Populația Pământului (populația globului pământesc sau populația mondială) reprezintă

numărul total de oameni care trăiesc pe Pământ într-un anumit moment. În iulie 2015 populația
globului pământesc era de 7.7 miliarde de oameni. Se preconizează ca populația globală va
ajunge la 9 miliarde în 2040, și 10 miliarde în perioada 2060–2065

Pe planeta noastră trăiesc 7,7 miliarde de oameni, iar la fiecare cinci zile se nasc încă un milion.
În prezent, populația globului este de 10 ori mai mare decât acum 400 de ani. Explozia
demografică a avut loc datorită îmbunătățirii standardelor de trai și medicale, ceea ce a permis
oamenilor să trăiască mai mult decât în secolele anterioare.

Cei peste 7,7 miliarde de oameni de pe Pământ nu sunt repartizați în mod uniform pe suprafața
acestuia. Cei mai mulți dintre locuitorii planetei trăiesc în emisfera nordică.

Pe continente distribuţia populaţiei (a numărului de lecuitori), arată astfel:

–         în Asia locuieşte mai bine de jumătate din populaţia Terrei, respectiv, 4,050 miliarde pers.;

–         Asia este secondată de Africa, cu aproximativ 922 milioane locuitori (13,16%);

–         America de Nord deţine 7,54% din totalul de 6,768 miliadre de locuitori (atât câţi numără
planeta noastră în prezent).

–         America de Sud şi America Centrală totalizează un procent de 5,13%, valoare apropiată de
cea a Australiei şi Oceaniei la un loc (5,4%).

–         Europa are o populaţie de 731 milioane locuitori, adică aproximativ 10% din populaţia
planetei.

Discrepanţele care apar în repartiţia geografică a populaţiei sunt determinate de o serie de factori,
cei mai importanţi dintre aceştia fiind:

a)      factorii naturali, în principal, clima şi relieful.

Clima impune prin temperatură şi precipitaţii, limitele cele mai stricte în repartiţia teritorială a
populaţiei.

Regiunile cu climă temperat-continentală, respectiv temperat-oceanică, sunt mai bine populate

decât regiunile cu climă caldă sau rece. Întotdeauna oamenii au avut intenția să se stabilească
lângă apele curgătoare sau pe coastele marine.

Temperaturile scăzute întâlnite în climatul rece, fac, ca 8% din suprafaţa Terrei să nu fie locuită.
Temperaturile ridicate (care determină seceta), constituie un alt obstacol în repartiţia teritorială a
populaţiei. În climatul deşertic, de exemplu, trăieşte doar 1,4% din populaţia Terrei.

Precipitaţiile, în special cele din climatul tropical umed, pot fi un obstacol pentru om, datorită
favorizării dezvoltării pădurilor, fertilităţii scăzute a solurilor şi frecvenţei anumitor parazitoze sau
afecţiuni. Cu toate acestea în arealul climatului cald şi umed, trăiesc aproximativ 27,6% din
locuitorii Terrei.

Relieful are o influenţă mai puţin evidentă decât climatul asupra distribuţiei populaţiei. Relieful
influenţează distribuţia spaţială a populaţiei prin altitudine şi grad de fragmentare.

Numărul așezărilor omenești din zona de câmpie este superior celui din zonele de deal, de podiș
și de munte. Oamenii preferă să trăiască acolo unde mediul geografic le permite să-și
construiască locuințele, să-și asigure hrana cultivând plante tehnice și furajere și crescând
animale (bovine, ovine, porcine, caprine, cabaline etc.), sau unde pot desfășura activități
industriale sau comerciale.

Dacă analizăm problema altitudinii reliefului se constată că odată cu, creşterea înălţimii scade
densitatea populaţiei. Există şi excepţii de la această regulă, cum ar fi oraşul La Paz (capitala
Boliviei), situat la 3600 m, sau vechiul centru minier Potosi, situat la 4100 m.

b)      factorii istorici, se referă în principal la vechimea populării unui teritoriu şi la migraţii
(nord-estul SUA, sud-estul Braziliei, sud-estul Australiei, sunt bine populate datorită migraţiilor
populaţiei din Europa). 

 c)      factorii demografici, se referă la faptul că sporul ridicat şi foarte ridicat favorizează
creşterea numerică a populaţiei unor regiuni şi ţări (India, Bangladesh, Nigeria etc.). 

Un alt factor demografic este şi sporul migratoriu. Acesta indică, creşterea populaţiei în anumite
ţări (S.U.A., Australia, Canada) şi descreşterea în altele (România, Bulgaria etc.). 

Țările cu cea mai mare densitate a populației, de peste 1000 locuitori /km², sunt:

 Monaco
 Singapore
 Bahrain
 Vatican
 Malta
 Bangladesh
 Maldive

Aceste teritorii, relativ mici, au un nivel de urbanizare mare.

Cel mai populat stat mai mare este Bangladesh, unde 161,7 milioane de locuitori locuiesc în
zonele cultivabile de la vărsarea râului Gange, cu o densitate de 1123 locuitori /km².

Densitatea medie a pământului este în prezent 55 locuitori /km², fără Antarctica.