UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

”NICOLAE TESTEMIȚANU”

Departamentul Medicină Preventivă,

Disciplina de igienă

Șef de Disciplină, dr. hab. șt. med.,

profesor universitar, Ion BAHNAREL

Referat
” Importanța igienică a iodului și a fluorului.
Normativele fluorului în apa potabilă.
Fluoroza și caria dentară. Manifestări clinice.
Profilaxia.“

Elaborat:
Stratila Andreea, Schițanu Maxim
Facultatea de Medicina nr.1, gr.M2221

Controlat: Aliona SERBULENCO,

Doctor în științe medicale, Conferențiar
universitar
NOTA:

CHIȘINĂU, 2023
 CUPRINS

Introducere…………………………………………………3
Importanța igienică a iodului și a fluorului...
………………………………………………….4
Normativele fluorului în apa
potabilă...................................……………………………...7
Fluoroza dentară…………..……………………………......9
Caria dentară...…………………………………………….10
Manifestări clinice…..…………….…………………….....11
Profilaxie.………………………………………………….12
Concluzie…………………………………………………..14

2
 Introducere

Organismele vii absorb constant din mediul înconjurător microelemente

chimice esențiale pentru menținerea unui echilibru vital și a unei activități stabile.
Redistribuirea și impactul acestor microelemente depind atât de caracteristicile
biologice ale organismelor, cât și de caracteristicile geochimice ale mediului lor.
Carența sau excesul de microelemente esențiale în mediul înconjurător pot provoca
disfuncții fiziologice, care, ulterior, pot fi asociate cu apariția bolilor endemice.
Un exemplu de astfel de microelement este fluorul (F) și iodul (I). Fluorul și
iodul reprezintă doi compuși chimici de o importanță crucială în contextul igienei și
sănătății umane. Acești doi elemente sunt esențiali pentru menținerea unei activități
vitale stabile și pentru prevenirea unor afecțiuni specifice, întrucât influențează direct
funcționarea sistemelor biologice și au impact asupra stării de sănătate a organismelor
vii.
Fluorul, un halogen prezent în mod natural în apele naturale, sol și anumite
alimente, deține proprietăți cu semnificație majoră în prevenirea bolilor dentare.
Efectele sale benefice asupra sănătății orale derivă din capacitatea de a întări smalțul
dentar și de a reduce riscul de formare a cariilor dentare. Cu toate acestea, deși fluorul
este esențial pentru sănătatea dinților, un aport excesiv poate avea consecințe
negative, cum ar fi fluorizația, afectând calitatea smalțului și provocând diverse
probleme de sănătate.
Iodul, un alt element esențial, este vital pentru funcționarea normală a glandei
tiroide. Hormonii tiroidieni, produsi de aceasta, sunt esențiali pentru reglarea
metabolismului și pentru dezvoltarea normală a sistemului nervos, în special în timpul
perioadelor critice de dezvoltare, precum cea prenatală și copilăria. Deficiența de iod
poate duce la disfuncții tiroidiene, cu consecințe semnificative asupra sănătății
mentale și fizice.
În contextul științific, studiile au evidențiat legătura dintre concentrațiile
adecvate de fluor și iod în mediul ambiant și starea de sănătate a populației.
Monitorizarea atentă a acestor elemente în sursele de apă, sol și alimente este
esențială pentru prevenirea atât a deficiențelor, cât și a exceselor, în vederea
menținerii unei igiene optime și a sănătății generale a comunităților. Este important să
se conștientizeze rolul delicat al acestor microelemente și să se implementeze strategii
adecvate pentru a asigura un echilibru corespunzător în consumul lor, având în vedere
impactul direct asupra bunăstării umane și prevenirea unor afecțiuni specifice.

3
 Importanța igienică a iodului și a fluorului

Fluorul și iodul reprezintă doi compuși chimici de o importanță crucială în

contextul igienei și sănătății umane. Acești doi elemente sunt esențiali pentru
menținerea unei activități vitale stabile și pentru prevenirea unor afecțiuni specifice,
întrucât influențează direct funcționarea sistemelor biologice și au impact asupra stării
de sănătate a organismelor vii.
Importanța igienică a iodului
Iodul reprezintă un element esențial cu o importanță deosebită în contextul
igienei și sănătății umane. Contribuția sa la funcționarea optimă a organismului uman
și prevenirea unor afecțiuni specifice îl plasează în centrul preocupărilor științifice
legate de sănătatea publică.

