Titu Maiorescu- Eminescu si poeziile

lui
Ceea ce caracterizeaza mai nti de toate personalitatea lui Eminescu, este o asa de
covrsitoare inteligenta, ajutata de o memorie, careia nimic din cele ce-si ntiparise
vreodata nu-i mai scapa (nici chiar n epoca alienatiei declarate), nct lumea n
care traia el dupa firea lui si fara nici o sila, era aproape eclusiv lumea ideilor
generale ce si le nsusise si le avea pururea la ndemna! "n aceeasi proportie tot ce
era caz individual, ntmplare eterna, conventie sociala, avere sau neavere, rang
sau nivelare o#steasca si chiar soarta eterna a persoanei sale ca persoana, i erau
indiferente! $ vor#i de mizeria materiala a lui Eminescu nsemneaza a ntre#uinta o
epresie nepotrivita cu individualitatea lui si pe care el cel dinti ar fi respins-o! Ct
i-a tre#uit lui Eminescu ca sa traiasca n acceptiunea materiala a cuvntului, a avut
el totdeauna! %rijile eistentei nu l-au cuprins niciodata n vremea puterii lui
intelectuale& cnd nu cstiga singur, l sustinea tatal sau si-l ajutau amicii! 'ar
recunoasterile pu#lice le-a despretuit totdeauna!
(reun premiu academic pentru poeziile lui Eminescu, de a carui lipsa se plnge o
revista germana din )ucuresti* +ar Eminescu ar fi ntmpinat o asemenea
propunere cu un rs homeric sau, dupa dispozitia momentului, cu acel surs de
indulgenta miloasa ce-l avea pentru nimicurile lumesti! ,egina ,omniei,
admiratoare a poeziilor lui, a dorit sa-l vada, si Eminescu a avut mai multe
convor#iri literare cu Carmen -.lva! /-am vazut si eu la Curte si l-am vazut
pastrnd si aici simplicitatea ncntatoare ce-o avea n toate raporturile sale
omenesti! +ar cnd a fost vor#a sa i se confere o distinctie onorifica, un #ene-
merenti sau nu stiu ce alta decoratie, el s-a mpotrivit cu energie! ,ege el nsusi al
cugetarii omenesti, care alt ,ege ar fi putut sa-l distinga* -i aceasta nu din vreo
vanitate a lui, de care era cu desavrsire lipsit, nu din sumetia unei inteligente
eceptionale, de care numai el singur nu era stiutor, ci din naivitatea unui geniu
cuprins de lumea ideala, pentru care orice co#orre n lumea conventionala era o
suparare si o nepotrivire fireasca0
Cine-si da seama de o asemenea figura, ntelege ndata, ca nu-l puteai prinde pe
Eminescu cu interesele, care ademenesc pe cei mai multi oameni! /uul starii
materiale, am#itia, iu#irea de glorie nu au fost n nici un grad o#iectul preocuparilor
sale! -a fi avut ca redactor al TTimpuluit mai mult dect a avut, sa fi avut mai
putin& pentru micile lui tre#uinte materiale tot att era! 1umai dupa iz#ucnirea
ne#uniei, n intervalele lucide, n care se aratau nsa felurite forme de degenerare
etica, o#isnuite la asemenea stari, devenise lacom de #ani!
2rin urmare legenda, ca mizeria ar fi adus pe Eminescu la ne#unie, tre#uie sa ai#a
soarta multor alte legende3 sa dispara naintea realitatii!
-i nici munca speciala a unui redactor de ziar nu credem ca tre#uie privita la
Eminescu ca o sfortare impusa de nevoie unui spirit recalcitrant! Eminescu era omul
cel mai silitor, vesnic cetind, meditnd, scriind! /ipsit de orice interes egoist, el se
interesa cu att mai mult de toate manifestarile vietii intelectuale, fie scrierile
vreunui prieten, fie studierea miscarii filozofice n Europa, fie izvoarele istorice,
despre care avea cunostinta cea mai amanuntita, fie luptele politice din tara! $ se
ocupa cu vreuna din aceste chestii, a cugeta si a scrie asupra lor, era lucrul cel mai
potrivit cu felul spiritului sau! -i energia, cu care a redactat TTimpult, naltimea de
vederi, ce apare n toate articolele lui, puterea neuitata, cu care n contra frazei
despre nationalismul li#eral al partidului de la guvern a impus importanta
elementului autohton, sunt o dovada pentru aceasta!
Cu o asa natura, Eminescu gasea un element firesc pentru activitatea lui n toate
situatiile, n care a fost pus! /a #i#lioteca, pentru a-si spori comoara deja imensa a
memoriei sale& ca revizor scolar, pentru a starui cu limpezimea spiritului sau asupra
nouelor metode de nvatamnt& n cercul de amici literari, pentru a se #ucura fara
invidie sau a rde fara rautate de scrierile cetite& la redactia TTimpuluit, pentru a
#iciui frazeologia neadevarata si a formula sinteza unei directii istorice nationale3 n
toate aceste ocupari si sfere Eminescu se afla fara sila n elementul sau!
