MERGE MAI

DEPARTE!

avantaje spread.indd 3 4/24/20 1:26 PM

18 PR ceva.indd 2 4/24/20 1:29 PM
18 PR ceva.indd 3 4/24/20 1:29 PM
 Cuprins
MISTERELE CURTEZANELOR CELEBRE
MAI 2020

Curtezane, femei de moravuri ușoare, metrese, concubine, ibovnice, hetaire,

demimondene, midinete, amante, oricum le-ar fi spus epoca căreia i-au aparținut,
fie ca au vrut, fie că nu, celebritatea a trăit o dată cu ele.
Povești neștiute despre ZARAZA, femeia patimilor nebunești, faimoasa MIȚA
BICICLISTA, MADAME DE POMAPDOUR, eminența cenușie a Franței, spioana
perfectă, MATA HARI, ELENA LUPESCU, „amanta cu părul de foc”, scandaloasa
CORA PEARL, ori LUCREZIA BORGIA, otrăvitoarea din neam de Papă dar și
despre iubirile tăinuite ale marilor oameni politici ai secolului XX.

MARI VOCI ALE MUZICII

IUBIRI CELEBRE
REGELE MIHAI ŞI REGINA ANA, o
căsnicie care a durat 68 de ani. Au
fost cel mai longeviv cuplu din istoria
regalităţii româneşti.
PRINCIPELE FERDINAND ŞI ELENA
VĂCĂRESCU, iubirea care era să
rescrie istoria României.
BALERINA IRINEL LICIU ŞI ȘTEFAN
AUGUSTIN DOINAŞ, o dragoste
tulburătoare, dincolo de moarte.
TREI IUBIRI DIN LUMEA LITERARĂ:
idile discrete sau furtunoase poveşti
de dragoste: Mihai Eminescu şi
Veronica Micle, Otilia Cazimir şi
George Topârceanu, Cella Serghi şi
Camil Petrescu.
LĂUTĂREȘTI
MARIA TANASE, cu un stil unic de interpretare
a câștigat o popularitate greu de egalat.
FĂRÂMIȚĂ LAMBRU, un talent nativ căruia
acordeonul i s-a supus în mâini.
ILEANA SĂRĂROIU, artista a cărei moarte a
rămas învăluită în mister.
ZAVAIDOC, a refuzat o carieră în operă,
preferând să rămână lăutar.
ROMICA PUCEANU, ambasadoare a muzicii
lăutărești, dincolo de Ocean.
MARIA LĂTĂREȚU, regina muzicii lăutărești, a
purtat în suflet și a cântat, până în ultima clipă
a vieții, durerea pierderii celor patru copii.
FĂPTURI MITOLOGICE
SOLOMONARII numiți și gonitorii norilor, spirite
superioare, inițiați în descifrarea stihiilor, a vechilor
scrieri, în prezicerea viitorului.
URSITOARE ȘI SÂNZIENE. Despre Ursitoarele
care i-au dat „lui Cutare și Cutare soartă bună și
viață lungă” și despre Sânzienele despletite care
s-ar fi arătat în noaptea în care se deschid Cerurile.
IELE, ȘTIMA APEI, SFINTELE VÂRSTNICE. Există
personaje feminine cu adevărat bune în mitologia
românească? Ielele, cu siguranță, nu intră în
această categorie.
STRIGOI, MOROI, STAFII, personaje faimoase
ale căror povești reprezintă, și acum, motive
serioase de teamă.

04 AVANTAJE

CUPRINS mai 2020.indd 4 4/24/20 12:47 PM

 RĂSPUNSUL LA STRES:
să înțelegem și să reducem efectele
acestuia asupra sănătății
Știai că organismul nostru nu face vreo discriminare între sursele de stres ? Pur și
simplu, doar răspunde la el. Așa că indiferent că stresul este generat de un
eveniment – de exemplu, erai pe punctul de a fi lovit de o mașină sau doar de un
gând pe care-l generezi– oare o să fiu lovit de o mașină la un moment dat , este
posibil ca organismul să reacționeze la fel. Iar acum, în aceste momente cu multă
nesiguranță în jurul nostru, stresul poate avea un impact uriaș asupra corpului.
DE DR. KENT BRADLEY, CHIEF HEALTH AND NUTRITION OFFICER, HERBALIFE NUTRITION

Dar ce este „răspunsul la stres”?
Pe scurt, acesta este propria noastră
metodă de supraviețuire. Mintea noastră
este mereu în alertă și atentă la amenințări.
Unii numesc această atitudine răspunsul
„fugi sau luptă”. Cred că știm cu toții cum se
simte – intensificarea bruscă a ritmului
cardiac, poate o respirație mai rapidă
pentru a pregăti corpul cu oxigenul necesar
pentru a trece brusc la acțiune. Iar la bază
sunt niște hormoni necesari pentru
menținerea unui efort susținut care
stimulează acțiunile organismului având,
însă, impact și asupra altor aspecte ale
sănătății. Crește circulația de adrenalină,
cunoscută ca epinefrină, care activează
ritmul cardiac, însă stimulează și eliberarea
de glucoză și grăsime din depozite, ca
sursă de combustibil. Dacă nu este ținut
sub control, va avea loc și un al doilea
răspuns, care generează eliberarea de
cortizol în fluxul sangvin. Cortizolul crește
cantitatea de glucoză din sânge și poate
stimula foamea, ceea ce înseamnă consum
mai mare de calorii care poate duce la
creștere în greutate sau obezitate.
Ce înseamnă toate acestea când în
aceste zile, factorul care provoacă
stres este... COVID-19?
Stresul acut poate fi și benefic, dar și
dăunător organismului. Poate fi util,
ajutându-ne să fim vigilenți pentru a ne
proteja pe noi și pe cei dragi nouă. Poate fi
dăunător pentru că duce la creșterea
tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, iar
pentru cei cu afecțiuni cardiovasculare
acest lucru poate duce la infarct sau
accident vascular. Însă ce ne îngrijorează
este stresul cronic, de tipul celui resimțit de
mulți în aceste momente de nesiguranță.
Depășirea „răspunsului la stres”
Prin urmare, modul în care noi percepem
amenințarea creează o cascadă denumită
răspuns la stres. Acesta este natural dacă
chiar există o amenințare reală și dacă este
doar pe moment. Însă dacă această
cascadă de stres nu este bine gestionată,
sănătatea noastră poate fi afectată, prin
posibilul impact pe care îl are asupra
greutății și tensiunii arteriale.
Putem să ne concentrăm pe reducerea
stresului și pe îmbunătățirea stării de
sănătate, printr-o serie de practici simple:
1. Odihnă – În primul rând, trebuie să
dormi suficient! O perioadă suficientă de
somn ajută enorm.
2. Tehnici de relaxare – Respiră profund –
prin meditație sau prin yoga – cheia este o
respirație lentă, conștientizată.
3. Recreere – Rămâi activă chiar și când
respecți distanțarea socială – fie că îți scoți
câinele la plimbare sau că citești o carte.
4. Relațiile sociale – Noi suntem meniți să
facem parte din comunități, suntem ființe
sociale. Poate suntem izolați din punct de
vedere fizic, însă asta nu înseamnă că
trebuie să pierdem orice legătură cu
ceilalți.
5. Rutina – Brusc începi să muncești de
acasă – însă trezește-te la aceeași oră,
organizează-ți un loc de unde să îți
desfășori munca și lucrează așa cum ai
făcut în mod normal.
La Herbalife Nutrition avem o filozofie
globală de nutriție care recunoaște
importanța unei abordări holistice a
sănătății și astfel, a unui răspuns la stres
mai rezilient. Gestionarea stresului
reprezintă o componentă critică. Noi
credem și în puterea comunității și în
importanța unui consultant wellness care
te poate ajuta în această călătorie către o
sănătate mai bună. Membrul Independent
Herbalife Nutrition este persoana care face
diferența- el este cel care te sprijină în
călătoria către rezultatele dorite. În spatele
acestor rezultate sustenabile, se află
devotamentul membrilor Herbalife
Nutrition și un plan de acțiune personalizat
pentru a te menține energizat și focusat.
Pentru a intra în contact cu un Membru
Independent Herbalife Nutrition,
accesează contact.herbalife.ro.

AVANTAJE 05

HERBA bun.indd 3 4/24/20 12:53 PM

 Gata. Eu am
găsit fericirea...
Știți vorba aia... fericirea vine din lucrurile simple? Ei bine,
eu n-am crezut-o niciodată dar am dat din cap că da, să par
înțeleaptă. Pentru că fericirea în mintea mea este
incompatibilă cu lucrurile și cu simplitatea. Fericirea e
complicată și e un amalgam de stări suprapuse. Uite-acum,
de exemplu... când mă gândesc la fericire văd salata de roșii
cu mirosul ăla care o să-mi rămână toată viața ștanțat pe
creier, văd bucăți mici de brânză și un colț de pâine dintr-o
franzelă albă, proaspătă, cu coaja tare. Sunt trei mirosuri
care se amestecă și care s-au ascuns într-un colț pitit din
creier. Acum pentru mine asta e o fărâmă de fericire. Ce-am
spus eu sunt lucruri simple?? Roșiile cu mirosul și gustul ăla
sunt lucruri simple? Pâinea aia albă și caldă? Toate trei
împreună? Acum, sincer.... Voi ați mai văzut roșii? Ați mai
mâncat voi roșii în ultimii 15-20 de ani? Uite asta numesc eu
acum fericire! Gustul roșiilor dispărute de pe fața planetei.
Mai am una: prăjitura cu cremă albă și gust dulce-acrișor.
Alba ca zăpada parcă se numea. Se mai face și acum, se
găsește și în cofetării.... dar să fie ăla al naibii care nu
recunoaște că nu mai e la fel!!! Păi asta e fericirea supremă. Să
lași simțurile să se desfete cum vor ele, să alunece, să facă
tumbe, să te învârtă în loc nu alta! Despre salata de vinete,
papanșii cu smântână și dulceață de afine și despre cartofii
prăjiți și mujdei de usturoi, vom vorbi luna viitoare.
Acum, am pentru dumneavoastră un cadou: cele mai citite
DOSARE SPECIALE din revista printată. Cele mai muncite,
documentate, verificate informații despre 4 SUBIECTE care o
să vă lase gura apă: celebrele curtezane ale istoriei (ce faceau
de suceau mințile bărbaților?!), marii lăutari ai României,
iubirile tăinuite ale unor personalități marcante și... ființele
mistice și supranaturale de care ne e frică și să le negăm
existența printre noi.
Așadar, stați cuminți la locurile voastre, citiți dosarele
noastre, și visați la o lume complet schimbată de cum am
lăsat-o în martie de când stăm acasă.
Va trebui să ne promitem unul altuia că viața noastră nu va
mai fi cum a fost, adică un tăvălug de nimicuri, un malaxor
de tâmpenii și un vortex de lucruri inutile. Vom fi alții pe
dinăuntru... pentru că am avut timp, fir-ar să fie, să vedem ce
contează, ce vrem și ce ne place cu adevărat. Nu ce se poartă,
ce ni se cere, ce e la modă, ce trebuie și ce spun alții...
Bluza roșie din poză este un hanorac din echipamentul de
sport al lui fii-miu. Am asortat-o cu un colier din perle luate
dintr-un bazar din Bulgaria, probabil de-aia s-a rupt imediat
închizătoarea, iar poza este făcută la masa din bucătărie.
Am revenit cu picioarele pe pământ și e atât de bine....

FLORENTINA MUȘAT
redactor-șef
www.avantaje.ro www.facebook.com/musat.flo

www.facebook.com/RevistaAVANTAJE Trimite-ne mesaje și fotografii pe avantaje@ringier.ro Scrie-ne la redacţie: Avantaje, Bd. Dimitrie Pompeiu, nr. 9-9A, sector 2, București.

06 AVANTAJE

EDIT mai 2020.indd 2 4/24/20 12:54 PM

 DOSAR SPECIAL

Misterele curtezanelor celebre

Curtezane, femei de moravuri ușoare, respinse, au fost invidiate sau s-a bârfit despre
metrese, concubine, ibovnice, hetaire, ele, au făcut parte din viaţa zilnică a unor
demimon­dene, amante, oricum le-ar fi spus bucăți de istorie a lumii. Dar care să fie
epoca căreia i-au aparținut, fie ca au vrut, fie magnetismul acestora? Până unde merge
ca nu, celebritatea a trăit o dată cu ele. Le-a fascinaţia pe care au exercitat-o asupra
înconjurat, a umplut lumea cu veşti despre ele, bărbaților și femeilor deopotrivă? Şi la urma
a ocupat zile și ore şi ani, gesturile le-au fost urmei, și-au dorit ele sau nu, să „trăiască” în
întoarse pe toate feţele, au plăcut sau au fost ochii tuturor? Și-au dorit sau nu să fie celebre?
ADRIAN CÎLȚAN, LAURA BOGACIU, RUXANDRA HĂBEANU
FOTO: SHUTTERSTOCK, 123RF.COM, WIKIPEDIA

AVANTAJE 07

05 DOSAR curtezane.indd 7 4/24/20 12:55 PM

 AMANTELE CELEBRE
ALE SECOLULUI XX
Marii lideri politici, conducătorii marilor puteri,
oamenii care au avut deseori în mâini soarta lumii,
au avut de asemenea, în viața personală, slăbiciuni,
iubiri, trăiri și legături amoroase ce au fost ținute
în cel mai adânc secret.
ADRIAN CÂLȚAN | FOTO: THE MOSCOW TIME, WELT, FLICKR, HISTORIA
Vera Davîdova și Stalin
Printre femeile din viața dictatorului rus Iosif
Stalin, cel mai important loc l-a ocupat cea
care avea să-i devină amantă vreme de 20
de ani: tânăra soprană Vera Davîdova
solistă la Teatrul de Operă din Leningrad.
S-au cunoscut în 1932, iar Stalin s-a îndră-
gostit la prima vedere de frumusețea și
distincția Verei și a cerut mutarea ei la
Teatrul Mare din Moscova, i-a oferit o lo-
cuință în centrul orașului și a înscăunat-o ca
„amantă oficială” deși nu permitea nimănui
dintre apropiați să vorbească despre asta.
Vera și-a folosit toate farmecele și talentul
actoricesc ca să-l păstreze cât mai mult
alături de ea, devenind în scurtă vreme, cea
mai apropiată confidentă a „tătucului” URSS
și nu doar în intimitatea dormitorului ci
stând lângă el de multe ori chiar la întâlniri
oficiale sau în cadru restrâns, cu membri ai
biroului politic și ai guvernului. Cu toate că
suspiciunile aproape paranoice și capriciile
lui Stalin erau binecunoscute. Puțin a lipsit
însă ca Vera să nu plătească chiar cu viața
apropierea de paranoicul dictator rus, căci
după o relație de 20 de ani Stalin a ordonat,
câteva ore îainte să moară, să fie dusă la
Lubianka și să fie executată cu un glonte în
ceafă. Doar că omul său de încredere,
Poskrebîșev, nu a urmat ordinul fiindcă era
la rândul lui îndrăgostit de artistă.

Alina Kabaeva și Putin

Cu câțiva ani în urmă, Rusia vuia de zvonuri
despre o căsătorie a președintelui Vladimir
Putin celebrată într-un secret absolut, însă
Kremlinul a dezmințit orice asemenea
eveniment și a negat chiar că ar exista vreo
intenție în acest sens. Despre povestea de
iubire care a născut această știre se vorbea
încă din 2006, când președintele rus a
cunoscut-o pe fosta stea a gimnasticii ruse,
Alina Kabaeva, o femeie de o frumusețe
uluitoare și s-a îndrăgostit de ea, mulți
spunând că de atunci cei doi au format în
cuplu. Multă vreme după aceasta, relația
celor doi a rămas într-un secret deplin și nu
ALINA KABAEVA a fost niciodată recunoscută de nici una

8 AVANTAJE

06-17 Curtezane.indd 8 4/24/20 1:08 PM


CELIA SANCHEZ EVA BRAUN
dintre părți. Dar câțiva ani după începutul
relației lor, Alina a născut un băiețel,
Dimitri, care seamănă - se spune - izbitor
de mult cu Vladimir Putin în copilărie. Apoi
s-a vorbit despre o altă naștere în secret a
doi gemeni, la Centrul de Obstetrică și
Ginecologie din Moscova. Oficial,
gimnasta (care este director la „Național
Media Grup”) nu este căsătorită și nici nu a
fost vreodată, iar orice informație oficială
despre copilul sau copii săi lipsește cu
desvârșire. Despre liderul de la Kremlin se
știe că are două fiice din prima căsnicie,
Maria și Ekaterina, și că a divorțat de soția
sa, Ludmila, în 2013. Zvonurile însă spun
că la un an după divorțul lui Putin, la
Olimpiada de la Soci, pe inelarul
președintelui rus și al Alinei Kabaeva se
putea vedea strălucirea unor inele de
cununie. Relația lor nu a fost confirmată
niciodată.
Inessa Armand și Lenin
Vladimir Ilici Lenin, marele lider comunist,
a fost căsătorit încă din „tinerețea sa
revoluționară” cu Nadejda Krupskaia,
tovarășă politică alături de care a fost
arestat și trimis în Siberia în 1896. Dar
adevărata sa iubire a fost o altă femeie,
care i-a devenit și amantă. Se numea
Inessa Armand, era de origine franceză,
dar după ce l-a întâlnit pe Lenin a decis să
trăiască în Rusia alături de el, împărtășind
aceleași idealuri politice. La un pas de fi
trimisă în judecată după ce a fost arestată
de poliția politică, frumoasa Inessa este
ascunsă de Lenin în propria casă, undeva
la granița polono-ucraineană, și locuiește
o vreme chiar împreună cu liderul bolșevic
și cu soția acestuia. După abdicarea
țarului Nicolae al II-lea Lenin și-a impus
06-17 Curtezane.indd 9
INESSA ARMAND
amanta în guvernul provizoriu și era decis
să îi asigure un loc de frunte în structura
politică a URSS. Însă, din nefericire, Inessa
Armand se îmbolnăvește de holeră în
timpul epidemiei din Caucaz și moare la
doar 46 de ani, lăsându-l pe Lenin
neconsolat pentru tot restul vieții sale.
Celia Sanchez și Castro
Biografii oficiali ai dictatorului Fidel Castro
nu menționează nicăieri, dar se pare că
între acesta și revoluționara Celia Sanchez
Manduley, cea care a jucat un rol
important în revoluția cubaneză, a existat,
în taină, și o poveste de iubire. În 1957,
Celia Sanchez era în fruntea listei celor mai
căutate femei de regimul lui Fulgencio
Batista, dar după căderea acestuia, când
Fidel Castro a venit la putere în Cuba, Celia
a devenit una dintre „piesele grele” ale
noului regim. Unii dintre comandanții
revoluționari, printre care generalul Huber
Matos, spuneau că atribuțiile sporite
acordate acesteia se datorau în mare
parte dragostei dintre ea și „el lider
maximo” căruia îi devenise amantă.
Fidel Castro a fost căsătorit şi a avut cinci
copii, iar familia sa neagă orice relaţie
intimă între cei doi revoluţionari. La rândul
ei, Celia nu a fost căsătorită niciodată şi
nici se știe să fi fost implicată în vreo relaţie
amoroasă după ce l-a cunoscut pe Castro
în războiul de gherilă din munții Sierra
Maestra, dus alături de Ernesto Che
Guevarra, fratele Raul Castro şi Camilo
Cienfuegos. Celia Sanchez a murit de
cancer în 1980 și este considerată una
dintre cele mai mari luptătoare şi
apărătoare ale revoluţiei cubaneze, fără
să se știe clar dacă a fost cu adevărat
amanta liderului cubanez.
DOSAR SPECIAL
VERA DAVÎDOVA
Eva Braun și Hitler
Eva Braun fost întreaga viață amanta lui
Adolf Hitler, devenind soția lui abia în
ultimele 36 de ore de viață, în buncărul
săpat sub cancelaria Reichului. S-au
cunoscut la Munchen, prin intermediul
fotografului oficial la lui Hitler, a cărui
asistentă era Eva și, în ciuda diferenței de
vârstă dintre ei (Eva avea 17 ani, Hitler 41)
relația lor a devenit pasională și nu aveau
să se mai despartă până la moarte. Dupa
ce Hitler ajunge Fuhrerul Germaniei, își
mută amanta inițial într-un apartament
din centrul Berlinlui, după care este oficial
instalată și recunoscută ca metresă a
liderului nazist. Locuiesc împreună, apare
alături de Hitler la toate dineurile oficiale
și chiar la unele întâlniri de stat și militare,
devine stăpână absolută la reşedința
favorită a lui Hitler de la Berchtesgaden și
are o influență majoră asupra Fuhrerului.
Odată ce soarta războiului începe să se
schimbe iar înfrângerea Germaniei
devine clară chiar și pentru Hitler deși el
nu o recunoștea, Fuhrerul decide să se
însoare cu Eva, urmând ca apoi să se
sinucidă amândoi. Ceremonia a avut loc
la nouă zile după ce Hitler împlinise 56 de
ani și după ce Eva refuzase să plece din
Berlin cu ultimul avion disponibil. Acum,
Hitler o sărută pentru prima dată în
public apoi el se împușcă iar Eva Braun
înghite o fiolă cu cianură. Mai departe,
misterul asupra morții celor doi plutește și
astăzi. La Kremlin există, într-un seif
secret din arhive, un fragment din craniul
lui Hitler ca dovadă a morții sale, în vreme
ce se spune că, prin 1952, Eva Braun și
Hitler, schimbați dar greu de confundat,
trăiau în Paraguay. Adevărul rămâne încă
de aflat.
AVANTAJE 9
4/24/20 1:08 PM
 ELENA LUPESCU,
AMANTA CU PĂRUL ROȘU
Iubirea dintre regele Carol al II-lea şi „Duduia” Elena Lupescu - pe numele său adevărat
Elena Tempeanu - a iscat râuri de cerneală și a făcut istorie. Începută ca o aventură ca multe
altele ale „Prinţului Playboy", povestea de dragoste cu „amanta cu părul roșu” devenită
eminenţa cenuşie a deceniului de domnie al lui Carol, avea însă, să dureze, pătimașă,
aproape 30 de ani și să fie trăită de cei doi până în clipele morții.
ADRIAN CÂLȚAN | FOTO: WIKIPEDIA, REVISTA AGRESSIVE