Funcționalitatea glandei tiroide. Iodul joacă un rol esențial în producția

hormonilor tiroidieni, triiodotironina (T3) și tiroxina (T4), de către glanda tiroidă.
Acești hormoni sunt esențiali pentru reglarea metabolismului, dezvoltarea normală a
sistemului nervos și a altor sisteme biologice. O deficiență de iod poate conduce la
tulburări ale funcției tiroidiene, având un impact direct asupra sănătății generale.

Importanța în perioadele critice de dezvoltare. Iodul are o importanță

deosebită în perioadele critice de dezvoltare, cum ar fi sarcina și copilăria timpurie.
Deficiența de iod în timpul sarcinii poate duce la tulburări de dezvoltare cognitive și
fizice la copil, inclusiv cretinism și alte probleme legate de funcționarea normală a
creierului.

Prevenirea gâtului endemic. Un aport adecvat de iod este esențial pentru

prevenirea gâtului endemic, o afecțiune caracterizată prin creșterea în dimensiune a
glandei tiroide. Această afecțiune este asociată cu deficiența cronică de iod și poate fi
prevenită prin asigurarea unui consum adecvat al acestui element.

Impactul asupra sănătății mentale și fizice. Iodul contribuie la menținerea

sănătății mentale și fizice prin intermediul reglării adecvate a funcției tiroidiene.
Dezechilibrele în aportul de iod pot afecta negativ funcționarea sistemului nervos, cu
consecințe semnificative asupra calității vieții individului.

4
 Strategii pentru asigurarea unui aport adecvat. Întrucât organismul uman
nu poate produce iod în mod natural, asigurarea unui aport adecvat se realizează prin
intermediul alimentației și, în unele cazuri, prin suplimente alimentare. Monitorizarea
nivelurilor de iod în sursele de apă și alimente este crucială pentru prevenirea
deficiențelor și asigurarea unei igiene optime.

În concluzie, importanța igienică a iodului este evidentă în contextul

menținerii sănătății umane, cu accent pe funcționarea corectă a glandei tiroide și
prevenirea afecțiunilor asociate deficienței de iod. Cercetările continue și
conștientizarea publicului asupra importanței acestui element sunt esențiale pentru
promovarea sănătății și prevenirea problemelor de sănătate asociate.

Importanța igienică a fluorului

Fluorul, un element chimic cu semnificație deosebită în contextul igienei și
sănătății umane, reprezintă un subiect esențial în cercetarea științifică datorită
multiplelor sale implicații în menținerea stării de sănătate a organismelor vii.

Prevenirea cariilor dentare. Unul dintre cele mai evidente aspecte ale
importanței igienice a fluorului este legat de prevenirea cariilor dentare. Fluorul
acționează asupra smalțului dentar, întărindu-l și reducând sensibilitatea la acizi și
bacterii care pot provoca carii. Studiile științifice au demonstrat că utilizarea fluorului
în produsele de igienă orală, cum ar fi pasta de dinți și apa de gură, contribuie
semnificativ la prevenirea afecțiunilor dentare.

Promovarea sănătății osoase. Fluorul joacă un rol esențial în menținerea

sănătății sistemului osos. El contribuie la formarea oaselor și la prevenirea
osteoporozei prin stimularea mineralizării oaselor. Aportul adecvat de fluor în dieta
umană poate influența pozitiv densitatea osoasă, contribuind astfel la prevenirea
fracturilor și a altor afecțiuni legate de sistemul musculo-scheletic.

Limitarea fluorizei dentare. Cu toate acestea, importanța igienică a fluorului

trebuie gestionată cu atenție, deoarece un exces de fluor poate duce la fluoroză
dentară. Fluorizația excesivă poate afecta aspectul și integritatea smalțului dentar,
reprezentând o preocupare igienică. Prin urmare, cercetarea științifică se concentrează
5
și pe stabilirea unor nivele optime de fluor în apa potabilă și alimente pentru a preveni
această condiție.

Monitorizarea surselor de fluor. Studiile științifice au identificat că

importanța igienică a fluorului depinde, în mod esențial, de sursa sa. Monitorizarea
concentrațiilor de fluor în sursele de apă potabilă și în alimente reprezintă o abordare
esențială în prevenirea atât a deficiențelor, cât și a exceselor.

