad de Crăciun
din fața Rockefeller Center.
TIMES SQUARE
10, 9, 8, 7... Mii de oameni numărau
în cor ultimele secunde ale lui 2019,
în timp ce faimosul glob cu un dia-
metru de 3 metri și jumătate și o gre-
287VP088-090 Iconic places.indd 89
utate de 5 tone, alcătuit din aproape
2.700 de cristale, era coborât în
Times Square, conform unei tradiții
ce durează din 1907. În mod ironic,
aproape premonitoriu, după jocul de
artificii spectaculos a urmat un spec-
tacol de dans... chinezesc. În acel
moment, oamenii se îmbrățișau
fericiți și nimeni nu se gândea că,
doar trei luni mai târziu, cea mai
importantă zonă comercială a
Manhattanului, cunoscută și ca
Districtul Teatrelor, avea să fie com-
plet pustie din cauza unui virus por-
nit tocmai din Wuhan. O astfel de
ipoteză nu era credibilă nici măcar
ca scenariu de film SF, în condițiile
în care Times Square primește anual
în jur de 40 de milioane de turiști.
Locul în care, în 1917, a fost instalat
primul mare panou electric este,
Fifth Avenue
după mai bine de 100 de ani, zona cu
cele mai multe reclame luminoase pe
metrul pătrat, reclame ce par a se ri-
dica până la nori, într-un joc de lu-
mini și de culori greu de suportat
dacă nu ești de-al locului. Deși
obișnuiți cu „laserul publicitar“, lo-
calnicii preferă să evite însă Times
Square din cauza invaziei de turiști
atrași ca de un magnet de forfota zo-
nei. Recent, acolo nu aveai loc să
arunci un ac și nici să-ți faci un selfie,
dar puteai totuși, contra unei sume
fixe de 5 dolari, să te fotografiezi cu
toți super eroii și cu personajele
Disney. Mickey și Minnie Mouse,
Batman, Johnny Bravo, Spiderman
și chiar Statuia Libertății îți stăteau la
dispoziție pentru un instantaneu co-
lorat. Iar pentru 10 dolari, unii dintre
ei erau chiar dispuși să-ți arate chipul
și să se lase pozați fără mască. Din
păcate, cel mai fotografiat loc din
lume de pe Instagram este acum gol
și doar reclamele luminoase par a-ți
face complice cu ochiul, ca o promi-
siune că totul va fi bine.
FIFTH AVENUE
La fel de tristă este acum și imaginea
Fifth Avenue, cel mai faimos bule-
vard din New York... ar spune orice
fashionistă. Dacă te afli în Big Apple,
să faci o sesiune de shopping pe Fith
Avenue devine aproape o obligație.
Cum pe acest bulevard sunt sute de
restaurante și magazine, poți să-ți
pierzi o zi întreagă pe acolo fără să fi
trecut nici măcar pe lângă jumătate
dintre ele. Bulgari, Cartier,
Dolce&Gabbana, Armani, Chanel,
Saint Laurent, Burberry și Vuitton
sunt doar câteva dintre brandurile de
lux care te îmbie să-ți înnoiești garde-
roba... dacă te ține buzunarul. Acum,
nu mai e cazul, totul este închis. La
fel și iconicul magazin cu 6 etaje
Tiffany, raiul hainelor, al parfumuri-
lor și al bijuteriilor de lux, de unde
orice femeie și-ar dori să primească
un inel cu diamant! Sau Bergdorf
Goodman, cu ale sale buticuri Fendi,
Givenchy, Prada, Louboutin ori
Gucci, unde deunăzi puteai da nas în
nas cu vedete ca Sarah Jessica Parker,
Mary J. Blige, Nicole Richie,
Pryianka Chopra, Sofia Vergara,
89
4/22/20 6:19 PM

