14 Noiembrie, ziua Dobrogei

Dobrogea, ţinutul dintre Dunăre şi Marea Neagră, a devenit parte a României după
Războiul de Independenţă din anul 1878.

Timp de patru secole, Dobrogea a fost sub stăpânire otomană, iar Constanţa s-a numit
Kustenge. Unii spun că data la care Dobrogea a intrat sub dominaţia Înaltei Porţi ar fi anul
1416, alţii merg cu patru ani mai târziu. Alţi istorici spun că Dobrogea a intrat treptat sub
stăpânirea otomană. Dobrogea a devenit parte a României după Războiul de Independenţă din
anul 1878. România a preluat administraţia Dobrogei de Nord de la Rusia în data de 14
noiembrie 1878, când trupele române au trecut Dunărea spre a lua în posesie noua provincie.

Războiul ruso-româno-turc de la 1877-1878 a marcat cucerirea pe câmpul de luptă a

independenţei de stat a României. Deşi semnaseră, la 4 aprilie 1877, o convenţie cu România,
reprezentanţii ruşi nu au acceptat, iniţial, o participare directă a armatei române pe frontul din
Balcani. Pe fondul desfăşurării ostilităţilor militare la Plevna, când al doilea asalt al trupelor
ruse a fost înfrânt, marele duce Nicolae a trimis o telegramă prinţului Carol al României, în
care a cerut ajutorul trupelor române.

România a obţinut, după încheierea conflictului, în cadrul Congresului Internaţional de

la Berlin (13 iunie-13 iulie 1878), recunoaşterea independenţei de stat şi revenirea în cadrul
graniţelor naţionale a Dobrogei, cu Delta Dunării şi Insula Şerpilor. La 14 noiembrie 1878,
autorităţile române au preluat, oficial, administraţia Dobrogei, potrivit volumului "Istoria
României în date" (2003).

Unirea Dobrogei cu teritoriul naţional reprezenta, după unirea Moldovei cu Ţara

Românească din anul 1859, o nouă şi importantă etapă în cadrul procesului de desăvârşire a
unităţii de stat a românilor, proces definitivat prin Marea Unire din 1918.

În data de 19 noiembrie 2013 a fost adoptat de Senat proiectul de lege privind

instituirea Zilei Dobrogei in data de 14 noiembrie, iar la 9 septembrie 2015 documentul a fost
votat de plenul Camerei Deputaţilor, în calitate de for decizional.