10 AVANTAJE

06-17 Curtezane.indd 10 4/24/20 1:08 PM


D
espre Carol al II-lea s-a spus
că ar fi fost bolnav de
priapism, cauza unui apetit
sexual exacerbat, în vreme
ce provocatoarea Elena, ale cărei
moravuri erau departe de a fi sobre, ar fi
fost, spun contemporanii, singura care
putea potoli acest apetit. Speculații ale
inamicilor, bârfe ale presei mondene sau
realități crude, minciuni ale serviciiilor
secrete sau adevăruri ale unui exil
dureros, toate zisele au învelit în imagini
înflăcărate o relație nebună, interzisă de
Casa Regală, care, însă, va face un
principe înrudit cu marile dinastii
europene să renunţe de două ori la tron
copleșit de iubirea pentru o femeie de
condiţie medie.
Cere altă viață, alt nume
S-au întâlnit, spune chiar Elena în
memoriile ei din exilul parizian, când ea
avea 9 ani și el 15, o întâlnire aparent
banală, aproape copilărească, dar care
avea să lase urme de neșters în sufletele
celor doi, deși Carol avea deja o viață
amoroasă ultra-aventuroasă. S-au
revăzut, aproape 20 de ani mai târziu, în
1925, la premiera bucureșteană a
filmului „Nibelungii”. Ea căsătorită de la
16 ani cu un ofițer de carieră, el la fel,
căsătorit de patru ani cu Elena, fosta
prinţesă de Grecia, care îi născuse şi un
moştenitor, pe viitorul Rege Mihai. Din
acel moment, dragostea celor doi n-a
mai ţinut cont de nici o regulă sau
constrângere socială. Fug amândoi la
Veneţia iar Carol îi scrie mamei sale,
06-17 Curtezane.indd 11
Regina Maria, anunțând că renunță la
tron și cerând să fie şters din registrul
familiei regale şi să aibă dreptul unui alt
nume, ceea ce Regele Ferdinand acceptă
și îi elberează un pașaport diplomatic
prin care Carol al II-lea devine Carol
Caraiman.
Regele cu iubita
ascunsă în Foișor
Iubiții trăiesc exilați colindând Europa de
la Milano și Nisa la Paris - deşi Carol încă
o avea soţie în ţară, pe principesa Elena
-, iar presa vuia despre „roșcata
desfrânată care a reuşit să prindă în
gheare un prinţ de viţă domnească”. Orb
și surd la toate acestea, Carol se
desparte de principesa Elena, în 1928,
dar doi ani mai târziu se întoarce în țară
(singur, fără „Duduie”), își înlătură fiul,
pe Mihai, și se proclamă rege. Exilata
Elena se întoarce în țară scurt timp după
aceasta, cu gândul de a deveni dacă se
poate regină, dar și cu hotărârea de a
nu mai pleca niciodată de lângă Carol.
Ceea se și întâmplă. Regele Carol îşi
ascunde iubita la castelul Foişor din
Sinaia, iar ceea ce urmează pare o
nebunie: case, vila din Modrogan,
maşini, bijuterii, haine scumpe... Iar
fostul cerc de intimi - ce se bucura de
atențiile nicidecum platonice ale Duduii
- devine o veritabilă camarilă: politicieni,
generali, diplomaţi, Max Auschnitt,
Ernest Urdăreanu, Nicolae Malaxa (care
îi dăruiește chiar o vilă la Sinaia)...
Prin ploaia
de gloanțe,
împreună
În 1940, după doar
zece ani de domnie,
Regele Carol al II-lea
e silit de Mareşalul
Antonescu să abdice
și pleacă în ultimul
său exil, alături de
„Duduia” sa. Trenul
cu care pleacă din
țară către Portugalia
este mitraliat - de la
Timișora până la
granița cu Serbia -
de gardiștii care o
DOSAR SPECIAL
bănuiau pe Elena că ar fi pus la care
uciderea „Căpitanului" Zelea Codreanu,
şeful Gărzii de Fier. Încarcă o avere într-o
garnitură de tren şi porneşte spre Serbia,
cu destinaţia Portugalia. Antonescu dă
mână liberă Gărzii de Fier pentru
controlarea trenului la ieşirea din
România. Bănuită că ar fi complotat la
ucidere, Lupeasca e marea ţintă a
complotului. Avertizat, Carol porunceşte
ca trenul să treacă în viteză prin ultimele
gări de pe traseu, conştient că ar putea
avea surprize. Când, la Timişoara,
începe să se tragă asupra garniturii îşi ia
apoi "Duduia" şi o ţine strâns în braţe.
Cei doi, lungiţi pe podeaua vagonului ca
să se ferească de gloanțe, scapă cu viață
dincolo de granița țării pe care o
conduseseră un deceniu și pe care nu
aveau să o mai vadă niciodată.
Aproape împreună,
după moarte
După ce fug din Spania, care nu le
dădea viză de ieșire, trec granița
portugheză ascunși în portbagajul unei
mașini. Cei doi amorezi se stabilesc la
Estoril, unde, în 1947, Carol se căstorește
în cele din urmă cu „Duduia", în
paşaportul căreia va scrie de acum:
„Elena de România". Cinci ani mai
târziu, Carol moare răpus de un violent
atac de cord, la numai 59 de ani, iar
Elena aproape nebună de durere este
gata să coboare alături de el în
mormântul din Panteonul Regal de la
Mânăstirea Sao Vicente. Se spune că,
după moartea lui Carol, o femeie
misterioasă, elegantă și îndoliată, intra
zilnic cu un braț de flori proaspete în
Panteonul regilor Portugaliei. Iar scena
se va repeta fără greș, încă 24 de ani,
câți a mai trait Elena, ce va fi îngropată
în 1977 tot aici, în Panteonul din
Lisabona.
În februarie 2003, sicriele celor doi au
fost aduse în ţară, la Curtea de Argeş,
unde Carol al II-lea se odihneşte la
mănăstirea domnească, iar Elena - deşi
ultima dorinţă a ei a fost să-şi doarmă
somnul de veci la picioarele celui pe
care l-a iubit până dincolo de viață - a
fost îngropată într-un mormânt diferit, în
curtea unei bisericuţe de lemn aflată la
500 de metri distanță.
AVANTAJE 11
4/24/20 1:08 PM
 MĂRIREA ȘI DECĂDEREA
SCANDALOASEI CORA PEARL
Fiica unor muzicieni – tatăl violoncelist și mama cântăreață -, Cora Pearl, pe numele ei real Eliza Emma
Crouch, născută cel mai probabil undeva pe coasta sudică a Angliei, a fost una dintre marile curtezane
din perioada celui de-al Doilea Imperiu Francez. Deși a urmat o școală religioasă în Franța, anii
petrecuți în pension nu au reușit să o formeze și să îi domolească temperamentul, devenind o
împătimită a plăcerilor carnale. În numai câțiva ani ea a „evoluat” de la prostituată la amantă cu
notorietate în înalta clasă franceză.
C
ora și-a făcut debutul în lumea
femeilor întreținute la scurt timp
după reîntoarcerea ei în Anglia
natală, după ieșirea din pen-
sionul francez. Lucra ca ajutor de modistă
când a cunoscut un baron cu care trăiește
un an de zile, după care devine amanta
unui proprietar de cabaret londonez, cu
zece ani mai bătrân decât ea. Acesta o
duce într-un sejur de o lună la Paris, unde
Corei îi place atât de mult
încât hotărăște să ră-
mână. La Paris, Cora
alege cea mai ușoară și
mai rapidă cale de a se
îm-bogăți: prostituția. O
practică timp de șase ani,
până când Roubise,
proxenetul care îi procura
clienți, moare. Ajunsă pe
cont propriu, Cora închi-
riază un apartament în
care se mută cu o prie-
tenă și la scurt timp îl
întâlnește pe ducele de
Rivoli, care o prezintă
prințului Achille Murat.
Jonglează o vreme cu
ambii, fiindu-le fiecăruia amantă, până
când prințul „iese” din joc, fiind trimis în
Africa de împărat, pentru a se alătura
regimentului său.
Uimitoarele extravaganțe
Cora nu pierde vremea și, în scurt timp,
devine amanta fratelui vitreg al împăra-
tului Napoleon al III-lea, ducele de Morny.
Cinică, această leagă o prietenie strânsă și
cu soția amantului său. O prietenie de care
probabil era nevoie pentru a justifica de ce
12 AVANTAJE
06-17 Curtezane.indd 12
LAURA BOGACIU | FOTO: WIKIPEDIA
i se permite să locuiască în castelul
Beauséjour, care le aparține... Din acest
moment curtezana dă startul extrava-
ganțelor care au făcut-o celebră. Mai întâi
decorează somptuos castelul în care
locuiește prin bunăvoința amantului său,
ducele Morny. Apoi cheltuiește sume
astronomice pentru a organiza petreceri
răsunătoare. Devin celebre băile pe care le
făcea în șampanie, în cada de bronz pe
care își gravase inițialele sau
faptul că își vopsea câinele, un
pudel, asor tându-l ba cu
rochiile ei, ba cu tapiseria
trăsurii pe care o folosea. Dar
cea mai mare nebunie a ei, cu
care a șocat de-a dreptul, a
fost să se ofere goală, pe o
tavă imensă de argint, ca și
desert, oaspeților pe care îi
avea într-unul dintre separe-
urile unui restaurant la modă.
Din amant în amant
Dar Morny se prăpădește la un
moment dat și, după numai
zece zile de la moartea lui, Cora
este abordată de ducele Emma-nuel de
Gramont-Caderousse. Relația lor apucă să
dureze numai jumătate de an, pentru că și
acesta moare. Nici nu se sfârșește anul și
curtezana este deja în brațele prințului
Napoléon, vărul împăra-tului. Unde rămâ-
ne câțiva ani și are de câștigat două vile
somptuoase. Celei mai dorite femei din
înalta societate franceză îi crește faima dar
și bogăția. Pe una o păstrează, pe cealaltă
o risipește nebunește: lux, bijuterii, șampa-
nie, flori, artificii, servitori, cazinouri și jocuri
de noroc. Printre altele, cumpără peste 60
de cai, unul dintre ei costând nu mai puțin de
90.000 de franci.
Înmormântată pe banii
amanților
Franța declară război Prusiei iar acesta
durează mai puțin de un an. Pe cheltuiala
ei, Cora îngrijește răniții, transformându-și
casa în spital. Franța este înfrântă, cel de-al
Doilea Imperiu își găsește sfârșitul, iar prin-
țul Napoleon pleacă în exil. Rămasă fără
protector, curtezana acumulează datorii
imense. Îl întâlnește însă la relativ scurt timp
pe Alexander Duval, proprietarul bogat al
unui lanț de restaurante, moștenit de la tatăl
său. Tânărul de numai 25 de ani devine
amantul femeii de 37 de ani, iar aceasta
reușește să îi risipească averea, ba chiar să
îl determine să facă și datorii. Bărbatul îi
cumpără mașini, trăsuri și îi comandă o
carte ale cărei file erau bancnote de 1000
de franci. O carte de o sută de file... Când
famila lui pune piciorul în prag și îi limitează
accesul la fonduri, Cora îl părăsește. Dispe-
rat, amorezul reușește să forțeze intrarea în
casa Corei și se împușcă în fața ei. Tentativa
de sinucidere eșuează, însă. După două zile
un comisar de poliție îi sugerează Corei să
părăsea-scă Franța, pentru a evita scan-
dalul. Se stabilește pentru o vreme la
Milano, unde îl găsește pe prințul Napoleon
care o întreține o vreme, după care
întrerupe legătura cu ea. Curtezana se
întoarce la Paris, dar ea nu mai este ce-a
fost cândva. E nevoită să își vândă
agoniseala pentru a supra-viețui. Își scrie
memoriile și, imediat după publicarea lor,
se îmbolnăvește și moare răpusă de cancer
la numai 51 de ani. E înmormântată la Paris
din cheta făcută de numeroșii ei amanți.
4/24/20 1:08 PM
 DOSAR SPECIAL

ZARAZA, PATIMA
A DOI LĂUTARI
Ne plac poveștile triste, scandaloase, dramatice sau
misterioase? Le căutăm și când nu le găsim le plămădim din
închipuire și le aruncăm în lume lăsând generații fără martori
să-și bată capul întrebându-se: oare așa să fi
fost cu adevărat? Poate da, poate nu...
Și poate că așa a fost și cu Zaraza. O femeie
ușoară sau doar o biată legendă.
LAURA BOGACIU | FOTO: SHUTTERSTOCK

S
ingurul lucru cert, demonstrabil,
este că una dintre cele mai
frumoase melodii ale timpurilor
ei a fost cea intitulată ”Zaraza”.
Interpretată de Cristian Vasile, iubitor de
tangou și de femei, rivalul de notorietate a
nu mai puțin celebrului Zavaidoc. Că piesa
a dat naștere personajului și poveștii sau
că personajul a inspirat piesa, este
misterul pe care poate că nici măcar nu îl
vrem elucidat. Să zicem totuși că...
... Zaraza a fost o brunetă focoasă, fiica
unui grec bogat și-a unei țigănci pe nume
Didina. Femeia ar fi trăit în Bucureștiul
interbelic, fiind o apariție exotică ce punea
pe jar inimile bărbaților către care se
învrednicea să arunce o privire.
Cunoscându-și foarte bine atuurile, Zaraza
cea cu păr negru și lucios, ca abanosul,
ochi verzi de smarald și buze senzuale, își
ducea viața prin localurile în vogă, acolo
unde veneau de regulă bărbații bogați și
celebri să petreacă până la spartul zorilor.
Se spune că era imposibil să nu fie
remarcată, pentru că apariția ei era mereu
una spectaculoasă: obișnuia să poarte
rochii de un verde aprins, cercei lungi și
pantofi împodobiți cu ștrasuri. Într-un local
ar fi avut ghinionul să o întâlnească și
cântărețul Cristian Vasile. La „Vulpea
Roșie” de pe Lipscani. Zice-se că între cei
doi au scăpărat scântei atunci când s-au
văzut, și s-au îndrăgostit unul de celălalt.
Ea de vocea lui Cristian, el de frumusețea
Zarazei. Iubirea lor pătimașă ar fi durat
doi ani, din 1944 până în 1946.
O crimă pasională
Nimeni nu afirmă cu tărie că în cei doi ani
Zaraza i s-ar fi dedicat în totalitate lui
Cristian. Dar nici că a continuat să prindă
în mreje bărbați celebri sau bogați. Totuși,
despre ea se șușotea prin separeuri că
este damă de lux... Cine o fi aprins
scânteia, nu se știe, cert este că de aceeași
femeie s-ar fi îndrăgostit la fel de
nebunește și Zavaidoc, rivalul doar
profesional al lui Cristian, până la apariția
Zarazei. Cu atâta patimă și-o dorea
Zavaidoc pe Zaraza încât, de furie, a ajuns
să-și amenințe colegul de breaslă cu
moartea. Pe el, doar să îl amenințe...
Că între frumoasa brunetă și Zavaidoc a
fost sau nu ceva, că gestul lui a fost
răzbunarea pentru neputința de a o avea
ca amantă sau pedeapsă pentru refuzul ei
de a se despărți de Cristian în favoarea lui,
nici asta nu știm. Legenda spune doar că,
într-o seară de octombrie, Zaraza a plecat
până la o tutungerie, să cumpere tabac
pentru iubitul ei. A doua zi, femeia a fost
găsită pe Podul Dâmboviței, cu gâtul tăiat.
S-a zvonit că îi făcuse felul un țigan, Borilă,
tocmit de Zavaidoc.urile unui restaurant la
modă.
Linguriță cu linguriță
De durere, Cristian Vasile și-a pierdut
mințile și se spune că, înnebunit de
pierderea iubitei, a vrut să fie a lui pe veci,
într-un fel inimaginabil: ar fi furat urna cu
cenușa Zarazei de la crematoriu, după
incinerare, și ar fi mâncat-o cu lingurița.
După care ar fi încercat să se sinucidă
bând terebentină. Amorezul a scăpat cu
zile, dar corzile vocale arse de substanța
chimică nu l-au mai putut ajuta să cânte
niciodată.
În ultima parte a vieții sale, Cristian Vasile
s-a îmbolnăvit de plămâni și de inimă, iar
în 1974, în iunie, a murit. Avea 66 de ani.
Ultima sa dorință a fost să fie uitat, cerând
ca nici măcar numele să nu îi fie
inscripționat pe cruce.

AVANTAJE 13

06-17 Curtezane.indd 13 4/24/20 1:08 PM

 „IVIREA ZORILOR”
SAU MISTERUL SPIOANEI
PERFECTE
Povestea întortocheată și misterioasă a celei mai faimoase spioane-curtezane
internaţionale, Mata Hari - pe numele său real Margaretha Geertruida Zelle - începe în
1876, într-un orășel olandez, și se va încheia în pădurea Vincennes în fața unui pluton
de execuție, unde, cea care se prezenta drept „Ivirea zorilor“, dansatoare indiană, avea
să fie împușcată pentru spionaj la doar 41 de ani.

ADRIAN CÂLȚAN | FOTO: WIKIPEDIA

Î
naltă suplă şi bine făcută,
fascinantă, cu privirea magentică,
cu păr negru-albăstrui, ochi negri
şi ten măsliniu, era ușor
confundată – chiar din copilărie -
cu o țigancă sau indiancă. Aceasta se
pare că i-a dat și ideea peste ani să își
aleagă numele exotic de Mata Hari, ce
avea să devină renumele celei mai
căutate spioane, care în limba hindi
înseamnă „ivirea zorilor“. La vârsta de
14 ani Margaretha a fost trimisă, așa
cum era cerința educației feminine a
vremii, la şcoala unei mănăstiri,
urmând să devină o soție cuminte și
perfect convențională, ca toate tinerele
din clasa ei socială.
Se și căsătorește de altfel, după cinci ani
la școala mânăstirii, cu un ofițer de
carieră, de origine scoțiană, Campbell
MacLeod, care era cu 21 de ani mai în
vârstă. Viața ei părea destinată a-și
urma cursul comun, obișnuit.
Devine mama de două ori, la scurt timp
după căsătorie, în vreme ce era în
Indiile Olandeze, unde soțul ei - bețiv,
violent cartofor și afemeiat - avea
comanda unui batalion. Suferă o
traumă teribilă atunci când fiul ei moare
misterios, la doar patru ani, otrăvit
de un servitor. Revenită în Olanda,
Margaretha divorțează și, lăsându-și
fiica în grija părinților ei, pleacă la Paris
cu gândul la o nouă viață și la o carieră
spectaculoasă.
Dansatoarea care
sucește mințile
Soarta îi zâmbește și ajutată de
frumusețea ei exotică își ia o nouă
identitate: se transformă în Mata Hari,
care - suna povestea inventată de ea
- era preoteasă a cultului zeului Shiva și
fusese iniţiată în ritualurile erotice
tantrice închinate marelui zeu hindus.
Debutează ca dansatoare erotică la
unul dintre muzeele orientale din Paris,
apoi este invitată în saloanele elegante
ale marii nobilimi franceze și, succes
după succes, susține turnee cu
spectacole de o senzualitate unică în
care apărea goală în public, la Viena
și Berlin, apoi la Monte Carlo, Milano
şi Madrid. Voluptoasa dansatoare
Mata Hari cucerise Europa,
dezbrăcându-se și dezvăluind se zice,
secretele dansurilor indiene. Cucerise
mai ales partea masculină care plătea
împărătește pentru a-i obține favorurile
pe care le împărțea fără a-și impune nici
o limită și devenind amanta unor
oameni importanţi. Veniturile sau
darurile amanților ei îi permit să dețină
chiar o vilă superbă, în Franța, la
Neuillly.
Oferte de spionaj
Undeva în aceste turnee intră în atenția
servicilor secrete, fiind bănuită de
spionaj în favoarea Germaniei, astfel că,
atunci când vine la Paris împreună cu
amantul ei din acel moment, un ofițer
rus, este arestată de francezi. Mata Hari
a negat că ar fi spioană germană și s-a
oferit să spioneze pentru Franța,
plecând în Belgia ocupată pentru a
planta şase agenţi sub acoperire, apoi
fiind trimisă în Spania, sub pretextul
turneelor sale. Pe drum este din nou
reținută, fiind confundată cu spioana
germană Clara Bendix, dar este
eliberată și ajunge la Madrid unde
devine amanta atașaților militari
germani și obține informații de primă
mână. Se pare însă că, de fapt, Mata
devenise agent dublu sau chiar triplu,
sub numele de cod H-21, căci era plătită
și de germani pentru informațiile oferite
(nu de prea mare utilitate). Bănuită de
francezi, este arestată la revenirea la