Educația pentru igienă orală. Cercetările continuă să exploreze modalități

eficiente de educare a populației în ceea ce privește igiena orală și importanța
echilibrului adecvat al fluorului. O abordare științifică riguroasă în dezvoltarea de
produse de igienă orală și în implementarea unor politici de fluorizare controlată
reprezintă pași esențiali pentru asigurarea beneficiilor maxime ale fluorului în
sănătatea orală și generală.

În concluzie, importanța igienică a fluorului este evidentă în multiplele sale

contribuții la sănătatea dentară și osoasă. Cu toate acestea, gestionarea adecvată a
concentrațiilor și educația continuă reprezintă direcții critice în cercetarea științifică și
în implementarea practicilor igienice optime asociate acestui element chimic.

6
 Normativele fluorului în apa potabilă
Apa potabilă este apa destinată consumului uman, și anume: apă în stare
naturală sau după tratare, folosită pentru băut, pentru prepararea hranei, pentru igiena
personală, igiena locuinței sau a obiectelor casnice, indiferent de originea ei și
indiferent dacă este furnizată prin rețea de distribuție, din sursă sau rezervor, ori este
distribuită în sticle sau în alte recipiente, apa folosită în industria alimentară pentru
fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori a substanțelor
destinate consumului uman.
Conform legii R.M. Nr. 182 din 19.12.2019 privind calitatea apei potabile,
norma fluorului trebuie să fie 1,5 mg/l. Pentru apele îmbuteliate, destinate copiilor,
valoarea admisibilă de fluor va constitui 1,0 mg/l. Agenția Națională pentru Sănătate
Publică poate interzice sau restricționa utilizărea apei, dacă s-au înregistrat
neconformități față de valorile admise ale parametrilor și dacă apa constituie un
pericol pentru sănătatea umană, verificînd dacă au fost luate toate măsurile pentru
protejarea sănătății umane.
În țara noastră, cantități sporite de fluor în apa potabilă sunt, preponderent,
întâlnite în localitățile din centrul și nordul republicii. Analizând probele de apă la
conținutul de fluor, au fost valori care depășesc limita normată (în normă conținutul
de fluor nu va depăși 1,5 mg/l). Astfel, au fost decelate următoarele valori ale
fluorului în diferite raioane ale republicii: Ungheni – 1,97±0,05 mg/l (min – 1,6; max
– 4,4); Rîșcani – 0,72±0,02 (0,01; 4,0); Ceadâr-Lunga – 1,13±0,06 (0,05; 9,4); Edineț
– 0,81±0,01 (1,6; 4,4); Orhei – 0,75±0,01 (0,05; 2,2); Fălești – 0,99±0,05 (0,09; 16,2);
Ștefan Vodă – 1,44±0,06 (0,02; 8,5). Limita maximă de fluor a fost depășită în toate
raioanele luate în cercetare, media de fluor fiind mai mare ca norma în raionul
Ungheni. În urma unei analize a probelor de apă preluate de Centrul Național de
Sănătate Publică, în perioada 2008-2015, s-a observat că concentraţia fluorului
depăşeşte voloarea normativă în mai mult din jumătate din probe în raioanele Anenii-
noi, Călăraşi, Căuşeni, Făleşti, Glodeni, Rîşcani, Ştefan-Vodă, Taraclia, Ciadâr-
Lunga.
Milioane de copii, precum și adulți, din întreaga lume, sunt afectați de un nivel
mai ridicat al concentrației de fluor prin apa de băut și, prin urmare, sunt, potențial,
expuși riscului de a avea o inteligență mai scăzută. Copiii, care locuiesc în zone cu
nivel mai ridicat de fluor, au demonstrat o dezvoltare mai slabă a inteligenței și
fluoroză dentară moderată. Mulți cercetători susțin că femeile gravide, ce locuiesc în
zone cu conținut crescut de fluor în apa potabilă, riscă să nască copii cu afecțiuni ale
sistemului nervos central. Datele din aceste cercetări ar putea susține ipoteza că
excesul de fluor în apa potabila are efecte toxice asupra sistemului nervos.
Concentrația de fluor mai mare de 1,5 mg/l în apa de băut, așa cum este prescris de
Organizația Mondială a Sănătății, duce la apariția fluorozei dentare și scheletice, a
7
afecțiunilor renale și neuronale, împreună cu miopatia. În contradicţie cu părerile
anterioare, fluorul influenţează creşterea şi dezvoltarea nu numai a ţesuturilor dure, s-
a demonstrat experimental că el influențează, de asemenea, creșterea și dezvoltarea
întregului organism.
În Republica Moldova, sunt raioane unde concentrația de fluor depășește
esențial limita normală. Concentrațiile sporite sunt observate atât în valorile medii ale
probelor de apă, cât și în cele unitare, fapt ce conduce la creșterea cazurilor de
fluoroză dentară, osteofluoroză, precum și afecțiuni endocrine și ale sistemului nervos
central.
În beneficiul generației viitoare, trebuie acordată o atenție urgentă acestei
probleme substanțiale de sănătate publică. Una din direcţiile primordiale în politica şi
acţiunile statului pentru sănătate, în relaţie cu mediul, trebuie să fie asigurarea
populaţiei cu apă potabilă de calitate în cantităţi suficiente, aceasta fiind o măsură
eficientă în profilaxia maladiilor condiţionate de compoziția chimică a apei.

