Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.1 Prezentele Reguli stabilesc cerinţele pentru proiectarea, construirea, materiale, fabricarea,
reconstruirea, reglarea, montarea, repararea1), deservirea, diagnosticarea tehnică, controlul şi testarea
metalului şi îmbinărilor sudate, întocmirea cărţilor tehnice, exploatarea recipientelor, cisternelor,
butoaielor, buteliilor, barocamerelor, care funcţionează sub presiune excedentară 2).
1.2 Prezentele Reguli se aplică pentru:
- recipientele, care funcţionează sub presiunea apei la temperatură mai mare de 115 0C sau
altor fluide netoxice, neinflamabile şi nedeflagrante la temperatura ce depăşeşte temperatura de
fierbere la presiunea de 0,07 MPa (0,7 kgf /cm2);
- recipientele, care funcţionează sub presiunea aburului, gazelor sau fluidelor toxice inflamabile
şi explozive peste 0,07 MPa (0,7 kgf /cm2);
- buteliile destinate pentru transportarea şi depozitarea gazelor comprimate, lichefiate şi
dizolvate sub presiune peste 0,07 MPa (0,7 kgf /cm2);
- cisternele şi butoaiele pentru transportarea şi depozitarea gazelor comprimate şi lichefiate,
presiunea vaporilor cărora la o temperatură pînă la 500C depăşeşte presiunea 0,07 MPa (0,7 kgf/cm2);
- cisternele şi recipientele pentru transportarea sau depozitarea gazelor comprimate, lichefiate,
fluidelor şi corpurilor friabile, la care presiunea peste 0,07 MPa (0,7 kgf/cm2) se creează pentru golirea
lor;
- barocamere.
1.3 Prezentele Reguli nu se aplică pentru:
- recipientele instalaţiilor energetice atomice, precum şi recipientele ce funcţionează cu mediu
radioactiv;
- recipientele cu capacitatea cel mult 0,025 m3 (25 l) indiferent de presiune, utilizate în scopuri
ştiinţifice şi experimentale. La determinarea capacităţii din capacitatea totală a recipientului se exclude
volumul căptuşelii, ţevilor şi altor dispozitive interioare. Grupul de recipiente, precum şi recipientele
compuse din corpuri aparte şi unite între ele prin ţevi cu diametrul interior peste 100 mm, constituie un
singur recipient;
- recipientele şi buteliile cu capacitatea cel mult 0,025 m3 (25 l), la care produsul presiunii în
MPa (kgf/cm2) şi capacităţii în m3 (litri) nu depăşeşte 0,02 (200);
- recipientele, care funcţionează sub presiune ce se creează la producerea exploziei în ele în
conformitate cu procesul tehnologic sau la ardere în proces de sinteză la temperatură înaltă ce se
autoextinde;
- recipientele care funcţionează sub vacuum;
- recipientele instalate pe vasele maritime, fluviale şi alte mijloace flotabile (cu excepţia
dragelor);
- recipientele instalate la avioane şi alte aparate de zbor;
- rezervoarele de aer pentru instalaţiile de frînare ale materialului rulant al transportului feroviar,
automobilelor şi altor mijloace de transport;
- recipientele de destinaţie specială ale organelor de forţă;
- aparatele de încălzire cu abur şi apă;
- cuptoarele tubulare;
- recipientele compuse din ţevi cu diametrul interior cel mult 150 mm fără colectoare, precum şi
cele cu colectoare, executate din ţevi cu diametul interior cel mult 150 mm;
- părţile de maşini care nu reprezintă recipiente de sine stătătoare (corpurile pompelor sau
turbinelor, cilindrii motoarelor compresoarelor şi maşinilor cu abur, hidraulice, cu aer).
_________________________
1)
Cerinţele pentru montare şi reparare sînt identice cu cerinţele pentru fabricarea recipientelor.
2)
În continuare pe parcursul textului în loc de „recipiente, cisterne, butoaie, butelii, barocamere” se aplică
„recipiente”.
1
NRS 35-03-67:2004
1.4 Regulile sînt obligatorii pentru toţi agenţii economici, indiferent de tipul de proprietate şi
forma juridică de organizare (în continuare - întreprinderi), care efectuează exploatarea, proiectarea,
construirea, montarea, reglarea, repararea şi diagnosticarea tehnică a recipientelor.
2 REFERINŢE
2
NRS 35-03-67:2004
GOST 7350-77 Tablă groasă de oţel rezistentă la coroziune, termostabilă şi termorezistentă.
Condiţii tehnice
GOST 7512-82 Control nedistructiv. Îmbinări sudate. Metoda radiografică
GOST 7769- 82 Fontă aliată pentru piese turnate cu proprietăţi speciale. Mărci
GOST 8479-70 Piese forjate din oţel carbon şi aliat pentru construcţii. Condiţii tehnice generale
GOST 8731-74 Ţevi de oţel fără sudură deformate la cald. Cerinţe tehnice
GOST 8733-74 Ţevi de oţel fără sudură deformate la rece şi deformate la cald. Cerinţe tehnice
GOST 9012-59 Metale. Metoda de măsurare a durităţii Brinel
GOST 9013-59 Metale. Metoda de măsurare a durităţii Rockwel
GOST 9454-78 Metale. Metoda de încercare la încovoiere prin şoc la temperaturi scăzute, de
cameră şi ridicate
GOST 9466-75 Electrozi acoperiţi metalici pentru sudarea cu arc manuală a oţelurilor şi
metalelor depuse. Clasificare şi condiţii tehnice generale
GOST 9651-84 Metale. Metode de încercări la tracţiune la temperaturi înalte
GOST 9940-81 Ţevi de oţel fără sudură deformate la cald din oţel rezistent la coroziune. Condiţii
tehnice
GOST 9941-81 Ţevi de oţel fără sudură deformate la rece şi deformate la cald din oţel rezistent
la coroziune. Condiţii tehnice
GOST 10092-75 Ţevi de alpaca pentru schimbătoarele de căldură. Condiţii tehnice
GOST 10494-80 Prizoane pentru îmbinările prin flanşe cu etanşare lenticulară la Py mai mare de
10 pînă la 100 MPa (peste 100 pînă la 1000 kgf/cm2). Condiţii tehnice
GOST 10495-80 Piuliţe hexagonale pentru îmbinările prin flanşe la Py mai mare de 10 pînă la
100 MPa (100 - 1000 kgf/cm2). Condiţii tehnice
GOST 10702-78 Profile laminate din oţel carbon şi aliat de calitate pentru construcţii pentru
extruziune la rece şi refulare. Condiţii tehnice
GOST 10706-76 Ţevi de oţel sudate longitudinal cu arc electric. Cerinţe tehnice
GOST 10885-85 Tablă de oţel în două straturi laminată la cald rezistentă la coroziune. Condiţii
tehnice
GOST 11150-84 Metale. Metode de încercări la tracţiune la temperaturi scăzute
GOST 14637-89 Laminate groase din oţel carbon de calitate obişnuită. Condiţii tehnice
GOST 14782-86 Control nedistructiv. Îmbinări sudate. Metode cu ultrasunete
GOST 15527-70 Aliaje de cupru şi zinc (alamă) prelucrate prin presiune. Mărci
GOST 17217-79 Ţevi din aliaj de cupru şi nichel de marca MНЖ5-1. Condiţii tehnice
GOST 17232-99 Plăci din aluminiu şi aliaje cu aluminiu. Condiţii tehnice
GOST 17711-93 Aliaje de turnătorie cu cupru şi zinc (alamă). Mărci
GOST 18175-78 Bronz fără staniu prelucrat prin presiune. Mărci
GOST 18475-82 Ţevi deformate la rece din aluminiu şi aliaje cu aluminiu. Condiţii tehnice
GOST 18482-79 Ţevi extrudate din aluminiu şi aliaje cu aluminiu. Condiţii tehnice
GOST 18968-73 Bare şi benzi din aluminiu rezistent la coroziune şi termorezistent pentru
paletele turbinelor cu abur. Condiţii tehnice
GOST 19281-89 Laminate din oţel de rezistenţă înaltă. Condiţii tehnice generale
GOST 19807-91 Titan şi aliaje cu titan deformate. Mărci
GOST 20072-74 Oţel termorezistent. Condiţii tehnice
GOST 20700-75 Buloane, prizoane, piuliţe şi şaibe pentru îmbinările cu flanşe şi de ancoraj,
buşoane şi bride utilizate la temperatura mediului de la 0 pînă la 650°C. Condiţii tehnice
GOST 21488-97 Bare extrudate din aluminiu şi aliaje cu aluminiu. Condiţii tehnice
GOST 21631-76 Tablă din aluminiu, aliaje cu aluminiu. Condiţii tehnice
GOST 21646-76 Ţevi de alamă pentru schimbătoare de căldură. Condiţii tehnice
GOST 21945-76 Ţevi fără sudură laminate la cald din aliaje pe bază de titan. Condiţii tehnice
GOST 22178-76 Table din titan şi aliaje cu titan. Condiţii tehnice
3
NRS 35-03-67:2004
GOST 23304-78 Buloane, prizoane, piuliţe şi şaibe pentru îmbinările prin flanşe ale instalaţiilor
energetice atomice. Cerinţe tehnice. Recepţie. Metode de încercări. Ambalare, marcare, transportare şi
depozitare
GOST 23755-79 Plăci din titan şi aliaje cu titan. Condiţii tehnice
GOST 25054-81 Piese forjate din oţeluri şi aliaje rezistente la coroziune. Condiţii tehnice
generale
GOST 26358-84 Piese turnate din fontă. Condiţii tehnice generale
GOST 26492-85 Bare laminate din titan şi aliaje cu titan. Condiţii tehnice
NRS 35-04-09:2002 Reguli de securitate în ramura gazificării
NRS 35-05-43:2002 Reguli generale de securitate antideflagrantă pentru producţiile cu pericol de
deflagraţie şi inflamabilitate din industria chimică, petrochimică şi de prelucrare a petrolului
NRS PB 03-164:2003 Reguli de fabricare a cazanelor de abur şi cazanelor de încălzit apă,
recipientelor sub presiune, conductelor de abur şi apă fierbinte cu aplicarea tehnologiilor de sudare
RG 35-01-26:2000 Modul de înregistrare a obiectelor în Registrul de stat al obiectelor industriale
periculoase
RG 35-01-31:2003 Reguli de instruire şi atestare a personalului agenţilor economici care
exploatează obiecte industriale periculoase
RG 35-01-33:2001 Reguli privind organizarea şi exercitarea controlului în producţie referitor la
respectarea cerinţelor securităţii industriale la obiectele industriale periculoase
RG 35-01-47:2003 Modul de eliberare şi înregistrare a autorizaţiilor pentru fabricarea şi
utilizarea instalaţiilor tehnice la obiectele industriale periculoase
RG 35-01-49:2002 Modul de eliberare a autorizaţiilor tehnice pentru desfăşurarea lucrărilor în