ICONIC HOT SPOT
Amber Rose, Jane Fonda și Kim
Kardashian. În aceste momente însă,
moda este ultima grijă a newyorkezi-
lor. Pe străzile Fifth Avenue poți ve-
dea cel mult doi-trei trecători, cu
mască pe chip, care merg grăbiți și
preocupați, fără să privească nici mă-
car spre vitrine.
WALL STREET
Strada ce găzduieşte Bursa din New
York, instituție unde se nasc şi se pi-
erd averi uriaşe, denumită şi „The
Evil Kingdom“ (Împărăţia răului),
este locul unde se găseşte cea mai
multă adrenalină în stare pură. În
zona super aglomerată, traderii de la
bursă, în costumele lor office sobre,
se pierd în marea agitată de turişti
puşi pe fotografiat tot ce le iese în
cale, într-un melanj fistichiu şi plin
de culoare, ce face ca misiunea lor să
mai piardă din importanţă. Singurul
moment în care brokerii pot fi văzuţi
de către curioşi este pauza de masă,
deoarece, după atentatele din 11
Septembrie, vizitarea Bursei a fost
interzisă. Drept urmare, turiştii se
mulţumesc să fotografieze taurul din
bronz de pe Wall Street, ce reprezin-
tă simbolul rezistenţei financiare
americane, şi „Fearless Girl“, statuia
fetiţei care sfidează taurul. Acum
însă, nu mai e cazul, totul e pustiu,
iar momentul culminant s-a petrecut
pe 19 martie, când Bursa din New
York a fost închisă temporar, pentru
prima dată în 228 de ani, din cauza a
doi angajați depistați pozitiv cu
COVID-19! În aprilie 2020, Wall
Street era imaginea dezolării. 93%
90
287VP088-090 Iconic places.indd 90
„Fearless Girl“, în fața
Bursei de pe Wall Street
dintre brokeri lucrau de acasă, iar ac-
tuala criză, spun specialiștii, tinde să
se transforme într-o recesiune mai
gravă decât crahul din 1987.
HARLEM
Numit și „Capitala Americii negre“,
Harlemul, loc de revendicări politice
și culturale, leagăn al muzicii hip-hop,
dar și al criminalității și, nu în ultimul
rând, arhetipul ghetoului urban, este
vizitat anual de mai bine de 2 milioa-
ne de turiști. Se spune că trecerea
Harlem
din Manhattan în Harlem e ca cea
dintr-un zgârie-nori într-o cocioabă,
dar sărăcăciosul cartier a dat, de-a
lungul timpului, o pleiadă de perso-
nalități în multe domenii culturale, și
tocmai acest melanj inedit atrage și
incită la explorare. Chiar dacă, în
mare parte, cinematografia ne prezin-
tă faimosul cartier ca pe un loc al pier-
zaniei de unde nu scapi decât dacă te
conformezi și unde singura realitate o
reprezintă sărăcia, condițiile de viață
insalubre, luptele dintre găști, drogu-
rile și segregarea rasială, lucrurile nu
stau chiar așa. În Harlem a prins viață
celebrul Apollo Theatre, leagăn al
culturii negre, acolo s-au născut și au
creat Louis Armstrong, Duke
Ellington, Nina Simone, Harry
Bellafonte, Sean „Diddy“ Combs,
Samuel L. Jackson, Tupac Shakur,
Sammy Davis Junior, Sidney Poitier,
Humphrey Bogart, Harry Houdini,
Al Pacino și mulți alți artiști faimoși.
Acolo s-a născut muzica de jazz, acolo
a realizat Orson Wells faimosul său
all-black „Macbeth“ și tot de acolo au
pornit și au cunoscut faima, mai târ-
ziu, mulți cântăreți de hip-hop, rap,
dansatori și baschetbaliști. Există,
într-adevăr, și cealaltă latură a mone-
dei – partea de est a Harlemului este
un loc unde, ca turist, dar și ca local-
nic, nu ai vrea să te afli după căderea
nopții, sărăcia făcând casă bună cu
violența, crima și drogurile. În contex-
tul pandemiei de coronavirus însă,
singura teamă pe care o simt cei care
trec în această perioadă prin Harlem
este cea față de un inamic invizibil...
Faimosul cartier este la fel de pustiu ca
și restul orașului, iar acum, pentru pri-
ma oară după multă vreme, indiferent
de rasă și culoare, toți gândesc și simt
la fel. Paradoxal, temutul coronavirus
a adus și ceva bun – ne-a reînvățat să
fim solidari. ■
4/22/20 6:19 PM
 MINDFULNESS: Cum gestionezi
stresul prin yoga și meditație

PROMO
vin spre intestine, concentrarea pe
momentul prezent. Prin urmare, re-
zultatul obținut este relaxarea. Pe por-
talul de fitness Herbalife Nutrition
(herbalifenutritionfitness.com) găsiți
mai multe programe de yoga și pilates,
potrivite pentru fiecare nivel: începă-
tori, nivelul intermediar sau avansați.

Sfaturi simple
pentru medita]ie
Nu te gândi că o să ai nevoie de un
loc izolat și complet liniștit pentru a
practica.
|ncearc` să te îndepărtezi de toate
elementele care îți pot distrage atenția,
cum ar fi telefonul, ecranul calculato-
rului și spațiile extrem de gălăgioase.
Nu vei avea nevoie de vreun echi-
pament special, ca de exemplu
salteluță de yoga, clopoței sau pături,
deoarece poți face meditație oriunde.
Fără îndoială, avem nevoie de tehnici și de in- Încearcă să stai sau să te așezi într-un
loc confortabil, unde te simți relaxată.
strumente pentru a echilibra stresul și presiu- Nu te forța să începi să respiri într-un
anumit mod, de exemplu din stomac
nea din viața cotidiană. S-a dovedit că meditația sau pe nas.
și yoga pot induce starea de mindfulness, care, Concentreaz`-te pe respirație. Sim-
te cum aerul intră și iese din organism.
la rândul său, poate îmbunătăți simptomele Conștientizează-ți respirația și felul în
care se simte.
depresiei, anxietății și chiar abilitățile cognitive. Nu te gândi la lucruri care te pot dis-
trage, atunci când îți vine în minte
SAMANTHA CLAYTON, ISSA-CPT – Vice-President lista de cumpărături sau lista cu lu-
Worldwide Sports Performance & Fitness la Herbalife Nutrition Foto: PR cruri de rezolvat.
Mut`-]i gândurile de la lista de
cumpărături și reconcentrează-te pe