14 AVANTAJE

06-17 Curtezane.indd 14 4/24/20 1:08 PM


Paris și în apartmentul ei se descoperă
un cec german de 5000 de franci și o
sticluță cu o substanță necunoscută care
se credea că este cerneală simpatico.
Este închisă la Saint Lazare, în celula nr.
12, și după două luni de anchete este
adusă în fața Curții Marțiale unde se
declară nevinovată, cecul primit de la
atașații militari din Madrid ca și cele
06-17 Curtezane.indd 15
30.000 de mărci primite de la ministrul
german de externe (care era unul dintre
amanții ei) fiind prețul pentru favorurile
sale sexuale, nimic altceva. Cu toate că
nu existau probe ale vinovăției sale,
francezii aveau nevoie de un vinovat,
așa că la procesul din 24 iulie 1917 este
condamantă la moarte. Execuția nu a
avut loc imediat și în vreme ce Mata
DOSAR SPECIAL
aștepta răspunsul la
cererea de grațiere
legendele ce-i învăluiau
viața continuau să se țeasă.
Se spune că avocatul
apărării i-ar fi oferit
alternativa de a amâna
execuția până la evadare,
rămânând însărcinată
cu el, dar frumoasa
olandeză a refuzat, Apoi,
se pare că un admirator al
Matei, Pierre de Morrisac,
ar fi plătit o sumă
exorbitantă pentru a
organiza o falsă execuție,
în care plutonul să încarce
puştile cu gloanţe oarbe,
dar uneltirea
a fost descoperită și
plutonul cumpărat
a fost schimbat cu unul
ce avea muniție
de război.
Au oprit-o cele
12 gloanțe
În ultimele sale clipe Mata
Hari a refuzat să fie legată
la ochi, a primit împăr-
tășania, și se spune că
înainte să fie împușcată și-a
desfăcut haina de blană
arătând soldaților trupul ei
gol. Povești sau realități, toate acestea
s-au sfârșit în zorii zilei de 15 octombrie
1917, când la liziera pădurii Vincennes
12 gloanțe au pus capăt vieții romantice
a misterioasei curtezane olandeze ce
avea să intre în istorie ca cea mai
frumoasă spioană a lumii. Ceea ce
poate că n-a fost niciodată.
AVANTAJE 15
4/24/20 1:08 PM
 Fiica Papei Alexandru al VI-lea este de departe cea mai controversată figură a
secolului XV italian. Victimă inocentă, criminală feroce, întruchiparea răului și a
păcatului, amantă înfocată, curtezană avidă de sânge, metresă de lux știutoare a
tuturor tainelor plăcerii carnale… Una dintre acestea, două, sau poate toate la un loc,
descriu viața scandaloasă și moartea misterioasă a „ducesei însângerate” cea
despre care nimeni nu poate spune exact cine a fost cu adevărat.
ADRIAN CÂLȚAN | FOTO: WIKIPEDIA, LEARNING HISTORY

LUCREZIA BORGIA -
„VĂDUVA UCIGAȘĂ” ȘI
INELUL CU OTRAVĂ
L
ucrezia a venit pe lume pe 18
aprilie 1480, în Subiaco, în
apropierea Romei, într-o
familie nobiliară de origine
spaniolă, ca fiică legitimă a cardinalului
Rodrigo Borgia - ce avea să devină
Papă sub numele de Alexandru al VI-lea
- şi al amantei sale, Vanozza dei
Cattanei. În afara Lucreției, viitorul
Papă, unul dintre cei mai sângeroși
urmași ai Sfântului Petru, a avut, cu
metresa sa Vanozza, alți patru copii
legitimi, apoi alți trei nelegitimi. La
vârsta de 62 de ani, când era deja
locțiitorul lui Dumnezeu, Sanctitatea Sa
a mai avut un urmaș adus pe lume de
iubita sa Giulia Farnese, de care se
îndrăgostise nebunește și care avea
doar 18 ani. Trăită în lux și de o
frumusețe desăvârșită, Lucrezia a
stârnit patimi printre nobilii italieni chiar
din copilărie, astfel că la 13 ani se
mărită cu Giovanni Sforza, cu acordul
sau la îndemnul tatălui și al fratelui ei,
Cesare Borgia. Ceremonia a fost
organizată chiar de amanta Papei și a
fost o defilare strălucitoare a tuturor
curtezanelor Romei și amanților celebri
ai acestora.

16 AVANTAJE

06-17 Curtezane.indd 16 4/24/20 1:08 PM


Crime și incest
De aici încolo viața ei devine ceea ce
chiar și contemporanii considerau a fi
absolut scandaloasă. Amanți și soți
asasinați, prinți ai bisericii otrăviți,
divorțuri, jurăminte strâmbe, petreceri
deocheate, copii din flori, incesturi, orgii
și crime, multe crime, niciodată dovedite.
Unii istorici ai sfârșitului celui de-al
XV-lea secol și începutului celui de-al
XVI-lea, spun că Lucrezia a fost o jucărie
a familiei Borgia, complet supusă tatălui
şi fratelui Cesare, care îi comandau
căsătoriile, divorțurile, crimele politice și
numai. Aceștia aduc ca argument
ipoteza că Lucrezia ar fi avut un inel
special lucrat, cu un lăcaş pentru otravă,
din care picura în cupele cardinalilor
considerați dușmani, la banchetele
organizate de Papă și de fiul acestuia,
Cesare Borgia. Apoi, alți susțin că, de
fapt, numărul mare de soți era
completat cu un incredibil număr de
amanți destinați să-i satisfacă gusturile
perverse și nimfomania de care suferea
și că desfrânarea ei arhicunoscută era
completată și de un instinct ucigaș ce ar
fi rivalizat cu al sângeroasei contese
Batory. De fapt - consideră alții -,
asasinatele ei ar fi fost destinate în cea
mai mare parte să acopere legăturile ei
incestuoase cu trei dintre frații ei:
Cesare, Giovanni, duce de Gandia şi
Gioffre Borgia dar și cu propriul tată,
Papa Alexandru al VI-lea, de la care ar fi
avut și un fiu nelegitim, ascuns cu grijă
într-o mânăstire, cu câteva luni înaintea
celei de-a doua căsătorii cu prințul de
Neapole, Alfonso de Aragon. Ceea ce
este sigur - și portretele vremii stau
mărturie -, Lucrezia, rodul iubirii dintre
Papa Alexandru al VI-lea şi amanta lui,
contesa Vannozza, era o femeie de o
frumusețe fascinantă. O femeie care
stârnea pasiuni nebune printre toți
bărbații Romei și răspundea cu patimă
acestor pasiuni, fie că veneau de la
capete încoronate, bancheri sau
cardinali, fie de la simpli muncitori,
lachei sau grăjdari.
Un divorț cumpărat
cu o zestre
Scurt timp după căsătoria cu Giovanni
Sforza, în vârstă de 26 de ani, căsnicia
Lucreziei a început să meargă tot mai
prost, mai cu seamă din cauza
06-17 Curtezane.indd 17
acuzaţiilor de incest cu tatăl și fratele ei
care se răspândeau la Roma și la care
soțul ei devenise extrem de sensibil.
Contele Sforza era un presupus spion al
Milanului la Roma şi Papa dorea să
stingă conflictul, dar când Lucreziei
încep să i se atribuie diverse fapte, ea
decide să scape de el și alege calea
divorțului. Desfacerea căsătoriei care
fusese oficiată chiar de Papă nu era
lesne în credința catolică. Pentru a oferi
un motiv temeinic, Sforza a fost „mituit”
cu întreaga zestre a Lucreziei și doar
așa a fost convins să semneze o
declarație conform căreia suferea de
impotență și deci căsătoria nu fusese
consumată.
Până când moartea
o va opri
Nici după cea de-a doua căsătorie, cea
cu prințul de Neapole, lupta pentru
favorurile Lucreziei nu se oprește, iubiții
și pretendenții la farmecele acesteia
fiind găsiți morți, unul după altul,
începând cu unul dintre amanții „en
titre” care era și tatăl primului copil al
Lucreției- care se spune că ar fi fost ucis
chiar de fratele ei, Cesare, și sfârșind cu
soțul frumoasei curtezane care și-a găsit
moartea în condiții dintre cele mai
dubioase. De altfel, chiar Lucrezia a fost
suspectată ca autoare a atâtor
asasinate care îngrozeau toată Italia,
DOSAR SPECIAL
dar nu s-a putut dovedi nimic, mai ales
că exista acolo și o uriașă influență din
partea Papei. Astfel, femeia ia decizia să
intre în mânăstire pentru o vreme.
Însă, deși retrasă în penitență, Lucreția
rămâne din nou însărcinată cu un
necunoscut care este apoi ucis, la fel de
rapid și de suspect. Pentru a păstra o
aparență de respectabilitate, se
căsătorește pentru a treia oară, cu
Alfonso d’Este, și devine ducesă de
Ferrara. Avea pe atunci 30 de ani și în
urmă două căsnicii, doi copii legitimi și
unul din flori, o mulțime de amanți și de
crime nedovedite, dar istoria nu avea să
se oprească aici. Cu Alfonso va avea
încă patru copii și va trăi cu cel puțin alți
trei amanți despre soarta cărora nu se
mai știe nimic. Viața celei mai faimoase
curtezane-criminale a lumii se va sfârși
brusc și necruțător, nouă ani mai târziu,
după o infecție generalizată cauzată de
un avort.
AVANTAJE 17
4/24/20 1:08 PM
 MADAME DE POMPADOUR,
AMANTA REGALĂ
Jeanne-Antoinette Poisson, cunoscută mai apoi ca „madame de Pompadour” a fost
exemplificarea zicalei cu așchia care nu sare departe de gard. Mama ei era o prostituată
notorie și pare-se că însăși viitoarea amantă regală era un copil nelegitim, născut din
infidelitatea acesteia. Doar că în cazul fiicei așchia a sărit mai departe. De fapt, mai sus.
Până în patul regal.
V
iitoarea marchiză de Pom-
padour a beneficiat în copilăria
și adolescența ei de cea mai
bună educație a acelor vre-
muri, ceea ce i-a fost de mare folos. A în-
vățat să cânte la clavecin și să danseze,
având în plus și talent actoricesc. Școlile
i-ar fi fost plătite chiar de prezumtivul tată
biologic, Lenormant de Tournehem, după
ce tatăl... oficial a fost condamnat la exil ca
urmare a unor fraude financiare. Pentru că
tânăra Jeanne-Antoinette devenise peri-
culos de frumoasă, la 19 ani a fost căsă-
torită în grabă cu nepotul protectorului ei,
Charles-Guillaume Lenorment d’Etiolles,
un tânăr cult, cu un viitor de om de afaceri
deja conturat. O partidă cât se poate de
bună. Cei doi tineri soți au pătruns ușor în
lumea strălucitoare a saloanelor parizie-
ne. De altfel, chiar ei au deschis unul, atră-
gând în el exponenți de seamă ai științei și
literaturii vremurilor. Voltaire, Montes-
quieu, Marivaux sau Fontenelle erau niște
obișnuiți ai salonului soților d’Etiolles. Să-i
fi atras, oare, inteligența sau frumusețea
viitoarei marchize? Cine știe...
Douăzeci de ani lângă
Ludovic al XV-lea
Fiecare epocă are ciudățeniile ei. La curtea
Franței lui Ludovic al XV-lea, de exemplu,
să fii amanta oficială a regelui era o onoa-
re la care doamnele înaltei societăți chiar
râvneau. Practic, era un titlu de noblețe să
fii una dintre ele... Pentru că era ceva nor-
mal pentru un suveran să aibă nu doar
una ci mai multe amante, pe lângă soție.
Mama tinerei doamne d’Etiolles „lucra” din
umbră la acest țel, făcând tot posibilul ca
fiica ei să fie remarcată de rege. Și într-un
18 AVANTAJE
06-17 Curtezane.indd 18
LAURA BOGACIU | FOTO: WIKIPEDIA
final a reușit. Ludovic al XV-lea, aflat în do-
liu după moartea amantei oficiale, o re-
marcă pe Jeanne în timpul unui bal mascat.
Ea costumată în zeița Diana, el în cerb, au
dansat în acea noapte și, după o lună,
Jeanne era separată legal de soț, instalată
în apartamentele de la Versailles și ridicată
la rangul de marchiză de Pompadour. În
cei 20 de ani în care i-a rămas regelui ală-
turi, marchiza de Pompadour și-a exercitat
influența asupra acestuia. În apartamentul
ei, care comunica printr-o scară secretă cu
apartamentul regal, au fost luate toate
hotărârile importante ale domniei lui Lu-
dovic al XV-lea. Nu însă și cele mai bune...
Dar pentru că Ludovic al XV-lea avea o
personalitate slabă, puterea marchizei era
absolută, fiind singura care îi știa gusturile
și obiceiurile, care știa cum să combată
crizele lui de descurajare, angoasele, ipo-
hondria. Până și miniștrii erau numiți doar
dacă erau pe placul ei. Cea mai păguboa-
să intervenție a ei a fost atunci când, cople-
șită de complimentele ministrului austriac
de externe, l-a convins pe rege să semneze
o alianță care s-a dovedit a fi nefavorabilă
Franței. Urmarea: războiul de șapte ani, cu
urmările sale dezastruoase, respectiv
pierderea provinciilor din America de Nord
în favoarea englezilor. Dar tot ea a fost cea
care l-a consiliat pe rege când a fost vorba
despre construirea palatelor Elysée şi Petit
Trianon, de crearea unei manufacturi care
să producă porțelanul franțuzesc de Sèvres
sau de înființarea Școlii Regale Militare.
Omagiu de la distanță
Madame de Pompadour a știut să își apere
poziția de favorită ca nimeni alta și a reușit
să îndepărteze din preajma suveranului
orice femeie care i-ar fi putut face concu-
rență. Când o mai tânără pretendentă la
inima regelui a încercat să-i ia locul, ea a tras
sforile pentru a fi urgent măritată cu un
aristocrat obscur și definitiv îndepărtată de
la curte. La fel de activă și de neobosită a fost
și în a țese în continuare intrigi politice, deși
Franța se afla în mod clar pe marginea
prăpastiei. Tot acest... consum de energie a
lăsat urme, fosta frumusețe adulată și dorită
de aproape toții bărbații vremurilor
îmbătrânind prematur. Bolnavă de tuber-
culoză, pentru a continua să își păstreze
influența asupra regelui, madame de
Pompadour a re-
curs la o strata-
gemă: îi furniza
amante tinere, iar
acestea erau toto-
dată informatoa-
rele ei cu privire la
ceea ce se întâmpla
la curte. Madame
de Pompadour
moare la vârsta de
43 de ani, pe 15
aprilie 1764, la
Versailles, cel mai
probabil de cancer
pulmonar. La afla-
rea veștii morții
amantei sale, Ludovic al XV-lea anulează
ceremonia la care trebuia să asiste în acea zi
și se retrage în apartamentul său. Două zile
mai târziu, când cortegiul funerar părăsea
palatul pe o ploaie torențială, ducându-i
iubita spre locul odihnei veșnice, regele
urmărește procesiunea de pe terasa
palatului, plângând. Întors în apartament,
i-ar fi spus servitorului care îl însoțea: „Iată
singurul omagiu pe care i l-am putut aduce.”
4/24/20 1:08 PM

S
tatutul de prostituată de lux i-a
permis să aleagă mai degrabă
decât să se lase aleasă. Nu avea
mai mult de 13-14 ani când a fost
remarcată şi i s-a propus să-și înceapă...
cariera. Provenea dintr-o familie nevoiașă,
mama ei fiind spălătoreasă în casa unui
instalator neamț destul de bogat. Neamțul
a fost cel care a ajutat-o cu o sumă
considerabilă de bani pe pentru a merge
la pension. Tânăra cu ambiții nemăsurate
a fost imediat de acord.
Prima femeie din Bucureşti
care a mers cu bicicleta
Obişnuia să străbată Calea Victoriei pe
bicicletă, spre uimirea trecătorilor care nu
erau obişnuiţi cu astfel de apariţii
feminine. Aşa a remarcat-o ziaristul
George Ranetti, care a început să-i facă o
curte asiduă. Avansurile lui nu și-au găsit,
însă, ecou în sufletul Miței, astfe încât
acesta a fost respins în repetate rânduri.
Cu orgoliul profund rănit, ziaristul i-a dat
porecla “Miţa Biciclista”.
Școlită la pension în străinătate, Maria
Mihăescu avea o cultură bogată și vorbea
mai multe limbi străine. Primul ei amant a
fost Regele Leopold al Belgiei. Regele
Ferdinand al României a căzut și el în
mrejele adolescentei blonde cu ochi
verzi-albaștri. La Curtea Regală, Mița
făcea subiectul cancanurilor. De altfel, de
aici i s-a tras și cea de-a doua poreclă,
“Mița Cotroceanca”, reședința regală fiind,
la acea vreme, Palatul Cotroceni.
06-17 Curtezane.indd 19
DOSAR SPECIAL
MIȚA BICICLISTA,
CURTEZANA DUPĂ
CARE AU SUSPINAT
REGII EUROPEI
Născută în 1885, în județul Prahova, Mița Biciclista, pe
numele ei real Maria Mihăescu, a fost una dintre cele
mai căutate curtezane din Bucureștiul interbelic.
Făcea parte din tagma prostituatelor de lux, alături
de “Zaraza”, “Napoleon”, “Lina Magazia“, „Lili
Gheorghiadis“, „Maria Studenta“ sau “Mimi Moft”.
OANA ANGHEL | FOTO: WIKIPEDIA
Dragostea regelui pentru frumoasa
curtezană s-a tradus prin gesturi de o
generozitate împinsă la extrem. Cel mai
scump cadou pe care aceasta l-a primit de
la rege a fost o casă impozantă, construită
în stil baroc, cu o suprafață de 2000 mp
utili, care cuprindea două etaje, zece
camere, opt băi și două balcoane. Imobilul
este situat lângă Piața Amzei, pe strada
Christian Tell, nr. 9-11.
Calitatea serviciilor prestate, frumusețea
aparte, imaginea pe care-o afișa și care
ieșea din orice tipar au propulsat-o rapid
în lumea curtezanelor de lux. De aici și
până la a deveni una dintre cele mai
bogate prostituate ale perioadei
interbelice nu a mai fost decât un pas. Pe
lângă faptul că deţinea un imobil luxos în Minovici. Dar asta nu s-a întâmplat. Ajunsă
Capitală, Mița avea trăsură, o maşină la jumătatea vieții, Mița se vede nevoită să
coupe şi servitori, se răsfăţa la cele mai accepte o căsătorie de compromis. Astfel,
scumpe saloane de pe Calea Victoriei şi pe la mijlocul anilor ’40, devine soția
lua masa numai la Athenee Palace. generalului Alexandru Dimitrescu, un om
bogat care-i putea întreține capriciile cu
Cerută în căsătorie de care era obișnuită. Pe seama căsniciei ei
Regele Manuel al Portugaliei au circulat multe legende. S-a spus că
atunci când generalul a rămas fără bani,
În pofida succesului de necontestat de care Miţa l-ar fi îmbrăcat în haine ponosite şi
s-a bucurat în rândul bărbaților, Mița l-ar fi trimis la cerşit.
Biciclista nu și-a găsit împlinirea în La bătrâneţe, fosta curtezană s-a văzut
dragoste. Au curtat-o și s-au bucurat de obligată să închirieze mare parte dintre
nurii ei Octavian Goga, Nicolae Grigorescu camerele din casa dăruită de Regele
și Take Ionescu, însă ea a iubit cu toată Ferdinand, iar ea s-a retras a mansardă.
ființa un singur bărbat: pe medicul legist De altfel, chiriile rămăseseră singura ei
Nicolae Minovici. De aceea a refuzat multe sursă de venit. După naţionalizarea
cereri în căsătorie, printre care și pe cea a imobilului, în timpul regimului comunist, a
Regelui Manuel al Portugaliei. În sufletul rămas şi fără aceasta. A murit săracă, în
ei, își dorea ca, într-o zi, să devină soția lui 1968, la 83 de ani, în casa dăruită de rege.
AVANTAJE 19
4/24/20 1:08 PM
 DOSAR SPECIAL

Iubiri celebre
de altădată

Ne inspiră, ne încântă și ne tulbură. Sunt iubirile care lasă amprente și care

nu pot fi ascunse. Așa după cum nu pot fi simulate. Ele rămân, transformă
sufletul și dau putere, echilibru și sens. Poveștile de iubire sunt dincolo de
timp sau istorie, de tristeți ori bucurii – locurile acelea unde sufletele noastre
își mulțumesc unul altuia. Toate poveștile noastre contează fiindcă poveștile
de iubire suntem chiar noi.
CĂTĂLINA CHIRICHEȘ, ADRIAN CÎLȚAN, MIHAELA SEREA | FOTO: SHUTTERSTOCK

