ORIGINILE ANIMALE ALE ARTEI

Pornind de la ipoteza ca „Omul se trage din maimuta”, in acest capitol se dezvaluie faptul ca
animalelor le lipseste trasatura artistica pe cand oamenii o dobandesc din plin, fie mai mult
sau mai putin.
Capitolul incepe cu un exemplu simplu. Unui psiholog i-a fost aratata pictura facuta de un
elefant pe nume Siri, nefiind specificat faptul ca este elefant, psihologul a fost pus sa
ghiceasca cine a facut acea pictura. Acesta a ghicit doar sexul, fiind foarte surprins de tabloul
facut. Dupa cum spune si in carte „Arta este cea mai nobila trasatura a omului, ceea ce ne face
sa ne deosebim de animale cel putin la fel de clar precum limbajul articulat”.

Relația dintre activitatea de pictură și performanța stereotipului și a altor comportamente

legate de stres a fost investigată în patru elefanți asiatici captivi din Zoo Melbourne,
Australia. Activitatea a implicat ca elefantul să fie instruit să picteze pe o pânză de către
deținătorul său în fața unui public. Pictura de către elefanți în grădina zoologică este de obicei
considerată a fi o formă de îmbogățire, dar această presupunere nu se bazase pe nicio
cercetare sistematică. Dacă o activitate se îmbogățește, ne-am aștepta ca comportamentul
legat de stres să fie redus, dar nu am găsit nicio dovadă a elefanților care să anticipeze
activitatea picturii și să nu aibă niciun efect asupra performanței unui stereotip sau a unui alt
comportament legat de stres, nici înainte, nici după sesiunea de pictură. Aceasta indică faptul
că activitatea nu îndeplinește unul dintre principalele scopuri de îmbogățire. In orice caz, dacă
un elefant nu a fost selectat pentru a picta într-o anumită zi, acest lucru a fost asociat cu
niveluri mai ridicate de comportament non-interactiv, un posibil indicator al
stresului. Observațiile comportamentale asociate cu poziția urechii, a ochilor și a trunchiului
în timpul sesiunii de pictură au arătat că atenția elefantului la activitatea de pictură sau la
păstrătorul care dă instrucțiuni variază între persoane. În afară de întărirea pozitivă din partea
portarului, rezultatele au arătat că elefanții obțin o mică îmbogățire din activitatea
picturii. Prin urmare, avantajele acestei activități par a fi limitate la atragerea estetică a acestor
tablouri pentru persoanele care le vizionează. Pozițiile ochilor și ale trunchiului în timpul
sesiunii de pictură au arătat că atenția elefantului la activitatea de pictură sau la păstrătorul
care dă instrucțiuni variază între indivizi. În afară de întărirea pozitivă din partea portarului,
rezultatele au arătat că elefanții obțin o mică îmbogățire din activitatea picturii. Prin urmare,
avantajele acestei activități par a fi limitate la atragerea estetică a acestor tablouri pentru
persoanele care le vizionează. Pozițiile ochilor și ale trunchiului în timpul sesiunii de pictură
au arătat că atenția elefantului la activitatea de pictură sau la păstrătorul care dă instrucțiuni
variază între indivizi. În afară de întărirea pozitivă din partea portarului, rezultatele au arătat
că elefanții obțin o mică îmbogățire din activitatea picturii. Prin urmare, avantajele acestei
activități par a fi limitate la atragerea estetică a acestor tablouri pentru persoanele care le