M
indfulness-ul, folosit adesea
ca tehnică terapeutică, în-
seamnă o stare mentală pe
care o atingi concentrându-te
pe conștientizarea momentu-
lui prezent, recunoscând și acceptând,
în același timp, propriile sentimente,
gânduri și senzațiile corpului.
„Uneori, după o zi lungă, îmi place să
mă relaxez cu o rutină simplă de yoga.
Dar acesta este, de asemenea, și un mod
minunat de a-ți începe ziua – câteva
mișcări simple de yoga îți eliberează
mintea și îți oferă un tonus pozitiv. În-
cearcă să găsești 20 de minute de liniște
o dată pe zi sau la fiecare două zile. Nu
uita că meditația este o practică, la fel ca
și yoga. Ia în calcul faptul că este posibil
să practici mai mult până îi simți pe de-
plin efectele calmante“, spune Samantha
Clayton, ISSA-CPT – Vice-President
Worldwide Sports Performance & Fit-
ness la Herbalife Nutrition.
Conform Harvard Health, printre be-
neficiile majore ale practicării yoga se
numără reducerea ritmului cardiac,
încetinirea respirației, reducerea tensi-
unii arteriale, creșterea fluxului sang-
respirație.
Nu trebuie să ai o listă lungă de
afirmații sau obiective la care să te
gândești.
Alege unul sau două cuvinte-cheie
care te ajută să te relaxezi sau care te
ghidează către un sentiment pozitiv.
Intră pe www.jurnaluluneitransfor-
mari.ro și descoperă ce poți face pen-
tru a ajunge la cea mai bună versiune
a ta. Membrul Independent Herbalife
Nutrition te poate ajuta cu sfaturi per-
sonalizate și sprijin în călătoria ta spre
rezultatele dorite. n