domeniul securităţii industriale la obiectele industriale periculoase
RG 35-01-61:2004 Reguli de instruire, atestare şi perfecţionare a muncitorilor, care deservesc
instalaţiile tehnice la obiectele industriale periculoase
RG PB 03-273-20031) Reguli de atestare a sudorilor şi specialiştilor care execută lucrări de
sudare
RG RD 03-131-2003 Reguli de organizare şi efectuare a controlului prin metoda de emisie
acustică a recipientelor, aparatelor, cazanelor şi conductelor tehnologice
RG RD 10-209:2003 Indicaţii metodice privind modul de întocmire şi forma de prezentare a
cărţii tehnice a recipientului sub presiune
3 TERMINOLOGIE
_______________________________
1)
Documentul se află în curs de elaborare
4
NRS 35-03-67:2004
Cisternă: Recipient mobil montat staţionar pe şasiul vagonului de cale ferată, şasiul
automobilului (remorcii) sau pe alte mijloace de transport, destinat pentru transportarea şi depozitarea
substanţelor gazoase, fluide şi altor substanţe;
Corp: Piesă de asamblare principală compusă din virole şi funduri;
Diagnostic tehnic: Teoria, metodele şi mijloacele de determinare a stării tehnice a obiectului;
Diagnosticare tehnică: Determinarea stării tehnice a obiectului. Sarcinile diagnosticării tehnice
constituie controlul stării tehnice, constatarea locului şi determinarea cauzelor rateului (defectului),
prognozarea stării tehnice;
Diagnosticare tehnică de expertiză: Diagnosticarea tehnică a recipientului, efectuată la
expirarea termenului de funcţionare estimat al recipientului sau funcţionabilităţii de calcul a exploatării
inofensive, precum şi după avarie sau la constatarea unor deteriorări ale elementelor care funcţionează
sub presiune, în vederea determinării parametrilor eventuali şi condiţiilor de exploatare ulterioară;
Element al recipientului: Unitate demontabilă a recipientului, destinată pentru executarea unei
funcţii dintre funcţiile de bază ale recipientului;
Epruvetă de referinţă: Epruvetă executată din acelaşi material şi după aceeaşi tehnologie ca şi
recipientul, utilizată pentru a determina starea materialului în procesul de exploatare;
Fereastră de observaţie: Construcţie ce permite a supraveghea mediul de lucru;
Funcţionabilitate de calcul a recipientului (elementului): Durata de exploatare a recipientului
(elementului), în timpul căreia producătorul garantează fiabilitatea lui cu condiţia de a respecta regimul
de exploatare, indicat în instrucţiunile producătorului şi numărul calculat de demarări din regim
fierbinte sau stare rece;
Fund: Partea nedetaşabilă a corpului recipientului, care delimitează cavitatea interioară din
partea frontală;
Gură de acces: Dispozitiv ce asigură accesul în cavitatea interioară a recipientului;
Îmbinare cu flanşe: Îmbinare demontabilă fixă a părţilor recipientului, etanşeitatea căreia este
asigurată prin comprimarea nemijlocită a suprafeţelor de etanşare sau prin intermediul garniturilor de
etanşare dintr-un material mai moale, amplasate între ele, strînse cu ajutorul elementelor de fixare;
Îmbinări sudate cap la cap: Îmbinări, în care elementele sudate se unesc prin suprafeţele
frontale şi includ sudura şi zona de influenţă termică;
Întreprindere deţinătoare a recipientului: Întreprinderea în posesia căreia se află recipientul şi
conducerea căreia poartă răspundere juridică, administrativă şi penală pentru exploatarea inofensivă a
acestuia;
Lianţi: Material ce asigură monolitismul materialului compozit;
Mantaua recipientului: Schimbător de căldură compus dintr-un înveliş ce cuprinde corpul
recipientului sau o parte a acestuia şi care formează în comun cu peretele corpului recipientului o
cavitate umplută cu agent termic;
Material compozit: Material de structură eterogenă compus din cîteva materiale (componente)
omogene;
Material de umplutură: Material ce armează masa plastică; în calitate de material de armare pot
fi utilizate fibre, materiale ţesute şi neţesute;
Material omogen: Material compus dintr-o singură substanţă, aliaj sau soluţie solidă, de
exemplu, sticlă, oţel, ceramică etc.;
Materiale plastice armate: Material de structură eterogenă compus din material plastic (liant) şi
agent de umplutură;
Organizaţie specializată: Organizaţia ce deţine autorizaţia organului de securitate industrială
pentru desfăşurarea lucrărilor de proiectare pentru crearea, repararea şi reconstruirea recipientelor,
precum şi pentru executarea, montarea, repararea, reconstruirea recipientelor şi/sau reglarea,
diagnosticarea lor;
Placă de obturare: Piesă voluminoasă ce permite a închide ermetic orificiul ştuţului sau
bosajului;
Presiune admisibilă a recipientului (elementului): Presiunea excedentară maximă admisibilă a
recipientului (elementului), determinată conform rezultatelor verificării tehnice sau diagnosticării;
5
NRS 35-03-67:2004
Presiune condiţională: Presiunea de calcul la temperatura 200C, aplicată la calcularea de
rezistenţă a recipientelor standardizate (ansamblurilor, elementelor, armăturii );
Presiune de calcul: Presiunea la care se efectuează calculul de rezistenţă;
Presiune de lucru: Presiunea excedentară interioară sau exterioară maximă, ce se formează la
desfăşurarea normală a procesului de lucru;
Presiune de probă: Presiunea la care se efectuează încercarea recipientului;
Presiune excedentară: Diferenţa dintre presiunea absolută şi presiunea mediului înconjurător,
indicată de barometru;
Presiune interioară (exterioară): Presiunea ce acţionează asupra suprafeţei interioare
(exterioare) a peretelui recipientului;
Recipient: Vas închis ermetic, destinat pentru desfăşurarea proceselor chimice, termice şi altor
procese tehnologice, precum şi pentru depozitarea şi transportarea substanţelor gazoase, fluide şi altor
substanţe. Limitele recipientului sînt considerate racordurile de admisiune şi evacuare;
Recipiente din metaloplast: Recipiente stratificate, în care stratul interior (învelişul) este din
metal; restul straturilor sînt din materiale plastice armate. Stratul interior poartă o parte din sarcină;
Recipient mobil: Recipient destinat pentru utilizare temporară în diverse locuri sau în timpul
deplasării lui;
Recipient multicameral: Recipient ce dispune de două sau mai multe cavităţi de lucru, utilizate
în condiţii diferite sau identice (presiunea, temperatura, mediul);
Recipiente nemetalice: Recipiente executate din materiale omogene sau materiale compozite
nemetalice;
Recipient staţionar: Recipient instalat staţionar, destinat pentru exploatare într-un loc anume
stabilit;
Reconstruire: Modificare a construcţiei recipientului, ce necesită rectificarea cărţii tehnice a
recipientului, de exemplu, construirea unor elemente suplimentare şi altele ce generează modificări ale
parametrilor de funcţionare a recipientului;
Reparare: Restabilirea unor elemente ale recipientelor deteriorate, uzate sau care au devenit
inutilizabile din diverse cauze, cu readucerea lor în regim de funcţionare;
Rezervă de funcţionabilitate: Durata totală de funcţionare fără defecte a obiectului din
momentul efectuării controlului stării tehnice a acestuia pînă la atingerea stării limite;
Rezervor: Recipient staţionar destinat pentru depozitarea substanţelor gazoase, fluide şi altor
substanţe;
Serpentină: Instalaţie de schimb de căldură executată în formă de tub încovoiat;
Sinteză la temperatură înaltă ce se autoextinde: Proces fizico-chimic al sintezei materialelor
(prafurilor, articolelor, învelişurilor etc.), bazat pe interacţiunea exotermică dintre două sau mai multe
componente ce decurge în regim de ardere. Procesul decurge într-un strat subţire al amestecului de
reactivi iniţiali după iniţierea locală a reacţiei şi se extinde spontan în întregul sistem datorită
transmiterii de căldură şi de masă de la produsele fierbinţi spre substanţele iniţiale neîncălzite;
Suport: Dispozitiv pentru instalarea recipientului în poziţie de lucru şi transmiterea sarcinilor de
la recipient la fundaţie sau construcţia portantă;
Suport cilindric: Suportul recipientului orizontal, ce cuprinde partea inferioară a secţiunii
circulare a virolei;
Ştuţ: Element destinat pentru a face legătura între conducte, armătura pentru conducte, aparatele
de măsurare şi control etc. şi recipient;
Temperatură de calcul a peretelui: Temperatura la care se determină caracteristicile fizice şi
mecanice, tensiunea admisibilă a materialului şi se efectuează calculul de rezistenţă a elementelor
recipientului;
Temperatură maximă (minimă) admisibilă a peretelui: Temperatura maximă (minimă) a
peretelui la care se admite exploatarea recipientului;
Temperatura mediului de lucru (min, max): Temperatura minimă (maximă) a mediului în
recipient la decurgerea normală a procesului tehnologic;
6
NRS 35-03-67:2004
Termen de funcţionare a recipientului: Durata de exploatare a recipientului în ani
calendaristici pînă la atingerea stării limite;
Termen de funcţionare de calcul al recipientului: Termenul de funcţionare în ani
calendaristici, calculat din ziua punerii în exploatare a recipientului;
Virolă: Manta cilindrică cu profil închis, deschisă din părţile frontale.