8
 Fluoroza dentară

Fluoroza dentară este o afecțiune dentară cauzată de expunerea excesivă la fluor, în

special în timpul dezvoltării dinților. Fluorul este un element chimic care, atunci când
este consumat în cantități mari în timpul formării dinților, poate duce la modificări
structurale ale smalțului dentar. Aceste modificări pot afecta aspectul, rezistența și
integritatea dinților.

Procesul de fluorizare dentară începe în timpul mineralizării smalțului, care are loc în
timpul dezvoltării dentare, în special în primii ani de viață. Fluorul este adesea
adăugat la apa potabilă, pastă de dinți și alte surse de consum uman pentru a ajuta la
prevenirea cariilor dentare. Cu toate acestea, expunerea excesivă la fluor poate duce la
apariția fluorozei dentare.

Simptomele fluorozei dentare variază în funcție de gradul de expunere la fluor și

includ aspectul cosmetic al dinților afectați. În stadiile incipiente, pot apărea pete albe
pe smalțul dentar, în timp ce în stadiile avansate, smalțul poate deveni poros și să se
deterioreze. Dinții afectați pot avea o culoare variată, de la alb la maro, și pot prezenta
striuri sau pete.

Este important de menționat că prevenirea fluorozei dentare implică monitorizarea

consumului de fluor în special în rândul copiilor mici, deoarece aceștia sunt mai
susceptibili să dezvolte această afecțiune în timpul formării dinților. De asemenea,
este esențial să se respecte dozele recomandate de fluor în apa potabilă și produsele de
igienă orală.

În concluzie, fluoroza dentară este o afecțiune dentară cauzată de expunerea excesivă

la fluor în timpul dezvoltării dinților. Prevenirea acestei afecțiuni implică
monitorizarea atentă a consumului de fluor, în special în rândul copiilor, pentru a
asigura o sănătate orală optimă.

9
 Caria dentară

Cariile dentare, cunoscute și sub denumirea de carii sau cavități dentare, sunt
leziuni structurale ale dinților cauzate de demineralizarea și distrugerea țesuturilor
dure ale dintelui, cum ar fi smalțul și dentina. Această afecțiune este rezultatul acțiunii
bacteriilor care se găsesc în placa dentară, un film subțire format pe dinți în urma
acumulării de resturi alimentare și bacterii.
Procesul de formare a cariilor dentare începe cu fermentarea zaharurilor și
carbohidraților rămași în cavitatea orală de către bacteriile din placa dentară. Această
fermentare generează acizi care atacă smalțul dentar, declanșând procesul de
demineralizare. Dacă acest proces continuă, zona afectată se poate extinde către
dentină și chiar către pulpa dentară, provocând durere și sensibilitate.
Există mai mulți factori care contribuie la dezvoltarea cariilor dentare, printre
care:
Dieta. Consumul frecvent de zaharuri și carbohidrați poate oferi bacteriilor
din cavitatea bucală substratul necesar pentru producerea de acizi, contribuind astfel
la formarea cariilor.
Igiena orală deficitară. O igienă orală precară permite acumularea plăcii
dentare și favorizează formarea cariilor. Curățarea ineficientă a dinților permite
bacteriilor să prospere și să provoace leziuni.
Natura dintelui. Anumite caracteristici ale dinților, cum ar fi configurația
anatomică și distribuția fisurilor, pot face unele zone mai susceptibile la retentia plăcii
dentare și, implicit, la carii.
Nivelul de fluorație. O expunere adecvată la fluor, fie prin apa potabilă
fluorizată sau prin utilizarea pastei de dinți fluorizate, poate ajuta la întărirea smalțului
și la prevenirea cariilor.

