1/11/2021 Karl Marx (1867): Capitalul, vol.

1 - Capitolul unu

două ori mai mult decît 10 coţi de pînză. De unde provine această
deosebire dintre mărimile valorilor lor? Din faptul că pînza conţine
numai jumătate din munca pe care o conţine haina, astfel că pentru
producerea acesteia din urmă forţa de muncă trebuie cheltuită într-un
timp de două ori mai îndelungat decît pentru producerea celei dintîi.

Dacă deci în raport cu valoarea de întrebuinţare munca cuprinsă în

marfă prezintă importanţă numai din punct de vedere calitativ, în raport
cu mărimea valorii ea prezintă importanţă numai din punct de vedere
cantitativ, după ce a fost redusă la muncă omenească fără nici o altă
calitate. În primul caz este vorba de a şti cum se munceşte şi ce anume se
produce, în al doilea caz cîtă muncă se cheltuieşte şi care este durata
acestei munci. Dat fiind că mărimea valorii unei mărfi nu reprezintă decît
cantitatea de muncă cuprinsă în această marfă, rezultă că mărfurile, luate
într-o anumită proporţie, trebuie să fie întotdeauna valori egale.

Dacă forţa productivă, să zicem a tuturor muncilor utile necesare

pentru producerea unei haine, rămîne neschimbată, mărimea valorii
hainelor creşte proporţional cu cantitatea lor. Dacă o haină reprezintă x
zile de muncă, 2 haine reprezintă 2 x zile de muncă ş.a.m.d. Să
presupunem însă că munca necesară pentru producerea unei haine este de
două ori mai mare sau scade la jumătate. În primul caz o haină are
valoarea pe care o aveau înainte două haine, în al doilea caz două haine
nu au decît valoarea pe care o avea înainte o singură haină, cu toate că în
ambele cazuri o haină face aceleaşi servicii ca şi înainte, iar munca utilă
cuprinsă în această haină este de aceeaşi calitate ca înainte. Cantitatea de
muncă cheltuită cu producerea ei s-a schimbat însă.

O cantitate mai mare de valoare de întrebuinţare formează în sine o

avuţie materială mai mare; două haine reprezintă mai mult decît una. Cu
două haine pot fi îmbrăcaţi doi oameni, cu o singură haină — un singur
om ş.a.m.d. Totuşi, unei sporiri a masei avuţiei materiale îi poate
corespunde o scădere simultană a mărimii valorii ei. Această mişcare
contradictorie provine din dublul caracter al muncii. Forţa productivă
este, desigur, întotdeauna forţa productivă a unei munci utile concrete, şi
nu determină de fapt decît gradul de eficienţă a unei activităţi productive
îndreptate spre un scop anumit şi desfăşurate într-un interval de timp dat.
Munca utilă devine deci o sursă de produse mai abundentă sau mai puţin
abundentă, în raport direct cu creşterea sau cu scăderea forţei ei
productive. Dimpotrivă, o schimbare a forţei productive nu afectează de
loc munca reprezentată în valoare. Întrucît forţa productivă aparţine
https://www.marxists.org/romana/m-e/1867/capitalul-vol1/c01.htm#3B3 11/52