4 GENERALITĂŢI
4.4 Proiectarea
4.6.1 Cercetarea avariilor, ce ţin de exploatarea recipientelor sub presiune, trebuie să se efectueze
în modul stabilit de organul de securitate industrială.
4.6.2 Despre fiecare caz de avarie, care ţine de întreţinerea recipientelor sub presiune înregistrate
la organul de securitate industrială, deţinătorul acestora este obligat să înştiinţeze organul de securitate
industrială.
4.6.3 Pînă la sosirea reprezentantului organului de securitate industrială pentru cercetarea
circumstanţelor şi cauzelor avariei, administraţia întreprinderii este obligată să asigure integritatea
7
NRS 35-03-67:2004
situaţiei de avarie, dacă aceasta nu prezintă pericol pentru viaţa oamenilor şi nu generează evoluarea
ulterioară a avariei.
5 CONSTRUCŢIA RECIPIENTELOR
8
NRS 35-03-67:2004
5.1.12 Prizarea cu pămîntul şi utilajul electric al recipientelor trebuie să corespundă „Regulilor de
exploatare tehnică a instalaţiilor electrice ale consumatorilor" şi „Regulilor de tehnica securităţii la
exploatarea instalaţiilor electrice ale consumatorilor" în modul stabilit.
5.2.1 Recipientele trebuie să fie dotate cu numărul necesar de guri de acces şi orificii de control,
care asigură inspectarea, curăţirea şi repararea recipientelor, precum şi montarea şi demontarea
dispozitivelor interioare demontabile.
Recipientele compuse dintr-un corp cilindric şi grile cu ţevi fixate în ele
(schimbătoare de căldură) şi recipientele destinate pentru transportarea şi depozitarea fluidelor
criogene, precum şi recipientele destinate pentru lucrul cu substanţe de clasa de pericol 1 şi 2
conform cerinţelor GOST 12.1.007, dar care nu generează coroziune sau piatră de cazan, se admite a fi
executate fără guri de acces şi orificii, indiferent de diametrul recipientelor, cu condiţia respectării
cerinţei 5.1.4 al prezentelor Reguli.
5.2.2 Recipientele cu diametrul interior peste 800 mm trebuie să conţină guri de acces, iar cu
diametrul 800 mm şi mai puţin – orificii.
5.2.3 Diametrul interior al gurilor de acces în formă circulară trebuie să fie cel puţin 400 mm.
Dimensiunile gurilor de acces în formă ovală după axa interioară cea mai mică şi cea mai mare trebuie
să fie cel puţin (325 × 400) mm.
Diametrul interior al orificiilor în formă circulară sau mărimea după axa cea mai mică a
orificiilor în formă ovală trebuie să fie cel puţin 80 mm.
5.2.4 Gurile de acces, orificiile trebuie să fie amplasate în locuri accesibile pentru întreţinere.
Cerinţele pentru construirea, amplasarea şi întreţinerea ferestrelor de control în barocamere se stabilesc
de către organizaţia de proiectare şi se indică în instrucţiunile de montare şi exploatare ale
întreprinderii producătoare.
5.2.5 Capacele gurilor de acces trebuie să fie demontabile. La recipientele izolate în bază de
vacuum se admit capace fixate prin sudare.
5.2.6 Capacele cu greutatea peste 20 kg trebuie să fie utilate cu dispozitive de ridicat şi de rotire
sau alte dispozitive pentru închiderea şi deschiderea lor.
5.2.7 Construcţia buloanelor rabatabile de articulaţie sau intercalate, bridelor, precum şi
dispozitivelor de fixare a gurilor de acces, capacelor şi flanşelor acestora, trebuie să excludă
deplasarea lor spontană.
5.2.8 Se admite a nu prevedea guri de acces în cazul cînd recipientele sînt dotate cu ştuţuri,
racorduri cu flanşe, funduri sau capace demontabile, diametrul interior al cărora nu este mai mic decît
valorile pentru gurile de acces indicate în 5.2.3 al prezentelor Reguli, fapt care asigură posibilitatea
efectuării inspectării interioare.
9
NRS 35-03-67:2004
a) raza interioară a sferei fundului trebuie să fie nu mai mare decît diametrul interior al
recipientului;
b) îmbinarea prin sudare a flanşei cu fundul se efectuează cu pătrundere completă.
5.3.5 La fundurile convexe sudate, cu excepţia celor semisferice, compuse din cîteva părţi cu
amplasarea cordoanelor de sudură pe coardă, distanţa de la axa sudurii pînă la centrul fundului trebuie
să fie nu mai mare de 1/5 din diametrul interior al fundului.
Cordoanele circulare ale fundurilor convexe trebuie să fie amplasate de la centrul fundului la o
distanţă nu mai mare de 1/3 din diametrul interior al fundului.
5.3.6 Fundurile conice nebordurate trebuie să aibă un unghi la centru nu mai mare de 45°.
Unghiul de la centru al fundului conic poate fi mărit conform avizului organizaţiei specializate.
5.3.7 Fundurile plate cu canelură circulară şi o parte (bordură) cilindrică, executate prin alezare
mecanică, trebuie să fie fabricate din piese forjate. Se admite de executat din tablă fundul plat cu
bordură, în cazul cînd bordura se efectuează prin ştanţare sau vălţuirea marginii tablei cu încovoiere la
90°.
5.3.8 Pentru elementele bordurate sau de tranziţie ale recipientelor, cu excepţia fundurilor
convexe, compensatoarelor şi orificiilor alungite pentru sudarea ştuţurilor, distanţa l de la începutul
racordării elementului bordurat pînă la bordurare, în dependenţă de grosimea s a peretelui elementului
bordurat, trebuie să nu fie mai mică decît valoarea indicată în tabelul 1.
Tabelul 1
5.4.1 La sudarea virolelor şi ţevilor, la fixarea prin sudare a fundurilor de virole, trebuie să se
utilizeze sudurile cap la cap cu străpungere completă.
Se admit îmbinările în T şi în colţ cu străpungere completă pentru fixarea prin sudare a fundurilor
plate, flanşelor plate, plăcilor tubulare, ştuţurilor, gurilor de acces, mantalelor.
Se admite utilizarea sudurilor suprapuse pentru fixarea prin sudare a inelelor de consolidare,
elementelor de referinţă, plăcilor de suport de corp, tablelor sub platforme, scări, console etc.
5.4.2 Rostul constructiv se admite în îmbinările în colţ şi în T în cazurile prevăzute de DN,
coordonată în modul stabilit.
5.4.3 Cordoanele de sudură trebuie să fie accesibile pentru controlul prevăzut de cerinţele
Regulilor şi DN corespunzătoare la construirea, montarea şi exploatarea recipientelor,
5.4.4 Sudurile longitudinale ale virolelor alăturate şi sudurile fundurilor recipientelor trebuie
decalate una faţă de alta cu o distanţă egală cu grosimea triplă a celui mai gros element, dar nu mai
puţin de 100 mm între axele sudurilor.
