12/3/2020 Karl Marx şi Friedrich Engels (1848): Manifestul Partidului Comunist - Prefeţe

Highgate, iar pe mormîntul lui a şi crescut prima iarbă. Acum, după

moartea lui[13] nu mai poate fi în nici un caz vorba de o modificare sau
completare a „Manifestului“. Cu atît mai mult consider necesar să afirm
aici încă o dată în mod categoric următoarele:

Ideea fundamentală care străbate ca un fir roşu „Manifestul“, şi

anume că producţia economică şi, determinată de aceasta în mod necesar,
structura societăţii din fiecare epocă istorică constituie baza istoriei
politice şi intelectuale a epocii respective; că, în consecinţă, întreaga
istorie (de la destrămare străvechii proprietăţi comune asupra pămîntului)
a fost istoria luptelor de clasă, a luptelor dintre clasele exploatate şi
clasele exploatatoare, dintre clasele dominate şi clasele dominante, pe
diferite trepte ale dezvoltării sociale; că această luptă a atins însă în
momentul de faţă o asemenea treaptă, încît clasa exploatată şi asuprită
(proletariatul) nu se mai poate elibera de clasa care o exploatează şi o
asupreşte (burghezia) fără a elibera în acelaşi timp pentru totdeauna
întreaga societate de exploatare, asuprire şi luptă de clasă — această idee
fundamentală îi aparţine de-a-ntregul şi exclusiv lui Marx1).

Acest lucru eu l-am declarat în repetate rînduri[14]; acum însă este

necesar ca această declaraţie să preceadă „Manifestul“ însuşi.

F. Engels

Londra, 28 iunie 1883

Scris pentru lucrarea lui K. Marx şi F. Engels: “„Manifestul Partidului Comunist“. A

treia ediţie germană autorizată. Cu prefeţele autorilor. Hottingen-Zürich 1883

Se tipăreşte după K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 21, Bucureşti, Editura politică,
1965, p. 3-4. — Nota red. Editurii Politice, 1966

Prefaţă la ediţia engleză din 1888

https://www.marxists.org/romana/m-e/1848/manifest/prefete.htm#1872 5/24