Fluorurile din produsele pe care le folosim

zilnic se afla în aceeași categorie cu substanțele

otrăvitoare pe bază de plumb și mercur, care
atacă creierul

În conformitate cu un articol publicat în numărul din luna martie 2014 al revistei medicale The
Lancet Neurology din Marea Britanie, fluorul este de fapt o neurotoxină puternică, ce a fost inclus
în aceeaşi categorie cu mercurul, plumbul şi arsenicul. La vremea apariţiei sale articolul nu a
suscitat un prea mare interes, însă de curând situaţia pare să se fi schimbat în această direcţie.
Faptul că fluorura este o neurotoxină nu reprezintă ceva particular sau controversat în comunitatea
medicală, dar în Statele Unite ale Americii această informaţie a fost în mod sistematic blocată ,
pentru a nu fi adusă la cunoştinţa populaţiei. Explicaţia are conotaţie politică şi financiară, ca de
altfel tot ceea ce ţine de sistemul medical din această ţară. Principala opoziție este din partea
industriei stomatologice, care insistă într-un mod cel puţin bizar ca fluorul să fie în continuare o
componentă de bază în pasta de dinţi şi în apa de băut.

Este un caz tipic de malevolență şi manipulare a populaţiei, care duce la câştiguri financiare
consistente şi la distrugerea sănătăţii oamenilor.
Pentru a ne face o idee despre felul în care anumiţi factori politici şi magnaţi industriali în domeniul
medical colaborează în acest sens, se pot consulta articolele din link-ul de mai jos, care sunt
cutremurătoare prin adevărul pe care îl conţin:
http://www.naturalnews.com/fluoride.html

Oponenţii acestei acţiuni aberante, care este extinsă aproape la nivel mondial au sperat că, prin
intermediul acelui articol – publicat în cea mai veche şi mai prestigioasă revistă medicală din lume
– să se dezvolte o mişcare decisivă la nivel mondial, care să ducă repede la înlăturarea fluorului cel
puţin din componenţa apei de băut.
http://www.newstarget.com/2016-03-08-portland-said-no-to-toxic-chemicals-citizens-
overwhelmingly-defeated-city-wide-water-fluoridation-measure.html
În articolul menţionat se inventariau substanţele chimice care au cea mai puternică acţiune
neurotoxică la nivelul creierului. Citând un articol anterior, scris de aceiaşi autori, se menţionează
cinci substanţe chimice industriale separate care sunt neurotoxine: plumbul, mercurul, arsenicul,
policlorurile bifenile şi toluenul (care este un ingredient de bază în diluanţii de vopsele, în lipiciuri,
precum şi în alimentaţia animalelor).
Mai apoi, articolul din 2014 adaugă încă şase substanţe chimice care au aceeaşi acţiune neurotoxică
la nivelul creierului: fluorul, manganul şi alte trei substanţe mai complexe, având în componenţă
clorul. Autorii articolului cred că mai multe substanţe chimice industriale cu efect de neurotoxină
vor fi descoperite în viitorul apropiat.
Cercetătorii au arătat în mod clar felul în care asimilarea repetată în organism a acestor substanţe
chimice conduce la apariţia unor dizabilităţi ale fiinţei, care includ autismul, ADHD (tulburarea
hiperkinetică cu deficit de atenție), dislexia şi alte capacităţi cognitive ale fiinţei umane. Ei au numit
această acţiune rău intenţionată, produsă în masă, ca fiind o „dezvoltare pandemică a
neurotoxicitatii”.
Autorii articolului au arătat că sistemul de reglementare a folosirii unor astfel de substanţe în SUA
nu impune teste de siguranţă a substanţelor chimice industriale, deşi are la dispoziţie o cantitate
enormă de dovezi a problemelor şi afecţiunilor pe care acestea le determina în fiinţa umană.
Tocmai de aceea, autorii articolului au făcut un apel la comunitatea ştiinţifică mondială, în special la
cea medicală, pentru a combate răspândirea neurotoxinelor industriale în alimentaţia sau folosinţa
omului: „Pentru a ne putea coordona în mod eficient eforturile şi pentru a accelera translaţia de la
ştiinţă la prevenţie, propunem formarea urgentă a unui nou for de reglementare internaţională.”
Spectrul neurotoxicității începe să-i preocupe chiar şi pe americani, care sunt aproape singurii din
lume ce beau apă ce conţine fluor. Prin contrast, în Europa această „practică” este interzisă cu
desăvârşire sau, în orice caz, este foarte rară. Dovezile de acţiune nefastă a fluorului în apa de băut
au început să apară tot mai multe, în special după ce rezultatele câtorva studii ştiinţifice au fost
făcute cunoscute populaţiei.
În anul 2013, de pildă, o analiză amplă condusă de savanţii de la Universitatea Harvard a scos în
evidenţă faptul că IQ-ul sau nivelul de inteligenţă al copiilor care trăiesc în zonele cu apă fluorizată
este semnificativ mai mic decât al celor care trăiesc în alte zone, în care apa nu conţine fluoruri.
Neurotoxicitatea fluorului nu reprezintă însă singurul efect negativ al acestuia asupra organismului
uman. Consumul unei cantităţi chiar destul de mică de fluor poate fi mortală în unele cazuri. Pentru
aceasta este de ajuns să citim ceea ce scrie la „avertismentele” de pe tuburile de pastă de dinţi.
În plus, consumul pe termen lung de apă fluorizată duce la o pigmentare specifică a dinţilor, numită
fluoroză dentară.
Fluorul produce de asemenea probleme la nivelul glandei tiroide, iar un studiu efectuat în anul 2006
arată că băutul apei fluorizate conduce la o formă de cancer al oaselor.
„Fluorizarea nu mai este eficientă” a spus Hardy Limeback, şeful programului de stomatologie
preventivă din cadrul Universităţii din Toronto (Canada). El a fost implicat intr-un amplu studiu
asupra fluorizării, realizat în 2010, în urma căruia a rezultat că nu există niciun beneficiu ce decurge
din utilizarea fluorului în industria dentară. Luând în considerare aceste rezultate, Limeback a numit
fluorizarea „mai mult dăunătoare, decât benefică.””[1]
SURSE
1. http://www.edituradaksha.ro/articles/view/fluorurile-din-produsele-pe-care-le-folosim-
zilnic-se-afla-n-aceeasi-categorie-cu-substantele-otravitoare-pe-baza-de-plumb-si-mercur-
care-ataca-creierul-a319
2. Foto: eyeopening.info

Sursa: https://www.dir.org.ro/fluorurile-din-produsele-pe-care-le-folosim-zilnic-se-afla-in-aceeasi-
categorie-cu-substantele-otravitoare-pe-baza-de-plumb-si-mercur-care-ataca-creierul/