Rugăciune de umilință către Domnul nostru Iisus

Hristos

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul meu, plouă în inima

mea rouă darului Tău. Adapă mintea mea şi împodobeşte-o
cu florile umilinţei, ale smereniei, ale dragostei şi ale
răbdării. Eu zic acestea, dar iată că rugăciunea mea este
fără putere, iar păcatele mele sunt mari şi grele. Păcatele
mele mă necăjesc şi neputinţele mă silesc să-Ţi strig Ţie:
Cel ce ai deschis ochii orbului, deschide ochii minţii mele
ca totdeauna să văd frumuseţea Ta. Cel ce ai deschis gura
asinei lui Valaam, deschide-mi gura spre lauda şi slava
darului Tău. Cel ce ai pus hotar mării, Cuvântul poruncii
Tale pune-l hotar inimii mele prin darul Tău, ca să nu se
abată în dreapta sau în stânga de la poruncile Tale. Cel ce
ai dat apă în pustie norodului celui nesupus şi împotrivă
grăitor, dă-mi mie umilinţă si ochilor mei lacrimi ca să
plâng ziua şi noaptea în vremea vieţii mele, cu smerită
cugetare, cu dragoste şi cu inimă curată.
„Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne”.
Dăruiește-mi din sămânţa cea sfântă a darului Tău, ca să-
Ţi aduc Tie mănunchi de umilinţă. Deci, slava Ţie celui ce
mi-ai dat mie ca să-Ţi aduc Ţie. Auzi, Doamne, rugăciunea
robului Tău. Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi când îţi
aduc această mărturisire a mea. Greşit-am la cer şi
înaintea Ta, Doamne, Dumnezeule Atotţiitorule şi pentru
mulţimea păcatelor mele nici nu mai sunt vrednic să
numesc numele Tău cel preaslăvit cu buzele mele cele
păcătoase. Căci nevrednic m-am făcut cerului şi
pământului, întărâtându-Te pe tine, Stăpânul meu cel bun .
Pentru aceea, mă rog Ţie, Doamne, să nu mă lepezi pe
mine de la faţa Ta, nici să Te depărtezi de la mine, ca să
nu pier. Căci dacă darul Tău nu mi-ar fi ajutat mie mai
înainte, aş fi pierit şi eram acum ca şi cum nu aş fi fost
Căci după ce Te-am părăsit pe Tine, n-am mai avut zi bună,
iar ziua petrecută întru păcate, care pare să fie bună, este
mai rea ca cea amară şi prea amară. Şi dacă nu-mi va
ajuta mie acum acelaşi dar al Tău, voi fi iarăşi ca şi cum
nu aş fi. De aceea nădăjduiesc tare că mă vei întări pe
mine cu darul Tău, Doamne Dumnezeul meu, ca să mă
grijesc de mântuirea mea. Pentru care şi cad la Tine,
rugându-mă: Sprijineşte-mă pe mine, cel ce m-am rătăcit
din calea dreptăţii. Varsă peste mine mulţimea îndurărilor
Tale ca peste fiul cel desfrânat, căci mi-am ruşinat viaţa,
risipind bogăţia darului Tău. Miluieşte-mă. Dumnezeule, şi
nu pomeni răul din viaţa mea cea înrăutăţită. Îndură-Te
spre mine ca spre cea desfrânata, ca spre vameş şi spre
tâlhar, căci aceştia pe pământ fiind s-au urgisit de toţi, dar
Tu, Doamne, i-ai primit şi locuitori ai desfătării raiului i-ai
făcut. Deci primeşte-mă pe mine netrebnicul robul Tău şi
pocăinţa mea, căci urgisit am fost de toţi. Căci „ai venit,
nu pe cei drepţi să-i chemi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă”.
Că Ţie se cuvine slava în vecii vecilor. Amin!