PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
SURSE DE AGENŢI PATOGENI ÎN HEPATITELE VIRALE A ŞI E
• - omul bolnav: îndeosebi copiii până la
15 ani pentru HVA şi populaţia peste 15
ani pentru HVE,
• HVE, în caz de epidemii, poate evolua
grav, cu letalitate ridicată la gravide şi la
persoane cu imunosupresie.
• HVA poate evolua cu risc, la toate
vârstele, dar mai ales la adulţi, în
populaţiile cu un standard
igienico-sanitar deosebit de ridicat,
unde nu se produce imunizarea
naturală a copiilor.
• - omul purtător:
1. preinfecţios, foarte contagios, prin
materiile fecale, 8 - 10 zile înainte de
debut în HVA şi respectiv, 10 - 15 zile în
HVE;
2. sănătos, elimină VH în cantităţi mici şi
pe durata de zile sau săptămâni; aceşti
purtători se întâlnesc printre persoanele
aflate în contact strâns cu omul bolnav
sau purtătorul preinfecţios;
3. fost bolnav, diseminează, pentru câteva
zile din convalescenţă, doze reduse de VH;
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
SURSE DE AGENŢI PATOGENI ÎN HEPATITELE VIRALE A ŞI E
• În anumite circumstanţe
epidemiologice pot fi surse de VHA
şi mai puţin pentru VHE, unele
primate neumane şi "fructele
marine" (stridii, midii, scoici,
creveţi, etc.)
• Produsele patologice prin care
sursele diseminează VH sunt, în
principal, materiile fecale şi
sângele, în perioada de viremie.
 MODURILE ŞI CĂILE DE TRANSMITERE A
VIRUSURILOR HEPATITICE A ŞI E
• Modul direct intervine în transmiterea
VHA şi VHE deoarece, ambele produc
hepatite care se pot include în grupul
"bolilor mâinilor murdare", "boli ale
săracilor", etc.
• Aceste hepatite interesează, mai ales,
grupuri, colectivităţi, familii cu "mod
de viaţă neigienic" sau afectate de
cataclisme naturale sau sociale.
• VHA poate fi implicat în transmiterea
sexuală sau în producerea hepatitelor
posttransfuzionale.
• Modul indirect este frecvent implicat
deoarece ambele virusuri sunt
rezistente, se elimină de la surse,
îndeosebi, prin materii fecale şi pot
contamina apa (mai frecvent HVE în
Asia S-E), alimentele (mai frecvent
VHA), aerul, solul, mâinile, obiectele şi
muştele sinantrope.
• Ambele virusuri se pot transmite prin
asocierea concomitenţă a mai multor
căi de transmitere.
 SURSE DE AGENŢI PATOGENI ÎN HEPATITELE
VIRALE B, C, D, F ŞI G • Alte surse, cu roluri particulare, sunt:
• Omul bolnav, cu hepatită acută - constituie mame purtătoare de VH şi unele specii de
surse cu mare risc pentru diseminarea
populaţională a VH. maimuţe aflate în condiţii particulare.
Un loc particular îl ocupă omul bolnav cu
hepatite posttransfuzionale care diseminează, • Toate sursele pot găzdui şi disemina unul sau,
predominant, VHC (90 - 95%). concomitent mai multe VH.
• Omul purtător de VH:
- preinfecţios, diseminează VH pe durata a 30 - • Sursele de VH amintite pot
40 zile, înaintea debutului bolii; aceşti purtători
pot fi depistaţi printre persoanele din anturajul disemina VHB, C, D, F, G pentru
bolnavului sau a purtătorilor cronici. perioade şi intensităţi variate,
- sănătos, se întâlneşte în populaţia generală, în
proporţii variate, în raport de zona geografică şi
prin sânge şi derivate, salivă,
de tipul de virus hepatitic. secreţii cervico-vaginale, spermă
- fost bolnav, în proporţii variabile, pot disemina şi orice produs organic (secreţii
VH în convalescenţă, săptămâni şi luni de zile ale seroaselor, lacrimi, produse
sau depăşesc această perioadă şi devin sudorale, etc.).
purtători foşti bolnavi cronici.
 MODURILE ŞI CĂILE DE TRANSMITERE A
VIRUSURILOR HEPATITICE B, C, D, F ŞI G
• Modul direct de transmitere a VHB, C, D, F, G • Modul indirect asigură transmiterea VH în
include: transferul transplacentar, relaţiile mod variat cu tipul acestuia şi
sexuale (predominant la VHB), alăptarea (prin circumstanţele epidemiologice:
ragadele de pe aria mamelonară), saliva, aerul, mâinile, obiectele contaminate intervin
alimente masticate de mamă şi transferate în vehicularea VHB, C, D, F, G,
copilului, contaminarea leziunilor
preexistente cu produse organice provenind dar un loc deosebit îl ocupă obiectele şi
de la surse de VH, transfuziile de sânge şi instrumentele utilizate în realizarea unor
derivaţi (predominant la VHC), igiena intervenţii invazive sau în manipularea şi
deficitară a ciclului menstrual, etc. investigarea produselor organice (laboratoare,
• Caracterul complex al diseminării acestor VH hemodializă, chirurgie, obstretică, ginecologie,
endoscopii, cateterisme, acupunctură, etc.).
prin modul direct rezultă şi din numeroase
activităţi cu risc la nivel populaţional:
injectări, drogare i.v., tatuaj, circumcizie,
bărbieritul, spălarea dinţilor cu periuţa
"comună", etc..