20 AVANTAJE

19 DOSAR iubiri.indd 20 4/24/20 1:11 PM

18 PR ceva copy.indd 3 4/22/20 3:51 PM
 REGELE MIHAI
şi REGINA ANA,
istoria unei iubiri discrete
După o serie de iubiri tumultuoase în rândul membrilor familiei regale,
povestea de dragoste dintre Regele Mihai şi Regina Ana pare o pagină de
firesc – deşi lucrurile nu au fost, nici în acest caz, simple. Iată câteva
episoade din viaţa celui mai longeviv cuplu din istoria regalităţii româneşti.
CĂTĂLINA CHIRICHEȘ | FOTO: PAGINA DE FACEBOOK A FAMILIEI REGALE A ROMÂNIEI

Î
n unele cazuri, poveştile de
iubire pornesc dintr-un punct
zero, între două persoane care
nu au avut până atunci nicio
legătură una cu cealaltă.
Alteori, pe cei doi îi leagă ani de
prietenie care se transformă, discret,
în iubire, şi mai există şi situaţii în
care drumurile le sunt încrucişate
cu mult timp înainte ca ei să se
cunoască. În cazul Regelui Mihai şi al
Reginei Ana, contextul care i-a apro-
piat cu câţiva ani înainte ca aceştia să
se întâlnească a fost legat de cel de-al
Doilea Război Mondial, în care prin-
cipesa Ana de Bourbon-Parma se
înrolase în armata franceză, ajungând Un salut ca în armată milităreşte, în poziţie de drepţi
la gradul de locotenent. Printre repor- Derulând circa cinci ani după acest şi lovind din călcâie, gest de care,
tajele filmate pe front pe care Regele moment, anul 1947 îi surprindea peste ani, avea să îşi amintească
Mihai obişnuia să le primească la pe protagonişti în Anglia, la Londra, amuzată. Spunea într-un interviu
palat, s-a regăsit şi cel în care se des- unde un eveniment grandios avea să din cadrul emisiunii „Profesioniştii”,
coperise, în Maroc, mormântul fratelui strângă laolaltă cele mai importante de la TVR: „M-am simţit atât de
cel mare al mamei sale, Regina Elena; familii regale europene: nunta prin- umilită de mine însămi, încât mi-am
însă regele fusese atras şi de altceva: ţesei Elisabeta, viitoarea Regină cerut scuze şi am ieşit imediat, ca să
văzuse un chip pe care dorea să-l Elisabeta a II-a, cu locotenentul Filip merg la verişoarele mele, care erau
păstreze în fotografii. „De fapt, eu Mountbatten, devenit ulterior Prinţul la un alt etaj”. În timp ce principesa
sunt cea care a descoperit mormântul, Filip, duce de Edinburgh. Într-una se retrăgea stânjenită, Regele Mihai
într-un mausoleu din Rabat. În acel dintre camerele Hotelului Claridge’s, avea să îşi descopere marea iubire.
reportaj, apăream şi eu, în câteva cu ocazia unui dineu oferit la Amba-
imagini”, avea să povestească, la ani sada Luxemburgului de la Londra, Prima cerere, refuzată
distanţă, Regina Ana. „Regele i-a principesa Ana şi-a zărit mama Cele câteva zile petrecute alături de
cerut operatorului de la palat să alături de două verişoare de-ale principesă şi de fraţii acesteia („Am
decupeze fotogramele cu chipul meu sale şi de un tânăr în uniformă. mers la cinema împreună, pentru că
şi să le transforme în fotografii, fără Întrucât nu ieşise de mult din armată, regele nu ştia cum se stă la coadă la
să ştie prea bine cine sunt.” principesa Ana i-a salutat, din reflex, un cinematograf, cum se plăteşte. (...)

22 AVANTAJE

20-26 Iubiri.indd 22 4/24/20 1:12 PM


L-am învăţat cum se trăieşte simplu,
nu ca într-un palat”, spunea Regina
Ana) l-au determinat pe Mihai, care
se îndrăgostise la prima vedere, să
o ceară în căsătorie. Cererea a fost
însă refuzată. Cel pe care, peste mulţi
ani, avea să îl descrie drept fantastic,
i se păruse la început, Reginei Ana,
prea blajin şi nehotărât.
A doua încercare
Însă, cum mai toate poveştile de
iubire sunt supuse încercărilor de tot
felul, la câteva săptămâni de la prima
cerere, în decembrie 1947, pe drumul
de întoarcere către Bucureşti, regele
a făcut o escală în Elveţia, unde se
afla şi principesa Ana. Invitaţia
de a i se alătura la o plimbare cu
automobilul în jurul lacului Geneva
i-a oferit ocazia acesteia să
descopere o altă latură a tânărului:
pasionat de maşini, sigur pe el, hotă-
rât să-i cucerească inima. În acest
cadru informal, cei doi au avut ocazia
să afle mai multe lucruri unul despre
celălalt şi, nu întâmplător, Regina Ana
avea să declare: „Toată viaţa noastră
asta am făcut. Umăr la umăr, ne-am
ajutat şi am fost complici, fără să
ne uităm unul la altul, ci privind
amândoi, ca o singură fiinţă, drumul
şerpuitor din faţa noastră”, exact aşa
cum o făcuseră în acea primă
plimbare în doi.
„Întotdeauna oferă
dragoste, dacă poţi...”
... spunea regina Ana, un spirit liber
şi tenace, care a preferat firescul,
naturaleţea, modestia şi iubirea în
20-26 Iubiri.indd 23
toate aspectele vieţii − de la iubirea
pentru cei dragi la plăcerea de a se
dedica familiei şi de a-şi câştiga traiul
într-o perioadă în care rangul nobiliar
îşi pierduse valoarea. Contextul politic
i-a făcut pe cei doi să-şi testeze
iubirea încă de la început. În ţară,
guvernul nu şi-a dat acordul pentru
un astfel de mariaj, a urmat episodul
abdicării Regelui şi exilul, apoi a
apărut o nouă opoziţie, a Bisericii
Catolice, care a excomunicat-o pe
viitoarea Regină Ana. Chiar şi aşa,
cei doi nu au renunţat. S-au căsătorit
în exil, în Grecia, în cadrul unei
ceremonii ortodoxe la care părinţii
şi fraţii reginei nu au avut voie să
participe. Şi tot în numele iubirii,
au ales să-şi trăiască destinul discret
şi nobil, mulţi ani departe de ţara în
care, în cele din urmă, au fost
amândoi înmormântaţi.
Legături regale controversate
Dacă povestea de dragoste dintre Regele
Mihai și Regina Ana a avut un parcurs şi un
final demne de „şi-au trăit fericiţi pân’ la
adânci bătrâneţi”, nu acelaşi lucru se poate
spune despre celelalte cupluri faimoase ale
Casei Regale. Carol I şi-a întâlnit viitoarea
soţie în Germania şi, după o oră de discuţii,
a cerut-o în căsătorie pe Elisabeta,
principesă de Wierd. Firile diferite au făcut
ca acest mariaj să se transforme într-unul
de aparenţă, mai ales după moartea
singurei lor fiice, principesa Maria.
Căsătoria dintre Regele Ferdinand şi
viitoarea regină Maria a avut ca punct de
pornire interesele dinastice, fapt care şi-a
pus de-a lungul vieţii amprenta asupra
DOSAR SPECIAL
Cele cinci fete
„Nu suntem o familie care se plânge,
ar fi mult prea simplu”, declara
Regina Ana, o personalitate discretă,
care rar accepta să acorde interviuri.
„Dacă te dăruieşti din plin făcând
aceste lucruri – crescând copii,
grădinărit etc. –, atunci le faci cu
plăcere pe toate”, avea să spună
cea care a dat naştere celor cinci fete:
ASR Principesa Moştenitoare a
României, Margareta, ASR Principesa
Elena a Greciei, Irina Walker, ASR
Principesa Sofia şi ASR Principesa
Maria. Întrebată ce înseamnă sângele
albastru, Regina Ana răspundea, în
acelaşi manieră firească, sinceră,
lipsită de clişee, care i-a caracterizat
întreaga viaţă alături de Regele
Mihai: „Mereu m-am întrebat asta
şi, mulţumesc lui Dumnezeu, dacă
te tai, sângele e tot roşu.”
vieţii de cuplu. „Noi suntem naturi complet
diferite, nu putem înţelege anumite lucruri
pentru că mintea noastră lucrează complet
altfel. În tinereţea noastră ne făceam unul
pe altul să suferim, eram ca doi cai rău
împerecheaţi, deşi erau întotdeauna
probleme asupra cărora cădeam de
acord”, scria Regina Maria în „Însemnări
zilnice”. Şi, nu în cele din urmă,
tumultuoasele legături pe care le-a avut
Carol al II-lea, trei dintre acestea stârnind
controverse uriaşe: cea cu Zizi Lambrino,
căsătoria cu mama Regelui Mihai, Regina
mamă Elena, şi faimoasa, tumultuoasa,
criticata şi longeviva relaţie cu „duduia”,
devenită în final şi soţie, Elena Lupescu.
AVANTAJE 23
4/24/20 1:12 PM
 Iubirea
CARE ERA SĂ SCRIE ISTORIA ROMÂNIEI
Ferdinand și Elena Văcărescu
Principele Ferdinand, pe numele său
întreg Ferdinand Victor Albert Meinard, a
trăit una dintre cele mai devoratoare
povești de iubire dintr-o familie cu sânge
albastru. O poveste în care viitorul rege a
fost la un pas de a repeta gestul regelui
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit, care a
renunțat la tron pentru a-și urma iubirea
pentru americanca Wallis Simpson.

ADRIAN CÎLȚAN

D
esemnat ca principe
moștenitor al Coroanei
României și venit în țară la
vârsta de 23 de ani,
Ferdinand, nepotul Regelui
Carol I, se îndrăgostește nebunește de
domnișoara de onoare preferată a
Reginei Elisabeta, Elena Văcărescu.
Elena, cea care urma să fie numită
„poeta neliniştii divine”, nu era o femeie
extraordinar de frumoasă, avea însă o
sensibilitate și o charismă aparte, la
care se adăuga o educație strălucită:
urmase cursurile Universităţii de la
Sorbona, fiind eleva unor mari nume ale
culturii franceze, printre care Sully
Prudhomme sau Leconte de Lisle, și, de
altfel, după mulți ani de la sfârșitul
istoriei de iubire regală, Elena Văcărescu
avea să fie prima femeie primită în
Academie.
Din păcate însă, Constituția României îi
interzicea viitorului monarh să se
căsătorească cu o româncă, impunând
alianța doar cu o principesă străină de
neam regal, dar Elena şi Ferdinand s-au
iubit enorm din prima clipă în care s-au
cunoscut și au decis să rămână
împreună, împotriva tuturor,
împărtășindu-și dragostea.
În 1890, după o lungă perioadă
petrecută pe lângă Familia Regală,
Elena Văcărescu şi prinţul Ferdinand se
hotărăsc să se logodească în secret,
fiind sprijiniţi de Regina Elisabeta, care a
şi obţinut consimţământul suveranului
pentru acest pas. A urmat o perioadă în
care cei doi au trăit o iubire înflăcărată
şi pătimaşă, trecută însă sub tăcere,
departe de ochii lumii. Ferdinand era
decis să se căsătorească cu Elena, chiar
și împotriva Statutului Casei Regale și
sfidând opoziția Consiliului de Miniştri şi
a clasei politice românești, dar Regele
Carol I i-a cerut fără echivoc să aleagă
între Elena Văcărescu şi tron. Distrus de
alternativa de a renunța la iubirea vieții
sale, principele s-a autoexilat din Casa
Regală și a amenințat că se va sinucide,
în ciuda lacrimilor Reginei Elisabeta.
În cele din urmă, apelul făcut de Carol la
rațiunea de stat și la datoria regală față
de Coroană și de țară a învins
sentimentele lui Ferdinand, iar
principele a acceptat să se despartă de
Elena, deși a considerat acesta un
sacrificiu cumplit și nu i-a iertat
niciodată Regelui gestul. După o discuție
decisivă cu Carol I, Elena Văcărescu
primeşte o sumă mare de bani, cu
condiţia să plece în exil în străinătate și
să nu se mai întoarcă vreodată în
România.
Cea care ar fi urmat să devină regină a
României se stabileşte definitiv la Paris
și rămâne pentru tot restul vieții în
lumea artistică a Oraşului Luminilor, dar
credincioasă jurământului făcut la
logodna cu Ferdinand: „… nici un alt
bărbat nu se va apropia de mine atât
timp cât voi trăi. Şi nimeni nu mă va
putea dezlega de acest jurământ”, Elena
Văcărescu nu se va căsători niciodată.
Cât despre Ferdinand, ajuns monarh
după moartea lui Carol I, el a avut-o ca
amantă pe celebra Maria Mihăescu,
cunoscută în București drept „Miţa
Biciclista”, căreia i-a și dăruit casa în
care aceasta va locui și care există și
astăzi, deși puțini cunosc acest lucru, în
vecinătatea Bisericii Amzei din Capitală.

24 AVANTAJE

20-26 Iubiri.indd 24 4/24/20 1:12 PM

 DOSAR SPECIAL

O DRAGOSTE
DINCOLO DE MOARTE
Irinel Liciu şi Augustin Doinaş
Poate cea mai frumoasă și mai tragică
poveste de iubire din cultura română a
pornit cu o poezie scrisă pe un măr și a
sfârșit după aproape jumătate de
secol, cu un gest zguduitor care va
stupefia o lume întreagă. Între aceste
clipe au stat: poeme, balet, faimă,
închisoare, comunism, trădări, iertări,
onoruri, cancer, moarte, sinucidere…

ADRIAN CÎLȚAN

P
oetul Ştefan Augustin Doinaş,
pe numele adevărat Ştefan
Popa, şi balerina Irinel Liciu, al
cărei nume era, de fapt, Silvia
Lia Voicu, s-au cunoscut în casa
unor prieteni, la Bucureşti, iar dragostea
lor a început ca o străfulgerare a cărei
intensitate i-a cuprins brusc și definitiv.
Doinaș era pe atunci doar un poet-ziarist
la o revistă literară, în vreme ce Irinel era o
stea a Capitalei: prim-solista baletului
Operei Române, prietenă cu fiicele lui
Gheorghiu-Dej, Tanţi şi Lica Gheorghiu, și
se pare că îi făceau curte chiar Maurer și
Emil Bodnăraș, corifeii comunismului nou
instalat în România. Poetul fără nume a
fost vrăjit de balerina-vedetă şi, la acea
primă întâlnire, i-a scris un poem pe un
măr pe care l-a tăiat apoi în două, ca un
simbol al jumătății unei iubiri ce se voia
întreagă. Gestul a cucerit-o pe Irinel și așa
a început o poveste de dragoste pe care
nici moartea nu a despărţit-o. La începutul
lui 1957, dragostea celor doi părea să
sufere o lovitură cumplită: Doinaş a fost
arestat și condamnat la doi ani de
închisoare politică, dar Irinel, îndrăgostită
nebunește de el, s-a folosit de prietenia cu
fiicele lui Dej pentru a-i obține eliberarea.
Reușește, și un an mai târziu cei doi se și
căsătoresc. La jumătatea anilor ’60, când
partenerul ei de scenă, celebrul balerin
Gabriel Popescu, a fost închis pentru că
era homosexual, Irinel a părăsit Opera și
s-a retras complet fără să mai aibă
vreodată legătură cu baletul. În timp,
Doinaş – scăpat de interdicția de a publica
a cenzurii comuniste – urca pe lauri către
marea literatură: volume de poezie,
premiul Uniunii Scriitorilor, premiul Goethe
pentru traducerea lui „Faust”, premii
literare şi distincţii, apoi, după ’89, primirea
în Academie, propunerea pentru Nobel,
conducerea revistei Secolul 20… Dar apar
și semnele unei suferințe cumplite care îl
duce inexorabil către moarte, spre
disperarea soției sale. Când şi-a dat
seama că Doinaş va muri, Irinel a știut că îl
va urma și ea, povestesc prietenii lor, căci
spunea întotdeauna că dragostea lor este
atât de profundă încât nu ar lăsa-o să
supraviețuiască pierderii. Și așa a fost.
Doinaş a murit, în seara lui 25 mai 2002, la
Spitalul Fundeni, când inima i-a cedat în
timpul operației de cancer condusă de
profesorul Irinel Popescu. Avea 80 de ani.
Irinel s-a prăbușit psihic la vederea omului
care i-a fost dragostea vieții, trecut în
neființă. S-a întors de la spital și și-a luat
viața. S-a îmbrăcat elegant, a scris pe una
din filele neterminate, lăsate de poet, un
cutremurător mesaj de adio: „Domnul şi
Dumnezeul meu, iartă-mă! O prea mare
iubire ucide”, apoi a luat un pumn de
medicamente și s-a așezat în pat,
așteptându-și moartea. Avea 74 de ani. Cei
doi au fost decoraţi post-mortem – Doinaș,
cu Ordinul Naţional pentru Merit în Grad
de Mare Cruce, și Irinel, cu Ordinul
Naţional Serviciul Credincioşilor –, iar pe
ultimul drum au fost purtați de soldații
Regimentului 30 Gardă şi Protocol.
Împreună, la fel ca în viață. Precum
împreună au fost coborâți și în mormântul
de la Bellu, căci după zgduitoarea poveste
de dragoste și moarte împărtășită de ei,
pentru prima dată în istorie, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române a făcut o
excepție canonică și a dat dezlegare ca
Irinel Liciu să fie înmormântată creştineşte,
în pământ sfințit, chiar dacă s-a sinucis.

AVANTAJE 25

20-26 Iubiri.indd 25 4/24/20 1:12 PM

 Trei iubiri
DIN LUMEA LITERARĂ
Mai demult, când cercurile literare erau mai restrânse și cei care le
frecventau se cunoșteau cu toții între ei, se întâmpla să se înfiripe idile
discrete sau furtunoase povești de dragoste, unele neștiute de nimeni,
altele, rămase celebre.
Mihai Eminescu
și Veronica Micle
Neîmplinire de dragul neîmplinirii
A
veau aceeași vârstă. El,
deja recunoscut drept cel
mai strălucit poet pe
care-l dăduse neamul
românesc. Ea, captivă
într-o căsnicie de nevoie, cu un bărbat
26 AVANTAJE
20-26 Iubiri.indd 26
MIHAELA SEREA | FOTO: WIKIPEDIA
ilustru, dar cu 30 de ani mai în vârstă.
El, mereu tulburat și instabil în mintea
și în sufletul lui. Ea, cu adolescența
furată de căsătoria foarte timpurie, la
numai 14 ani, mamă de la vârsta de
16 ani și cu aspirații literare lipsite de
suportul vreunei autentice valori.
După spusele lui Barbu Delavrancea,
poezia ei este o palidă imitație a liricii
lui Eminescu, iar autoarea, „un poet
mic, neînsemnat, fără temperament,
fără originalitate, fără chemare de a
spune ceva pe lume”.
S-au întâlnit pentru prima dată la
Viena și au plăsmuit împreună o
poveste de dragoste, mai întâi
platonică. „D-ta erai o idee în capul
meu și te iubeam cum iubește cineva
un tablou”, îi scrie mai târziu
Eminescu Veronicăi.
Până în ce punct a rămas platonică ne
spun scrierile găsite și analizate mai
târziu de Perpessicius. „Ziua de 16
Fevr. 1876 a fost cea mai fericită a
vieții mele. Eu am ținut pe Veronica în
brațe, strângând-o la piept, am
sărutat-o. Ea-mi dărui flori albastre
pe care le voi ține toată viața mea.”
Este o notă scrisă de Eminescu pe
spatele unui alt text. Iar o scrisoare
din 30 august 1876 se încheie astfel:
„De aceea sărut mâinile fără mănuși,
ochii fără ochelari, fruntea fără
pălărie și picioarele fără ciorapi și te
rog să nu mă uiți, mai cu seamă când
dormi.” Colțul pe care este scris anul a
4/24/20 1:12 PM