Sudurile menţionate se admite a nu fi decalate una faţă de alta în recipientele destinate pentru
funcţionare sub o presiune de cel mult 1,6 MPa (16 kgf/cm2) şi la temperatura peretelui cel mult
400°C, cu grosimea nominală a peretelui cel mult 30 mm, cu condiţia, că aceste suduri se efectuează
prin sudare automată sau prin sudare în baie de zgură şi locurile de intersecţie a sudurilor se
controlează prin metoda radiografiei sau defectoscopiei ultrasonice în volum de 100%.
5.4.5 La sudarea dispozitivelor interioare şi exterioare (elementelor de referinţă, discurilor,
mantalelor, grilajelor de protecţie etc.) de corpul recipientului se admite intersecţia acestor cordoane de
10
NRS 35-03-67:2004
sudură cu sudurile cap la cap ale corpului, cu condiţia verificării prealabile a porţiunii suprapuse a
sudurii corpului prin control radiografic sau prin defectoscopie ultrasonică.
5.4.6 În caz de sudare a suporturilor sau altor elemente de corpul recipientului, distanţa dintre
marginea cordonului de sudură al recipientului şi marginea punctului de sudură al elementului trebuie
să fie nu mai mică decît grosimea peretelui corpului recipientului, dar nu mai mică de 20 mm.
Pentru recipientele din oţeluri carbon şi manganos slab aliate şi oţeluri mangan silicioase, supuse
după sudare tratării termice, indiferent de grosimea peretelui corpului, distanţa dintre marginea
cordonului de sudură şi marginea punctului de sudură al elementului trebuie să fie cel puţin 20 mm.
Subdivizarea oţelurilor în tipuri şi clase, utilizate pentru executarea semifabricatelor, este
prezentată în anexa C.
5.4.7 La recipientele orizontale se admite acoperirea locală cu suporturi cilindrice a cordoanelor
de sudură circulare (transversale) la lungimea totală cel mult 0,35πD, iar la prezenţa plăcii de suport –
cel mult 0,5πD, unde D este diametrul exterior al recipientului. Totodată, porţiunile suprapuse ale
cordoanelor de sudură pe toată lungimea trebuie să fie verificate prin metoda radiografiei sau
defectoscopiei ultrasonice. Nu se admite de acoperit locurile de intersecţie a sudurilor.
5.4.8 La îmbinările sudate cap la cap ale elementelor recipientelor cu diferită grosime a pereţilor
trebuie să fie asigurată trecerea lină de la un element la altul prin subţierea treptată a marginii
elementului cu grosimea mai mare. Unghiul de înclinare a suprafeţelor de trecere nu trebuie să
depăşească 20°.
În cazul cînd diferenţa de grosime a elementelor îmbinate constituie cel mult 30% din grosimea
elementului cel mai subţire şi nu depăşeşte 5 mm, se admite utilizarea cordoanelor de sudură fără a
subţia în prealabil elementul mai gros. Forma sudurilor trebuie să asigure trecerea lină de la elementul
mai gros la cel subţire.
La îmbinarea piesei turnate cu elemente din ţevi, produse laminate sau piese forjate, este necesar
a lua în considerare faptul, că grosimea de calcul nominală a piesei turnate este mai mare cu (25-40)%
decît grosimea de calcul similară a peretelui elementului din ţevi, produse laminate sau piese forjate,
de aceea trecerea de la elementul mai gros la cel subţire trebuie să se efectueze astfel, încît grosimea
extremităţii piesei turnate să nu fie mai mică decît valoarea de calcul.
5.5.1 Orificiile pentru gurile de acces, de control şi ştuţuri trebuie să fie amplasate, de regulă, în
afara cordoanelor de sudură.
Se admite amplasarea orificiilor:
a) pe sudurile longitudinale ale virolelor cilindrice şi conice ale recipientelor, în cazul cînd
diametrul nominal al orificiilor nu depăşeşte 150 mm;
b) pe sudurile circulare ale virolelor cilindrice şi conice ale recipientelor fără limitarea
diametrului orificiilor;
c) pe sudurile fundurilor convexe fără limitarea diametrului orificiilor, cu condiţia ca
cordoanele de sudură ale fundurilor să fie verificate 100% prin metoda radiografiei sau defectoscopiei
ultrasonice.
5.5.2 La fundurile torosferice (mîner de coş) se admite amplasarea orificiilor doar în limitele
segmentului sferic central. Totodată, distanţa de la centrul fundului pînă la marginea exterioară a
orificiului, măsurată pe coardă, trebuie să nu depăşească 0,4D (D- diametrul exterior al fundului).
6 MATERIALE
6.1 Materialele utilizate pentru executarea recipientelor trebuie să asigure fiabilitatea lor în
perioada termenului de funcţionare de calcul, luînd în considerare condiţiile de exploatare stabilite
(presiunea de calcul, temperatura negativă minimă şi temperatura de calcul maximă), compoziţia şi
caracterul mediului (activitatea corosivă, pericolul de deflagraţie, toxicitatea etc.) şi influenţa
temperaturii aerului înconjurător.
11
NRS 35-03-67:2004
6.2 Pentru executarea, montarea şi repararea recipientelor şi elementelor lor trebuie să se
utilizeze materialele de bază prezentate în anexa D.
Utilizarea materialelor indicate în anexa D pentru executarea recipientelor şi elementelor lor,
destinate pentru lucrul cu parametri ce depăşesc limitele stabilite sau care nu sînt indicate în anexa D,
precum şi conform altor documente normative, se admite conform autorizaţiei organului de securitate
industrială cu condiţia, ca calitatea şi proprietăţile materialelor să nu fie mai joase decît cele stabilite şi
la prezenţa avizului pozitiv al organizaţiei specializate.
Copiile autorizaţiilor trebuie să fie anexate la cartea tehnică a recipientului.
6.3 Se admite utilizarea materialelor placate şi depuse prin sudare pentru executarea
recipientelor, în cazul cînd materialele stratului de bază şi de placare sînt indicate în anexa D, iar
materialele depuse prin sudare – în documentele normative coordonate cu organizaţia specializată.
6.4 La selectarea materialelor pentru recipientele destinate pentru a fi instalate pe platformă
deschisă sau în încăperi ce nu se încălzesc trebuie să se ţină cont de temperatura minimă absolută a
aerului înconjurător pentru regiunea dată.
6.5 Calitatea şi proprietăţile materialelor şi semifabricatelor trebuie să corespundă cerinţelor
documentelor normative respective şi să fie confirmate prin certificatele furnizorilor. În caz de lipsă
sau imperfecţiune a certificatului sau marcării, producătorul recipientului (organizaţia de reparare,
montare) trebuie să efectueze toate încercările necesare cu consemnarea rezultatelor lor în procesul–
verbal, care completează sau înlocuieşte certificatul furnizorului de materiale. În certificat trebuie să
fie indicat regimul de tratare termică a semifabricatului la întreprinderea producătoare.
6.6 Metodele şi volumul controlului materialelor de bază trebuie să se determine în baza
documentelor normative coordonate cu organul de securitate industrială.
6.7 Materialele de adaos, utilizate la executarea recipientelor şi elementelor acestora, trebuie să
corespundă cerinţelor documentelor normative.
Materialele de adaos de mărci concrete, precum şi agenţii fondanţi şi gazele de protecţie, trebuie
să se utilizeze în conformitate cu documentele normative referitoare la executarea recipientului în
cauză şi instrucţiunile privind sudarea.
6.8 Utilizarea unor materiale de adaos, agenţi fondanţi şi gaze de protecţie noi se permite de către
conducerea întreprinderii după confirmarea gradului de tehnicitate al lor la sudarea recipientului, la
verificarea complexului de proprietăţi necesare ale îmbinărilor sudate (inclusiv proprietăţile metalului
sudurii) şi avizul pozitiv al organizaţiei specializate.
6.9 Utilizarea ţevilor sudate electric cu sudură longitudinală sau elicoidală se admite conform
documentelor normative coordonate cu organizaţia specializată, cu condiţia efectuării controlului
sudurii pe întreaga lungime prin metoda radiografiei, defectoscopiei ultrasonice sau prin altă metodă
de defectoscopie, echivalentă metodelor menţionate.
Fiecare ţeavă fără sudură sau sudată trebuie să fie supusă încercării hidraulice. Valoarea presiunii
de probă la încercarea hidraulică trebuie să fie indicată în DN referitoare la ţeavă. Se admite a nu
efectua încercarea hidraulică a ţevilor fără sudură, în cazul cînd acestea se supun controlului prin
metode fizice (radiografie, cu ultrasunete sau alte metode echivalente acestora) pe întreaga suprafaţă.
6.10 Tablele placate şi depuse prin sudură şi piesele forjate cu metal depus trebuie să fie supuse
controlului ultrasonic sau altor metode de control, care asigură depistarea exfolierii stratului de placare
(depus prin sudură) de la stratul de bază al metalului, precum şi discontinuităţii şi exfolierii metalului
pieselor forjate. Totodată, volumul evaluării calităţii se determină conform documentelor normative
referitoare la tablele placate sau depuse prin sudură şi piesele forjate coordonate cu organizaţia
specializată. Tablele bimetalice cu grosimea peste 25 mm, destinate pentru executarea recipientelor
care funcţionează sub presiune peste 4 MPa (40 kgf/cm2), trebuie să fie supuse controlului total prin
defectoscopie ultrasonică sau prin alte metode echivalente.
