1/11/2021 Karl Marx (1867): Capitalul, vol.

1 - Capitolul unu

general. După cum în societatea burgheză un general sau un bancher

joacă un rol însemnat, în timp ce omul ca atare (schlechthin) nu joacă
decît un rol cu totul secundar14), la fel stau lucrurile aici cu munca
omenească. Ea este cheltuire de forţă de muncă simplă, pe care o posedă
în medie organismul oricărui om obişnuit, care nu se deosebeşte printr-o
dezvoltare specială. Munca medie simplă însăşi îşi schimbă, ce-i drept,
caracterul în diferitele ţări şi în diferite epoci de civilizaţie; într-o
societate anumită însă ea este dată. Munca mai complexă contează numai
ca muncă simplă potenţată, sau, mai exact, multiplicată, astfel că o
cantitate mai mică de muncă complexă este egală cu o cantitate mai mare
de muncă simplă. Experienţa ne arată că această reducere a muncii
complexe la muncă simplă are loc în mod permanent. O marfă poate să
fie produsul muncii celei mai complexe, dar valoarea ei o face egală într-
o anumită proporţie cu produsul muncii simple şi de aceea reprezintă
numai o anumită cantitate de muncă simplă15). Diferitele proporţii în care
diferite feluri de muncă sînt reduse la munca simplă ca unitatea lor de
măsură se stabilesc printr-un proces social fără ştirea producătorilor,
astfel că aceştia le consideră ca fiind date prin tradiţie. Pentru a simplifica
lucrurile vom considera, în cele ce urmează, orice fel de forţă de muncă
direct ca forţă de muncă simplă, ceea ce ne va scuti de a face de fiecare
dată reducerea muncii complexe la muncă simplă.

Prin urmare, aşa cum în valorile haină şi pînză se face abstracţie de

deosebirea dintre valorile lor de întrebuinţare, tot aşa în muncile care îşi
găsesc expresia în aceste valori se face abstracţie de deosebirea dintre
formele lor utile, de croitorie şi ţesătorie. Aşa cum valorile de
întrebuinţare haină şi pînză sînt combinaţii ale unor activităţi productive
îndreptate spre un scop determinat, cu postavul şi cu firul, în timp ce
valorile haină şi pînză nu sînt decît simple cristalizări de muncă de
acelaşi fel, tot aşa muncile cuprinse în aceste valori prezintă importanţă
nu prin raportul lor productiv faţă de postav şi de fire, ci numai ca o
cheltuire de forţă de muncă omenească. Croitoria şi ţesătoria tocmai prin
calităţile lor diferite sînt elementele care creează valorile de întrebuinţare
haină şi pînză; dar ele constituie substanţa valorii hainei şi a valorii pînzei
numai în măsura în care se face abstracţie de calitatea lor specială şi în
măsura în care ambele au aceeaşi calitate, aceea de a fi muncă
omenească.

Haina şi pînza sînt însă nu numai valori în general, ci valori de o

mărime determinată, iar după presupunerea noastră haina valorează de

https://www.marxists.org/romana/m-e/1867/capitalul-vol1/c01.htm#3B3 10/52