fost rupt ulterior, probabil de
destinatara scrisorii, care a scris pe
spate o dată mai convenabilă: 1879.
De ce era mai convenabil așa? Pentru
că la data de 6 august 1879 murise
profesorul Ștefan Micle, soțul
Veronicăi. I s-a părut mai onorabil să
fi încălcat prima lună de doliu decât
să-și fi înșelat soțul încă în viață.
S-au despărțit și s-au împăcat de
câteva ori, erau să se logodească, dar
nu s-au logodit, iar drama le-a însoțit
permanent povestea de dragoste.
Erau amândoi liberi, de ce nu puteau
să fie, pur și simplu, împreună? Ea îi
reproșa scrisorile rare și laconice,
precum și faptul că nu se ostenea
George Topârceanu
și Otilia Cazimir
O dragoste sfârșită prea devreme
N
ăscut în 1886, la București,
din părinți modești – o
țesătoare și un cojocar –,
Topârceanu s-a dovedit
strălucit la carte. Firea sa
boemă, însă, l-a împiedicat să-și păstreze
slujbele de după absolvirea școlii, așa cum
l-a oprit să continue Facultatea de Drept la
care se înscrisese și să-și susțină licența la
Litere și Filosofie, unde se transferase mai
târziu. Talentul literar remarcabil i-a atras
atenția lui Garabet Ibrăileanu, redactorul-
șef de la „Viața Românească” din Iași,
unde a debutat în 1909. După doi ani de
20-26 Iubiri.indd 27
prea des să călătorească între Iași și
București ca s-o întâlnească. El invoca
lipsa de mijloace materiale pentru a
întemeia o familie, apoi tăcea o
vreme. Ea îi reproșa că i-a târât
numele în noroi și mergea mai
departe, acuzându-l, chiar, pe
Maiorescu că ar fi complice. În casa
lui Maiorescu, la masa de Crăciun din
1881, Eminescu îl bruschează fizic pe
Caragiale, cu care Veronica avusese,
între timp, o aventură.
Din 1883, se așterne liniștea peste
povestea lor de iubire. Eminescu, grav
bolnav, este spitalizat cu diagnosticul
„psihoză maniaco-depresivă”. În anii
care au urmat, s-au alternat perioade
corespondență (un precursor al prieteniei
de astăzi de pe Facebook), Ibrăileanu îl
cheamă pe Topârceanu la Iași, ca
subsecretar de redacție. În 1912 se
căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga,
cu care a avut un fiu, Gheorghe, dar
căsnicia se destramă.
Născută în 1894, Alexandrina Gavrilescu
primește numele literar Otilia Cazimir de la
Mihail Sadoveanu și Garabet Ibrăileanu, la
debutul său în „Viața Românească”. Poeta
și-a urât pseudonimul pentru că, spune ea:
„Cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în
viață, fetița cu care am stat în bancă în
DOSAR SPECIAL
bune cu perioade rele, spitalizări cu
externări, perioade active cu perioade
de pierdere în negurile alienării. Pe 15
iunie moare într-o casă de sănătate
de pe strada Plantelor din București.
Sicriul este depus în Biserica Sfântul
Gheorghe, apoi poetul este condus la
locul de veci din Cimitirul Șerban
Vodă sau Bellu.
Zdrobită de sfârșitul dramatic,
prematur al poetului, Veronica Micle
se retrage la Mănăstirea Văratec,
unde moare în același an, pe 3
august. A fost înmormântată la
mănăstire, în pământ sfințit, deși
otrăvirea cu arsenic duce cu gândul la
sinucidere.
clasa primară, era proastă, grasă și
buboasă”. O exprimare foarte elegantă și
empatică, nimic de zis! Dar, spre
deosebire de obscura poetă Veronica
Micle, Otilia Cazimir a fost prolifică și
foarte talentată ca poetă, ca
traducătoare și ca jurnalistă, autoare de
articole mai ales pe teme feministe.
Cu siguranță, cei doi s-au întâlnit în
cercurile literare ale Iașiului, dar
adevărata apropiere trebuie să se fi
produs în casa lui Mihail Sadoveanu,
unde erau deseori invitați. Topârceanu
era, printre alții, un partener de
vânătoare al lui Sadoveanu, dar acesta,
ca să-și păstreze supremația patriarhului
și a marelui și unicului scriitor, se referă
la Topârceanu numindu-l discret și
anonim „prietenul meu, poetul”. Din
confesiunile Profirei Sadoveanu, rezultă
că toți invitații, precum și copiii mai mari
ai scriitorului, cei cărora li se îngăduia
prezența alături de adulți, orbitau ca
niște mici sateliți în jurul amfitrionului
care îi tolera și îi zeflemisea în egală
măsură pe toți. Idila dintre Topârceanu și
Otilia Cazimir se desfășura cu multă
discreție, aproape și-o ascundeau și lor
înșile. Iar dacă Topârceanu își mai
permitea o glumă de-a lui, rafinată și
savuroasă, Otilia se străduia adesea să
treacă neobservată de „Ceahlăul
literaturii române”, timorată de simplul
fapt că era femeie. Deși, povestea Profira
Sadoveanu, ea era o femeie care știa ce
vrea, în timp ce Topârceanu era cuminte
și supus, părând că se lasă mai degrabă
purtat decât să aibă un rol activ în
AVANTAJE 27
4/24/20 1:13 PM
 această relație. Despre dragostea lor am
fi aflat mai multe dacă, la moartea
acestuia, în 1937, rudele lui nu s-ar fi repezit
precum corbii să apuce tot ce era de
apucat, inclusiv scrisorile pe care le
schimbaseră cei doi de-a lungul anilor. Tot
ceea ce știm este că au locuit împreună
Camil Petrescu
și Cella Serghi
Când Ea este prea mult pentru El
N
ici Camil Petrescu nu s-a
născut și n-a copilărit în
condiții foarte favorabile.
Născut în 1894 și rămas orfan
de ambii părinți, prin grija
unui subcomisar de poliție i s-a găsit un
loc într-o familie adoptivă, la o doică din
mahalaua Moșilor. Inteligent și ambițios,
copilul a avut rezultate excelente la școală,
s-a descurcat să obțină mereu burse de
merit, a absolvit magna cum laudae
Facultatea de Litere și Filosofie, urmând
ca, peste ani, în 1948, să devină membru
plin al Academiei. Hiatusul dintre condiția
socială de pornire și capacitatea
intelectuală excepțională a constituit
mereu o sursă de angoasă existențială la
care s-a adăugat surzenia cu care s-a ales
în Primul Război Mondial și înălțimea
nesatisfăcătoare pentru un bărbat.
După mărturisirile din Jurnalul lui Mihail
Sebastian, Camil Petrescu avea carențe
mari în relaționarea cu oamenii, dar mai
ales cu femeile. Complexat și ostil cum era,
vedea femeia în două ipostaze extreme: fie
28 AVANTAJE
20-26 Iubiri.indd 28
într-o casă din Iași ce aparținea familiei lui
Demostene Botez, casa în care Topârceanu
a și murit, în urma unui cancer hepatic, la
vârsta de 51 de ani. Din unica scrisoare
care s-a păstrat, adresată de Otilia Cazimir
unei prietene comune, după moartea
poetului, aflăm cu de-amănuntul ce lucruri
îl iubea pe el și numai pe el toată viața – și
atunci era o zeiță –, fie era o femeie
normală, pământeană, și față de aceasta
se dezvăluia viziunea misogină,
dezgustată a lui Camil Petrescu.
„Solidaritatea femeii cu mine e ca zborul a
două suflete în nesfârşitul lumii.” Pe de altă
parte, „Femeile care au însemnat destinul
unui om, cele adevărate, care sunt foarte
puţine (căci restul sunt femele), îşi încep
misterul după ce s-au răsturnat în patul
bărbatului”. Și dacă expresia aceasta nu
ne place, găsim tot la el alta: „S-au dat,
desfăcând picoarele ca nişte bacante...”.
De acest om se îndrăgostește pe viață
Cella Serghi, tânără și frumoasă studentă
la Drept, scriitoare aspirantă,
constănțeancă de origine, născută în 1907,
iremediabil amorezată de mare. S-au
întâlnit prima dată în 1927, la Ștrandul
Kiseleff. Dar s-a îndrăgostit de el un an mai
târziu, când era deja căsătorită, și s-au
reîntâlnit întâmplător, în același loc. I-l
prezintă scriitorului pe soțul ei, inginerul
Alfino Seni. Scriitorul îi cere inginerului
au luat rudele și ce a mai reușit ea să
salveze ca suvenir pentru ea și pentru fiul
poetului, Gheorghe, cu care se pare că a
fost în relații calde. 30 de ani i-a supravie-
țuit Otilia Cazimir lui Topârceanu, ani în
care și-a continuat cu succes cariera litera-
ră, dar și doliul după singura ei dragoste.
niște amănunte tehnice pentru unul dintre
romanele sale. „Ne întâlneam la curse, la
teatru, (...) la cinematograf, şi chiar la noi
acasă, unde accepta să joace nesfârşite
partide de table cu soţul meu, ca să fie
aproape de mine. Dar mie nu-mi ajungea.
Aş fi vrut ca acest bărbat (...) să închidă
deodată cutia de table cu un zgomot care
să dărâme zidurile şi să-i spună: «Aşa nu
se mai poate! Vreau să fie a mea, nevasta
mea!» Dacă nu e în stare de un gest
definitiv, hotărât, înseamnă că nu mă
iubeşte! Şi totuşi de câte ori rămâneam
singuri o clipă, se apropia de mine şi cu o
tandreţe intensă, răscolitoare, îmi şoptea:
«Moft!»”. Camil Petrescu îi dăduse această
poreclă, se pare.
Nici după ce ea a divorțat, nici după ce
cariera ei literară a început să crească, sub
oblăduirea lui, precum și a lui Rebreanu și
a lui Mihail Sebastian, Camil Petrescu nu
se hotărăște să facă un pas decisiv către o
relație cu Cella Serghi. Se mulțumea să se
lase adorat, savura apropierea persona-
lității ei pline de farmec și strălucire, dar nu
se putea da în mâinile ei. Enigmă căreia
Mihail Sebastian, prieten apropiat și fin
cunoscător de suflete omenești, îi găsește
această explicație: „Pentru un scriitor nimic
nu-i mai periculos decât să te însori cu o
femeie inteligentă.” Soția perfectă pentru
un creator ar fi fost, după părerea lui
Sebastian, supusă, docilă, discretă, tăcută,
retrasă, gospodină, care să fie alături de
soțul ei și care să nu-l întrerupă în timp ce
creează – pe scurt, una care să trăiască
umilă în umbra lui –, profil cu care Cella nu
se identifica absolut deloc.
Camil Petrescu s-a însurat, totuși, la vârsta
de 53 de ani, cu actrița Eugenia Marian. A
avut doi fii: primul s-a născut la două luni
după căsătorie, iar al doilea, după încă trei
ani. Căsătoria s-a răcit complet în câțiva
ani, iar scriitorul a încetat din viață în 1957,
la vârsta de 63 de ani.
Cella Serghi a mai trăit vreme de 35 de ani,
timp în care obsesia ei pentru Camil
Petrescu nu părea să fi slăbit cu nimic în
intensitate.
4/24/20 1:13 PM
 DOSAR SPECIAL
Mari
voci ale
muzicii
lăutărești

Marii lăutari au fost mereu parte din identitatea românească și

puțini au reușit să egaleze vocea, expresivitatea, dăruirea lor. Iar
muzica lor „muzică de mahala” născută dintr-un amestec
oriental cu sonorități psaltice și transformată în artă - a atins
mereu corzile sensibile din lăuntrul nostru. De la Vasile Barbu
Cobzarul, artistul care l-a îngenuncheat pe Franz Liszt, la
Zavaidoc, la Fărâmiță, sau la Romica Puceanu, lăutarii au fost și
au rămas copiii geniali ai unui neam liber și pe nedrept blamat.
ADRIAN CÎLȚAN, LAURA BOGACIU, RUXANDRA HĂBEANU | FOTO: SHUTTERSTOCK

AVANTAJE 29

27 DOSAR lautari.indd 35 4/24/20 1:15 PM

 Maria Tănase,
POVESTEA UNUI FENOMEN MUZICAL
Fără urmă de îndoială, Maria Tănase este unul dintre personajele nemuritoare ale
muzicii românești. Datorită interpretării sale unice, Nicolae Iorga și Constantin Brâncuși o
alintau „pasăre măiastră” sau „privighetoare”. O prețuiau în aceeași măsură marii
intelectuali, dar și oamenii simpli.
RUXANDRA HĂBEANU | FOTO: WIKIPEDIA

Î
n perioada interbelică, în capitala
României, toată crema societății
venea să asiste la spectacolele
Mariei. Oamenii se regăseau în
cântecul și vocea ei pătrunzătoare
pentru că exprima glasul pământului
natal, sufletul și duioșia locului de care
erau legați, deși se îndepărtaseră de el.
Cântecele Mariei răscoleau inimi.
Interpretarea ei era profundă, tulbura
nostalgiile, năștea doruri și pasiuni.
În București, pe strada Livada cu duzi, la
poalele dealului Văcărești, se naște în
1913 Maria Tănase, artistă care
debutează cântând vechi melodii la
serbările din cartier. Acestei fete cu
origini modeste, din mahalaua
Cărămidarilor, i-a fost scris în destin să
vrăjească și să încânte inimile tuturor
românilor cu vocea ei unică.
„M-am născut în București, în vechea
mahala a Cărămidarilor. Mahalaua în
care cresc legume, pomi fructiferi și flori.
Cu o mulțime de pomi în floare, cu femei
guralive și neveste simple de muncitori,
cu copii gălăgioși și năzdrăvani care
umpleau maidanele și grădinile. Acolo,
în mahalaua grădinarilor, am copilărit.
Am plâns, am râs și tot acolo am
cântat...”, își amintea cu duioșie Maria,
mai târziu, de locul unde s-a născut și a
crescut.
Ion Tănase, tatăl artistei, era un oltean
gospodar și ambițios. Descoperindu-i
talentul, a încurajat-o să-și
îmbunătățească abilitățile artistice.
Acesta, la rândul său, cânta și îi plăcea
să meargă la spectacole de muzică

30 AVANTAJE

28-36 Lautari.indd 30 4/24/20 1:20 PM


populară unde oferea interpretelor cu
generozitate buchete de flori culese chiar
de el din propria gradină. Își iubea
grădina, care se ridica tot mai frumoasă,
și pe fata sa cea mică, timidă, cu ochii
mari, care îi lumina viaţa şi sufletul
atunci când a începea să fredoneze prin
ogradă. Mai târziu, aceasta avea să
cucerească lumea…
Un destin ca în filme
Maria Tănase era de o frumusețe
răpitoare, fiind considerată o divă încă
din anii adolescenței. Frumusețe care a
făcut-o să participe și la concursul Miss
România. Nu după mult timp, la vârsta
de 16 ani, se îndrăgostește pătimaș de
un medic și rămâne însărcinată. Din
păcate, iubitul se opune sarcinii și îi cere
să avorteze. Intervenția i-a marcat
existența. Se spune că din cauza
întreruperii de sarcină, făcută la o vârstă
atât de fragedă, Maria nu a mai putut
avea copii. Iar acesta a fost cel mai mare
regret al ei, pe care l-a purtat toată viața.
După prima dezamăgire în dragoste,
apar mulți bărbați care își doresc să
ajungă în brațele Mariei Tănase. Potrivit
apropiaților, între artistă și Constantin
Brâncuși s-a născut o idilă. Mulți susțin
că marele sculptor român a fost iubirea
vieții ei. Povestea lor a început la Paris, în
anul 1938, la o expoziție de artă
populară organizată de Dimitrie Gusti.
Aici s-au întâlnit pentru prima oară și
s-au îndrăgostit fulgerător unul de
celălalt. Maria Tănase avea doar 25 de
ani, iar Brâncuși 65, însă diferența mare
de vârstă nu a reprezentat un obstacol.
Cu toate acestea, timpul a demonstrat că
cei doi nu erau compatibili. Brâncuși
devenise tot mai posesiv și încerca să-i
impună solistei un alt mod de a cânta.
Considera că era momentul ca Maria să
renunțe la melodiile ei interpretate până
atunci și să cânte doar în spectacole
grandioase de operă, uitând de stilul
”simplu de cântăreţ într-un restaurant” .
Din cauza acestor discuții, dragostea
dintre cei doi părea să slăbească tot mai
mult, motiv pentru care Maria Tănase a
pus capăt relaţiei cu geniul sculpturii
românești.
Prietenul devenit soț
Cu ajutorul unor prieteni, Maria Tănase
ajunge să cânte la radio. Practic, acesta
a fost momentul care a marcat începutul
unui viitor strălucit. “Cine iubește și lasă”,
28-36 Lautari.indd 31
DOSAR SPECIAL
Geniala interpretă
a avut parte, în
viața ei, de suișuri
pe cele mai înalte
culmi dar și de
drame care au
urmărit-o toată
viața, de iubiri
neîmplinite sau
curmate în pripă.
Adulată de o țară
întreagă, Maria
Tănase a scos în
stradă, la
moartea ei, nu
mai puțin de un
milion de oameni
“Ciuleandra”,
“Mărioară”, “Până
când nu te
iubeam” și
“Aseară ți-am luat
basma”, sunt doar
câteva dintre
cântecele
interpretate de
artistă, care i-au
adus faima.
Apariția Mariei
Tănase a fost ca o
explozie, iar stilul
său unic de
interpretare a
reușit să impună cântecul românesc Tănase și-a iubit soțul, dovadă stând
până și în rândul celor care nici în gând mărturisirea făcută pe patul de moarte
nu-și aplecaseră urechea la frumusețile într-o scrisoare.
lui. În prima parte a carierei, cântăreața
a înregistrat pentru casele de discuri Lifa Cel mai dureros moment
Record București și Columbia. După cel Celebra interpretă s-a stins din viață în
de-al Doilea Război Mondial, artista face vara anului 1963, în urma unui cancer
imprimări în țară, la Radiodifuziunea pulmonar. Tragedia a fost primită cu
Română, și pentru casa de discuri de mare durere în suflet de toți cei care au
stat, Electrecord. Unele dintre benzile îndrăgit-o. La înmormântarea artistei au
obținute aici sunt trimise caselor de participat aproape un milion de oameni,
producție din străinatate. La începutul iar în România a fost declarată zi de
anilor 1940 se zvonea că Maria Tănase a doliu național. Artista și-a dorit ca pe
fost agentă de legătură și influență a ultimul drum secetos să se sape o
Serviciului Special de Informații (SSI) fântână pentru cei însetați, să i se care
condus de Eugen Cristescu. Alții erau de timp de șase săptămâni apă cu o cofă la
părere ca sunt supoziții, care porneau de cimitir și, în loc să i se facă parastase, să
la popularitatea artistei. După multe fie ajutat câte un student sau o studentă
evenimente și dezamăgiri în dragoste, cu plata chiriei. Poate uneori încleștați în
Maria Tănase se căsătorește la vârsta de agitația cotidiană și vitregia timpurilor,
37 ani cu juristul Clery Sachelarie. Nu-i am fost câteodată neatenți la memoria
era o figură deloc străină, fusese Mariei Tănase. Însă un lucru este cert:
prietenul și confidentul ei ani buni. prin glasul ei, prin melodiile ei tulburător
Pentru că n-a putut să aibă copii, în 1960 interpretate, prin magia glasului
au adoptat o tânără de 16 ani, Minodora inconfundabil, Maria Tănase trăiește.
Nemeș. În ciuda aparențelor, Maria Trăiește și azi.
AVANTAJE 31
4/24/20 1:20 PM
 Copil de țigan lăutar,
Fărâmiță Lambru a devenit
celebru nu numai datorită
talentului său ci și colaborării
și prieteniei cu marea artistă
Maria Tănase
Se spune că a fost un celebru lăutar. Doar că Fărâmiță Lambru a fost mai mult de atât. A fost
un virtuoz acordeonist, un apreciat cântăreț și un vremelnic actor. Poate că nu putem aprecia
corect dacă artistul avea cu adevărat har, însă faptul că el a fost membru al formației care o
acompania pe Maria Tănase, atârnă greu în balanța oricărei judecăți superficiale.
B
ăiatul cu ochi negri, bulbucați,
cu părul creț și cearcăne
pronunțate, s-a născut într-o
familie de țigani lăutari. Tatăl
său, violonistului Tudor
Fărâmiță, și-a dat repede seama că
băiatul are ureche muzicală și i-a
speculat (în sensul bun!) această
aptitudine. Nu avea doar ureche muzicală
ci și voce, ba chiar un stil de interpretare
deosebit. I-a pus de mic în brațe și
acordeonul, învățându-l cum să
strunească burduful cântător și să facă
magie cu el.
Pe unde o fi cântat, pe unde nu o fi cântat
până atunci tânărul Lambru, cert este că
abia în 1949, la vârsta de 22 de ani, avea
să debuteze în lumea artistică.
Întâmplător, într-un fel. Își satisfăcea
stagiul militar și, priceput fiind la cântat,
i-a fost solicitată colaborarea în diverse
formații muzicale reprezentative ale
armatei.
Providențiala întâlnire
Poate că Fărâmiță Lambru, așa talentat
cum era el, ar fi rămas un anonim
32 AVANTAJE
28-36 Lautari.indd 32
Fărâmiță
Lambru,
VRĂJITOR CU
VOCEA ȘI CU
ACORDEONUL
LAURA BOGACIU | FOTO: AGERPRES
interpret într-o orchestră dacă n-ar fi avut
curajul și îndrăzneala tinereții (avea
numai 24 de ani) de a se prezenta în fața
Mariei Tănase, la Teatrul de Estradă,
pentru a da o probă. În orchestra ei era
nevoie de un instrumentist. Talentul, dar
și bunul lui simț, bunătatea și capacitatea
de a-i face pe oameni să râdă, toate la un
loc au convins-o pe divă să îl păstreze. Cu
timpul, Fărâmiță nu i-a fost acesteia doar
instrumentist ci și confident. Avea pentru
protectoarea lui un imens respect și
recunoștință, făcând tot ce-i stătea în
putință pentru a o proteja, chiar dacă,
uneori, capriciile ei erau mai greu de
suportat.
Fărâmiță Lambru și Maria Tănase au
făcut împreună, în zece ani de colaborare,
sute de spectacole. În țară și în afara ei.
Oricând îl solicita Maria, Fărâmiță era
prezent, lăsând cârciumile prin care
cânta. Prietenia aceasta profundă și
devotamentul artistic i-au fost răsplătite.
Maria Tănase i-a facilitat angajarea la
Teatrul Constantin Tănase (unde ulterior a
devenit solist și mai apoi dirijor al
orchestrei de muzică populară), l-a ajutat
să își cumpere acordeonul la care visa de
multă vreme și i-a fost nașă la căsătorie.
Ucis de pasiune și de vicii
După plecarea prematură din lume a
Mariei Tănase, cariera lui Fărâmiță a
cunoscut o fulminantă ascensiune,
câștigând notorietate internațională. În
afara turneelor în Germania, Italia, Franța
sau URSS, neobosit, dornic să cânte și
forțându-și adesea limitele, Fărâmiță
participa și la petreceri populare, la nunți
și botezuri, nerefuzând pe nimeni. Pe
lângă toate acestea a avut și șansa de a
pătrunde în lumea cinematografiei. A jucat
rolul altui mare lăutar, Zavaidoc, în filmul
„Groapa”, iar patru ani mai târziu a apărut
în filmul „Facerea lumii”, alături de Toma
Caragiu și Colea Răutu.
Nopțile nedormite, alcoolul și tutunul,
diabetul și tuberculoza, au pus capăt
carierei de invidiat a lui Fărâmiță Lambru
la doar 47 de ani. Era 12 decembrie 1974.
Mormântul său, aflat la Cimitirul Izvorul
Nou din București, rareori mai este vizitat,
doar angajații acestuia mai aprinzându-i
câteodată o lumânare la căpătâi.
4/24/20 1:20 PM