91

287VP091 ADV Herbalife.indd 91 4/22/20 6:56 PM


NEWS
AI GRIJĂ DE SISTEMUL IMUNITAR!
Sistemul imunitar este cel care ne apără de atacul agenților patogeni
– virusuri, bacterii, paraziți și toxine −, însă atunci când acesta este
slăbit apar bolile. Pentru întărirea imunității, trebuie să acționăm pe
mai multe planuri: alimentație bogată în nutrienți, odihnă, mișcare,
dar și prin cure cu suplimente alimentare, acolo unde este nevoie.
ReishiMax GLp este un produs Nu Skin, cu extract de ciupercă reishi,
care susține sistemul imunitar natural al organismului, promovând
activitatea anticorpilor și a Celulelor Natural Ucigașe. Produsul este
destinat adulților interesați de susținerea sistemului lor imunitar
defensiv și de întărirea apărării lor naturale. Adulții expuși în mod
frecvent la poluanții din mediu pot, de asemenea, să obțină beneficii
din suplimentarea cu ReishiMax GLp.
100% VEGAN.
100% RECICLAT
Maria Nila lansează o ediție limi-
tată de sacoșe colorate, realizate
din materiale 100% reciclate.
Geanta vine în șase stiluri diferi-
te, fiecare dedicată propriei sale
game de Care&Style. Sacoșele
sunt sustenabile, fabricate din
materiale 100% reciclate și
conțin patru produse, șampon
și balsam, dintre care două au
dimensiuni obișnuite și două în
mărime de călătorie. Disponibile
exclusiv pe marianila.com, la
prețul de 217 lei.
RĂSFĂȚ LA TINE ACASĂ
Realitatea din prezent nu mai seamănă cu cea de acum câteva săptă-
mâni, dar știm că cel puțin un lucru trebuie să rămână neschimbat: să
fim frumoase, în fiecare zi. Acesta este motivul pentru care LONCOLOR
oferă femeilor un cadou special: lansează gama de vopsea permanentă
LONCOLOR EXPERT HEMPStyle și serviciul de livrare la domiciliu a
produselor, în perioada stării de urgență, gratuit și în maximum 48 de
ore, oriunde în țară. LONCOLOR
Expert HEMPStyle este o vopsea
permanentă pentru păr cu extract
din semințe de cânepă (Cannabis
Sativa), proteine din orez și ulei de
jojoba. Extractele hidrolizate din
semințe de cânepă și proteinele
din orez acționează ca un înlo-
cuitor pentru cheratina animală,
îmbunătățind rezistența părului
și oferindu-i o elasticitate remar-
cabilă. Gama cuprinde 16 culori
vibrante, intense și strălucitoare.
287VP092 Pagina consumatorului.indd 92
BACK FROM THE FUTURE
Am călătorit în viitor, și viitorul arată bine
pentru clientele Sheba Bijuterii. Pur și
simplu unice, fără a fi simple decât în
splendoarea lor, bijuteriile actualei colecții
Back From the Future sunt sonete în pia-
tră încrustate în portative din argint, atent
alcătuite, rafinate în compoziție, destinate
unei clientele pretențioase și iubitoare de
frumos netransmi-
sibil în lucrări de
serie. Eleganța
este prelucra-
tă la nivel de
esență și este li-
vrată în eșantioane
de bun-gust. Eternul
feminin are și acum
ocazia de a atrage
privirile admira-
tive, înnobilând
percepția vizua-
lului tangibil, ma-
nevrând spectrul
culorilor cu nuanțe
hibernale ce lasă să se ghicească
la nivel profund căldura primară
formată în infraroșul dorinței.
www.shebabijuterii.ro
TEN FRUMOS ÎN
90 DE SECUNDE
Pentru că și tu dai vina, uneori, pe lipsa
timpului dedicat îngrijirii pielii, FOREO îți
amintește că un ten radiant și luminos
necesită doar 90 de secunde! Ai nevoie,
așadar, de dispozitivul UFO și de măștile
special concepute pentru tenul tău. Tehno-
logia de hiperinfuzie UFO implică încălzirea
pielii, care deschide porii și pregătește te-
nul pentru următorii păși, pulsațiile
T-Sonic transportă ingredientele active ale
măștii direct în piele, iar crioterapia are ro-
lul de a fixa și menține aceleași ingrediente
active în piele. Totul în doar 90 de secunde,
la tine acasă, iar la finalul tratamentului
spa pielea va fi mai fermă și va avea un as-
pect suplu și luminos.
4/22/20 6:57 PM
 Se scriu noi capitole pentru
„The Story of Autism“
Se spune că „dar din dar se face Rai“, și pentru
că darul cel mai de preț este dragostea, a luat
naștere Raiul numit „The Story of Autism“,
centrul dedicat copiilor cu nevoi speciale
și celor care i-au adus pe lume, niște adevărați
luptători, la fel ca și micuții lor.
GABRIELA DUMBA Foto: PR
Alexandra Dreghiciu
A
lexandra Dreghiciu, mama unui
băieţel diagnosticat cu autism, a
pornit de la o pagină de Face-
book în care îşi împărtăşea expe-
rienţele şi ulterior a luat naștere
„The Story of Autism“, centrul unde
copiii speciali găsesc terapeuţi dedicaţi
lor, care le sunt alături pas cu pas în ma-
rea lor aventură. Tot aici sunt şi volun-
tari inimoşi, copii care vin să îi sprijine
pe prietenii lor aflaţi în terapie. La „The
Story of Autism“ se pune accent pe joa-
că, pe distracţie şi pe copilărie. Pentru că
orice copil are nevoie să se simtă iubit, să
fie fericit şi să-şi trăiască viața cât mai
frumos, să se joace, să râdă.
„Facem terapie ocupațională, logope-
