Numele meu este graunte de grau.

Daca aveti putina rabdare o sa va spun povestea mea…

Am luat fiinta din mila si indurarea lui Dumnezeu intr-o dimineata de aprilie intr-un spic
dintr-un lan de grau.Eram asa de plapand,asa de verde si de crud.Eram douazeci si patru de boabe
la parintii nostrii.Aveam o familie puternica si unita.

Dupa o luna de zile am mai prins puteri,roata mare de foc de pe  bolta cerului mangaia cu
raze prietenoase invelisul in care ma aflam.Parintii mei isi infigeau radacinile din ce in ce mai
adanc in pamant pentru a avea suficienta hrana cu totii.Din cand in cand simteam o mangaiere
placuta a unor picaturi de roua dimineata sau a picaturilor de ploaie.Eram asa de fericit in
mijlocul familiei mele…

Nu dupa mult timp am observat ca prind puteri.Prinsesem o coaja destul de solida pentru a
putea fi ferit de orice pericol.Eram mandru de ceea ce devenisem.Aveam chiar o multime de
prieteni.Din cand in cand mai treceau pe la noi cate o gargarita sau o lacusta.Am observat ca pana
si pe tulpina casei noastre un fir de neghina incepuse sa se infasoare.Ma bucuram ca aveam
prieteni care ne sustineau.

Intr-o buna zi am auzit un zgomot.Se intampla ceva ciudat pe arie,ceva ce pana atunci nu
se mai intamplase in viata mea.Am auzit un huruit puternic si intr-o clipa pe deasupra spicului
nostru s-a asternut un lichid ciudat.Nu erau stropi de roua,nici de ploaie,ci o substanta
albastrie.Peste cateva clipe am auzit tipetele prietenilor nostrii…gargarita,si lacusta,greierele si
furnica,palamida,spinul,pana si neghina se uscau din picioare…De jur imprejurul spicului nostru
erau alte spice si nimic altceva.

Si cum viata merge inainte am uitat acest episod.Am crescut mai mult si mai mult,pana
am ajuns sa fiu puternic si de neinvins.Eu si fratii mei eram etajati in spic si fiecare ii placea unde
era situat,mai aproape de tulpina,sau mai inspre varf,fiecare aveam avantaje.Cei de jos ne
spuneau ce se petrece la radacina, iar cei de sus ne anuntau ce se vedea in departare.Eu eram
undeva la mijloc,asa ca primeam informatii din toate partile.

Toate au fost bune si frumoase pana in luna iulie.Am observat ca invelisul care ma proteja
incepuse sa se usuce.Si parca avea si o fisura.Razele soarelui nu mai erau asa de prietenoase ca
odinioara.In aer era mare zaduf,iar parintii se straduiau din rasputeri ca sa avem suficienta
umiditate.Incepuseram se ne ingrijoram si am observat ca tulpina spicului din culoarea verde crud
se transormase intr-un galben verzui.Parintii incercau sa ne linisteasca,ca vor venii si vremuri mai
bune.Intr-o zi fratele meu cel mai mare care era primul bob din varful spicului a fost rapit de o
pasare mare si nu l-am mai vazut niciodata.

Intr-o alta zi a batut o vijelie ingrozitoare incat alti cinci frati de-ai mei eu fost scuturati din
spic,si au cazut pe pamant,iar apoi un sobolan a venit si i-a mancat…
 Eram asa de speriat…parintii erau foarte tristi.Intr-o zi a trecut pe langa noi o caprioara
fugarita de un caine.Spicul nostru era sa fie calcat in piciore,asa cum se intamplase cu alte spice
din imprejurul nostru.Dar am fost bucurosi ca nu s-a intamplat nimic rau.Dar mai rau era ca ne
uscam din ce in ce mai tare,lipsa apei se simtea.Atunci cand parintii nostrii nu au mai avut ce sa
ne ofere,cu toate ca facusera tot ce putusera ca sa supravietuim,am auzit iar un zgomot
asurzitor…