O MOARTE ÎMBRĂCATĂ ÎN MISTERE
Ileana Sărăroiu
Una dintre cele mai iubite şi talentate cântăreţe din România, Ileana Sărăroiu, şi-a pierdut viaţa
pe scenă, sub ochii celor care o ascultau. Ultima melodie cântată a fost poate cea mai
cunoscută piesă a ei, cea care aducea mereu lacrimi și în ochii spectatorilor dar și ai interpretei:
„O bătrână într-o gară”. Moartea tragică a Ilenei a fost însă învăluită în mister căci, la câteva zile
după înmormântare, mai multe persoane se pare că au auzit zgomote venite din criptă.
Î
n urmă cu 35 de ani, cântăreața
Ileana Sărăroiu - unul dintre
marile nume ale scenei muzicale
românești și ale folclorului
autentic - a murit în urma unui
atac cerebral în timp ce participa la o
nuntă în comuna Unirea, județul
Călărași. Era 12 mai, iar în septembrie
Ileana urma să împlinească 43 de ani.
Soarta decisese însă, altfel. Nimic din
acea zi de mai nu prevestea nenorocirea
care s-a petrecut seara - își amintea, cu
câțiva ani în urmă, Liliana Ispas, mireasa
de atunci, pentru care ceea ce ar fi
trebuit să fie cea mai fericită zi din viaţa
ei, s-a schimbat într-o tragedie imposibil
de uitat.
La ora 22.00 artista a sosit cu o Dacie albă,
condusă de soțul ei, baschetbalistul Mircea
Câmpeanu, și înainte de a urca pe scenă a
rugat să i se facă o cafea, fiindcă era foarte
obosită. În salonul unde avea loc nunta
erau prezente 270 de familii, iar vestea că
celebra Ileana Sărăroiu va cânta acolo a
amplificat la maximum emoțiile celor de
față. Și-a sorbit repede cafeaua, după care
a cântat neîncetat aproape o oră din cele
patru de program pe care le avea
pregătite. Toată lumea o asculta
impresionată, iar lăutarii abia reușeau să
țină pasul acompaniamentului din cauza
ritmului rapid pe care Ileana îl impunea în
succesiunea pieselor muzicale. După ce a
cântat melodia ei de suflet, „O bătrână
într-o gară”, interpreta le-a cerut scuze
nuntaşilor că nu mai poate continua,
deoarece se simte foarte rău. Acestea au
fost ultimele ei cuvinte, devenind
inconştientă. Printre nuntaşi se aflau şi doi
medici care i-au acordat primul-ajutor și
au apelat la Salvare. Nimeni nu știa cât
28-36 Lautari.indd 33
ADRIAN CÎLȚAN | FOTO: WIKIPEDIA.ORG
este de grav, părea doar o oboseală
puternică sau un leșin, însă starea ei a
devenit rapid critică. Nu mai vorbea și nu
mai reacționa la niciun stimul. Unul dintre
medici a avansat ipoteza unui atac
cerebral, ceea ce ulterior s-a confirmat. Din
păcate, nu s-a mai putut face nimic pentru
a-i salva viaţa, iar artista a murit în salvare
chiar înainte de a ieşi din comuna Unirea.
Vestea morții bruște a Ilenei Sărăroiu a
produs un şoc în lumea artistică iar
autoritățile au suspectat că nu ar fi fost un
accident și au anchetat cazul vreme de o
săptămână, timp în care trupul artistei a
fost ţinut la morga din Călăraşi. Autopsia a
stabilit însă cauza morţii: un anevrism -
despre care Ileana știa de multă vreme dar
refuzase cu obstinația unei frici teribile, să
se opereze - i-a provocat un accident
vascular cerebral. După ce Procuratura a
aprobat înmormântarea, a fost dusă la
locul de veci din cimitirul „Sfânta Vineri”,
din Bucureşti. Apoi au început poveștile.
Speculații incre­dibile au luat naștere, iar
DOSAR SPECIAL
moartea aproape misterioasă a artistei a
țesut legende ce se depănau chiar și un
deceniu mai târziu. Oamenii povesteau că
artista, probabil aflată în moarte clinică, a
fost îngropată de vie, că și-ar fi revenit în
coșciug și că ar fi murit ulterior căci, atunci
când a fost dezgropată, trupul acesteia era
răsucit cu fața în jos, avea părul smuls, era
zgâriată pe față și îi lipseau unghiile din
cauza scrijeliturilor găsite pe capacul
interior al coșciugului. La o săptămână
după înmormântare fratele și soțul Ilenei
au cerut deshumarea pentru a muta sicriul
într-un nou amplasament, construit pe
aleea centrală. Motivul invocat: locul de
veci era la nici doi metri de toaleta
cimitirului. Dar se pare că au cântărit greu
și îndoielile născute după ce mai multe
persoane aflate în cimitir, inclusiv paznici,
au spus că aud zgomote venind din criptă.
Mutarea sicriului s-a făcut la ora 5
dimineața, iar toți cei prezenți la
deshumare au negat zvonurile care
spuneau că artista ar fi fost înhumată de
vie, dar nici nu au comentat vreodată
incredibilele povești despre cele petrecute
la „Sfânta Vineri”. Una dintre prietenele de
suflet ale Ilenei, celebra Maria
Dragomiroiu, povestea că presupusa
moarte clinică ar fi fost imposibilă, trupul
fiind autopsiat și îmbălsămat după cele
șapte zile petrecute la morga din Călărași,
adăugând că mutarea s-a făcut fără ca
sicriului să-i fie deschis capacul fiindcă
venea un miros greu din interior.
Adevăruri, jumătăți de adevăruri sau pur și
simplu fantezii, cele petrecute la moartea
marii artiste au intrat de ani buni în
folclorul urban, îmbrăcând poate prețuirea
de care s-a bucurat una dintre vocile de
aur din neamul marilor rapsozi români.
AVANTAJE 33
4/24/20 1:20 PM
 Zavaidoc,
REPER AL MUZICII LĂUTĂREȘTI
Zavaidoc, un nume emblematic pentru lăutarii României. În perioada celor
două războaie mondiale, muzicianul reprezenta unul dintre vârfurile cântecului lăutăresc
și al celui de petrecere, fiind un răsfățat al acelor timpuri. A cunoscut cele mai înalte culmi
ale gloriei și avea o mulțime de fani.
C
ucerea instantaneu
publicul cu stilul său aparte
de interpretare și reușea,
de fiecare dată, să umple
marile restaurante,
grădinile și barurile bucureștene
până la refuz.
Pe numele său real Marin Teodorescu,
Zavaidoc s-a născut într-o zi de
primavară, pe 8 martie 1896, în Pitești,
într-o familie de lăutari. Primele lecții de
muzică le primește chiar de la tatăl său,
celebrul țambalist și violonist Tănase
Teodorescu. Nu după mult timp,
Zavaidoc se confruntă cu prima sa
cumpănă. La vârsta de 13 ani rămâne
orfan de tată și este sprijinit de către
fratele său, Vasile, care avea să-i devină
un reper în viață. Destinul începe să i se
contureze abia în anul 1916, când este
înrolat în armată și face parte din
echipele artistice, susținând concerte și
spectacole prin spitale. Practic, aici ia
naștere povestea carierei sale artistice.
Zavaidoc are ocazia să cânte alături de
Elena Zamora sau Taraful lui Fănică și îl
cunoaște pe celebrul compozitor George
Enescu. Se pare că numele de Zavaidoc
l-a primit pe vremea când îi înveselea pe
ofițerii serviciului militar. Generalul
Traian Moșoiu este cel care i-a pus
porecla Zavaidoc. În limbajul arhaic
muntenesc, zavaidoc însemna
năbădăios, neastâmpărat, zurbagiu, fire
iute și om pus pe veselie.
34 AVANTAJE
28-36 Lautari.indd 34
RUXANDRA HĂBEANU | FOTO: WIKIPEDIA
Nu a vrut să fie tenor
Nu după mult timp a început să ia lecții
de canto, la București, cu Dimitru
Mihăilescu Toscani și Dimitrie Cutasvas.
Cu toate acestea, nu a urmat
Conservatorul și s-a mulțumit
cu ceea ce a putut să învețe de la tatăl
său. Zavaidoc avea în primul rând o voce
de tenor cu un registru înalt, ieșit din
comun. În al doilea rând avea o forță
fizică a vocii cu totul excepțională și
deseori cânta fără microfon, în aer liber.
Avea din naștere un registru vocal
de-a dreptul de invidiat. În 1921 a primit
oferta de a fi cântăreț de operă, dar a
refuzat. După ce a semnat contracte
importante cu diferite case de discuri ale
vremii - Columbia Records, His Master’s
Voice și Odeon - a devenit o vedetă
națională.
Între anii 1930 - 1940, Zavaidoc devine
simbolul petrecerilor și voii bune din
restaurantele bucureștene. „Aseară fusei
la una”, „De când ne-a aflat mulțimea”,
„Dacă ea nu mă iubește” erau melodiile
ce răsunau în mod repetat în localuri
precum “Parcul Trandafirilor”, „Unic”,
„Bufetul”, „Coșna”, „Cireșica”, „La
cotitură”, „Slepincar”, „Roata lumii”,
„Marița Borțoasa” și, nu în ultimul rând,
„Berbec”, restaurantul care l-a consacrat
pe artist. Aici, toţi vatmanii tramvaielor
opreau strigând „Staţia Zavaidoc!
Dă-te neamule jos, să mănânci peşte
batoc şi să-ţi cânte Zavaidoc!” În afara
succesului său pe plan artistic, Zavaidoc
făcea furori printre femei. Cuceritor și
năbădăios ca fire, Zavaidoc era adorat
și adulat de femei de toate vârstele,
admiratoarele sale fiind cu miile,
dacă nu cumva mai mult de atât.
„Când cânta «Maria neichii, Marie»...
ehe... plângea lumea... și plâng și eu
acum... Cânta multe cântece:
«De când ne-a aflat mulțimea»,
cânta și romanțe, cântece de petrecere,
cânta de toate...
El încheia programul. Ridica sala-n
picioare. Era un bărbat cuminte, la locul
lui, iubit de public și de femei.
Nu era înalt. Era arătos”, declara
nostalgic Florea Voinicilă, violonist
în taraful lui Zavaidoc.
În urma unui turneu de la Focșani,
Zavaidoc o cunoaște pe Constanța,
femeia care mai târziu avea sa-i devină
soție și mama celor trei copii ai săi.
Rivalul de temut
Se știe că o altă voce remarcabilă din
perioada interbelică a fost cea a lui
Cristian Vasile. Un artist talentat, popular
și foarte iubit la acea vreme. Acesta era
îndrăgostit de o femeie răpitor de
frumoasă, pe nume Zaraza, cu care
avea o relație specială. De frumusețea ei
erau atrași mulți bărbați, printre care și
Zavaidoc, arătându-se mereu fermecat
de prezența ei. Legenda urbană spune
că relația dintre Cristian și Zaraza nu a
4/24/20 1:20 PM
 DOSAR SPECIAL

Notorietatea lui Zavaidoc ajunsese până la unele

dintre cele mai importante figuri ale vremurilor sale.
Astfel, plecat în Basarabia cu trupele artistice ale
armatei pentru a-i mai înveseli pe soldați, Zavaidoc
(devenit plutonier în rezervă) este adus la Odessa
cu o mașină a Marelui Stat Major pentru a-i cânta
mareșalului Ion Antonescu. Este una dintre dovezile
că muzica lui era „gustată” și în cercurile înalte.

noaptea cânta iar ziua se ascundea de

durat mult. S-a încheiat după doar doi
ani de zile. S-a tot discutat despre o
rivalitate între Zavaidoc și Cristian Vasile,
ca între marii artiști. În acest context,
istoricii vorbesc mult despre gelozia
aprinsă și nebună a lui Zavaidoc cu
privire la succesul pe care îl avea rivalul
său. Motiv pentru care dorește cu orice
preț să se răzbune pe acesta și pune la
cale un plan diabolic de a-i ucide iubita,
pe Zaraza. Scena se petrece într-o seară
târzie de octombrie, când Zaraza a ieşit
să cumpere tabac pentru iubitul ei şi a
fost atacată și ucisă de un ţigan care ar fi
fost plătit de Zavaidoc. Fata a fost găsită
moartă pe stradă, zăcând într-o baltă de
sânge. În urma acestui act tragic,
Cristian Vasile este sfâșiat de durere
și se retrage de pe scena celebrității.
Nici în ziua de astăzi nu se știe concret
dacă întâmplarea este doar un mit
urban, un produs al imaginațiilor
bogate, sau finalul cumplit de trist al
unei frumoase povești de dragoste.
De la extaz la agonie
Din păcate, în aprilie 1944, la primul
bombordament, casa lui Zavaidoc a fost
incendiată și distrusă din temelii. Astfel
își pierde toată agoniseala de până
atunci. Constrâns de situație, cântărețul
este nevoit să se refugieze cu familia la
Caracal. Imediat după această
nenorocire, urmează un alt episod greu.
Ca să-și câștige existența, Zavaidoc
bombardamente în adăposturi. Fără
casă şi fără bani, afectat de moartea
surorii sale, Zoia, Zavaidoc s-a
îmbolnăvit și cu timpul a și orbit.
Şi-a petrecut ultimele zile din viaţă la
Spitalul ”Filantropia” din Bucureşti.
A avut parte de o moarte timpurie,
stingându-se din viață la numai de 48 de
ani. A murit la 13 ianuarie 1945, în
aceeaşi zi cu fiica sa, Niculina.
Timpul transformă marile destine în
nume de străzi și statui. Există străzi și
festivaluri în amintirea artistului,
deoarece numele său are destin și
percutanță în timp. Iată, vorbim acum de
Zavaidoc, într-o perioadă de declin a
muzicii lăutărești de calitate. Însă
discurile, înregistrările lui, rămân
moștenirea cea mai de preț pe care o
avem de la interpretul care a cunoscut în
viață și mărirea, dar și decăderea. Iar
dacă din când în când își mai amintesc
de el producătorii de emisiuni radio și îl
mai difuzează - rar, este adevărat - acest
lucru se întâmplă tocmai pentru că
Zavaidoc nu a fost un cântăreț
oarecare...

AVANTAJE 35

28-36 Lautari.indd 35 4/24/20 1:20 PM

 Romica Puceanu,
REGINA MUZICII LĂUTĂREŞTI
Romica Puceanu s-a născut într-o familie de lăutari țigani, a început să cânte de la 14 ani
și a avut o viață de film dar și un destin greu încercat de iubiri fără leac și de pierderi
cumplite. A cucerit cu vocea ei inegalabilă, inimile a milioane de români, a strălucit alături
de marile stele din elita muzicii mondiale, Cesaria Evora, Ella Fitzgerald sau Billy Halliday
și a rămas în istorie drept vocea de aur a muzicii lăutăreşti.
ADRIAN CÎLȚAN | FOTO: WIKIPEDIA

O
Îvreme îi ascultam me­-
l­odiile pe ascuns, căci
erau „interzise”. Puneam
la pick-up, în surdină,
vinilurile cu „Şaraiman”,
„Florăresele”, „Aş munci la plug şi
coasă”, „Anii mei şi tinereţea”, ori „Ia mai
dă o damigeană”, dar tot pe atunci
studenţii din America învăţau despre ea,
iar albumul său „Chansons Tziganes” se
vindea pe rupte în marile magazine de
muzică din lume. S-a prăpădit brusc și
nedrept într-un accident rutier a cărui
singură victimă a fost - cu o zi înainte de
a pleca să concerteze la Paris - și, până
în ultima ei clipă a dăruit lumii, cu iubire,
o muzică ce se pregătește pentru
eternitate.
Romica Puceanu, artista care avea să
devină „regina muzicii lăutăreşti”, a fost
vestită nu doar în România, ci şi peste
hotare. Melodiile ei au însoțit
evenimentele importante din viața a
milioane de oameni și au fost fredonate
peste tot în lume. Plecată, de prin `86
până în `92, peste „gârla cea mare”, la
New York, Romica Puceanu era mândră
că vine din „ţara lăutarilor”- oamenii
pentru care viitorul se află în trecut - și
cântă muzică lăutărească. Muzica iscată
demult de ţiganii robi de pe moşiile
vechilor boieri. Vie, ritmată, cu suişuri şi
coborâşuri retezate de note grave,
adânci ca ochiul fântânilor.
În ciuda sărăciei şi a vieţii parşive din
lume, muzica ei era expresia bucuriei

36 AVANTAJE

28-36 Lautari.indd 36 4/24/20 1:20 PM


celei mai intense, tradusă în sunete
venite încoace parcă de secole, aducând
cu ele parfumul străvechilor lăutari.
Ritmul clocotitor al dansului te făcea să
te simţi viu, iar vorbele alungite de vocea
profundă, fără egal, spuneau de
dragoste, de moarte sau de tinereţea
care zboară. Cu ele, cu vorbele, deseori
amestecate - vechi și noi, țigăneşti,
româneşti, rusești, tătărești - uimea și
punea pe jar spectatorii.
La nici 14 ani urcă pentru prima dată pe
scenă, iar cariera începe să se contureze
din succesul aproape instantaneu pe
care i-l aduc vocea și sensibilitatea
interpretării „cântecelor de mahala”.
Convingerea ei că doar munca îi va
aduce realizarea visurilor o face să caute
noi și noi izvoare pentru melodiile ei
lăutărești, să prelucreze texte vechi
culese de prin colțuri uitate ale lumii
țigănești autentice și să le transpună
muzical ca solistă în taraful verilor ei
Aurel şi Victor Gore. Primul disc al
Romicăi este înregistrat în studiourile
Electrecord abia în 1964 - căci ideologia
comunistă nu prea îngăduia muzica
lăutărească - tot cu ajutorul tarafului
28-36 Lautari.indd 37
Fraţii Gore. Dar vocea inconfundabilă şi
melodiile interpretate excepțional au
făcut ca în anii `60-`70 să devină cea mai
căutată „lăutăriță” din România. Marile
restaurante bucureștene, de la
Intercontinental la Monte Carlo, ori de la
Salonul Spaniol la Conti, se luptau să o
aducă să cânte la ei. Invitațiile nu
conteneau, iar când cânta la nunţi se
juca până la ziuă, pantofii nuntașilor
ajungând ferfeniță. Exploziv, faima ei a
pornit să depășească granițele țării. A
întreprins turnee în Statele Unite, în
Japonia și China, a cântat împreună cu
Doina Badea în Israel și a fost solistă pe
scena Teatrului de revistă „Constantin
Tănase”, alături de Stela Popescu,
Alexandru Arşinel, Nicu Constantin și,
până în ziua de astăzi, lăutarii îi rostesc
numele și poveștile aproape evlavios.
Destinul artistei a fost cumplit. Întoarsă
de câțiva ani în România după autoexilul
ei pe pământ american, marea artistă
și-a aflat sfârșitul într-un accident rutier
petrecut pe „drumul vechi” către
Constanța, unde mergea la o nuntă.
Soarta a vrut ca microbuzul în care se
afla, împreună cu alți patru oameni
DOSAR SPECIAL
Pe lângă
ambitusul
impresionant al
vocii, Romica
Puceanu poseda
și un întreg
arsenal de
ornamente:
vibrato-ul natural,
trilurile controlate,
salturile la octave
superioare și
cadența
surprinzătoare. Și
peste acestea
toate un uimitor
simț al măsurii.
(șoferul și copilul acestuia, care stătea
chiar în brațele Romicăi, și doi membri ai
tarafului) să fie izbit frontal de
automobilul unui grec intrat pe
contrasens. Din cei cinci oameni câţi erau
în microbuz, doar Romica Puceanu fost
lovită serios - deși nu se afla în față și nici
la geam, ci pe locurile din mijloc între alți
doi oameni - și a murit ulterior. Nici
măcar băiețelul pe care artista îl ținea în
brațe nu a fost rănit. Imediat după
impact ea a fost luată cu ambulanța și
dusă la spitalul din Fetești dar, pentru că
starea i s-a înrăutățit, a fost transferată
la Spitalul Floreasca din Capitală. Aici,
medicii au decis să o opereze de urgenţă
imediat după ce a ajuns, dar toate
eforturile au fost zadarnice. Regina
muzicii lăutărești se stingea pe patul
spitalului, două zile mai târziu, în 26
octombrie 1996. Romica Puceanu a fost
înmormântată în sunetele melodiilor sale
nemuritoare cântate de taraful Ion
Albeșteanu și îşi doarme somnul de veci
pe „Aleea lăutarilor” de la cimitirul
Izvorul Nou, alături de marele Fărâmiţă
Lambru, de Nicuşor Predescu și alți
muzicanți celebri.
AVANTAJE 37
4/24/20 1:20 PM
 LIA CIOCÂRLIA S-A NUMIT, DE FAPT,