Normele şi metodele de control al îmbinării stratului de placare trebuie să corespundă clasei 1
conform GOST 10885.
6.11 Tablele de oţel carbon şi slab aliat cu grosimea peste 60 mm, destinate pentru executarea
recipientelor care funcţionează sub presiune peste 10 MPa (100 kgf/cm2), trebuie fiecare în parte să fie
supuse controlului prin metoda ultrasonică sau prin altă metodă de defectoscopie echivalentă.
12
NRS 35-03-67:2004
6.12 Piesele forjate din oţeluri carbon, slab aliate şi aliate, destinate pentru funcţionare sub
presiune peste 6,3 MPa (63 kgf/cm2) şi care au una din dimensiunile de gabarit mai mare de 200 mm şi
grosimea peste 50 mm, trebuie fiecare în parte să fie supuse controlului prin metoda ultrasonică sau
prin altă metodă echivalentă.
Trebuie să fie supuse defectoscopiei cel puţin 50% din volumul pieselor forjate controlate.
Metodica şi normele de control trebuie să corespundă DN.
6.13 Piuliţele şi prizoanele (şuruburile) trebuie să fie executate din oţel de diferite mărci, iar în
cazul cînd sînt executate din oţeluri de o singură marcă – să fie cu duritate diferită. Totodată, duritatea
piuliţei trebuie să fie mai joasă decît duritatea prizonului (şurubului). Lungimea prizoanelor
(şuruburilor) trebuie să depăşească partea filetată deasupra piuliţei cu valoarea indicată în
documentaţia normativă.
6.14 Materialul pentru prizoane (şuruburi) trebuie să fie selectat cu coeficientul de dilataţie
liniară apropiat ca valoare coeficientului de dilataţie liniară a materialului flanşei. Diferenţa dintre
valorile coeficientului de dilataţie liniară nu trebuie să depăşească 10%. Se admite utilizarea oţelurilor
cu coeficienţi de dilataţie liniară diferiţi (mai mult de 10%) în cazurile justificate prin calculul de
rezistenţă.
6.15 Se admite de utilizat piuliţe executate din oţeluri de clasa perlitică pentru prizoane
(şuruburi) executate din oţel austenitic, în cazul cînd acest fapt este prevăzut de documentaţia
normativă.
6.16 În caz de executare a elementelor de fixare prin deformare la rece, acestea trebuie să fie
supuse tratării termice.
6.17 Piesele turnate de oţel trebuie să fie utilizate în stare de tratare termică. Verificarea
proprietăţilor mecanice ale pieselor turnate se efectuează după tratarea termică.
6.18 Materialele nemetalice, utilizate pentru executarea recipientelor, trebuie să fie compatibile
cu mediul de lucru în ceea ce priveşte rezistenţa la coroziune şi insolubilitatea (modificarea
proprietăţilor) în gama de temperaturi de funcţionare. Mediul, pentru care este destinat recipientul,
trebuie să fie indicat în cartea tehnică a acestuia. Se admite utilizarea materialelor nemetalice conform
autorizaţiei organului de securitate industrială în baza avizului organizaţiei specializate.
6.19 Pentru recipientele din metaloplast materialul stratului de etanşare (cămăşii de ţeavă) se
selectează astfel, încît la încercarea recipientului la presiunea de probă în material să lipsească
deformaţiile plastice. Metodica de calculare a stării de deformare sub tensiune a recipientului şi de
determinare experimentală a deformaţiilor remanente se coordonează cu organizaţia specializată.
6.20 Materialele agentului de umplutură şi liantului, utilizate pentru executarea recipientului,
trebuie să deţină termene de utilizare de garanţie, care se indică în certificatul materialelor respective.
6.21 Piesele turnate din fontă de rezistenţă înaltă urmează a fi utilizate după tratarea termică.
6.22 Necesitatea tratării termice a filetului, executat prin rulare, se reglementează de
documentaţia normativă.
13
NRS 35-03-67:2004
7.1.3 Executarea (executarea etapei finale), reconstruirea, montarea, reglarea şi repararea
recipientelor sau unor elemente în parte ale acestora trebuie să se efectueze conform tehnologiei
elaborate pînă la începerea lucrărilor de către organizaţia care le efectuează.
7.1.4 În procesul executării (executării etapei finale), reconstruirii, montării, reglării şi reparării
trebuie să fie aplicat sistemul de control al calităţii (de intrare, pe etape şi de recepţie), care asigură
efectuarea lucrărilor în conformitate cu cerinţele prezentelor Reguli şi DN.
Modul de efectuare a controlului de intrare al materialelor nemetalice, din care se execută
elementele de forţă ale construcţiei recipientului, se coordonează cu organizaţia specializată.
7. 2 Toleranţe
7.2.1 Abaterea diametrului exterior (interior) al virolelor, elementelor cilindrice bordurate ale
fundurilor, fundurilor sferice executate din tablă şi piese forjate, nu trebuie să depăşească (± 1) % din
diametrul nominal.
Ovalitatea relativă în orice secţiune transversală nu trebuie să depăşească 1%. Valoarea ovalităţii
relative se determină conform formulelor (1) şi (2):
a) în secţiunea, unde lipsesc ştuţuri şi guri de acces:
2( D max – D min )
α=_________________________ . 100% ; (1)
Dmax+Dmin
14
NRS 35-03-67:2004
Tabelul 2
Grosimea foilor Decalările maxime admisibile ale marginilor îmbinate la sudurile circulare,
de oţel supuse mm
sudării s, mm la recipientele monometalice la recipientele bimetalice din
partea stratului corosiv
Pînă la 20 0,1s + 1
Peste 20 pînă la 50 50% din grosimea stratului de placare
0,15s, dar cel mult 5
Peste 50 pînă la 100 0,04s + 3, dar nu mai mare decît
0,04s + 3,51)
grosimea stratului de placare
Peste 100 0,025s + 5, dar cel mult 8 şi nu mai
0,025s + 51), dar cel mult 10
mare decît grosimea stratului de placare
1)
Cu condiţia depunerii metalului pe suprafeţele îmbinate cu înclinare 1:3 pentru îmbinările sudate,
decalarea marginilor cărora depăşeşte 5 mm.
7.2.4 Decalarea marginilor la îmbinările sudate cap la cap ale ţevilor nu trebuie să depăşească
valorile prezentate în tabelul 4.
Tabelul 4
7.2.5 Toleranţele care nu sînt indicate la capitolul dat trebuie să corespundă cerinţelor DN.
7.3 Sudarea
16
NRS 35-03-67:2004
c) fiecare buclă (colac, bobină) de sîrmă aliată de sudare – privind prezenţa elementelor de aliere
de bază prin metoda stiloscopiei.
7.3.11 Pregătirea marginilor şi suprafeţelor pentru sudare trebuie să se efectueze prin prelucrarea
mecanică sau prin tăierea sau rabotarea termică (cu oxigen, cu arc electric şi aer comprimat, cu jet de
plasmă şi arc electric) cu prelucrarea mecanică ulterioară (cu cuţit, freză, sculă abrazivă). Adîncimea
prelucrării mecanice după tăierea (rabotarea) termică trebuie să fie indicată în DN în dependenţă de
susceptibilitatea mărcii de oţel concrete faţă de ciclul termic de tăiere (rabotare).
7.3.12 Marginile pieselor care urmează a fi sudate şi porţiunile aderente trebuie să fie curăţite de
zgură, vopsea, ulei şi alte incluziuni în conformitate cu cerinţele DN.
7.3.13 Prinderea prin sudare şi înlăturarea elementelor auxiliare (dispozitivelor de asamblare,
fixărilor provizorii etc.) trebuie să se efectueze în conformitate cu indicaţiile desenelor tehnice şi DN.
Prinderea prin sudare a acestor elemente trebuie să se efectueze de către sudorul autorizat pentru
sudarea piesei date.
7.3.14 Sudurile provizorii trebuie să se efectueze de către sudorul autorizat pentru sudarea piesei
date cu utilizarea materialelor de adaos, prevăzute de documentaţia tehnică referitoare la sudarea
recipientului în cauză. La executarea ulterioară a lucrărilor de sudare sudurile provizorii se vor înlătura
sau se vor topi în cordonul de bază.
Prinderea prin sudură a fixărilor provizorii şi înlăturarea lor după sudarea piesei de bază trebuie
să se efectueze conform tehnologiei ce exclude formarea fisurilor şi zonelor de călire în metalul piesei.
7.3.15 La executarea recipientelor şi elementelor acestora toate lucrările de sudare trebuie să se
efectueze la temperaturi pozitive în încăperi închise.
La montarea, executarea etapei finale la platforme de montaj, precum şi la repararea
recipientelor, exploatate în afara încăperilor, se admite executarea sudării la temperatura mediului
ambiant sub 0°C. Totodată, sudorul, precum şi locul de sudare, trebuie de protejat contra acţiunii
directe a vîntului şi precipitaţiilor atmosferice. Sudarea în condiţiile temperaturii mediului ambiant sub
0°C trebuie să se efectueze în conformitate cu DN în modul stabilit.