1
vizionează.  Engleză, M; Kaplan, G; Rogers, LJ (2014). "Pictura de către elefanți în grădini
zoologice este la fel de îmbogățitoare pe măsură ce suntem conduși să credem?"
Mai departe, se pune problema la nivelul pasarilor care scot un sunet minunat. Se presupun
trei distinctii: prima este dupa cum declara Oscar Wilde „Intreaga arta este cu desavarsire
inutila.” Acesta doreste sa ne spuna ca arta nu ne ajuta sa spravietuim sau sa ne transmitem
genele; a doua afirmatie „crearea sau realizarea lucrurilor care au o anume forma sau
frumusete”; a treia trasatura se refera la faptul ca arta se invata, nu se mosteneste.
Pentru noi, mult mai relevante sunt speciile de maimute, si aici vom vorbi despre Congo,
Betsy, Sophie, Alexander si Pablo. Dupa cum spune Desmon Morris in cartea Maimuta Goala
„ Maimuta-i maimuta, pungasii-s pungasi chiar si-n matase si-n purpura de-i imbraci”
maimuta Congo a realizat intr-o zi treizeci si trei de picuri in diferite stiluri: pictat cu pensula
sau degetul, cu creionul, creta sau carbunele dar nu a lasat pe nimeni sa se aproprie de ele, nu
le- a aratat nici celorlalti cimpanzei, muncind pentru propria placere. Dupa cum s-a realizat
studiul cu psihologul pentru Siri, la fel a urmat si pentru maimute. Pictura unui cimpanzeu in
varsta de 3 ani a fost estimata ca iind produsa de un baiat foarte agresiv in varsta de sapte-opt
ani si cu inclinatii paranoice. Alte doua picturi ale aceleiasi femele cimpanzeu in varsta de un
an au fost considerate ca fiind opera a doua fete in varsta de zece ani, una fiind irascibila iar
ceaalta fata paranoica. Psihologii au reusit sa intuiasca sexul artistilor dar au gresit specia.
Dupa cum scrie si in carte, oamenii fac picturi pentru a transmite ganduri, sentimente pe
cand maimutele nu faceau nimic precis, ci doar o mazgaleala. Probabil cele mai serioase sunt
pasarile care construiesc si decoreaza singure cu flori, fructe, frunze, aripi de fluture etc.
Masculii invata sa decoreze dupa zona in care se afla pe cand femelele invata regulile cu
scopul de a alege un partener potrivit. Acestea privesc pe fiecare mascul cum construieste si
asa isi alege partenerul potrivit, cum si noi in zilele noastre analizam partenerul pana a face
mai multi pasi in relatie sa vedem daca merita sau nu sa incepi un drum cu acea persoana, dar
in zilele noastre totul devine din ce in ce mai fals, totul se ascunde si toti vor sa para ce nu
sunt. Fetele care se opereaza de sus pana jos, baietii care isi iau masini scumpe pretinzand ca
altfel nu mai poti cuceri o fata in zilele de azi...Penibil! Aceasta este motivul pentru care
multe casnicii nu mai tin, toti se uita doar la aspectul fizic si financiar. Sa revenim, pasarile-
umbrar au invatat intr-un mod inteligent sa iasa in evidenta etalandu-si trupul, cantecele,
demonstratiile pline de culoare dar si colectarea hranii. Masculii au mers mult mai departe,
acestia invatand sa decoreze chiar si cu piele de sarpe .
Trăsăturile fizionomice sunt, știm bine, decisive în relația cu celălalt; ele pot face pe cineva
plăcut sau, din contră, respingător. Compatibilitățile și afinitățile reciproce sunt ghidate mai
întâi de repere exterioare. De aici și interesul pentru imagine sau pentru cum arătăm. Care
sunt atuurile corpului perfect? Merită să dăm atenție excesivă îngrijirii sale? Care este
„prețul” frumuseții? Trebuie să investim substanțial în aceasta? Cum pot fi „amortizate”
costurile, știut fiind că timpul „nu iartă”, ci lucrează ireversibil? Dacă semnele de suprafață
sunt încurajatoare, percepția corpului - propriu sau al celuilalt - procură îndeobște plăcere.
Frumusețea este o premisă a succesului; cine posedă în chip natural o „carcasă” atractivă are
la îndemână un repertoriu sporit de posibilități pentru a reuși. Cultura de tip 7 occidental a

2
încurajat acest model, stimulând totodată fantasmele perfecțiunii accesibile. Investind în
propria imagine, în propriul corp, îți multiplici șansele. Alături de cosmetică și designul

vestimentar, chirurgia estetică acționează cu unelte specifice pentru a remedia sau a spori
frumusețea exterioară. Defectele pot fi corijate cu seringa și bisturiul, iar calitățile – scoase în
evidență prin retușuri specializate. Tocmai de aceea, o întreagă industrie este mobilizată zilnic
pentru a susține mitul frumuseții veșnice. Prețul frumuseții augmentate artificial este măsurat
nu doar în bani, ci și în propria suferință: tatuaje, piercing-uri, implanturi, liposucții înseamnă
tot atâtea intervenții dureroase pentru a obține capitalul de frumusețe sperat. Unul dintre
clișeele verbale des folosite spune că arta „imită” viața. Înțelesul mimetic are o tradiție
venerabilă; el sugerează că artistul își ia un model, iar lucrarea sa trebuie situată în raport de
adecvare formală față de 8 acesta. Diversificarea practicilor artistice i-a obligat pe esteticieni
la replieri conceptuale. Artele de astăzi pretind tot mai mult să transfigureze, să intervină, să
transforme sau să modeleze realitatea. „Transfigurarea” presupune detașarea de model,
folosirea imaginației euristice, înaintarea într-o direcție inedită sau creatoare. Împrumutat din
biologie, sinonimul „metamorforză” sugerează tocmai această disponibilitate de a opera
modificări sub aspect formal. ARTĂ ȘI CONȘTIINȚĂ - dimensiuni filosofice și psihologice ale
creației artistice Volum colectiv – I Editura ARS LONGA Iași, 2014 - Sinele ca operă de artă
In concluzie, arta este are mai multe forme, plecand de la desen,pictura, ajungand pana la
sport iar rolul ei este acela de a de a sensibiliza sufletele oamenilor prin reprezentarea artistică
a unui lucru, de a îmbogăţi imaginatia privitorilor si de a le oferii o alta perspectiva asupra
unumitor lucruri.

Bibliografie:
Editura Humanitas, 2008, editia a III a, Bucuresti
Engleză, M; Kaplan, G; Rogers, LJ (2014). "Pictura de către elefanți în grădini zoologice este
la fel de îmbogățitoare pe măsură ce suntem conduși să credem?"
ARTĂ ȘI CONȘTIINȚĂ - dimensiuni filosofice și psihologice ale creației artistice Volum
colectiv – I Editura ARS LONGA Iași, 2014 - Sinele ca operă de artă
Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1991, Maimuta Goala