VIAȚA ȘI ACTIVITATEA

LUI MIHAI EMINESCU

„AM ÎNŢELES CĂ UN OM POATE AVEA TOTUL

NEAVÂND NIMIC ŞI NIMIC AVÂND TOTUL.” 
MIHAI EMINESCU
CUPRINS:

1. Biografie
2. Personalitate
3. Opera Luceafărul și valorificarea ei
4. Poezii
 1.BIOGRAFIA

• Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15

ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889,
București, Regatul României) a fost un poet, prozator
și jurnalist român, socotit de cititorii români și de
critica literară postumă drept cea mai importantă
voce poetică din literatura română. 
Mihai Eminescu a fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai lui
Gheorghe Eminovici și al Ralucăi
S-a născut la Botoșani și a copilărit la Ipotești, mutându-se în adolescență
la Cernăuți pentru a urma cursurile gimnaziale unde, la vârsta de 16 ani, a
publicat primul poem, De-aș avea.La vârsta de 19 ani a început studiul
filozofiei la Universitatea din Viena, unde a întâlnit scrierile unor autori
care îi vor influența puternic opera, precum Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, 
Rousseau și Schopenhauer, dar și filozofia orientală prin opere precum 
Ramayana, Mahābhārata și Vedele. Tot în această perioadă începe să
publice în revista Convorbiri literare.La 22 de ani a plecat la Berlin pentru
a-și continua studiile.
Eminescu a revenit în țară la 24 de ani, stabilindu-se inițial la Iași. 
Activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu s-a desfășurat între anii 1875 și 
1877, la Curierul de Iași, iar din 1877 la Timpul, oficiosul 
Partidului Conservator, față de care Eminescu era apropiat ideologic.. Epuizat
de munca de zi cu zi și probabil suferind de tulburare bipolară, Eminescu s-a
retras din gazetărie în iunie 1883.În urma unei căderi nervoase în anul 1886,
probleme sale de sănătate mintală au fost interpretate, probabil eronat, ca
simptome de neurosifilis, poetul fiind tratat cu injecții de clorură de mercur
. Eminescu a murit la 15 iunie1889, în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu,
fiind înmormântat două zile mai târziu la cimitirul Bellu din București. Moartea
a fost datorată, cel mai probabil, intoxicației cu mercur. Manuscrisele lui Mihai
Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite 
Academiei Române de Titu Maiorescu, în anul 1902. A fost ales membru al 
Academiei Române post-mortem în anul 1948.
2.PERSONALITATE
• Cea mai realistă analiză psihologică a lui 
Eminescu i-o datorăm lui I.L. Caragiale care
după moartea poetului a publicat trei scurte
articole pe această temă: În
Nirvana, Ironie și Două note.
• „Așa l-am cunoscut atuncea, așa a
rămas până în cele din urmă momente
bune: vesel și trist; comunicativ și
ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se
cu nimica și nemulțumit totdeauna de
toate; aci de o abstinență de pustnic,
aci apoi lacom de plăcerile vieții;
fugind de oameni și căutându-i;
nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil
ca o fată nervoasă. Ciudată
amestecătură! – fericită pentru artist,
nefericită pentru om!”
• Criticul Titu Maiorescu, cel care l-a sprijinit
moral și material pe parcursul întregii vieți dar
mai ales după tragicul moment al declanșării
bolii sale, s-a ocupat de poezia sa în două dintre
articolele sale
• „Ceea ce caracterizează mai întâi de
toate personalitatea lui Eminescu este o
așa covârșitoare inteligență, ajutată de o
memorie căreia nimic din cele ce-și
întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici
chiar în perioadele bolnave declarate),
încât lumea în care trăia el după firea
lui și fără nici o silă era aproape
exclusiv lumea ideilor generale ce și le
însușise și le avea pururea la îndemână.
În aceeași proporție tot ce era caz
individual, întâmplare externă,
convenție socială, avere sau neavere,
rang sau nivelare obștească și chiar
soarta externă a persoanei sale ca
persoană îi era indiferentă.”
3.OPERA LUCEAFĂRUL ȘI VALORIFICAREA EI
„Luceafărul” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui 
Mihai Eminescu, începută încă din 1873, dar scrisă și finisată de-a lungul
multor ani până la publicarea sa în aprilie 1883 în Almanahul societății
studențești România Jună din Viena. După publicarea la Viena, poemul a fost
reluat apoi în același an în revista Convorbiri literare și în final în volumul
princeps intitulat „Poesii” sub îngrijirea lui Titu Maiorescu, publicat în anul 
1884.
Academia Recordurilor Mondiale (World Records Academy) a anunțat în
ianuarie 2009 că „Luceafărul” este cel mai lung poem de dragoste.
• Luceafărul a fost tradus în aproximativ 60 de limbi
printre care se numără:germana, franceza ,italiana,
spaniola, rusa, ucraineana, chineza, japoneza, engleza,
araba, turca ,bulgara, ungara ,portugheza, etc.
 A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.

Și era una la părinți

Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.

Din umbra falnicelor bolți

Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.
 O, rămâi 

"O, rămâi, rămâi la mine,

Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;

Şi prin vuietul de valuri,

Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;
 Adio 

De-acuma nu te-oi mai vedea,

Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.

De astăzi dar tu fă ce vrei,

De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.

Căci nu mai am de obicei

Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt şi de scântei
Din stele,
 Când amintirile... 

Când amintirile-n trecut

Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies

Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi

Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.
Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,

Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.

Din încreţirea lungii rochii

Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.
• Mulțumim pentru atenție!