die, kinetoterapie, avem și un program
special dedicat adulților, pentru că au
nevoie de suport la fel de mult ca și
287VP093 ADV MC & PR.indd 93
copiii lor. Eu nu mizez pe terapia ABA.
Noi, la centru, încercăm, la terapiile de
grup, să lucrăm cu toți copiii, mixăm
copii tipici cu cei cu nevoi speciale, nu
facem diferențe și îi ajutăm să se integre-
ze. Iar acum suntem în căutare de copii
voluntari pentru proiectul nostru „Make
a friend“, spune Alexandra.
„Mizăm în mod special pe socializarea
cu alți copii tipici, pentru că micuții cu
nevoi speciale copiază foarte mult, iar
șansele de recuperare cresc. Jocurile de
rol sau jocurile de imitație sunt cele mai
bune terapii, pe lângă terapia
ocupațională, kinetoterapia, logopedia și
altele. Dar cea mai bună terapie este joa-
ca în familie, alături de cei dragi. E o te-
rapie care nu dă greș niciodată. De mul-
te ori, un copil tipic poate să ajute mai
mult decât 10 terapeuți, energia acelui
copil nu o regăsim niciodată într-un
adult. Copiii văd lumea cu alți ochi, ei
știu cel mai bine să se joace, ei știu să fie
prezenți. Copilul cu nevoi speciale vede
lucrul ăsta și caută să interacționeze“, spu-
ne Alexandra Dreghiciu.
Iar cel mai important aliat al terapeuţilor
şi al Alexandrei sunt părinţii. „Părinţii
sunt implicaţi şi deschişi la terapii care să
îi ajute pe copii. Mizăm tot timpul pe co-
laborarea foarte strânsă cu părinţii şi
avem suportul lor în toate acţiunile, sun-
tem constant în contact. Pentru un copil,
cea mai eficace terapie este dragostea
părinţilor, așa că implicarea lor în activi-
tăţile din centru ajută foarte mult. Avem
sesiuni de terapie la care iau parte şi pă-
rinţii şi chiar şi sesiuni de întâlnire cu psi-
hologul. Pentru că părinţii au, la rândul
lor, nevoie să ştie că au un sprijin ori de
câte ori au nevoie. Colaborăm, şi asta se
vede, întotdeauna, în evoluţia copilului.“
PROMO
Eduard Ciucu
Deşi incertitudinea unor astfel de mo-
mente ne poate părea apăsătoare şi in-
terminabilă, credem că nu este un mo-
ment mai oportun de a privi către viitor
cu optimism şi de a-i învăţa pe copii
despre lume, schimbare şi oameni. Bi-
neînţeles că, atunci când vorbim despre
viitor, vorbim inevitabil despre educaţie
şi bună-creştere, vorbim despre investi-
ţia noastră, a celor de astăzi, în copiii
noştri, oamenii de mâine. „Şcoala noas-
tră de vară va fi prilejul ideal de distrac-
ţie şi descoperire. Învăţăm despre cor-
pul uman, despre ecosisteme similare
corpului, despre principalele tipuri de
artă, vom picta, sculpta, dansa şi «meş-
teri» şi vom descoperi deprinderile sau
talentul fiecăruia, învăţând totodată di-
versitatea. În ultima săptămână a şcolii
noastre de vară, vom crea piesa noastră
de teatru. O să folosim atât cunoștințele
dobândite până acum, cât şi talentele
fiecăruia dintre noi pentru a crea o po-
veste. Suntem pregătiţi pentru o vară pe
cinste“, spune Alexandra Dreghiciu. n
93
4/22/20 7:11 PM
 TRAVEL
Acum, mai mult decât
oricând, aleg Constanța!
#stămacasă, dar asta nu ne împiedică să călătorim în
continuare cu imaginația. Liviu Popescu ne propune ca,
atunci când viața va reveni la normal, să vizităm Constanța.
Foto SHUTTERSTOCK, PR
Liviu Popescu
P
rima destinație pe care-o voi
bifa imediat după ce se încheie
capitolul pandemiei este
Constanța. Mi-e dor să văd
marea și, poate, în această peri-
oadă mai mult ca oricând, mi-am do-
rit să fiu acolo, pentru că mă leagă
multe amintiri frumoase de acest oraș
94
287VP094-095 Travel.indd 94
Cazinoul
atât din perioada copilăriei, cât mai
ales după, de când am început să dez-
voltăm businessul Fratelli la mare.
E bine să stăm în casă acum, asta fac
și eu împreună cu cei dragi și asta vă
îndemn și pe voi în continuare. Dar
putem să călătorim măcar cu mintea,
să ne alegem destinațiile favorite și să
ne facem planuri pentru când revin
lucrurile la normal. Așadar, vă invit
într-o călătorie la mare!
Nu mai spun că e o destinație perfec-
tă pentru cupluri, pentru familiile cu
copii sau pentru a petrece timp cu
prietenii și nici câte zile e de stat pe
tihnite aici, deoarece, probabil, știți
prea bine. O să vreau, în schimb, să
vă fac câteva recomandări pur
personale, să vă povestesc despre
locuri pe care nu le ratez niciodată
când ajung la malul mării. Am un vin
preferat, dar și un fel de mâncare fa-
vorit; le savurez de fiecare dată când
ajung aici!
Faleza din Constanța. Primul loc
unde-aș ajunge. Asta și pentru că sunt
fan al alergării și cum în această peri-
oadă există limite în activitatea sporti-
vă, nu aș refuza mișcarea în aer liber,
la doi pași de mare. Includ aici și teni-
sul, voleiul sau fotbalul. Și eu, și
Mihai, fratele meu, suntem mari fani.
Dar sigur că practic și sporturi nautice
și caut mereu să îmi fac timp și să mă
bucur de cât de multe activități se
4/22/20 6:09 PM