Prevenția cariilor dentare implică adoptarea unui regim de igienă orală

adecvat, limitarea consumului de zaharuri și carbohidrați, vizite regulate la dentist
pentru evaluare și tratamentul prompt al eventualelor probleme identificate.
Tratamentul cariilor dentare poate implica îndepărtarea țesutului afectat și restaurarea
dintelui cu materiale dentare adecvate, cum ar fi plombele sau coroanele.

10
 Manifestările clinice ale fluorozei și cariei dentare
Fluoroza dentară și caria dentară sunt două afecțiuni dentare distincte, cu
manifestări clinice diferite. Mai jos sunt prezentate manifestările clinice ale ambelor
afecțiuni.
 Manifestările clinice ale fluorozei dentare:

Petice sau pete albe. Unul dintre primele semne ale fluorozei dentare este
apariția petelor albe pe smalțul dinților. Aceste pete pot varia în dimensiune și pot
afecta mai mulți dinți.
Striuri și linii. În stadiile mai avansate ale fluorozei dentare, smalțul poate
prezenta striuri sau linii vizibile, conferind dinților un aspect estetic afectat.
Opacitatea smalțului. Smalțul afectat poate deveni opac sau să-și piardă
transparența naturală. Acest lucru poate afecta luminozitatea și strălucirea dinților.
Dificultăți în textura smalțului. Smalțul afectat poate avea o textură
neuniformă și poate deveni poros în stadiile avansate ale fluorozei.
Variabilitate în culoare. Dinții afectați pot prezenta o varietate de culori, de
la alb la maro, în funcție de gradul de afectare a smalțului.

 Manifestările clinice ale cariilor dentare:

Cavități dentare. Unul dintre semnele caracteristice ale cariilor dentare este
formarea de cavități sau orificii în smalțul și dentina dintelui, ca urmare a procesului
de demineralizare.
Sensibilitate dentară. Pe măsură ce caria progresează către straturile mai
profunde ale dinților, sensibilitatea dentară la stimuli precum alimentele reci sau calde
poate să apară.
Durere dentară. În stadiile avansate, cariile dentare pot provoca durere
persistentă, indicând afectarea nervului dentar sau a pulpei.
Schimbări de culoare. Dinții afectați de carii pot prezenta schimbări de
culoare, inclusiv pete maronii sau negre în zonele afectate.
Inflamație gingivală. Cariile netratate pot duce la inflamație a țesuturilor
gingivale, manifestată prin roșeață, umflături sau sângerare la periajul dentar.
11
 Halitoză (respirație urât mirositoare). În cazurile avansate, cariile pot
contribui la apariția unei respirații neplăcute din cauza bacteriilor prezente în cavitatea
orală.

Este important să se remarce că, în timp ce fluoroza dentară este asociată cu

expunerea excesivă la fluor, cariile dentare sunt cauzate de acțiunea bacteriilor asupra
resturilor alimentare și a zaharurilor. Prevenția și gestionarea ambelor afecțiuni
implică practici de igienă orală adecvate, vizite regulate la dentist și adoptarea unui
stil de viață sănătos în ceea ce privește alimentația.