7.3.16 Toate cordoanele de sudură vor fi supuse poansonării, fapt care va permite a constata
numele sudorului care a executat aceste cordoane.
Poansonul se aplică la o distanţă de (20-50) mm faţă de marginea cordonului de sudură din partea
exterioară. În cazul cînd sudura din partea exterioară şi partea interioară se efectuează de către sudori
diferiţi, poansoanele se aplică doar din partea exterioară prin fracţie: la numărător – poansonul
sudorului care a efectuat sudura din partea exterioară, la numitor – din partea interioară. În cazul cînd
îmbinările sudate ale recipientului sînt executate de un singur sudor, atunci se admite de aplicat
poansonul sudorului lîngă plăcuţă sau în alt loc vizibil. În cazul cînd îmbinările sudate au fost
executate de cîţiva sudori, atunci se vor aplica poansoanele tuturor sudorilor antrenaţi în executarea
lor.
La sudurile longitudinale poansonul se va aplica la începutul şi sfîrşitul cordonului la o distanţă
de 100 mm de la sudura circulară. În cazul virolelor cu sudură longitudinală cu lungimea pînă la 400
mm se admite de aplicat un singur poanson. Pentru sudura circulară poansonul se va grava în locul de
intersecţie dintre sudura circulară şi cea longitudinală şi în continuare peste fiecare 2 m, totodată,
trebuie să fie aplicate cel puţin două poansoane la fiecare sudură. Poansoanele se aplică din partea
exterioară. La recipientele cu grosimea peretelui sub 4 mm se admite de efectuat poansonarea sudurilor
longitudinale şi circulare cu ajutorul electrografului sau vopselelor nelevigabile.
Locul de poansonare va fi cuprins în ramă vizibilă, aplicată cu vopsea nelevigabilă sau cu
ajutorul electrografului şi va fi indicat în cartea tehnică a recipientului.
7.3.17 Atestarea tehnologiei de sudare se divizează în atestare de cercetare şi atestare de
producţie şi se efectuează în conformitate cu NRS PB 03-164.
Atestarea de producţie trebuie să se efectueze pentru fiecare grup de îmbinări sudate de acelaşi
tip, executate la întreprinderea dată. (Determinarea îmbinărilor sudate de acelaşi tip este prezentată în
anexa E.)
7.3.18 Sudarea elementelor care funcţionează sub presiune trebuie să se efectueze în condiţiile
temperaturii pozitive a mediului ambiant. Se admite de efectuat lucrările de sudare la montare şi
17
NRS 35-03-67:2004
reparare în condiţiile temperaturii negative, la respectarea cerinţelor DN (DTP) şi crearea condiţiilor
necesare pentru sudori (protecţia contra vîntului, ploii, ninsorii).
În cazul temperaturii negative a mediului ambiant, metalul, înainte de sudare, trebuie să fie uscat
şi încălzit pînă la temperatura pozitivă în regiunea îmbinării sudate.
7.3.19 Necesitatea şi regimul preîncălzirilor şi încălzirilor paralele ale elementelor supuse sudării
se determină prin tehnologia de sudare şi trebuie să fie indicate în DTP. În caz de temperatură negativă
a mediului ambiant, încălzirea se va efectua în aceleaşi cazuri ca şi la temperatura pozitivă, dar
temperatura de încălzire trebuie să fie mai mare cu 50°C.
7.3.20 După sudare cordonul de sudură şi porţiunile aferente trebuie să fie curăţite de zgură,
stropi de metal şi alte incluziuni.
Bavura interioară la îmbinările ţevilor, executate prin sudare prin rezistenţă (contact),
trebuie să fie înlăturată pentru a asigura secţiunea de trecere stabilită.
în care: D – diametrul interior minim în mm. Cerinţele date nu se aplică pentru mantalele
bordurate;
c) acestea sînt destinate pentru exploatare în medii ce generează coroziune prin fisurare;
d) fundurile şi alte elemente se matriţează (vălţuiesc) la temperatura de finisare a matriţării
(vălţuirii) mai joasă de 700°C ;
e) fundurile recipientelor şi elementelor acestora indiferent de grosime sînt executate prin
matriţare la rece sau flanşare la rece.
7.4.5 Porţiunile îndoite ale ţevilor din oţeluri carbon şi slab aliate cu diametrul exterior peste
36 mm se supun tratării termice în cazul cînd raportul razei medii de curbură faţă de diametrul exterior
nominal constituie mai puţin de 3,5, iar raportul grosimii nominale a peretelui ţevii faţă de diametrul
nominal al ei depăşeşte 0,05.
7.4.6 Recipientele şi elementele acestora din oţeluri crom molibden slab aliate, crom molibden
vanadiu, oţeluri de clasa martensitică şi oţeluri placate, la care stratul de bază este din oţeluri de tipul şi
clasa nominalizate, executate prin utilizarea sudării, trebuie să fie supuse tratării termice, indiferent de
diametrul şi grosimea peretelui.
18
NRS 35-03-67:2004
7.4.7 Necesitatea tratării termice a recipientelor şi elementelor acestora din oţeluri de clasa
austenitică şi oţeluri placate cu stratul de bază din oţeluri carbon şi manganos slab aliate şi manganos
crom cu strat anticorosiv din oţeluri de clasa austenitică, se stabileşte în DN.
7.4.8 Fundurile recipientelor, executate din oţeluri austenitice prin matriţare la rece sau flanşare,
trebuie să fie supuse tratării termice.
7.4.9 Nu este necesară tratarea termică pentru fundurile şi piesele executate din oţeluri austenitice
cu crom şi nichel, matriţate (vălţuite) la o temperatură nu mai joasă de 850°C.
Se admite a nu supune tratării termice fundurile deformate la cald executate din oţeluri
austenitice, la care raportul diametrului interior faţă de grosimea peretelui este peste 28, în cazul cînd
acestea nu sînt destinate pentru exploatare în medii ce generează coroziune prin fisurare.
7.4.10 Tipul tratării termice (revenirea, normalizarea sau călirea cu revenirea ulterioară,
austenizarea etc.) şi regimurile acesteia (viteza de încălzire, temperatura şi timpul de menţinere,
condiţiile de răcire etc.) se adoptă conform DN şi se indică în proiectul tehnic.
7.4.11 Se admite de efectuat tratarea termică a recipientelor pe părţi cu tratarea termică locală
ulterioară a sudurii finale. La tratarea termică locală este necesar de asigurat încălzirea şi răcirea
uniformă în conformitate cu tehnologia coordonată cu organul de securitate industrială.
În cazul cînd este necesară îndeplinirea cerinţei privind rezistenţa la coroziunea prin fisurare,
posibilitatea utilizării tratării termice a recipientului trebuie să fie coordonată cu organul de securitate
industrială.
7.4.12 În procesul de efectuare a tratării termice în cuptor temperatura de încălzire în orice punct
al recipientului (elementului) nu trebuie să depăşească temperatura maximă şi minimă prevăzută de
regimul de tratare termică.
Mediul în cuptor nu trebuie să influenţeze negativ asupra recipientului (elementului) supus
tratării termice.
7.4.13 În urma tuturor ciclurilor de tratare termică proprietăţile metalului recipientelor şi
elementelor acestora trebuie să corespundă cu cerinţele prezentelor Reguli şi documentaţiei normative
.
7.4.14 Tratarea termică trebuie să se efectueze astfel, încît să fie asigurată încălzirea uniformă a
metalului articolelor, dilatarea termică liberă a acestora şi lipsa deformărilor plastice. Regimurile de
încălzire, menţinere şi răcire a articolelor la tratarea termică trebuie să fie înregistrate cu ajutorul
aparatelor cu autoînregistrare.
7.4.15 Pentru înlăturarea tensiunilor remanente în conformitate cu cerinţele 7.4.4 al prezentelor
Reguli se admite de înlocuit tratarea termică prin alte metode prevăzute în documentaţia normativă,
coordonată cu organul de securitate industrială.
19
NRS 35-03-67:2004
Tipurile de control se determină de către organizaţia de construcţie în conformitate cu cerinţele
prezentelor Reguli, DN referitoare la articole şi sudare şi se indică în documentaţia tehnologică a
recipientului.
7.5.2 Pentru a determina metodele şi volumul controlului îmbinărilor sudate este necesar de
stabilit grupa recipientului în dependenţă de presiunea de calcul, temperatura peretelui şi caracterul
mediului conform tabelului 5.
În acele cazuri, cînd în tabelul 5 lipsesc combinările indicate ale parametrilor privind presiunea şi
temperatura, pentru a determina grupa este necesar de călăuzit de parametrul maxim.
Temperatura peretelui se determină în baza calculului termotehnic sau rezultatelor măsurărilor,
iar în lipsa acestor date, se adoptă ca fiind egală cu temperatura mediului ce contactează cu peretele
recipientului.
Tabelul 5
7.5.3 Volumul controlului trebuie să nu fie mai mic decît cel prevăzut de prezentele Reguli.
7.5.4 În procesul de executare a recipientelor trebuie să se verifice:
a) corespunderea metalului elementelor supuse sudării şi materialelor de sudare cu cerinţele DN;
b) corespunderea calităţii pregătirii marginilor şi asamblării pentru sudare cu cerinţele
standardelor în vigoare şi desenelor tehnice;
c) respectarea procesului tehnologic de sudare şi tratare termică, elaborat în conformitate cu
cerinţele DN.