poate. Spun asta deoarece, de obicei,
când ajung la mare pun businessul pe
primul plan, însă printre întâlnirile de
afaceri, planuri de organizare,
consultanță și supervizare, îmi acord
și timp pentru mine și familie.
Nu pot să nu amintesc de plimbările
prin Constanța, la pas. V-am mai
spus și până acum că mă fascinează
să fac asta, să admir arhitectura locu-
lui, să iau contact cu oamenii, să fiu
parte din atmosferă preț de câteva
zile, să mă simt ca acasă. Te poți
pierde cu ușurință printre străzile
Centrului Vechi și nu numai, așa că
îmi las mereu această plăcere și mă
bucur de ea la maximum.
Vă recomand să vizitați măcar o dată
Moscheea Carol I. Este principalul
edificiu de cult musulman din țară și
are o arhitectură impresionantă. În
plus, vă oferă o priveliște splendidă, la
360 de grade, peste întregul oraș, dacă
vă încumetați să urcați. La apus e și
mai spectaculos! O să și uitați că ați
făcut un efort să ajungeți până aici.
Dacă sunteți și cu copiii în vacanță, le
va plăcea și lor, vă asigur!
Tot pentru cei mici amintesc aici
Delfinariul și Acvariul din Constanța.
Marcu, fiul meu, a fost încântat de
ambele și îmi mai povestește uneori
287VP094-095 Travel.indd 95
Orașul vechi
Piața Ovidiu, cu Muzeul de dau înapoi în general de la preparate-
Istorie Națională și Arheologie le pe bază de pește. Dorada, păstrăvul
la grătar, salatele cu creveți, rapanele,
midiile sau pastele cu fructe de mare.
Și cum toate merg foarte bine cu un
vin alb sau rosé, prefer vinurile de la
Rasova, rosé-ul, cupajul de Fetească
Albă și Fetească Regală Imperfect,
dar și Viognier-ul de la Crama Clos
des Colombes (Olimp).
Cât despre unitățile de cazare, cu riscul
de a mă repeta, sunt și în Constanța, ca
în mai toate destinațiile de vacanță re-
comandate până acum, multe
posibilități, după gusturi și bugetul alo-
cat acestui capitol. Eu vă recomand
Hotelurile Chérica, Riva și Carol, pen-
tru serviciile de top pe care le oferă.
despre cât de mult l-au încântat Cam atât despre Constanța acum și de
viețuitoarele marine. mai mult să avem parte fiecare dintre
În Constanța e locul perfect și de noi imediat ce vom putea călători. Să ne
shopping, și de viață de noapte, dar auzim curând, prieteni, cu noi idei de
mai ales, din punctul meu de vedere, vacanțe! n
de relaxat, de admirat marea și de
savurat preparate senzaționale și vi- Marea moschee
nuri pe măsură. Constanța nu duce din Constanța,
construită în 1910
lipsă de restaurante bune și nici de de Regele Carol I
unități de cazare.
Sigur că cel mai frecventat local
atunci când ajung în Constanța e
chiar cel pe care-l dețin alături de
partenerii mei, Fratelli, unde nu de
puține ori îmi încep ziua cu o cafea,
iau prânzul sau cina. Și, desigur, îl
recomand și pentru viața de noapte.
Legat de restaurant, sunt câteva pe
care le frecventez pentru priveliște,
atmosferă și calitatea serviciilor și a
preparatelor. Unele dintre ele sunt în
port, un alt loc foarte drag mie atunci
când ajung la mare. Recomand
Restaurant „Toscana“ pentru mân-
carea italienească, „Pescăria lui
Matei“ pentru preparatele din pește
și „Library“, care e, în opinia mea,
cel mai frumos gastrobar cu muzică
live și concerte de calitate.
Felul de mâncare favorit? Calcanul
din Marea Neagră prăjit în mălai.
Fantastic de bun! Dar sigur că nu mă
facebook.com/LiviuPopescuFratelli/
4/22/20 6:09 PM
 HOROSCOP
Mai 2020
GEMENI 21.05-21.06
Mai debutează, pentru tine, cu tensiuni în raport cu
superiorii și chiar și cu familia. Cântărește-ți foarte
bine vorbele înainte să explodezi într-o criză de nervi
pe care ai putea-o regreta mai târziu. Spre jumătatea
LOREDANA GROZA lunii, te mai liniștești.