Maria Lătărețu
A fost alintată în fel și chip: Privighetoarea Gorjului, Crăiasa cântecului românesc sau Prințesa
cântecului popular românesc. Însă ea era doar Maria, fata lui Borcan, al 16-lea copil al unei
familii de lăutari din Bălcești. Talentul ei muzical, moștenit de la mamă, a ieșit la suprafață ca
untdelemnul din apă, făcându-se auzit și cunoscut. S-a născut să cânte și a plecat din lume
cântând și lăsându-și cântecele moștenire: Maria Lătărețu.
LAURA BOGACIU | FOTO: WIKIPEDIA.ORG

S
e spune că Maria a învățat să
cânte imitând păsările. Copil
sărac, muncea prin sat la cules
de fructe și cânta, adunând
câțiva gologani pentru a-și
ajuta părinții. Și atât de bine cânta încât,
la doar 12 ani, Ionică Gîlcă din Novaci a
luat-o în taraful lui, să bucure miri și
nuntași. Un an mai târziu, fratele ei,
Ioniță, care locuia la Târgu Jiu, i-a
cumpărat o chitară și a pus-o să învețe
să se acompanieze, apoi a luat-o în
taraful lui. Și-a făcut ucenicia, cum s-ar
zice. De mare folos, pentru că după trei
ani ajunge interpretă principală în
taraful lăutarului Tică Lătărețu din
Lelești. Și după încă un an, la 17 ani,
devine și soția lui. Împreună au umblat și
cântat din sat în sat – și pentru bogați, și
pentru săraci -, de-a ajuns Maria
Lătărețu celebră în toată Oltenia.
În 1933, pentru scurt timp, se mută în
Capitală și cântă o vreme în localul „La
fânăreasa”. Trec patru ani și pe Maria
Lătărețu o descoperă, acolo, în Gorjul ei,
o echipă de folcloriști care sunt vrăjiți de
vocea și repertoriul ei. Așa se face că
este invitată la București, să înregistreze,
iar în august 1937 glasul Mariei este
auzit, prin intermediul radioului, în toată
țara. Ajunsă la un alt nivel, fata săracă
din Bălcești începe să cânte prin
restaurante de lux din Capitală,
frecventate de scriitori, compozitori și
artiști. Pentru ca, în 1949, să devină
prim-solistă a orchestrei „Barbu
Lăutaru”, unde cântă până la
pensionare.
Un bocet de mamă
Viața de artist strălucește numai în
reflectoarele scenei. Dincolo de cortină,
în culise, viața Mariei Lătărețu este plină
de durere. Cea mai cruntă din câte dureri
pot exista. În cimitirul Vădeni din Târgu
Jiu, cântăreața și-a petrecut, pe rând,
patru din cei cinci copii pe care i-a avut.
Doar unul singur i-a rămas, Neluțu. S-au
dus, pe rând, primul băiat la vârsta de
doi ani, o fetiță la șase anișori și
gemenele, la nici un an. Când veți mai
asculta piesa ”Lie ciocârlie”, compusă de
Maria Lătărețu, să știți că aceasta este
bocetul ei de mamă sfâșiată de durerea
pentru care abia dacă mai există cuvinte.
Pentru copiii ei a scris-o și cântat-o, până
în ultima zi.
Ziua când a tăcut ciocârlia
Acea ultimă zi a Mariei Lătărețu, nume
de referință pentru muzica lăutărească și
populară, a sosit pe 27 septembrie 1972.
Avea 61 de ani și continua să cânte. Se
afla în turneu și în ziua aceea avea două
spectacole: unul în comuna Românești
(jud. Botoșani) și altul într-o localitate
învecinată. Nu se simțea bine, o durea
capul. Dar pentru că toată viața
își respectase publicul, nu avea
de gând să lipsească. A urcat pe
scena căminului cultural din
Românești, a cântat și, în timp
ce publicul o aplauda frenetic,
s-a retras în culise, unde s-a
prăbușit. O congestie cerebrală
îi frânsese ciocârliei glasul, la
nici un an după moartea soțului
ei. Dar apucase să-și cânte
ultima piesă, ca pe un
testament: „Vă las cântecele
mele”. Ea a plecat, dar cântecele
- cu adevărat - ne-au rămas.
Fetița din Bălcești, născută pe 7
noiembrie 1911, fata lăutarului
Ion Borcan și a Mariei, copila
care a învățat de la păsări să
cânte, a primit spre final de
carieră, cu doi ani înainte de a se
pensiona, distincția de Artist
Emerit.

38 AVANTAJE

28-36 Lautari.indd 38 4/24/20 1:20 PM

 DOSAR SPECIAL

Făpturi magice
din mitologia
românească

Există locuri în România unde legendele ființelor stranii ale mitologiei românești
trăiesc încă. Făpturi magice ce grăiesc o limbă de la începuturile lumii se supun
vechilor zei cu o sută de nume, văd prin om și dincolo de om, au puterea de a ști
viitorul și vin dintr-un timp fără timp ca să tulbure adevărul pe care îl ştim.
IULIA GORNEANU, LAURA BOGACIU, CĂTĂLINA CHIRICHEȘ, ADRIAN CÎLȚAN | FOTO: SHUTTERSTOCK

AVANTAJE 39

37 DOSAR fiinte magice.indd 39 4/24/20 1:16 PM

 Solomonarii -
„GONITORII NORILOR”
Numiți popular grindinari, hultani, zgonitori de nori sau salmani, recunoscuți
pentru îndepărtarea furtunilor, ascensiunile cerești călare pe balauri și harul
vindecării, solomonarii sunt considerați a fi unii dintre depozitarii înțelepciunii
lumii. Spirite superioare, inițiați în descifrarea stihiilor, a vechilor scrieri, în
prezicerea viitorului și în stăpânirea fenomenelor meteorologice extreme,
despre solomonari se spune că sunt activi din luna mai până la sfârșitul lui
septembrie. Mai mult decât nişte simpli vrăjitori ori șamani autohtoni, acești
„gonitori de nori” au fost asociați ba cu preoții asceți traco-geţi, ba cu urmașii
taumaturgului Sântilie, ba cu cei ai înțeleptului Împărat Solomon. Despre
solomonari, etnologul Mihai Coman susține că sunt „cele mai complexe și
mai problematice figuri ale mitologiei populare”.
IULIA GORNEANU | GRAFICĂ ȘI FOTO: PETER GATE

Solomonari contemporani
Mereu la granița dintre mit și realitate,
Maramureșul rămâne sursa inegalabilă
de legende contemporane. Prin anul
2003, presa vremii consemna povestea
ultimului solomonar, Ionu’ Morarului din
Suseni. Un documentar recent intitulat
„Cercul lui Iacob” (parte din proiectul
„The Deep Sound of Maramures” de
Peter Gate) poziționează un fost țapinar
drept ultimul solomonar din Valea
Vișeului. Potrivit echipei de cercetare,
bătrânul Iacob are o perspectivă unică
atât asupra vieții, prin prisma propriei
existențe, cât și asupra unor domenii
cum ar fi știința sunetului și mecanica
cuantică, domenii cu care acesta nu
avusese contact real. Instinctualitatea
acestui solomonar transcende tiparul
modelului existențial al secolului XXI.
„Şi-o trecut solomonaru’/ Care umblă cu
şercanu’ (balaurul)/ Din zbici o pocnitu/
Pe iel s-o suitu/ Şi s-o tot rotitu,/ Ploaia
s-o pornitu...”
Pe teren, poveşti despre aceste mito-
personaje semidivine am auzit pentru
prima oară la fascinanții huțuli din
Nordul Bucovinei, apoi în Ținutul
Pădurenilor, unde coamele dealurilor
ascund pâlcuri pestrițe de case adunate
în jurul bisericii. Fiecare cătun este
înconjurat de un brâu de grădini şi livezi,
după care urmează brâul de holde, brâul
fâneţelor, apoi cel al păşunilor şi
pădurea. Aceste uriaşe trepte vegetale
dau specificitate locului, făcând totodată
ca intrarea în sat să capete valenţe
iniţiatice. Caii, lăsaţi liberi în afara vetrei
satului, completează strania frumuseţe
a locului. Coborâţi din poveşti, caii
pădurenilor par ireali, apar unde te
aştepţi mai puţin şi dispar în galop ca o
herghelie divină, chemată de duhul
pădurilor. Poveștile oamenilor de aici
sunt ciudate, populate de ființe mito-
folclorice fabuloase: spiriduși, fata
pădurii, omul nopții, strigoi,
solomonari…
Înfățișare și recuzită
Suprapunerea textelor apocrife
referitoare la regele Solomon, cu
legendele populare despre Sfântul Ilie,
a dus la apariţia acestor personaje
mitologice. Întruchipare a haosului
acvatic precosmogonic, solomonarii
călătoresc pe cer călare pe balauri, sunt
conducători de nori, stăpâni ai furtunilor
și ai ploilor cu piatră. Sunt descriși ca
având înfățișare de cerșetori, însă sunt
recunoscuți după accesoriile purtate: o
carte veche, un frâu din coajă de
mesteacăn, un topor vrăjit și un toiag cu
care a fost omorât un șarpe. Unii spun că
ar avea și o toacă mică din lemn,
corespondent clar al tobei șamanului.

40 AVANTAJE

38-46 Fiinte magice.indd 40 4/24/20 1:23 PM


Bătrânul Iacob, ultimul solomonar
din Valea Vișeului
Trebuie amintit faptul că toaca a fost
folosită la noi mult înainte de apariția
creștinismului, prin glasul său
invocându-se diverse divinități fitomorfe
specifice civilizației lemnului.
Îndepărtarea norilor de
ploaie „rea”
Ploile înseamnă rod pentru recoltă, viață
pentru câmp, însă nu toate sunt bune, nu
toate vin când trebuie și pleacă la timp.
De aceea, țăranul român se roagă tot
anul la Dumnezeu să-i trimită „ploaie la
vreme și ploaie bună”, pentru că există și
ploaia rea, ploaia păguboasă,
blestemată, pricinuită de căderea unui
balaur pe pământ. Când se întâmplă
asta, trebuie „să cetească popa din
cartea cea veche”, iar balaurul se ridică
numaidecât la ceruri și norii se risipesc.
E ploaia cu piatră, temută de toată
lumea, care apare și când doi balauri
trec în zbor unul pe lângă celălalt.
Atunci, se iscă un asemenea vânt și frig,
de îngheață ploaia.
Răzbunarea solomonarului
Alte povești spun că solomonarul, atunci
când vrea să abată gheața peste un loc,
merge la marginea unui lac, se roagă
din „carte” și îi îngheață apa. Apoi, se
duce până la mijlocul lacului, taie gheața
38-46 Fiinte magice.indd 41
cu un topor și eliberează balaurul. Când
balaurul iese din apă, îi pune frâul în
gură, șaua pe spinare, îl încalecă și se
înalță cu el în văzduh. În urma lor se
ridică la cer toată gheața de pe lac, iar
solomonarul o mărunțește în pumni și o
aruncă unde vrea el. Unii cred că
balaurul se roagă din carte împreună cu
solomonarul și că acesta din urmă are
cizme din fier cu care sfarmă gheața,
înainte de a o trimite pe pământ.
Contrasolomonarii
„Un om ştia să întoarcă piatra, legân-
du-se cruciş peste trup cu lemn de
clocotici şi ţinând în mână o vargă din
acelaşi lemn. Piatra, care venea în chip
de bou până la hotar, îl ruga să-i dea
drumul ca să nu crape. Dar el nu o lăsa.
Piatra trebuia să se ducă peste păduri şi
ape, unde era trimisă. Dacă nu ar fi avut
varga de clocotici, piatra nu l-ar fi
întrebat şi ar fi căzut. Aşa însă, nu se
putea apropia.” (Tony Brill – Tipologia
legendei populare româneşti)
Poveștile din hotarul satului spun că
acțiunile solomonarilor se pot contracara
prin rugăciune sau magie. Gesturile
magice, recuzita (îndeosebi unelte din
fier), incantațiile de invocare a
balaurului, toate aceste sunt folosite de
contrasolomonari. Aceștia provin din
rândul solomonarilor „lăsați la vatră”,
DOSAR SPECIAL
fiind inițiați și ei în magia meteorologică.
În viața de zi cu zi sunt meșteri zidari,
pietrari, cărămidari, însă, în caz de
grindă sau furtună aducătoare de rele,
intră în acțiune: înfig patru furculițe din
fier în direcția celor patru puncte
cardinale, rostind un descântec, sau
aruncă un cuțit în inima vârtejului.”
Poveste cu balaur
și solomonar
„Un om s-a întâlnit cu un călăreţ pe o
iapă albă şi i-a cerut să-l ducă pe iezerul
Bistrei. Când au ajuns acolo, i-a dat calul
cu tot ce era pe el, în afară de frâu. De pe
vârful muntelui, omul l-a văzut pe
călăreţ, citind dintr-o carte. Apa iezerului
a început să bolborosească şi a ieşit un
balaur. Solomonarul l-a lovit cu frâul
peste cap şi balaurul a intrat în apă.
După ce a mai citit din carte, a ieşit din
apă un alt balaur, mai mare, căruia i-a
pus frâul. Călare pe balaur, solomonarul
a zburat cu el şi, pe unde trecea, se
înnora şi bătea piatra. Solomonarul s-a
dus apoi, călare pe balaur, la Ierusalim,
unde a dat ploi, pentru că acolo oamenii
nu pot trăi o zi fără ploaie din cauza
căldurii. Când unul din acești balauri
cade din cer, nu mai încetează ploile.”
(publicată de Tony Brill în Tipologia
legendei populare românești)
AVANTAJE 41
4/24/20 1:23 PM
 FASCINAȚIA PERSONAJELOR SUPRANATURALE:

Ursitoarele
și Sânzienele
Avem internet de mare viteză, tehnologie 5D, holograme și inteligență
artificială. Dar vor continua să ne placă basmele, legendele, miturile. Sunt
convinsă că, în cătunele neștiute care n-au apucat, și cine știe de vor
apuca vreodată, să fie puse pe hartă, sprijinite în uluca porții, acoperin­du-
și gura cu un colț de basma, mai sunt bătrâne care spun povești în care
ele cred cu tărie, ca și când au fost aievea. Despre Ursitoare care i-au dat
lui Cutare sau lui Cutare soartă bună și viață lungă și despre Sânziene
despletite care s-ar fi arătat în noaptea în care se deschid Cerurile...
LAURA BOGACIU | FOTO: GREEK MYTH WIKIA, WIKIPEDIA

U
rse, Mire, Cașmete,
Hărăsite, Zori, Zodii, Albe,
Hărăioase, Zâne sau
Sfinte. Sunt numai câteva
din (prea) multele
denumiri pe care le poartă fabuloasele
personaje mitice feminine pe care le
știm ca Ursitoare. Cele trei fete
frumoase sau babe urâte – nimeni nu
știe exact – care ar hotărî destinul
pruncilor, la naștere. De ce nu știe
nimeni cum arată ele? Pentru că a le
vedea sau auzi profeția sunt încălcări
ale vrerii lor. Nici numele nu este
permis a le fi rostit, căci, potrivit
credinței populare, asta înseamnă a le
invoca și controla puterile. ale vieții: „al nașterii, al nunții și al inițiați, pe cei care ar fi călătorit în lumea
morții”. Sau, după altă neînțeleasă de dincolo.
Trei năluci împărțeală, „de seară, de miezul nopții și Folclorul oferă și o imagine a lor: ar avea
În mitologia românească, Ursitoarele despre ziuă”. Numele lor nu sunt știute de părul de aur, ar purta aripi și ar fi
sunt fie trei fecioare, trei neveste sau trei oameni, dar zice-se că s-ar numi îmbrăcate în straie albe, vaporoase. Una
bătrâne, fie trei năluci. Cel mai adesea Ursitoarea, Soartea și Moartea. Celei din ar ține în mână un fus din care toarce,
trei, rare fiind mențiunile că ar fi 7, 9, 12, urmă i s-ar mai zice și Șchioapa. alta – un caier din care deapănă, iar cea
24 sau chiar 40. De altfel, este mai Infirmitatea ei nu e întâmplătoare și nici de-a treia ar fi cea care taie firul, când
plauzibil că sunt trei și datorită faptului lipsită de explicație. Este vorba despre un vine vremea. Locuiesc în „locuri curate,
că ele punctează trei momente esențiale șhiopătat mitic, ritual, care îi indică pe cei de picior de om necălcate, cu flori

42 AVANTAJE

38-46 Fiinte magice.indd 42 4/24/20 1:23 PM


semănate și de păsări căutate”. În casa
lor, pe pereţi, agăţate în cuie, ar sta
gheme de sfoară de diferite mărimi,
fiecare reprezentând firul vieţii unui om.
Noaptea, nevăzute și
neauzite
Toate trei cunosc viitorul și stăpânesc
timpul. Stau de strajă la graniţa dintre
viaţă şi moarte, dintre fiinţă şi nefiinţă.
Ele sunt prezente la venirea omului pe
lume, dar și atunci când acesta trece
dincolo, în lumea morților. Se crede
despre ele că ar fi surori. Cea mai mare
dintre ele, Ursitoarea, este cea care îi
prezice copilului nou-născut cum îi va fi
viața. Mijlocia, Soarta, hotărăște
întâmplările vieții celui nou-venit pe
lume, iar cea mică, Moartea, asigură
împlinirea profețiilor surorilor ei și decide
momentul plecării de pe pământ.
Ursitoarele sosesc întotdeauna noaptea
și așteaptă sub streașina casei. Pentru ca
ele să aștepte liniștite, de nimic tulburate,
stăpânul gospodăriei duce câinii la
vecini. În a treia seară de la nașterea
copilului, familia merge devreme la
culcare, încuie ușile și lasă deschisă
numai o fereastră. În casă, moașa are
deja pregătită masa Ursitoarelor, sub
icoană, masă pe care așază trei colaci
sau trei turtițe, grâu, făină, apă,
untdelemn, ţuică, vin, sare, lână și bani.
Tot ea este cea care invocă venirea
Ursitoarelor: „Urselor, Zânelor,
Frumoaselor, Fecioarelor/ Cu bine veniţi/
Bine ne găsiţi/ Cum vă primim/ Cu pusă
masă/ Cu bucate drese/ Vânaturi alese/
Aşa vă ospătaţi/ Până vă dumiriţi/ Noroc
să meniţi/ Fătului nost...”. Rostul
bunătăților puse pe masă pentru
Ursitoare este de a le căpăta bunăvoința,
pentru a-i ursi pruncului de bine.
Ofranda pusă simbolic pe masă pentru
Ursitoare este mai apoi oferită la trei
copii sau chiar moașei. Ursitoarele vor
pleca așa cum au venit, nevăzute și
neauzite de nimeni, fără să știe cineva,
vreodată, ce au ursit, căci nu-i om să-și
cunoască destinul dintru începutul vieții...
Sânzienele, cele care
dănțuiesc și pedepsesc
Ca și în cazul Ursitoarelor, mitologia
românească ne derutează în privința
imaginii Sânzienelor. Ba ar fi trei fete
frumoase, binevoitoare cu oamenii și
vesele, care aleargă și dansează prin
38-46 Fiinte magice.indd 43
păduri și pe câmpii, ba sunt trei bătrâne
urâcioase care zboară pe cer în zilele de
Rusalii, purtând în mâini obiecte tăioase
cu care pândesc să-i pedepsească pe cei
care nu le respectă și muncesc de
sărbătoarea lor, lăsându-i orbi și surzi.
De frica asta, cei care se încăpățânează
să lucreze chiar și în aceste zile se adună
laolaltă, având credința că Sânzienele nu
vor mai avea curajul să-i atace, fiind
mulți.
Dar pentru că tuturor ne plac, în mod
categoric, poveștile frumoase, pozitive,
cu zâne bune, parcă mai degrabă am
vrea să credem prima variantă. Sau
poate că aceste personaje sunt duale, iar
răutatea lor, până la urmă, este motivată
și îndreptățită.
Alții spun despre cele trei fete frumoase,
care poartă pe cap cununi de flori, că
joacă dansuri îndrăcite la răspântiile
drumurilor și că cei care trec pe acolo și
le văd se îmbolnăvesc pentru un an. Și
că, pentru a se vindeca, aceștia vor trebui
să meargă anul următor în exact același
loc.
Zânele câmpului și ale
soarelui
Sânzienele sunt deci zâne ale câmpului,
cu puteri magice – ce-ar fi o zână fără
ele?! –, care pot preface în preajma
sărbătorii (24 iunie) buruienile în plante
de leac. Cu adevărat puterile lor sunt
mari, de vreme ce, după zilele de
Sânziene, plantele nu mai cresc, ba chiar
dau înapoi...
DOSAR SPECIAL
Fiind zâne ale câmpului, în ziua lor, a
Sânzienelor, este sărbătorit soarele și
sunt celebrate toate muncile agricole
specifice verii. În unele zone ale țării, la
sate, noaptea se aprind focuri pe dealuri,
iar oamenii înconjoară gospodăriile și
ogoarele purtând în mâini făclii.
Dimineața, flăcăii satului merg pe ulițe și
aruncă pe casele unde stau fete de
măritat coronițe din flori de sânziene. Și
tot din flori de sânziene femeile
„împletesc” cruci pe care le duc la biserică
spre a fi sfințite. Acestea pot fi păstrate
vreme de un an, până la următoarea
sărbătoare, și folosite ca leac împotriva
diverselor boli sau pentru alungarea
necazurilor.
OBICEIURI ÎN NOAPTEA
DE SÂNZIENE
✿ Se atârnă la streașina casei flori
de scaieți tunse de puf. După cât
puf va crește până dimineață, atât
de mult noroc va avea cel care a
împlinit acest ritual.
✿ Vârstnicii aruncă pe acoperișul
casei o coroniță din flori de
sânziene. Se spune că atunci când
coronița cade de pe casă, sfârșitul
omului este pe aproape.
✿ Fetele nemăritate împletesc
cununi de sânziene, iar în noaptea
de 23 spre 24 iunie le lasă afară, în
grădină. Dacă dimineață acestea
sunt acoperite cu rouă, înseamnă
că în acel an își vor găsi ursitul.
AVANTAJE 43
4/24/20 1:23 PM
 Doamnele Binelui
și Răului
Cu fiecare personaj pe care ni-l prezintă, mitologia românească ne oferă
câte o nouă definiție pentru faimoasele noțiuni de bine și rău. Un lucru e
clar: nu există nici bine, nici rău absolut.
CĂTĂLINA CHIRICHEȘ