O masinarie enorma isi invartea mecanismele peste celelalte spice se grau.Cand s-a
apropiat de spicul nostru parintii ne-au spus sa avem grija de noi,sa stam cat se poate de uniti,si
sa ne rugam ca sa ramanem in ciur.Nu intelegeam ce e un ,,ciur” si cu lacrimi in ochi ne-am
despartit.Spicul a fost smuls si introdus in masinarie si a fost facut praf.Intr-o clipa,am fost
dezbracat de invelitoarea mea,si aruncat gramada peste alte mii de boabe si pleava.Era
intuneric,nu cunosteam pe nimeni din jurul meu.Fratii mei nu mai erau langa mine.Am inceput sa
plang…si nimanui nu-i pasa de mine.

Deodata s-a facut lumina.Impruna cu alte cateva mii de boabe am fost luat si pus intr-un
sac.Eram asa de inghesuit si parca nu mai puteam nici sa respir.Nu dupa mult timp cineva a
umblat la gura sacului si a luat o cantitate mare din suratii mei.Auzeam de la ceilalti ca a venit
cernerea…proba de foc pentru un bob de grau,si m-am temut.Ma intrebam daca voi rezista
acestui proces,si ma rugam sa raman in ciur.Ceilalti imi spuneau ca gaurile ciurului sunt destul de
largi si ca daca iesi prin aceste gauri e vai de tine,esti aruncat odata cu pleava.Imi era asa de
teama ca voi fi prea mic pentru a supravietui.M-am gandit atunci la parintii mei care imi
povestisera odata despre cernere.Mi-am adus aminte ca fara umezeala ,,ploii tarzii” nu puteam sa
rezist incercarii.Ma rugam sa fiu binecuvantat cu aceasta ploaie,si m-am cercetat ca nu cumva in
viata mea sa mai existe un pacat care sa ma desparta de binecuvantarile ei.Imi era teama,dar
continuam sa ma rog si astepam minunea lui Dumnezeu in tacere.Deodata,a inceput sa ploua,era
Ploaia Tarzie,eram asa de fericit!Am fost umplut cu umezeala Duhului Sfant si am inceput sa
cresc.Cand am fost pus in ciur,am fost clatinat in toate partile,ma rugam Domnului sa rezist,sa nu
fiu aruncat afara.Era cat pe ce sa cad,dar ca prin foc am ramas in ciur.Auzeam vaietele celor care
cadeau din ciur,si m-am umplut de spaima.Deodata ciurul a fost rasturnat intr-un granar.Am
observat ca era lumina,o lumina orbitoare.Am vazut ca toti cei din jurul meu erau la fel ca si
mine.

Erau parcă mai multe boabe. Normal ! Din fiecare bob a ieşit o plantă, s-a format un spic
cu mai multe boabe.

Din depozite , o parte din boabe au fost duse la fermele de animale şi păsări. Altele au fost
duse la tratare pentru a fi pregătite pentru semănat.

Eu am plecat cu cele rămase, la moară unde am fost mărunţite - măcinate şi am devenit

făină. Făina a fost dusă la fabricile de pâine sau în magazine.
 Făina a fost transformată în aluat, prin operaţia de frământare.

Aluatul a fost modelat apoi, în diferite forme - pâine, cornuri, franzele, covrigi, biscuiţi,
spaghete, tăiţei, macaroane.

Aluatul astfel modelat a fost pus în niste case, numite cuptoare, pentru a se coace.
Produsele au fost ambalate apoi şi trimise la magazine, de unde sunt cumpărate de către oameni.

Aşa am ajuns pe masa ta.

Aici este sfârşitul călătoriei mele. Mă bucur că ai avut răbdare să-mi asculţi povestea. Te-
aş ruga să o transmiţi copiilor să afle că boabele de grâu sunt transformate în făină apoi în
produse, că ele sunt legănate de mâinile multor oameni până a ajunge pe mesele lor. “

Aşa că m-am ţinut de promisiune şi am aşternut pe hârtie povestea bobului de grâu.