Laserul cu rubin

Ce este laserul?
Cititoarele de coduri de bare, imprimantele laser, transmiterea
informaţiei prin fibra optică, CD-urile şi DVD-urile audio sau video,
holografia, neurochirurgia şi chirurgia oculară, -iată cateva dintre domeniile
şi aplicaţiile care folosesc această invenţie extraordinară a secolului al XX-
lea: laserul.
Rădăcinile tuturor acestor inovaţii tehnologice se găsesc într-o lucrare
publicată în 1917 de Albert Einstein "On the quantum theory of radiation".
“Laser” este un acronim pentru Light Amplification by Stimulated Emission
of Radiation.
Intr-un dispozitiv laser, atomii sau moleculele mediului activ – un
cristal de rubin, un gaz sau chiar un lichid - sunt excitaţi asfel încât
majoritatea să se găsească într-o stare de energie superioară celei de
echilibru.Lumina este o formă de radiaţie electromagnetică emisă când unii
dintre electronii care orbitează în jurul nucleului unui atom cedează o parte
din energia lor sub forma fotonilor. Electronii se pot afla, conform modelelor
atomice din mecanica cuantică, în anumite zone distincte localizate în jurul
nucleului atomic şi emit energie (fotoni) atunci când părăsesc o zonă (orbită)
exterioară, de energie mai mare, revenind astfel la starea naturală, de energie
mai mică, pe o orbită inferioară. În prealabil atomii trebuiesc "excitaţi",
adică trebuie să îşi modifice starea naturală de echilibru din punct de vedere
energetic, fenomen care presupune saltul unor electroni pe orbite superioare
şi care se întâmplă atunci când o substanţă este încălzită (primeşte energie
sub formă de căldură), când este străbătută de un câmp electric intens sau
când este bombardată cu un curent de electroni liberi.

Cum functioneaza laserul cu rubin?

În componenţa unui laser există în mod uzual 2 oglinzi, un mediu
activ şi un dispozitiv care realizează pompajul energetic al mediului activ.
Mediul activ poate fi solid (de exemplu un cristal de rubin), gazos (amestec
de heliu şi neon), dar şi din materiale semiconductoare. Ca exemplu, un laser
cu cristal de rubin este alcătuit dintr-un cristal cilindric de rubin, două
oglinzi paralele, argintate sau aurite, şi un tub de descărcare, în formă de
spirală, umplut cu un gaz nobil şi conectat la un condensator de mare
capacitate.
 Dupa cum se stie, rubinul este un oxid de aluminiu care contine mici
cantitati de ioni de crom. Cilindrul de rubin utilizat are lungimea de cativa
centimetri si diametrul de cativa milimetri. Cele doua oglinzi plane si
paralele, slefuite cu mare grija, sunt argintate sau aurite in asa fel incat una
dintre ele este complet opaca, iar cealalta partial transparenta, ca sa poata
permite razelor laser sa paraseasca instalatia. Ele sunt asezate la capetele
cilindrului de rubin, uneori se metalizeaza chiar capetele cilindrului. Tubul
de descarcare, in forma de spirala, umplut cu neon, xenon sau amestecuri de
neon si cripton este conectat la un condensator si functioneaza asemenea
blitz-urilor de la aparatele fotografice. Tubul de descarcare emite intr-un
timp foarte scurt, de ordinul miimilor de secunda, o lumina obisnuita, dar
intensa, care provoaca inversiunea populatiilor in cristalul de rubin. In
desfasurarea acestui proces o importanta deosebita il au impuritatile de crom
inglobate in cristalul de rubin. Ionii de crom au trei nivele energetice. In
stare normala, ionii de crom au energia E1 corespunzatoare nivelului
inferior. Studiu nivelelor energetice ale cromului arata ca daca se iradiaza
cristalul de rubin cu , produsa de tubul delumina verde cu lungimea de
unda egala cu 0,560 descarcare, o parte din ionii de crom din starea normala
isi vor mari energia datorita absorbtiei radiatiei verzi, trecand intr-o stare
energetica superioara E3. In acest caz ionii de crom de pe nivelul E1 pot
trece prin pompaj optic pe nivelul E3.
Laserul cu rubin, laserul cu patru nivele si laserul cu sticla dopata cu neodim
lucreză în general în impulsuri de ordinul milisecundelor eliberând energii
cuprinse între 0,1 şi 100 J. Laserii cu mediu activ solid pot fi folosiţi pentru
obţinerea impulsurilor optice ultrascurte, cu intensitate de milioane de waţi
pe durate de ordinul nanosecundelor.
 Lumina laserului
Lumina emisă de un aparat laser are câteva caracteristici diferite
semnificativ de cele ale luminii albe (cea emisă de surse precum stelele sau
becul cu incandescenţă).
Lumina emisă de sursele naturale sau de becuri se împrăştie pe
măsură ce se îndepărtează de sursă astfel încât, cu cât distanţa faţă de sursă
creşte, din ce în ce mai puţină lumină atinge o anumită zonă a spaţiului.
Lumina laserului nu se împrăştie, ci are proprietatea de direcţionalitate,
adică se propagă pe distanţe mari cu o divergenţă foarte mică şi, ca urmare,
poate fi focalizată într-un fascicul cu diametrul dorit.
Lumina laserului este monocromatică şi coerentă. Lumina albă este
de fapt un amestec de unde electromagnetice cu diverse lungimi de undă
caracteristice culorilor fundamentale ce constituie spectrul vizibil. Fiecare
culoare are o lungime de undă caracteristică aparţinând spectrului vizibil.
Dacă am filtra toate lungimile de undă cu excepţia uneia singure, lumina
rămasă ar fi monocromatică. Monocromaticitatea şi coerenţa luminii
laserului sunt caracteristicile care fac un astfel de dispozitiv ideal pentru
înregistrarea informaţiilor pe medii optice precum CD-urile, dar şi pentru a
fi folosit ca sursă de lumină pentru comunicaţiile de date prin mediu de fibră
optică.

Bibliografie
http://science.howstuffworks.com/laser.htm/printable
http://www.repairfaq.org/sam/laserfaq.htm#faqilp2
http://www.aps.org/publications/apsnews/200508/history.cfm
http://technology.niagarac.on.ca/courses/tech238g/Lasers.html