IELELE Hilas și Nimfele, de John William Waterhouse –

Să nu spui că nu ai fost avertizată: sub www.commons.wikimedia.org
înfățișarea perfectă, fermecătoare,
seducătoare se ascund mult prea puține
intenții bune din partea acestor creaturi
irezistibile. Cel puțin, așa sunt
prezentate personajele feminine în
mitologia românească. Dacă în alte
civilizații, zânele bune chiar sunt bune,
la noi, până și cele bune au tendința de
a se răzbuna atunci când li se pare că ai
greșit cu ceva (vezi articolul despre
Sânziene, considerate o variantă mai
blândă și mai prietenoasă a Ielelor).
Dintre toate prezențele feminine ale
mitologiei românești, Ielele sunt cele
mai cunoscute, cele mai de temut și cele
mai controversate. De altfel, numele,
„iele”, provine de la „ele” și este
considerat cel mai sigur nume pe care îl
poți folosi pentru a face referire la... ele. talpa iadului” sau „în coarnele cerbilor”. includ tot printre elementele naturii. Se
Dacă vrei să le măgulești, le poți numi „Sunt divinități ale naturii sălbatice”, transformă adesea în plante ori în
Mândrele, Frumușelele, Vrednicele, explică Irina Nemeti în lucrarea „Zânele arbori, dar şi în animale ori păsări
Harnicele, Cinstitele, Puternicele sau în mitologia românilor”, „stăpânind (căprioara, cerboaica, ursoaica,
Nemaipomenitele, însă, ca să mergi la apele şi peştii, munţii şi pădurile cu rândunica, porumbiţa, păuniţa etc.). În
sigur, spui, simplu, „iele”. arborii şi animalele care le populează, plus (...) sunt identificate şi cu păsările
grotele, stâncile. Sunt totodată fantastice din basme care ajută tinerii
Creații ale naturii sălbatice personificări ale forțelor atmosferice, ele eroi. Dintre animale, se remarcă
Locuiesc într-un spațiu ce depășește având în puterea lor vânturile, ploile, preferinţa pentru metamorfozarea în
granițele umane, descris adesea în furtunile. Nu le lipseşte nici caracterul cerboaice.” Așadar, cu Ielele nu e de
basmele populare ca „unde nimeni nu celest care le leagă de astre, de lumea glumă. Se spune, de exemplu, că acolo
nimerește”, „pe unde n-or fi pietre aeriană, de principalele momente ale unde observi urme de iarbă călcată și,
zidite”, „peste nouăzeci și nouă de zilei şi ale anotimpurilor. dacă ai noroc, câteva semne și mai
hotare”, „unde biserică nu se face”, „în Metamorfozările pe care le suferă le clare, precum o mărgea sau câteva fire

44 AVANTAJE

38-46 Fiinte magice.indd 44 4/24/20 1:23 PM


de păr, să nu calci și tu, căci poate fi
locul unde dansează sau au dansat
Ielele și se vor supăra. Iar cu Ielele
supărate nu vrei să ai de-a face.
De inspirație mitologică
Pornind de la aceste însușiri ale
fantasticelor creaturi, au luat naștere o
mulțime de expresii: „luat de lele” (care
poate fi interpretată și ca „a merge cu
viteză mare, val-vârtej”), „lovit de lele”,
„apucat de lele”, „bolnav de Dânscle”.
Iar pentru casele de copii, de exemplu,
se folosește expresia „e pusă în
trecătoarea lelelor”, spun specialiștii
în mitologia românească.
ȘTIMA APELOR
Și tot în mitologia românească se spune
că fiecare apă are propria știmă, un duh
al apei întruchipat de o femeie
nepământean de frumoasă, un fel
de sirenă autohtonă, cu părul verde-
albăstrui, lung până la genunchi. De
bunăvoința ei depinde pacea în zona
respectivă, iar dacă se întâmplă ca
cineva, cumva să o supere, își va
revărsa, la propriu, toată supărarea,
inundând totul în jur. În zona Bucovinei
este întâlnită sub numele de „Femeia
Gârlei”, iar în zona de vest, ca „Vâlva
Apei”, și dacă autorii români îți sunt
familiari, cu siguranță îți amintești de
personajele acvatice din scrierile lui
Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu sau
Cezar Petrescu. Denumirea de știmă
provine de la Hieronstoma – denumirea
38-46 Fiinte magice.indd 45
pe care o purta principala gură de
vărsare a Dunării în mare, pe care grecii
o numeau „hiero stoma – gura sacră”,
dar, în același timp, Hierostoma era la
geto-daci una dintre divinitățile care
patronau apele. Partea bună cu Știmele
este că, atâta timp cât le lași în pace,
nici ele nu-ți vor face niciun rău. Mitul
Știmei Apelor a fost retrezit la viață
odată cu cartea de benzi desenate
realizată de Maria Surducan (scenariu)
și Anna Benczédi (desen și culoare),
două artiste grafice din Cluj-Napoca.
SFÂNTA MIERCURI, SFÂNTA
VINERI ȘI SFÂNTA DUMINICĂ
Cele trei surori sunt faimoase în mitologia
populară autohtonă.
Sunt prezentate ca femei în vârstă,
ocrotitoare ale animalelor și drumeților,
pe care îi și ajută din când în când. Din
cele trei, Sfânta Vineri are, se pare, o
reputație mai proastă, obișnuind să le
ocărască pe femeile care nu-și acordă
o pauză de la treburi vinerea, dar mai
ales în Vinerea Mare, ce precede
sărbătorile pascale. Chiar și așa,
reinterpretate, aceste trei personaje,
întâlnite mai ales în basmele lui Ion
Creangă, transmit totuși o speranță de
bunătate pentru că, dacă le asculți și te
dovedești respectuos, vei fi răsplătit.
Dacă ne gândim la Fata Babei și Fata
Povestea lui Harap-Alb, în ilustrația
talentatei Cristiana Radu
DOSAR SPECIAL
Moșneagului, Sfânta Vineri le oferă
ambelor fete același ajutor, dacă,
bineînțeles, se dovedesc a fi harnice și fac
ceea ce bătrâna le-a rugat. Așadar,
strategia Sfintei Vineri este clară: după
faptă și răsplată. În ceea ce o privește pe
Sfânta Duminică, ea este amuleta
prețioasă a lui Harap-Alb, care apare la
locul și momentul potrivit pentru a-i oferi
acestuia soluții care să-l ajute să meargă
mai departe pe drumul lui inițiatic.
Aceasta este descrisă drept o „babă
gârbovită de bătrâneţe, care umbla după
milostenie”, însă imediat apare și morala,
chiar din gura vârstnicei: „Nu căuta că
mă vezi gârbovă şi stremţuroasă, dar,
prin puterea ce-mi este dată, ştiu
dinainte ceea ce au de gând să
izvodească puternicii pământului şi
adeseori râd cu hohot de nepriceperea şi
slăbiciunea lor. Aşa-i că nu-ţi vine a
crede, dar să te ferească Dumnezeu de
ispită! Căci multe au mai văzut ochii mei
de-atâta amar de veacuri câte port pe
umerii aceştia. Of! Crăişorule! Crede-mă,
că să aibi tu puterea mea, ai vântura
ţările şi mările, pământul l-ai da de-a
dura, lumea aceasta ai purta-o, uite aşa,
pe degete, şi toate ar fi după gândul tău.
Dar uite ce vorbeşte gârbova şi
neputincioasa! Iartă-mă, Doamne, că nu
ştiu ce mi-a ieşit din gură! Luminate
crăişor, miluieşte baba cu ceva!”
AVANTAJE 45
4/24/20 1:23 PM
 MOROII, STRIGOII
STAFIILE ȘI VÂRCOLACII
Mitologia românească este, fără niciun dubiu, plină de culoare și
originalitate. Creaturile mitologice intrigă sau înspăimântă, după cum e
credința omului. În timp ce unii sunt de părere că aceste făpturi sunt rodul
imaginației bogate a străbunilor noștri, alții cred cu tărie, până în ziua de
azi, în existența lor.
C
ert este că legendele care
circulă despre aceste
creaturi merită a fi
cunoscute, chiar și pentru
simplul fapt că sunt
fabuloase. Pentru că, de ce să nu
recunoaștem, imaginație bogată ca a
românului nu are nimeni în lume…
Moroii, spre exemplu, sunt unele
dintre duhurile rele ale mitologiei noastre.
În credința populară, moroii sunt sufletele
copiilor care mor nebotezați și ale celor
avortați.
Aceștia își părăsesc mormintele, ieșind
sub forma unei raze de lumină. Moroii
rătăcesc între două lumi, având asupra
lor o traistă, o oală și un băț. În traistă,
păstrează alimentele pe care le capătă în
mod simbolic de la copiii vii. Oala o
umplu cu apă, primită tot de pomană, iar
cu bățul se apăra de sufletele celorlalți
moroi care vor să le fure tot ce primesc,
fiindcă mamele acestora din urmă au
uitat de ei și n-au dat nimic de pomană
pentru sufletele lor.
Așa că aleg să bântuie gospodăriile, mai
cu seamă casele în care s-au născut.
Scopul lor este să-și chinuie mamele în
somn. Se crede că aceste creaturi vin
noaptea și se așază pe pieptul femeilor
care le-au dat viață, înăbușindu-le și
dându-le coșmaruri îngrozitoare.
Lucrările etnografice consemnează faptul
că micuții nu devin moroi imediat după
moarte. La distanță de șapte ani de la
momentul în care a părăsit această lume,
sufletul copilului mort nebotezat strigă
46 AVANTAJE
38-46 Fiinte magice.indd 46
OANA ANGHEL | FOTO: SHUTTERSTOCK
din mormânt să fie botezat. Dacă este
auzit de cineva, acea persoană trebuie să
rostească cuvintele de botez: „Botează-se
fiul/fiica lui Dumnezeu (aici va rosti un
nume de băiețel sau de fetiță), în numele
Tatălui, amin! și al Fiului, amin! și al
Sfântului Duh, amin! Acum și pururea și în
vecii vecilor, amin!”. După ce a terminat
de rostit aceste cuvinte, omul trebuie să
arunce în partea de unde a auzit glasul o
bucățică de material, chiar ruptă din
hainele pe care le poartă pe el în acel
moment.
Sufletul copilului se va liniști și va rămâne
în mormânt. În cazul în care nimeni nu-i
aude strigătul sau i-l ignoră, micuțul se
transformă în moroi.
Totuși, lucrările etnografice din zona
Olteniei menționează faptul că moroiul
poate fi, totodată, un adult care a fost rău
la suflet în timpul vieții. În această situație,
pentru a împiedica transformarea celui
decedat în moroi, înainte de a-l îngropa,
cei apropiați îi înfig în buric un ac, un vârf
de fus, o andrea sau două-trei cuie.
Dacă au apucat să-l înmormânteze
înainte de a săvârși ritualul obiectului
ascuțit, oamenii îi înfig în pământul de pe
mormânt trei fuse: unul, la cap, unul, la
inimă, altul, la picioare.
Iar dacă apropiații nu reușesc să
anticipeze faptul că cel decedat se va
transforma în moroi, acesta își va părăsi
noaptea mormântul pentru a-și ucide
rudele. Mai exact, există credința că
moroiul le mănâncă inima, iar acestea se
îmbolnăvesc și mor. Lucrările de
specialitate susțin că, în trecut, pentru a
scăpa de moroi, oamenii apelau la două
practici: fie smulgeau inima din pieptul
celui presupus a fi moroi și o aruncau la
câini, fie incinerau cadavrul.
Strigoii morți și vii
Strigoii sunt sufletele celor decedați care
nu reușesc să ajungă în lumea de dincolo.
Drept urmare, sunt condamnați să
rătăcească între două lumi, speriindu-i pe
cei vii sau chiar luându-le viața. Mai mult,
strigoii fură mana vacilor și roadele
câmpului, iau potența bărbaților, iau
vlaga și energia rudelor și prietenilor sau
sparg zăgazul ploilor.
Cea mai intensă activitate a strigoilor are
loc în noaptea Sfântului Andrei, denumită
și Noaptea Strigoilor: 29-30 noiembrie.
Se spune că strigoii sunt împărțiți în două
categorii: strigoi morți și strigoi vii. Există
credința că strigoii morți ar proveni din
oameni care fie și-au vândut sufletul
diavolului în timpul vieții, fie au avut parte
de o moarte violentă, fie nu li s-a
respectat ritualul înmormântării, fie, după
ce au murit, nu au fost vegheați și peste ei
a sărit o pisică, ori s-au rătăcit pe drumul
care leagă lumea de aici cu lumea de
dincolo sau nu au avut cu ce plăti vămile.
Strigoii vii sunt cunoscuți încă de la
naștere. Bebelușul destinat să ajungă
strigoi se naște cu placenta sau cu căița
pe cap, sau cu o vertebră în plus. Asta se
întâmplă pentru că, se zice, mama lui,
însărcinată fiind, ar fi băut „apă necurată
în care diavolul și-ar fi lăsat balele”. Există
credința că, astfel, diavolul a pătruns în
4/24/20 1:23 PM

Moroii, suflete de copii captive
între două lumi
trupul mamei și i-a pus fătului pe cap o
tichie ca a sa. Acești copii au totuși o
șansă să nu devină strigoi, și anume,
atunci când se nasc, moașa să smulgă
rapid tichia și să o arunce pe foc înainte
ca nou-născutul să o ducă la gură.
Tot strigoi pot deveni și copiii născuți în
urma unei legături incestuoase, dar și al
treilea copil din flori al unei femei.
În trecut, pentru a identifica un strigoi, se
apela la ajutorul unui armăsar. Acesta
era dus în cimitir și pus să sară peste
morminte. Mormântul peste care calul
refuza să sară adăpostea un strigoi.
După depistarea strigoiului, urma
destrigoirea. Cel decedat era deshumat și
era supus unor ritualuri stricte: fie în
inima sau în pieptul lui erau înfipte
obiecte ascuțite înroșite în foc, fie inima îi
era smulsă și arsă, fie era împușcat în
sicriu sau transportat în pădure, incinerat,
cenușa fiind ulterior împrăștiată pe câmp
sau deasupra unei ape curgătoare.
Stafiile, spiritele celor care
au avut o moarte violentă
și rapidă
Dintre toate creaturile mitologice,
stafiile se află cel mai aproape de
38-46 Fiinte magice.indd 47
lumea celor vii. Se crede că aceste
făpturi revin des în locurile de care sunt
legate emoțional: casa în care au trăit
sau locul în care au murit. În credința
populară, stafiile bântuie prin aceste
locuri pentru a le apăra împotriva altor
spirite rele care caută să le distrugă.
Uneori, ele pot fi văzute, cea mai
cunoscută reprezentare a lor fiind sub
forma unui fum alb. Alteori, își fac
simțită prezența numai prin semne
(obiecte mutate dintr-un loc în altul,
geamuri sau uși trântite etc.).
Stafiile sunt suflete care nu
conștientizează că sunt moarte.
Lucrările etnografice consemnează
faptul că stafii devin cei care au avut
parte de o moarte năprasnică, rapidă
(spânzurații, împușcații, cei trăsiți de
fulgere) și care nu au avut, astfel,
răgazul de a-și da seama că au murit.
Aceleași lucrări înaintează și varianta
conform căreia stafiile sunt suflete care
mai au anumite chestiuni importante de
rezolvat în lumea celor vii. Ele nu se pot
desprinde de această lume întrucât sunt
măcinate de îngrijorare pentru lucrurile
pe care n-au apucat să le finalizeze. În
acest caz, ele încearcă să-i determine
pe cei vii să ducă la bun sfârșit ceea ce
DOSAR SPECIAL
nu au reușit. Totodată, stafiile pot
bântui și din dorința de răzbunare
pentru anumite suferințe de care au
avut parte în timpul vieții.
Biblia are, de asemenea, propria
ipoteză legată de stafii. Conform Cărții
Sfinte, aceste făpturi sunt, de fapt,
sufletele celor posedați de demoni, care
tulbură armonia și echilibrul oamenilor,
împingându-i la acțiuni distructive.
Motivul pentru care aceste fantome
urmăresc să tulbure pacea sufletească
a oamenilor ar fi legat de conceptul
religios potrivit căruia demonii
lucrează în slujba răului absolut. În
acest caz, ele încearcă din răsputeri să
corupă suflete care își conduc viața în
spiritul credinței în Dumnezeu, pe care
să le trimită în iad.
Aceste suflete rătăcite se adăpostesc
prin locuri în care oamenii nu le pot
tulbura, cum ar fi clădiri părăsite. Aceste
clădiri nu ar trebui demolate niciodată,
întrucât stafiile s-ar putea împrăștia și
i-ar putea speria pe oameni. Aceleași
lucrări menționează faptul că oamenii
ar trebui să treacă pe lângă aceste
locuri părăsite fără să se uite la ele și
fără să le invadeze, altfel, riscă să dea
nas în nas cu făpturile înfricoșătoare.
AVANTAJE 47
4/24/20 1:23 PM
 Vârcolacii, plăsmuirile
nopților cu Lună Plină
În credința populară, în nopțile cu
Lună Plină, apar vârcolacii, acele
creaturi fioroase, demonice, care pot
lua înfățișarea unui lup și care,
ulterior, se transformă din nou în om.
Un vârcolac este, de fapt, un demon
care mănâncă Soarele și Luna,
generând în acest fel fazele Lunii și
eclipsele. Cât despre bine-cunoscutul
fenomen astronomic al Lunii Sângerii,
mitologia îl explică prin aceea că
vârcolacii urcă până la Lună și mușcă
din ea, făcând-o să sângereze. Nu le
displace însă nici carnea sau sângele
de om.
Literatura de specialitate nu
consemnează totuși cazuri de oameni
care ar fi suferit aceste metamorfoze,
dar vorbește despre oameni care s-ar
crede vârcolaci. Această convingere
are și un nume – licantropie. În mintea
oamenilor licantropi, există
convingerea că propriul corp se
schimbă în chip ciudat, că le cresc
gheare, colţi, păr pe tot corpul și că se Stafiile revin adesea
transformă în lupi. Drept urmare, ei în locurile familiare.
încep să manifeste unele
comportamente specifice acestei stări.
La baza acestor plăsmuiri se pare că
ar sta fie temerile umane obișnuite,
cum ar fi teama de animale sălbatice,
fie dorințele ascunse ale oamenilor, de
pildă dorința de a avea puteri
crescute, supranaturale, fie anumite
tulburări psihice.
Explicațiile științifice cu privire la
oamenii care se cred vârcolaci fac
referire la faptul că aceștia ar putea
suferi de rabie, porfirie, de tulburări
genetice (hirsutism) sau de tulburări
endocrine (virilism suprarenal,
adenom de glandă pituitară,
sindromul Stein-Leventhal). Atât în
cazul tulburărilor genetice, cât și al
celor endocrine, unul dintre
principalele simptome este pilozitatea
excesivă. În lucrările etnografice se
afirmă faptul că vârcolacii ar fi
proveniți din copii morți nebotezați
sau din adulți care au răsturnat
ordinea generală a lumii (spre
exemplu, sunt necununați sau și-au
ucis un frate sau o soră). Pentru că ar fi
sensibili la zgomot, vârcolacii ar putea
Demonul care mănâncă
fi alungați prin producerea unor
Soarele și Luna.
zgomote metalice puternice.

48 AVANTAJE

38-46 Fiinte magice.indd 48 4/24/20 1:23 PM

18 PR ceva copy.indd 3 4/22/20 3:51 PM
AD Farmec.indd 1 12/07/2019 16:36