Identificarea componentelor Hardware și

Software ale unui calculator personal

I. Hardware

Hardware-ul este partea fizică a unui sistem informatic, constituită din ansamblul de componente
electrice, electronice și mecanice care împreună pot primi, prelucra, stoca și reda informații, sub
diverse forme de semnale electrice, acustice sau optice, spre deosebire de software, care este
partea logică cea care comandă hardware-ul prin intermediul unor programe (aplicații, sisteme
de operare și drivere) și de datele asupra cărora operează respectivul sistem de calcul.

Hardware este ansamblul elementelor fizice și tehnice cu ajutorul cărora datele se pot culege,
verifica, prelucra, transmite, afișa și stoca, apoi suporturile de memorare (dispozitivele de
stocare) a datelor, precum și echipamentele de calculator auxiliare practic, toate componentele
de calculatoare și rețele de calculatoare concrete, tangibile.

Componente:

Unitatea centrală de prelucrare (Central Processing Unit - CPU)

− Se mai numeşte şi procesor sau microprocesor.

− Este creierul calculatorului, efectuează toate operaţiile acestuia, coordonează şi controlează

operaţiile din acesta.

− Are două componente:

− unitatea de comandă şi control (CCU) care comandă şi controlează operaţiile.

− unitatea aritmetică şi logică (ALU) care efectuează calculele aritmetice şi logice pe care le are
calculatorul de făcut.

1
− Principala caracteristică a procesoarelor este viteza cu care prelucrează informaţiile, adică
numărul de operaţii pe care le poate efectua în unitatea de timp. Aceasta se măsoară în Hz, iar
microprocesoarele de azi au viteze cuprinse între 1.2 GHZ şi 4 GHz. În prezent viteza de lucru
este crescută prin înglobarea a 2 până la 8 nuclee de procesare într-un procesor.

Memoria internă (Random Access Memory – RAM)

− Păstrează programele care se execută la un moment dat, precum şi datele cu care lucrează
acestea. Orice program pentru a putea şi executat de către procesor trebuie să se afle în memoria
internă împreună cu datele pe care le prelucrează sau de care are nevoie.

− Este volatilă, adică conţinutul ei se pierde la oprirea calculatorului sau la încetarea alimentării
cu curent electric.

− Este foarte rapidă, adică datele se scriu în ea sau se citesc din ea foarte repede (667MHz –
1066 MHz)

− Capacitatea ei de memorare e mult mai mică decât cea a memoriei externe şi se măsoară în
bytes. Calculatoarele personale actuale au în general între 2 GB şi 8 GB RAM.

− Întreg conţinutul memoriei interne este codificat în sistemul binar. Pe lângă memoria RAM în
calculator există şi o memorie ROM (read only memory) în care sunt memorate instrucţiunile de
bază pentru pornirea și funcționarea calculatorului (BIOS).

Memoria externă

− Este formată din suporturi de memorare electronice, magnetice sau optice destinate păstrării
informaţiilor pe termen îndelungat. Toate aceste suporturi de memorare păstrează informaţia
codificată binar.

− Este o memorie cu durată lungă de viaţă, ajungând la ordinul deceniilor (deocamdată).

− Este mult mai lentă decât memoria internă şi în general, relativ mai ieftină. Principalele
suporturi de memorie externă sunt: Hard disk-ul (HDD), Solid state Drive (SSD), Compact
discul (CD), DVD, Memory stick USB, Cardurile de memorie, Discheta (FDD)

Dispozitivele periferice

2
− dispozitive periferice de intrare (Tastatura, Mouse-ul, Scanner-ul, Microfonul, Camera video
digitala)

Dispozitivele periferice de intrare permit introducerea de informaţii în calculator.

− dispozitive periferice de ieşire (Monitorul, Imprimanta, Plotter-ul, Difuzorul, Video

proiectorul)

Rolul lor este de a transmite informaţii din calculator spre mediu, spre exterior.

− dispozitive periferice de intrare – ieşire (Placa de reţea, Modem-ul, Dispozitivele Bluetooth sau
infraroşu, Touchscreen, Multifuncționalul)

Dispozitivele de intrare ieşire sunt utilizare atât pentru a introduce informaţii în calculator, cât şi
pentru a transmite informaţii din calculator spre mediul înconjurător.

II. Software

Ansamblul de proceduri manual și module de program de

system prin care se administrează resursele sistemului de
calcul (procesoare, memorie, periferice) ce asigură
utilizarea eficientă, în comun a acestor resurse și oferă
utilizatorului o interfață căt mai comodă pentru utilizarea
sistemului de calcul .

Funcțiile principale ale unui sistem de operare

 Gestiunea prelucrarilor
 Gestiunea resurselor
 Gestiunea fișierelor

Exemple sisteme de operare

 Windows, Mac Operating System, Linux, Unix o Windows

 Windows 1.0, 2.0. 3.0  Windows 3.11  Windows 95, 98, ME, 2000, XP  Windows Vista,
Windows 7  Windows 8

3
Fiecare software are scopul lui.

De exemplu, pentru a desena o imagine sau pentru a scrie un text avem nevoie de un software
special care știe să facă acest lucru.

Un software se poate achiziționa de la magazin specializat sau descărcat de pe internet.

Există și softuri care pot dăuna calculatorului. Acestea au fost create în scop distructiv și pot fura
informații dintr-un anumit calculator.

Un software este creat cu ajutorul unor limbaje de programare (C++, Java, Perl, etc). Aceste
limbaje de programare pot transforma cu ajutorul unui compilator software-ul din limba pe care
noi o cunoaștem in cod binar (limba calculatorului).

Cele mai multe computere au două tipuri principale de software:

1.Sistemul de operare

2.Programele software

Un software poate fi:

 furnizat odată cu calculatorul

 creat ulterior de către utilizator
 achiziționat din magazine specializate