RAC 22.06-22.07
Încă de la începutul lunii, întrevezi ceva planuri de
afaceri și de suplimentare a veniturilor. Ideile sunt
foarte bune, dar păstrează-le la dosar pentru mai
târziu. Și încă ceva: nu mai permite fantomelor tre-
ANDREEA BĂLAN cutului să te urmărească!

LEU 23.07-22.08
Te încearcă grijile materiale, mai ales că ți-au fost
date peste cap planurile legate de anumite împrumu-
turi și achiziții. Ai răbdare, lucrurile se vor rezolva
ușor, ușor... Nemulțumirile profesionale îți pot afecta
MĂDĂLINA GHENEA relația, așa că lasă la ușă problemele de serviciu!
CARMEN
FECIOARĂ 23.08-22.09 BRUMĂ
Ai grijă mare la sănătate în luna asta! Nu neglija

Taur 21.04-20.05
simptomele care ți-ar putea aduce un oarecare dis-
confort fizic și nu amâna o programare la medic. Știi
doar că este mai bine să previi decât să tratezi, așa că Până la jumătatea lui mai, luna este
ANDREEA ESCA lasă orice altceva ai avea de făcut și ai grijă de tine! excelentă pentru tine, pe toate planurile.
Profesional, amoros, în relația cu familia și
BALANȚĂ 23.09-22.10 cu prietenii, toate merg strună. Însă, ai grijă:
Profesional, bateriile tale sunt aproape consumate. Ai nu cheltui peste măsură, pe lucruri fără de
muncit mult în această primăvară, stresul și nopțile
care poți trăi luna asta!
nedormite își spun cuvântul, însă partea bună este
relația excelentă pe care o ai cu familia. Ea e sursa ta
SIMONA HALEP de energie și cei dragi reușesc să te pună pe picioare.

SCORPION 23.10-21.11 VĂRSĂTOR 20.01-18.02

Simți nevoia să stai cât mai mult cu familia, aici
găsești înțelegere și alinare. Stai cât mai mult alături
de ei pentru că, astfel, ești pregătită și pentru
provocările profesionale. Ai grijă la gelozie, nu sări
SORE MIHALACHE calul, pentru că poți strica o relație frumoasă!
Nu pune în cârca partenerului toate nemulțumirile
acumulate în ultima vreme! O discuție calmă și
argumentată poate face minuni în relația cu
jumătatea ta sau cu familia, iar situația va reveni la
PAVEL BARTOȘ normal, fără farfurii aruncate și injurii nedrepte.

SĂGETĂTOR 22.11-20.12 PEȘTI 19.02-20.03

La începutul lunii, se anunță tensiuni cu partenerul
de viață și ai nevoie de calm pentru a depăși cu bine
această perioadă. Încearcă să-i acorzi mai multă
atenție și înțelege că trebuie să-i oferi cel puțin ceea
MONICA BÂRLĂDEANU ce îi ceri tu, nici mai mult, nici mai puțin.
La orizont se întrevăd proiecte noi și pare că toată
strădania ta din ultima vreme va da roade. În sfârșit,
eforturile tale sunt recunoscute de superiori și este
foarte posibil să primești o avansare, o primă ori o
VLADIMIR DRĂGHIA mărire de salariu. Sau toate trei.

CAPRICORN 21.12-19.01 BERBEC 21.03-20.04

Ai mare grijă la cheltuieli! Nu cumpăra mai mult
decât ai nevoie, nu face investiții de care nu ai
neapărată nevoie și fă economii, pentru că sunt toate
șansele să apară o serie de cheltuieli neprevăzute.
CORINA CARAGEA Mai bine să ai în plus decât să te prindă nepregătită.
Luna mai stă sub semnul eliberării de secrete, pen-
tru tine. Ai tendința să spui tot ceea ce te apasă, să
scapi de povara unor lucruri nespuse, însă ar fi mai
bine să te abții. Nu știi la urechile cui ajung
DAN BITTMAN intimitățile tale, și nu toată lumea îți vrea binele.

