Notiuni generale despre motivatie:

concept, functii, componente si forme

Motivatia reprezinta ansamblul starilor de necesitate ale

individului, care se cer satisfacute si care il imping, il instiga si il
determina pe individ sa efectueze o serie de actiuni cu scopul de a si
le satisface.
Se poate spune ca motivatia reprezinta efectul sinergic al unui sumum de
factori asupra comportamentului pozitiv sau negativ al angajatilor, in
procesul de indeplinire a sarcinilor lor de munca. De aceea, managerii au
misiunea de a pune de acord si de a corela performantele economice ale
organizatiei cu capacitatea, posibilitatile si nevoile angajatilor.
Fiind un concept de baza in managementul resurselor umane, motivatia
permite factorului decizional sa afle raspunsuri adecvate unor intrebari
de genul:
 Ce anume poate stimula personalul in procesul de sporire a
profitabilitatii?
 De ce salariatii adopta conduite diferite la locul de munca, in raport cu
problematica eficientei activitatii desfasurate?
 Care sunt elementele defavorabile unei actiuni eficiente a factorului
uman?
Cercetarile de specialitate subliniaza faptul ca, in orice activitate
desfasurata, slaba motivare a omului duce la folosirea a doar 20-30% din

1
capacitatea individului, in timp ce o motivare puternica valorifica 80-90%
din potentialul acestuia.
Comparand activitatile a doua persoane, de multe ori se observa ca, in
situatii identice se adopta conduite diametral opuse. Mai mult chiar,
acelasi individ, in situatii identice, dar in momente diferite, are reactii
diferite. Explicatia acestui comportament diferit, nu de putine ori
contradictoriu, consta in aceea ca asupra comportamentului individului
actioneaza doua grupe mari de forte:
 Pozitive, care il atrag spre o anumita actiune si care se manifesta sub
forma dorintei, nevoii de a face ceva, de a actiona intr-un anume fel.
 Negative, care il indeparteaza pe individ de o anumita actiune,
exprimata sub forma de retinere, teama, aversiune, repulsie fata de un
anumit comportament.
Indiferent de caracterul lor, aceste grupe de forte, denumite motive,
declanseaza si intretin comportamentul individului.
Motivul reprezinta cauza, ratiunea unei actiuni, impulsul, imboldul, forta
care il determina pe individ sa actioneze de o anumita maniera.
Strans legat de conceptul de motiv, este si cel de cauza, care reprezinta
elementul obiectiv ce exista in structurile psihice ale individului si care
apare sub forma instinctelor, obisnuintelor, deprinderilor, aptitudinilor,
convingerilor.
Motivatia indeplineste urmatoarele functii:

2
 Functia de activare interna a unui dezechilibru fiziologic sau
psihologic. Aceasta functie este specifica trebuintelor care au o
dinamica deosebita: debuteaza cu o alerta interna continua cu o agitatie
crescanda ajungand chiar la stari de mare incordare interna, pentru ca sa
se finalizeze prin satisfacerea lor.
 Functia de mobil sau de factori declansatori ai actiunilor afective,
adica mobilul ce alege dintre deprinderile existente pe cea care va fi
actualizata(H. Pieron).
 Functia de autoreglare a conduitei, prin care se imprima conduitei un
caracter activ si selectiv.
Intrucat conceptul de motivatie este destul de general, pentru intelegerea
lui este necesar sa studiem principalele elemente structurale care il
compun. Conform literaturii de specialitate, acestea sunt:
Trebuintele (nevoile) reflecta echilibrul bio-psihosocial al individului
care se stabileste sub influenta mediului extern, se concretizeaza prin
cerinte de reechilibrare si se manifesta sub forma unor stari si imbolduri
specifice. Pot fi clasificate in functie de geneza si continutul lor, in:
 trebuinte primare, cele innascute care au rol de asigurare a integritatii
fizice a organismului. Aici se incadreaza trebuintele biologice sau
organice (foame, sete, impulsuri sexuale); trebuintele fiziologice sau
functionale (de miscare, relaxare, descarcare). Trebuintele primare sunt
comune pentru om si pentru animal, cu mentiunea ca la om sunt
modelate si instrumentate socio-cultural.

