1/11/2021 Karl Marx (1867): Capitalul, vol.

1 - Capitolul unu

formei utile concrete a muncii, ea nu poate, fireşte, să afecteze munca din

moment ce se face abstracţie de forma ei utilă concretă. Prin urmare,
aceeaşi muncă creează întotdeauna în acelaşi interval de timp aceeaşi
valoare, indiferent de schimbarea forţei productive. Dar ea furnizează în
acelaşi interval de timp cantităţi diferite de valori de întrebuinţare, şi
anume: cantităţi mai mari dacă forţa productivă creşte, cantităţi mai mici
dacă această forţă scade. Aceeaşi schimbare a forţei productive care
sporeşte randamentul muncii, şi prin aceasta masa valorilor de
întrebuinţare furnizate de ea, reduce totodată mărimea valorii acestei
mase totale sporite atunci cînd scurtează timpul de muncă necesar pentru
producerea ei, şi viceversa.

Orice muncă este, pe de o parte, cheltuire de forţă de muncă

omenească în sens fiziologic, şi în această calitate a ei de muncă
omenească identică sau abstractă ea creează valoarea mărfurilor. Orice
muncă este, pe de altă parte, cheltuire de forţă de muncă omenească într-o
formă specială, îndreptată spre un scop anumit, şi în această calitate a ei
de muncă utilă concretă, ea produce valori de întrebuinţare16).

3. Forma-valoare sau valoarea de schimb

Mărfurile vin pe lume sub formă de valori de întrebuinţare sau

corpuri-marfă, ca fier, pînză, grîu etc. Aceasta este forma lor naturală,
obişnuită. Dar ele sînt mărfuri numai pentru că au un caracter dublu,
pentru că sînt în acelaşi timp obiecte de întrebuinţare şi purtătoare de
valoare. Ele apar deci ca mărfuri sau au forma de marfă numai în măsura
în care au formă dublă: formă naturală şi formă-valoare.

Valoarea (Wertgegenständlichkeit) mărfurilor se deosebeşte de

văduva Quicklyi) prin aceea că nu ştii cum să o iei27. În contrast direct cu
obiectualitatea senzorială grosolană a corpului-marfă, în valoarea
(Wertgegenständlichkeit) lui nu intră nici un atom de substanţă din
natură. Putem deci să sucim şi să învîrtim cît poftim orice marfă; ca
obiect-valoare (Wertding) ea rămîne insesizabilă. Dacă ne amintim însă
că mărfurile posedă valoare (Wertgegenständlichkeit) numai în măsura în
care sînt expresii ale aceleiaşi unităţi sociale, ale muncii omeneşti, că
valoarea (Wertgegenständlichkeit) lor are prin urmare un caracter pur
social, se înţelege de la sine că ea nu poate să apară decît în raportul
https://www.marxists.org/romana/m-e/1867/capitalul-vol1/c01.htm#3B3 12/52