96 Fotografii ARHIVA VIVA!, PR

287VP096 Horoscop.indd 96 4/22/20 6:33 PM

97_AD Esarfe.indd 97 22/04/20 12:53

24 ÎNTREBĂRI
Andreea
Marinescu
Reușește să fure privirea oricui cu
ochii ei tulburători și cu zâmbetul
cald, pe care le afișează în fiecare
dimineață, când prezintă Știrile
PRO TV. La fel ca și noi, cunoașteți
destul de puține detalii despre
viața ei, Andreea Marinescu fiind
mult prea discretă. Tocmai de
aceea am provocat-o la acest
interviu extrem de sincer!
DANA ENACHE Foto PR
1Mi-eCare e cea mai mare
teamă a ta?
îngrozitor de frică de
momentul în care ai mei nu
vor mai fi. Nu sunt și nu cred
că voi fi vreodată pregătită
pentru această pierdere.  4
2 Care este cel mai valoros
lucru pe care îl ai (din
punct de vedere financiar)?
Nu cred în treaba asta cu cel
mai valoros lucru din punct
de vedere financiar. Cred în
oamenii lângă care poți
obține orice și îți dau încrede-
re, iar cu ei poți muta munții,
ca să folosesc un clișeu.
3 Care este ideea ta despre
fericire?
#fericire e atunci când râd
copiii, când ai mei sunt
sănătoși, când călătorim
unde vrem, când îmi iese
98
287VP098 24 intrebari.indd 98
reportajul așa cum îmi
doresc, când mă descurc
bine la un breaking-news,
când pot ajuta fără să aștept
nimic în schimb.
În ce ai vrea să te
reîncarnezi, dacă acest
lucru ar fi posibil?
Cred că în pisică, dar nu în
orice pisică, ci în motanul
meu, Scorțișoară. (zâmbește)
5 Ce personaj istoric îți
place?
Cu siguranță cel mai mult îmi
place Regina Maria.
6 Care este ocupația ta
favorită?
Mamă și șef. Scris „chef“, nu
la ce, repede, poate că v-ați
gândit voi. Adică șef în bucă-
tăria familiei mele.
7 Unde ți-ar plăcea să
trăiești?
La pensie mă visez într-o atunci când nu mai pot și nu
casă, în Portugalia, într-una mai pot, mă apucă și cântatul
dintre localitățile de lângă în mașină... (zâmbește)
Nazare. Altfel, diminețile mi
le-aș petrece în Paris, evident
după Știri, prânzul întot-
16 Care este mottoul tău?
„Nu uita niciodată de
unde ai plecat“ – acesta e
deauna acasă, la Pitești, cu motto-ul pe care-l am în min-
toată familia, iar serile în te de fiecare dată.
New York. Da, știu... Am ne-
17 Pentru ce greșeală ai
voie de butonul de teleporta- cea mai mare toleranță?
re din Star Trek. Pentru vorbele spuse la nervi
8 Ce detești la alții?
Că vor să pară ceea ce
nu sunt.
mă supăr, dar îmi trece repe-
de. Știu că, uneori, ne ies pe
gură lucruri pe care nu le
9 Dacă ai putea să-ți schimbi
un atribut fizic, care ar fi
gândim prea mult.
18 Ce ți se pare a fi culmea
acela? durerii?
(râde) Aici e simplu: picioarele Știu bancuri despre tot felul
le-aș vrea lungi, subțiri, per- de culmi, inclusiv ale dure-
fect lucrate și bronzate, fără să rii, dar nu se cade să le spun
fac nici cel mai mic efort, ca aici, în interviu. (râde) 
fetele din reviste. Natura, însă,
nu a fost prea darnică și nici
ambiția nu prea mă ajută.
19 Care este principalul
tău defect?
Sunt foarte directă și uit foar-
10 Care este cel mai mare
regret pe care îl ai?
Regret că bunicul meu a
te des de diplomație, care e
necesară în cele mai multe
dintre situații.
murit prea devreme și nu am
apucat să îi fac cunoștință cu
strănepoții și nici nu am pu-
20 Pe cine admiri din
viața reală?
Îi admir pe cei de la care pot
tut să îi arat că, exact ca el, învăța ceva, pe cei care fac
fac meseria pe care o iu-
besc... cu pasiune. 
bine celorlalți, oamenii blânzi
și care râd cu sinceritate, dar
11 Ce admiri cel mai mult
la o femeie?
și pe cei puternici, care își asu-
mă riscuri. 
Felul în care reușește cu dem-
nitate să iasă din situații deli-
cate. Feminitatea și asumarea.
21 Pe cine disprețuiești
dintre contemporani?
Nu pe cineva anume, însă nu
12 Ce admiri cel mai mult
la un bărbat?
îmi plac deloc cei care umi-
lesc oamenii. 
Inteligența. Dar și puterea de
a fi protector și iubitor cu fe-
meia din viața lui și cu copiii
22
întâlni?
Ce I-ai spune lui
Dumnezeu dacă L-ai
lui. I-aș zice MULȚUMESC
13 Când și unde te-ai
simțit cea mai fericită?
pentru tot ce mi-a oferit și
apoi, dacă ar mai vrea să mă
Când am născut băieții, am
fost imens de fericită, îmi
lase să-l întreb ceva, ar fi: „Ce
mai fac bunicii mei?“.
curgeau lacrimile și lumea
se oprise parcă doar ca să
mă lase să savurez primele
23 Cum ai vrea să mori?
Împăcată și zâmbind.
Mulțumită că am reușit să
clipe cu ei. fac totul pentru familia
14 Care este personajul de
ficțiune pe care îl
mea și pentru mine și că toți
sunt bine.
îndrăgești?
Wonder Woman. Cred că o 24 Care este starea ta de
spirit actuală?
îndrăgesc și pentru că, une-
ori, mi-ar plăcea să am toate
Este una bună, au trecut
șase săptămâni de la decla-
puterile ei.
15 Cu ce talent natural ai
vrea să fii înzestrată?
rarea stării de urgență și de
la schimbarea majoră care a
apărut în viețile noastre, dar
Mi-ar fi plăcut enorm să am o am ales să mă încarc cu ce
voce care să încânte, dar nu e
cazul la mine și recunosc că,
pot face acum și înainte
nu puteam. n
Alte răspunsuri ale vedetelor pe viva.ro
4/22/20 8:20 PM
099_AD Patraru.indd 99 22/04/20 12:42
099_AD Orange.indd 99 21/04/20 18:39