3
 trebuintele secundare, cele formate in decursul vietii si cu rol de
asigurare a integritatii psihice si sociale ale individului. Aceasta
categorie cuprinde: trebuinte materiale (de locuinta, confort, unelte si
instrumente); trebuinte spirituale (de cunoastere, estetice, etice, de
realizare a propriei personalitati); trebuinte sociale (de comunicare,
anturaj si integrare sociala, de cooperare).
Motivele reprezinta un ansamblu de reactualizari si transpuneri in plan
subiectiv a starilor de necesitate ale individului. Spre deosebire de
trebuinta care nu declanseaza intotdeauna o actiune pentru indeplinirea ei,
motivele genereaza actiuni si comportamente pentru satisfacerea lor; deci
motivul provoaca, sustine energetic si orienteaza actiunea. Motivele pot
fi:
 constiente: fata de care oamenii isi orienteaza actiunea in sensul
satisfacerii lor; de exemplu cand individul isi da seama de deficitul de
lichide sau de substante nutritive din organism (are senzatia de sete sau
de foame) el se orienteaza in sensul refacerii echilibrului, astfel ca
trebuintele s-au transformat in motive de a bea ceva sau de a manca.
 inconstiente: care nu sunt delimitate in mod clar, dar care indeplinesc
un rol important in activitatea omului.
Interesele definesc orientarile selective care au fost stabilite in mod
relativ si se refera la unele domenii de activitate; ele sunt structuri
motivationale mai complexe, intrucat presupun o anumita organizare si
cuprind elemente de natura cognitiva si afectiva, precum si vointa pentru

4
satisfacerea lor, intr-un mod cat mai eficient. Astfel daca un individ
incepe mai multe activitati si nu finalizeaza in mod corespunzator nici una
dintre ele, inseamna ca el nu si-a format inca interesele, care in mod
concret, trebuie sa se concretizeze in avantaje sau foloase materiale.
Interesul este o baza obiectiva si numai prin luarea in considerare a
acestuia pot fi intelese corect atitudinile, opiniile, conduitele si starile de
spirit atat de dinamice si complexe ale oamenilor.
Convingerile reprezinta idei care tin de personalitatea omului, sunt traite
puternic din punct de vedere afectiv si impulsioneaza omul spre actiune;
convingerile se manifesta in imprejurari de alegere sau de conflict si, daca
sunt foarte puternice, ele pot actiona chiar si impotriva instinctului de
conservare. Dintre ideile pe care le poate avea un om, reprezinta
convingeri numai acelea care il ajuta sa stabileasca ceea ce este valabil si
optim necesar,sau sa distinga intre adevar si minciuna, intre frumos si
urat, ori intre bine si rau. Convingerea se contopeste cu trebuintele si
dorintele omului, cu trasaturile lui de caracter si de personalitate, cu
dorintele si aspiratiile lui. Comportamentul uman este influentat in mare
masura de convingeri, in sensul ca acestea nu sunt numai promovate in
anumite imprejurari, dar sunt si aparate uneori cu inversunare mai ales
atunci cand sunt contrazise sau atacate; astfel convingerile devin
adevarate idei, forta care determina unele forme specifice de
comportament pentru sustinerea lor. O forma de convingere o reprezinta
credinta, definita ca fiind convingerea ca ceea ce doresti se va implini.

5
Impulsul se materializeaza prin aparitia excitabilitatii accentuate a
centrilor nervosi corespunzatori si capata forma unei stari de tensiune de
activare in pregatirea actiunii.
Dorinta reprezinta o trebuinta constientizata, o stare emotionala
indreptata spre un anumit obiect, material sau ideal.
Intentia realizeaza miscarea de la motive spre scopuri sau proiecte.
Scopul consta in continuarea mentala a rezultatului actiunii, a efectelor
scontate; el este cel care imprima actului individual sau colectiv o
directie, o finalitate.
Aspiratia reprezinta tendinta spre ideal, spre ceva dorit intens. Aceasta
depinde de o suma de factori precum modelul adoptat, dimensiunea
cunoasterii de sine, experienta individuala.
Idealul reprezinta proiectia individului in sistemul de imagini si idei care
ii orienteaza intreaga existenta, fiind determinat de modelul de
personalitate umana, etica, estetica si sociala adoptat de catre individ si de
catre colectivitate, valoarea suprema spre care tinde. El reflecta si
transfigureaza atat experienta proprie cat si cea a semenilor, devenind in
cele din urma, anticipare, generalizare si optimizare a proiectului
existential.
Atitudinea este predispozitia persoanei de a accepta sau respinge
evenimente, fenomene, obiecte sau persoane; se reflecta in conceptia si
modul de comportare al indivizilor afectand motivatia personala.
Persoana cu atitudine pozitiva fata de ea insasi are incredere in