7.5.5 Tipurile principale de control nedistructiv al metalului şi îmbinărilor sudate constituie:
a) vizual şi de măsurare;
b) radiografic;
c) ultrasonic;
d) prin radioscopie (se admite de utilizat doar conform instrucţiunilor coordonate cu organul de
securitate industrială);
e) prin stiloscopie;
f) măsurarea durităţii;
g) încercările hidraulice;
h) încercările pneumatice.
20
NRS 35-03-67:2004
De asemenea pot fi aplicate şi alte metode (emisia acustică, magnetografia, defectoscopia
cromatică, determinarea conţinutului de oţel feritic în metalul sudurii etc.) în conformitate cu condiţiile
tehnice ale întreprinderii producătoare în volumul prevăzut de DN.
7.5.6 În procesul controlului distructiv trebuie să se efectueze încercări privind proprietăţile
mecanice, testări metalografice şi încercări la rezistenţă contra coroziunii intercristaline.
7.5.7 Controlul de recepţie a articolului, unităţilor de asamblare şi îmbinărilor sudate trebuie să se
efectueze la finele tuturor operaţiilor tehnologice, ce ţin de tratarea termică, deformarea şi ecruisarea
metalului.
Succesiunea controlului pentru fiecare metodă în parte trebuie să corespundă cu cerinţele DN.
Controlul vizual şi de măsurare, precum şi stiloscopia, trebuie să se efectueze înainte de controlul prin
alte metode.
7.5.8 Controlul calităţii îmbinărilor sudate trebuie să se efectueze conform DN coordonate în
modul stabilit.
7.5.9 În procesul de executare a lucrărilor de către personalul întreprinderii producătoare trebuie
să se efectueze controlul pe etape al proceselor tehnologice de pregătire şi asamblare a elementelor
pentru sudare, de sudare şi tratare termică a îmbinărilor sudate, eliminare a defectelor îmbinărilor
sudate.
În procesul controlului pe etape se verifică respectarea cerinţelor prezentelor Reguli, DN şi
desenelor tehnice de către executori. Volumul controlului pe etape la pregătire, asamblare, sudare şi
tratarea termică şi eliminarea defectelor trebuie să fie indicat în DN.
7.5.10 Rezultatele fiecărui tip de control (inclusiv celui pe etape) trebuie să fie consemnate în
documentaţia de dare de seamă (registre, formulare, procese–verbale, fişe de lucru etc.).
7.5.11 Mijloacele de control trebuie să fie supuse verificării metrologice.
7.5.12 Fiecare lot de materiale pentru defectoscopie (penetranţi, pulbere, suspensii, film
radiografic, agenţi chimici etc.) pînă a fi utilizat trebuie să fie supus controlului de intrare.
7.5.13 Volumul controlului distructiv şi nedistructiv, prevăzut de prezentele Reguli, poate fi
redus la coordonarea cu organul de securitate industrială la executarea în masă, inclusiv în cazul
procesului tehnologic invariabil, specializării sudorilor pentru unele genuri de lucrări şi calităţii înalte a
lor, confirmată prin rezultatele controlului pentru o perioadă de cel puţin 6 luni. Copia autorizaţiei se
anexează la cartea tehnică a recipientului.
7.5.14 Metodele şi volumul controlului îmbinărilor sudate ale elementelor fixate prin sudare,
care nu funcţionează sub presiune interioară, trebuie să fie stabilite de DN pentru articolul dat şi
sudură.
7.5.15 Articolul este considerat util, în cazul cînd în procesul controlului nu se vor depista
defecte interioare şi exterioare, ce depăşesc limitele normelor admisibile, stabilite de prezentele Reguli
şi DN referitoare la articol şi sudare.
7.5.16 Datele referitoare la controlul îmbinărilor sudate ale elementelor de bază ale recipientelor
sub presiune trebuie să fie consemnate în cartea tehnică a recipientului.
7.5.17 Toate îmbinările sudate ale recipientelor şi elementelor acestora se supun controlului
vizual şi prin măsurare în vederea constatării următoarelor defecte:
a) fisuri de toate tipurile şi direcţiile;
b) incluziuni şi porozitate a suprafeţei exterioare a sudurii;
c) subţieri;
d) afluenţe, arderi, cratere netopite;
e) decalarea şi deriva comună a marginilor elementelor supuse sudării peste normele prevăzute
de prezentele Reguli;
f) lipsă de rectitudine a elementelor îmbinate;
g) necorespunderea formei şi dimensiunilor sudurilor cu cerinţele documentaţiei tehnice.
7.5.18 Pînă la examinarea vizuală suprafaţa cordonului de sudură şi porţiunile aderente ale
metalului de bază cu lăţimea cel puţin 20 mm în ambele părţi de la sudură trebuie să fie curăţite de
zgură şi alte incluziuni, în cazul sudării în baie de zgură această distanţă va fi cel puţin 100 mm.
21
NRS 35-03-67:2004
7.5.19 Examinarea şi măsurarea îmbinărilor sudate trebuie să se efectueze din partea exterioară şi
interioară pe toată lungimea sudurilor. În cazul cînd nu este posibil de examinat şi măsurat îmbinarea
sudată din ambele părţi, aceasta trebuie să fie controlată în modul prevăzut de autorul proiectului.
7.5.20 Defectoscopia ultrasonică şi controlul radiografic se efectuează în scopul depistării
defectelor interioare (fisurilor, sudurilor nepătrunse, porilor, incluziunilor de zgură etc.) în îmbinările
sudate.
7.5.21 Pentru executarea controlului îmbinărilor sudate ale recipientelor prin metode fizice se
admit specialiştii care au absolvit un curs de instruire teoretică specială, un curs practic şi au fost
supuşi atestării în modul stabilit.
7.5.22 Defectoscopia ultrasonică şi controlul radiografic al îmbinărilor sudate trebuie să se
efectueze în conformitate cu cerinţele GOST 14782 şi GOST 7512.
7.5.23 Metoda de control (defectoscopia ultrasonică, controlul radiografic, combinarea ambelor
metode) se selectează, luînd în considerare posibilităţile de constatare deplină şi exactă a defectelor
inadmisibile, ţinînd cont de specificul proprietăţilor fizice ale metalului, precum şi de asimilarea
metodei de control menţionate pentru tipul concret de îmbinări sudate.
7.5.24 Volumul controlului prin defectoscopie ultrasonică sau prin metoda radiografiei al
îmbinărilor cap la cap, în colţ, în T şi altor îmbinări sudate ale recipientelor şi elementelor acestora
(fundurilor, virolelor, ştuţurilor, gurilor de acces, flanşelor etc.), inclusiv îmbinărilor gurilor de acces şi
ştuţurilor cu corpul recipientului, trebuie să corespundă celui indicat în tabelul 6.
Tabelul 6
22
NRS 35-03-67:2004
obligatoriu prin aceeaşi metodă sudurile de acelaşi tip ale elementului dat, executate de sudorul dat, pe
toată lungimea îmbinării.
7.5.29 În cazul cînd nu este posibilă efectuarea defectoscopiei ultrasonice sau controlului
radiografic din cauza inaccesibilităţii unor îmbinări sudate sau din cauza ineficienţei acestor metode de
control (în special, punctelor de sudură ale ştuţurilor şi ţevilor cu diametrul interior mai puţin de 100
mm), controlul calităţii acestor îmbinări sudate trebuie să se efectueze prin alte metode în conformitate
cu instrucţiunile coordonate în modul stabilit. Indicaţiile privind aplicarea metodei de control se
consemnează în cartea tehnică a recipientului.
7.5.30 Defectoscopia ultrasonică şi controlul radiografic al îmbinărilor sudate cap la cap pot fi
înlocuite prin altă metodă eficientă de control nedistructiv la coordonarea cu organul de securitate
industrială.
7.5.31 Controlul capilar şi cu pulberi magnetice al articolelor şi îmbinărilor sudate constituie
metode de control suplimentare, stabilite de desenele tehnice şi DN în scopul determinării defectelor
de suprafaţă sau imperfecţiunilor interne.
7.5.32 Controlul capilar trebuie să se efectueze în conformitate cu metodicile de control
coordonate în modul stabilit.
7.5.33 Clasa şi nivelul de sensibilitate a controlului capilar şi cu pulberi magnetice trebuie să se
stabilească de desenele tehnice şi DN.
7.5.34 Controlul prin stiloscopie trebuie să se efectueze în scopul de a confirma corespunderea
alierii metalului pieselor şi cordoanelor de sudură cu cerinţele desenelor tehnice şi DN.
7.5.35 Se supun stiloscopiei:
a) toate piesele supuse sudării (părţile construcţiilor), care conform desenului tehnic trebuie să fie
executate din oţel aliat;
b) metalul cordonului tuturor îmbinărilor sudate ale ţevilor, care conform DN trebuie să fie
executate din material de adaos aliat;
c) materialele de sudare conform 7.3.10 al prezentelor Reguli.