RECEPTIVITATEA
• Este generală pentru persoanele fără
anticorpi specifici, la niveluri
protective, de tip, iar pentru B, C şi G
şi de sub tip sau genotip.
• Receptivitatea poate fi evaluată
numai în legătură cu fiecare tip de
VH, circulaţia acestuia într-o anumită
categorie populaţională şi o anumită
zonă geografică.
• Imunitatea pasivă, urmare a
transferului de anticorpi de la mamă la
copil, este prezentă în infecţiile
produse de toate VH, dar este deosebit
de evidentă în HVA, deoarece practic
toate femeile, la vârsta fertilităţii
posedă titruri ridicate de anticorpi faţă
de VHA.
• În zonele unde HVA şi HVE este
endemo-epidemică, aproximativ
întreaga populaţie este imunizantă şi
reimunizantă periodic prin trecerea
prin infecţia cu VHA sau prin ingestia
acestuia în condiţiile unui mod de viaţă
neigienic.
• În ţările puternic dezvoltate unde
sporadicitatea nu asigură imunizarea
naturală se impune vaccinoprevenţia.
 FORMELE DE MANIFESTARE ALE PROCESULUI
EPIDEMIOLOGIC
• Manifestarea sporadică se poate întâlni în toate HV, dar cu unele diferenţe care
sunt determinate de zona geografică şi structura unor grupuri populaţionale.
În HVA şi HVE, manifestarea sporadică poate fi înregistrată în perioadele
interepidemice, colectivităţile pentru asistenţa medico-socială, zone cu populaţie
defavorizată socio-economic, în anumite populaţii „bogate”. HVA poate fi sporadică
printre turiştii din ţările industrializate, iar HVE, la adulţii din zonele unde aceasta nu
este epidemică.
HVB, C, D, F şi G înregistrează, frecvent, cazuri sporadice în toate categoriile
populaţionale şi în multe arii geografice.
• Manifestarea endemică este caracteristică pentru HVA şi numai în Asia, pentru HVE.
VHB, C şi G poate fi endemică în colectivităţile pentru asistenţa medico-socială şi în
cazul infecţiilor de tip nosocomial.
FORMELE DE MANIFESTARE ALE PROCESULUI
EPIDEMIOLOGIC
• Manifestarea epidemică este caracteristică pentru HVA şi E, iar HVB, C şi G pot
înregistra izbucniri epidemice în colectivităţile de asistenţă medico-socială,
grupuri cu risc de transmitere sexuală, în mod deosebit pentru VHB, infecţii de tip
nosocomial.
Epidemii extensive şi cu severitate se pot întâlni în urma consumului de apă
contaminată, cu prioritate, cu VHE, prin alimentele contaminate mai ales în cazul
HVA.
În toate hepatitele, dar mai ales în HVA şi E, se pot asocia mai multe căi de
transmitere în declanşarea unei epidemii.
HVA este predominant epidemică la copii, iar HVE la copiii mari, adolescenţi, tineri
adulţi şi adulţi. Celelalte VH pot produce izbucniri epidemice, în general, de mai
mică amploare, dar care interesează orice grup de vârstă, dar cu oarecare
predominanţă la adulţi, datorită riscurilor sexuale, ocupaţionale, terapeutice, etc.
• Manifestarea pandemică este prezentă în HV care împreună au realizat o
pandemizare specifică omului contemporan.
 PREVENŢIA ÎN HEPATITELE VIRALE A ŞI E
• Măsurile generale de prevenţie ale HVA şi E sunt, în linii generale, similare cu cele
eficiente în bolile a căror agenţi au ca „poartă de intrare” tubul digestiv (salmoneloze,
shigeloze, holera, enterovirozele, etc.).
• În categoria acestor măsuri prevenţionale se pot include:
1. supravegherea epidemiologică, populaţională şi cu adresabilitate particulară, pentru
grupurile cu risc crescut: copiii pentru VHA şi gravidele pentru HVE; adulţii cu tare organice
pentru ambele hepatite;
2. igienizarea globală, cotidiană, dezinsecţia, decontaminarea, salubrizarea aşezărilor
umane, etc;
3. evitarea infecţiilor nosocomiale;
4. protecţia adulţilor, îndeosebi a celor cu tare organice, inclusiv cei cu risc ocupaţional;
5. protecţia turiştilor din ţările industrializate care ajung în zone endemice;
6. evitarea transmiterii hidrice şi prin alimente contaminate a VHA şi E;
7. evitarea transmiterii VHA prin transfuzii, relaţii sexuale, drogare, etc.