6
posibilitatile sale psihice si fizice muncind mai bine si avand performante
superioare.
In functie de elementul care genereaza motivatia, s-au conturat mai multe
forme de motivatie care pot fi grupate in perechi opuse, doua cate doua,
si anume :
1. motivatia pozitiva si motivatia negativa reflecta efectele actiunilor
stimulative sau pe cele ale actiunilor aversive; se caracterizeaza astfel:
Motivatia pozitiva este produsa de lauda, incurajare si se soldeaza cu
efecte benefice asupra activitatii sau relatiilor interumane, cum ar fi
angajarea in anumite activitati sau preferarea unor persoane.
Motivatia negativa este produsa de folosirea amenintarii, blamarii sau
pedepsirii si se asociaza cu efecte de abtinere, evitare, refuz. Reprezinta
un tip primitiv de motivatie, insa cu anumite precautii, poate face parte
din instrumentarul motivational.
2. Motivatia intrinseca si motivatia extrinseca se refera la modul de
raportare a motivatiei fata de sursa care o produce; cele doua forme opuse
au urmatoarele semnificatii;
Motivatia intrinseca (directa) consta in satisfacerea ei prin indeplinirea
activitatii adecvate, fiind deci strans legata de procesul muncii care devine
ea insasi un scop; se refera la manifestarea creativitatii umane, la
autoimplinire, la performantele individuale ce pot fi obtinute atat in plan
intelectual (sub forma de inventii, inovatii, lucrari de arta, carti), cat si in
plan fizic (performantele sportivilor).

7
Motivatia extrinseca (indirecta) este generata de o sursa care se afla in
afara individului, in mediul sau de existenta si de actiune; ea este generata
sau chiar impusa de una sau mai multe persoane din afara. Motivele
extrinseci pot fi:
 negative: sub forma de sarcini, obligatii, interdictii, pretentii, ceea ce
determina trairi emotionale si reactii negative, sub forma de teama,
aversiune, respingeri.
 pozitive: care vizeaza unele beneficii (salariu mare, promovare,
prestigiu, facilitati speciale care determina reactii de satisfactie, surpriza,
bucurie), determinand angajarea efectiva in munca, insa nu fac munca mai
atractiva deoarece vizeaza doar finalitatea muncii si nu munca propriu
zisa; astfel, daca beneficiile vor fi mai mici sau nu se vor mai acorda, se
va reduce simtitor si intensitatea si calitatea muncii.
Aceste motive actioneaza pe o perioada relativ scurta, fapt care necesita
ca ele sa fie intretinute in mod permanent.
3. motivatia cognitiva si motivatia afectiva
Motivatia cognitiva isi are originea in activitatea exploratoare, in nevoia
de a sti, de a cunoaste, de a fi stimulat senzorial, forma ei tipica fiind
curiozitatea pentru nou, pentru schimbare. Se numeste cognitiva deoarece
actioneaza din launtrul proceselor cognitive (perceptiei, gandirii,
memoriei, imaginatiei), stimuland activitatea intelectuala din aproape in
aproape. Astfel, de la explorare se trece la reproducere, de aici la

8
intelegere, apoi la interes stiintific, pentru ca in final sa se ajunga la
inclinatia creativa.
Motivatia afectiva este determinata de nevoia individului de a obtine
aprobarea din partea altor persoane, de a se simti bine in compania altora.
Exista si alte forme de motivatie in functie de criteriul duratei de
mentinere se cunoaste motivatia persistenta si motivatia trecatoare.
Din punct de vedere al tintei vizate exista motivatie personala
(individuala) si motivatie sociala (de grup).