1/17/2021 Karl Marx (1867): Capitalul, vol.

1 - Capitolul unu

Secţiunea întîi
MARFA ŞI BANII

Capitolul unu

Marfa

 1. Cei doi factori ai mărfii: Valoare de întrebuinţare şi

valoare (substanţa valorii, mărimea valorii)

Avuţia societăţilor în care domneşte modul de producţie capitalist

apare ca o „uriaşă îngrămădire de mărfuri“1), iar fiecare marfă în parte —
ca formă elementară a acestei avuţii. Studiul nostru începe, de aceea, cu
analiza mărfii.

Marfa este, în primul rînd, un obiect exterior, un lucru care prin

proprietăţile sale satisface anumite trebuinţe ale omului. Natura acestor
trebuinţe, faptul că provin, de exemplu, din stomac sau din fantezie, nu
are importanţă2). Nu se pune aici în discuţie nici în ce fel un lucru
satisface o trebuinţă a omului, în chip direct, ca mijloc de subzistenţă,
deci ca obiect de consum, sau în chip indirect, ca mijloc de producţie.

Orice lucru util, ca fierul, hîrtia etc., trebuie considerat sub un dublu
aspect: sub aspectul calităţii şi sub cel al cantităţii. Orice lucru de acest
fel reprezintă o multiplicitate de proprietăţi şi poate deci să fie util prin
diferite laturi ale lui. Descoperirea acestor laturi diferite şi, prin urmare, a
variatelor moduri de întrebuinţare a lucrurilor este opera dezvoltării
istorice3). Acesta este cazul şi cu descoperirea măsurilor sociale pentru
cantitatea lucrurilor utile. Diversitatea acestor măsuri ale mărfurilor
izvorăşte în parte din natura diferită a obiectelor ce urmează a fi
măsurate, în parte din convenţie.
https://www.marxists.org/romana/m-e/1867/capitalul-vol1/c01.htm#3B2 1/52