+aca a nne#unit Eminescu, cauza este eclusiv interna, este nnascuta, este
ereditara! Cei ce cunosc datele din familia lui stiu ca la doi frati ai sai, morti sinucisi,
a iz#ucnit ne#unia nainte de a sa si ca aceasta nevropatie se poate urmari n linie
ascendenta!
+e altminteri si n vremea, n care spiritul lui era n vigoare, felul traiului sau facuse
pe amici sa se teama de rezultatul final! (iata lui era neregulata& adesea se hranea
numai cu narcotice si ecitante& a#uz de tutun si de cafea, nopti petrecute n citire
si scriere, zile ntregi petrecute fara mncare, si apoi deodata la vreme neo#isnuita,
dupa miezul noptii, mncari si #auturi fara alegere si fara masura& asa era viata lui
Eminescu! 1u aceasta viata i-a cauzat ne#unia, ci germenele de ne#unie nnascut a
cauzat aceasta viata! Ceea ce o dovedeste, este, ca toate ncercarile, adeseori si cu
staruinta repetate de unii prieteni ai sai, ntre altii si de mine, nu au fost n stare
sa-l aduca la un trai mai regulat!
-i nici de nefericiri, cari ar fi influentat sanatatea intelectuala sau fizica a lui
Eminescu, nu credem ca se poate vor#i! +aca ne-ar ntre#a cineva3 a fost fericit
Eminescu* am raspunde3 cine e fericit* +ar daca ne-ar ntre#a3 a fost nefericit
Eminescu* am raspunde cu toata convingerea3 nu0 Ce e drept, el era un adept
convins al lui -chopenhauer, era prin urmare pesimist! +ar acest pesimism nu era
redus la plngerea marginita a unui egoist nemultumit cu soarta sa particulara, ci
era eternizat su# forma mai senina a melancoliei pentru soarta omenirii ndeo#ste&
si chiar acolo, unde din poezia lui stra#ate indignarea n contra epigonilor si a
demagogilor nselatori, avem a face cu un simtimnt estetic, iar nu cu o amaraciune
personala! Eminescu, din punct de vedere al egoismului, era cel mai nepasator om
ce si-l poate nchipui cineva, precum nu putea fi atins de un simtimnt prea intensiv
al fericirii, nu putea fi epus la o prea mare nefericire! -eninatatea a#stracta, iata
nota lui caracteristica, n melancolie ca si n veselie! -i lucru interesant de o#servat3
chiar forma ne#uniei lui era o veselie esultanta!
Cnd venea n mijlocul nostru cu naivitatea sa ca de copil, care i cstigase de mult
inima tuturor, si ne aducea ultima poezie ce o facuse, o refacuse, o rafinase,
cautnd mereu o forma mai perfecta, o cetea parca ar fi fost o lucrare straina de el!
1iciodata nu s-ar fi gndit macar sa o pu#lice3 pu#licarea i era indiferenta, unul sau
altul din noi tre#uia sa-i ia manuscrisul din mna si sa-l dea la Convor#iri /iterare0
-i daca pentru poeziile lui, n care si-a ntrupat su# o forma asa de minunata
cugetarile si simtirile, se multumea cu emotiunea estetica a unui mic cerc de amici,
fara a se gndi la nici o satisfactie de amor-propriu& daca el se considera oarecum
ca organul accidental, prin care nsasi poezia se manifesta, asa nct ar fi primit cu
aceeasi multumire sa se fi manifestat prin altul3 ne este permis a conchide nu
numai ca era nepasator pentru ntmplarile vietii eterne, dar si chiar ca n relatiile
lui pasionale era de un caracter neo#isnuit! Cuvintele de amor fericit si nefericit nu
se pot aplica lui Eminescu n acceptiunea de toate zilele! 1ici o individualitate
femeiasca nu-l putea captiva si tinea cu desavrsire n marginirea ei! Ca si /eopardi
n $spasia, el nu vedea n femeia iu#ita dect copia imperfecta a unui prototip
nerealiza#il! "l iu#ea ntmplatoarea copie sau l parasea, tot copie ramnea, si el cu
melancolie impersonala si cauta refugiul ntr-o lume mai potrivita cu el, n lumea
cugetarii si a poeziei! +e aci T/uceafarult cu versurile de la sfrsit3
4Ce-ti pasa tie, chip de lut,
+ac-oi fi eu sau altul*
Traind n cercul vostru strmt
1orocul va petrece&
Ci eu n lumea mea ma simt
1emuritor si rece4