 COMBATEREA ÎN HEPATITELE VIRALE A ŞI E
Combaterea procesului epidemiologic al HVA şi E presupune:
- efectuarea anchetei epidemiologice;
- organizarea acţiunilor de depistare, inclusiv a cazurilor atipice;
- raportarea urgentă şi nominală a cazurilor tipice, atipice şi a suspecţilor;
- izolarea la spital;
- contacţii vor fi supravegheaţi epidemiologic, clinic şi cu laboratorul, timp de 30 – 40 zile; se pot primi
Ig sau vaccin; vor fi excluşi de la donarea de sânge pe durata a 6 luni de zile;
- convalescenţii vor fi dispensarizaţi, peste 6 luni de zile, asigurându-li-se control clinic şi cu
laboratorul; vor fi educaţi să respecte regulile de igienă şi vor fi excluşi de la donarea de sânge, pe
toată viaţa;
- decontaminarea mediului ambiental se va realiza, de dorit, cu substanţe clorigene;
- igienizarea şi salubrizarea prin măsuri speciale, pe durata celor 30 – 40 de zile de supraveghere a
focarului epidemic, calculându-se timpul care se scurge de la data ultimului caz depistat;
- dezinsecţia şi deratizarea, pot fi utile;
- educaţia, cu tematică specifică HV, poate asigura cooperarea populaţională.
 PREVENŢIA ÎN HEPATITELE VIRALE B, C, D, F ŞI G
• Măsurile de prevenţie generală se adresează populaţiei,
personalului medico-sanitar şi a aceluia care lucrează în
serviciile de recoltare, prelucrare, conservare şi
transfuzare a sângelui şi a derivatelor.
• Populaţia generală trebuie ajutată să cunoască riscurile
infecţiei cu VHB, C, D, F şi G şi mijloacele de prevenţie.
• Educaţia în acest sens se va referi la: evitarea injectărilor,
fără individualizare strictă a acelor şi seringilor; procedee
de sterilizare prin fierbere; riscul perforaţiilor pentru
podoabe, efectuate de persoane neinstruite; riscurile
transmiterii VH prin manichiură, pedichiură, bărbierit,
tatuaj, circumcizie, ventuze cu scarificare; necesitatea
igienizării pe durata ciclului menstrual; riscul relaţiilor
sexuale neprotejate; posibilitatea transmiterii HV prin
salivă, consumul de alimente „în serie” de către copii;
riscul contactului intrafamilial cu sursele de VH; riscul
mamei, purtătoare de markeri ai VH pentru produsul de
concepţie, intrauterin intrapartum şi prin actul alăptării
(„ragadele perimamelonare”), etc.
• Personalul medico-sanitar poate fi expus contaminării şi eventual
infectării în timpul prestaţiilor invazive efectuate unor bolnavi a
căror „status hepatic” nu-l cunoaştem.
• Este posibil ca şi pacienţii să fie expuşi unor riscuri când personalul
medico-sanitar face o HV atipică sau este purtător de VH.
• Protecţia mecanică, cu atenţie pentru leziunile preexistente sau
create în timpul unor prestaţii (acte medico-chirurgicale), orice
pacient şi oricare produs organic trebuie considerat a fi un risc.
• Manipularea materialului pentru transplante poate constitui un
pericol pentru medici şi receptor.
• Sterilizarea instrumentarului, cu manipularea corectă a acestuia în
timpul utilizării, poate înlătura multe situaţii de risc pentru
transmiterea VH.
• Recoltarea, prelucrarea, conservarea şi transfuzarea sângelui şi
derivatelor trebuie considerate operaţiuni cu risc care impun
măsuri de prevenţie.
• Triajul epidemiologic, clinic şi cu laboratorul al donatorilor de sânge
poate înlătura majoritatea riscurilor. La aceasta se adaugă
excluderea de la donare, pentru o perioadă de 6 luni a contacţilor
cu bolnavi sau purtători cunoscuţi şi a persoanelor receptoare de
sânge sau derivate.
• Excluderea pe viaţă, se va face pentru foştii bolnavi de HV,
purtătorii de markeri ai HV şi a donatorilor implicaţi în producerea
hepatitelor posttransfuzionale.
COMBATEREA ÎN HEPATITELE VIRALE B, C, D, F ŞI
G
• Combaterea procesului epidemiologic include aceleaşi etape ca şi cele de
la HVA şi HVE, la care se adaugă investigaţiile de laborator pentru
depistarea printre contacţi a purtătorilor de markeri ai VHB C, D, G, pentru
a asigura excluderea acestora de la donarea de sânge, ţesuturi, organe,
etc., şi pentru a-i include în programe educaţionale pentru protecţia lor şi
a anturajului acestora.
• Toate măsurile amintite la prevenţia VHB C, D, F, G vor fi luate în
consideraţie în combatere şi pe durata perioadei de supraveghere
epidemiologică a acestor hepatite care durează peste 3 luni de zile.
• Măsurile de prevenţie şi combatere împotriva HVB rezolvă şi probleme
care privesc HVD.