Profilaxia fluorozei și cariei dentare

Profilaxia fluorozei dentare și cariei dentare reprezintă abordări esențiale în
menținerea sănătății orale și prevenirea afectărilor dentare. Iată o prezentare sub
formă de text științific despre profilaxia ambelor afecțiuni:

 Profilaxia fluorozei dentare:

Fluoroza dentară reprezintă o condiție dentară cauzată de expunerea excesivă
la fluor în timpul formării dinților. Prevenirea fluorozei dentare implică gestionarea
nivelului de fluor la care individul este expus. În acest sens, câteva strategii de
profilaxie sunt esențiale:
Monitorizarea surselor de fluor. Este crucial să se monitorizeze sursele de
fluor la care un individ este expus, inclusiv apa potabilă, pastele de dinți și alte surse
de consum uman. Controlul nivelului de fluor în apa potabilă este deosebit de
important pentru a evita expunerea excesivă.
Dozarea fluorului în produsele de igienă orală. Utilizarea pastelor de dinți
fluorizate este o practică eficientă în prevenirea cariilor, dar doza de fluor ar trebui să
fie adecvată pentru a evita acumularea excesivă în smalțul dentar. Recomandările
privind doza de fluor ar trebui respectate cu atenție.
Educație despre igiena orală. Educația publicului cu privire la igiena orală
corectă și practicile sănătoase în ceea ce privește consumul de fluor poate contribui la
prevenirea fluorozei dentare. În special, este important să se promoveze utilizarea
cantității corecte de pastă de dinți și să se descurajeze înghițirea excesivă a pastei de
dinți în special de către copii mici.

12
  Profilaxia cariilor dentare:
Cariile dentare reprezintă leziuni ale dinților cauzate de activitatea bacteriilor
asupra zaharurilor și carbohidraților. Prevenirea cariilor implică o abordare
cuprinzătoare:
Igiena orală riguroasă. Periajul dentar regulat și corect, folosirea aței dentare
și clătirea cu apă de gură antibacteriană reprezintă pilonii fundamentali ai unei igiene
orale eficiente.
Dieta sănătoasă. Limitarea consumului de zaharuri și carbohidrați poate
reduce substanțial riscul apariției cariilor. Alimentele bogate în nutrienți, cum ar fi
fructele și legumele, ar trebui să facă parte dintr-o dietă echilibrată.
Fluorizarea. Expunerea controlată la fluor contribuie la întărirea smalțului
dentar și la reducerea susceptibilității la carii. Aceasta poate fi realizată prin utilizarea
pastelor de dinți fluorizate și a apei potabile fluorizate, dacă nivelul de fluor în zona
respectivă permite.
Vizite periodice la dentist. Vizitele regulate la dentist pentru examinări de
rutină și tratamente preventive, cum ar fi sigilarea dinților și aplicarea de tratamente
cu fluor, pot contribui la prevenirea și gestionarea cariilor.

Prin implementarea acestor strategii, se poate realiza o profilaxie eficientă a

fluorozei dentare și cariilor dentare, contribuind astfel la menținerea unei sănătăți
orale optime în cadrul populației.

13
 Concluzie

În concluzie, utilizarea rațională a fluorului și iodului în practicile de igienă

personală și în alimentație este esențială pentru menținerea sănătății orale și generale.
Controlul atent al expunerii la aceste elemente este crucial pentru a evita efectele
secundare nedorite și pentru a beneficia de proprietățile lor benefice în prevenirea
afecțiunilor dentare și a problemelor de sănătate asociate glandei tiroide.
De asemenea, normativele privind fluorul în apa potabilă sunt esențiale pentru
menținerea unei sănătăți orale optime în rândul populației, având în vedere atât
beneficiile preventive ale fluorului în prevenirea cariilor dentare, cât și necesitatea
evitării expunerii excesive care poate duce la apariția fluorozei dentare. O abordare
echilibrată, adaptată la condițiile locale și susținută de monitorizare și educație,
reprezintă cheia unei gestionări eficiente și responsabile a fluorului în apa potabilă.
Nu în ultimă instanță, abordarea echilibrată a expunerii la fluor, împreună cu o
igienă orală adecvată și prevenirea cariilor, reprezintă fundamentul unei sănătăți orale
optime și prevenirea afecțiunilor dentare. Educația continuă și colaborarea cu
profesioniștii din domeniul stomatologiei sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a
acestor aspecte ale sănătății orale.

14
 Bibliografie
1. GNATIUC, P., NĂSTASE, C., TEREHOV, A., Fluoroza dentară în vizorul
medicine moderne, 2012.
2. Natalia Bivol, Elena Ciobanu Analiza igienică a conținutul de fluor în apa
potabilă. 2021.
Webografie
1. https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/116475
2. https://artamedica.md/index.php/artamedica/article/download/108/57/763

15