7.5.36 Stiloscopia trebuie să se efectueze în conformitate cu cerinţele indicaţiilor metodice sau
instrucţiunilor coordonate în modul stabilit.
7.5.37 Măsurarea durităţii metalului la cordonul îmbinării sudate se efectuează pentru a verifica
calitatea executării tratării termice a îmbinărilor sudate.
7.5.38 Se supune măsurării durităţii metalul cordonului îmbinărilor sudate executate din oţeluri
aliate termostabile de clasa perlitică şi martensitico-feritică prin metoda şi volumul stabilite de
cerinţele GOST 9012, GOST 9013 şi GOST 2999.
7.5.39 Controlul proprietăţilor mecanice conform cerinţelor GOST 6996, încercarea la rezistenţă
contra coroziunii intercristaline şi testările metalografice ale îmbinărilor sudate trebuie să se efectueze
pe epruvete executate din îmbinările sudate de control.
Îmbinările sudate de control trebuie să redea una din îmbinările sudate cap la cap ale
recipientului, care determină rezistenţa lui (sudurile longitudinale ale virolelor, sudurile de coardă şi
meridionale ale fundurilor convexe), precum şi sudurile circulare ale recipientelor ce nu conţin suduri
longitudinale.
Îmbinările sudate de control trebuie să fie identice cu îmbinările sudate de producere controlate
(conform mărcilor oţelului, grosimii tablei sau dimensiunilor ţevilor, formei de teşire a marginilor,
metodei de sudare, materialelor de sudare, poziţiei sudurii, regimurilor şi temperaturii de încălzire,
tratare termică) şi executate de acelaşi sudor şi cu acelaşi utilaj de sudare concomitent cu îmbinarea de
producere controlată. Îmbinările sudate de control pentru sudurile circulare ale recipientelor multistrat
se stabilesc de DN pentru executarea acestor recipiente.
În cazul cînd atestarea de producţie a tehnologiei de sudare s-a efectuat în conformitate cu
cerinţele Regulilor, atunci la coordonarea cu organizaţiile specializate se permite de a nu efectua
încercări mecanice pentru îmbinările sudate de control.
7.5.40 În procesul de sudare a îmbinărilor de control (lamelelor), destinate pentru verificarea
proprietăţilor mecanice, de efectuare a încercării la rezistenţă contra coroziunii intercristaline şi testare
23
NRS 35-03-67:2004
metalografică, lamelele trebuie să fie prinse de elementele supuse sudării astfel, încît cordonul
lamelelor de control să constituie o prelungire a cordonului elementului supus sudării.
Sudarea lamelelor de control pentru verificarea îmbinărilor elementelor recipientelor, unde nu
este posibilă sudura de prindere a lamelelor, poate fi efectuată în afara acestora, dar cu condiţia
respectării obligatorii a tuturor condiţiilor de sudare a îmbinărilor cap la cap controlate.
7.5.41 În cazul sudării automate (mecanizate) a recipientelor, la fiecare recipient trebuie să fie
sudată o îmbinare de control. Atunci cînd pe parcursul unei ture de lucru după acelaşi proces
tehnologic se sudează cîteva recipiente de acelaşi tip, se permite de efectuat o singură îmbinare de
control pentru tot lotul de recipiente sudate în tura dată. La sudarea manuală a recipientelor de către
cîţiva sudori, fiecare trebuie să sudeze cîte o îmbinare de control la fiecare recipient.
7.5.42 La executarea în serie a recipientelor se admite de efectuat cîte o îmbinare de control
pentru fiecare tip de sudare pentru tot lotul de recipiente, în cazul controlului de 100% al îmbinărilor
sudate cap la cap prin defectoscopie ultrasonică sau prin metoda radiografiei. Totodată, un singur lot
poate include recipiente identice conform destinaţiei şi tipului, executate din acelaşi tip de produse
metalice (tablă, ţevi, piese forjate etc.), din aceeaşi marcă de metal, ce au o formă identică de teşire a
marginilor, executate după acelaşi proces tehnologic şi care vor fi supuse tratării termice conform
aceluiaşi regim, în cazul cînd ciclul de executare a tuturor articolelor privind lucrările de asamblare-
sudare, tratarea termică şi operaţiile de control nu depăşeşte trei luni.
7.5.43 La controlul calităţii îmbinărilor sudate la elementele tubulare cu suduri cap la cap,
concomitent cu sudarea ultimelor, trebuie să se efectueze îmbinări de control în aceleaşi condiţii de
producere pentru verificarea proprietăţilor mecanice ale îmbinărilor. Numărul îmbinărilor de control
trebuie să constituie 1% din numărul total de îmbinări de acelaşi tip sudate de fiecare sudor, dar cel
puţin o îmbinare pentru fiecare sudor.
7.5.44 Îmbinările de control în toate cazurile trebuie să fie sudate de către sudorul care a executat
îmbinările sudate de control la recipiente.
7.5.45 Dimensiunile îmbinărilor de control trebuie să fie suficiente pentru a putea fi posibilă
tăierea numărului necesar de epruvete pentru toate tipurile de încercări mecanice prevăzute, încercarea
la rezistenţă contra coroziunii intercristaline, testarea metalografică, precum şi pentru încercările
repetate.
7.5.46 Îmbinările sudate de control trebuie să fie supuse defectoscopiei ultrasonice sau
controlului radiografic pe întreaga lungime.
În cazul cînd în îmbinarea sudată vor fi depistate defecte inadmisibile, toate îmbinările sudate de
producere, prezentate prin îmbinarea dată şi care anterior nu au fost supuse defectoscopiei, trebuie să
fie verificate pe toată lungimea prin metoda de control nedistructiv.
7.5.47 Trebuie să fie supuse încercărilor mecanice îmbinările sudate cap la cap de control în
scopul de a verifica corespunderea proprietăţilor mecanice ale lor cu cerinţele Regulilor şi
documentaţiei normative pentru executarea recipientului.
Tipurile de încercări mecanice obligatorii:
a) la tracţiune statică – pentru recipientele de toate grupele (în conformitate cu tabelul 5) conform
cerinţelor GOST 1497 şi GOST 9651;
b) la încovoiere statică sau aplatizare – pentru recipientele de toate grupele conform cerinţelor
GOST 9454;
c) la încovoiere prin şoc – pentru recipientele destinate pentru funcţionare la o presiune peste 5
MPa (50kgf/cm2) sau la o temperatură peste 450°C şi pentru recipientele executate din oţeluri
predispuse spre călire în procesul de sudare (anexa D) conform cerinţelor GOST 9454;
d) la încovoiere prin şoc – pentru recipientele de grupa 1-, 2-, 3, destinate pentru funcţionare la o
temperatură mai joasă de minus 20°C conform cerinţelor GOST 11150.
Încercările la încovoiere prin şoc a îmbinărilor sudate se efectuează pentru recipientele şi
elementele acestora ce au grosimea peretelui 12 mm şi mai mult indicate în enumerarea c) - la
temperatura 20°C, iar indicate în enumerarea d) - la temperatura de lucru.
24
NRS 35-03-67:2004
În cazul cînd atestarea de producţie a tehnologiei de sudare s-a efectuat în conformitate cu
cerinţele Regulilor, atunci la coordonarea cu organizaţiile specializate se permite de a nu efectua
încercări mecanice pentru îmbinările sudate de control.
7.5.48 Din fiecare îmbinare sudată cap la cap de control trebuie să fie tăiate:
a) două epruvete pentru încercarea la tracţiune statică;
b) două epruvete pentru încercarea la încovoiere statică sau aplatizare;
c) trei epruvete pentru încercarea la încovoiere prin şoc.
7.5.49 Încercările la încovoierea statică a îmbinărilor de control ale elementelor tubulare ale
recipientelor cu secţiunea convenţională a ţevilor pînă la 100 mm şi grosimea peretelui pînă la 12 mm
pot fi substituite prin încercarea la aplatizare.
7.5.50 Încercările mecanice ale îmbinărilor sudate trebuie să se efectueze în conformitate cu
cerinţele DN în vigoare.
7.5.51 Rezistenţa limită de rupere la tracţiune a metalului cordoanelor de sudură la 20°C trebuie
să corespundă cu valorile stabilite în DN pentru metalul de bază. Se admite de redus rezistenţa limită
de rupere la tracţiune, în cazul cînd acest fapt este prevăzut de documentaţia normativă coordonată în
modul stabilit.
7.5.52 La încercarea îmbinărilor din oţel la încovoiere statică indicii obţinuţi nu trebuie să fie sub
valorile indicilor prezentaţi în tabelul 7.
Tabelul 7
Unghiul de îndoire minim admisibil,°
sudare cu arc electric, prin contact, în baie sudare cu
Tipul, clasa oţelului
de zgură gaze
(în conformitate cu anexa C)
la grosimea elementelor supuse sudării, mm
cel mult 20 peste 20 pînă la 4
Oţel-carbon 100 100 70
Manganos slab aliat, silicios cu mangan 80 60 50
Crom-molibden slab aliat, crom-
50 40 30
molibden-vanadiu
Martensitic 50 40 -
Feritic 50 40 -
Austenitoferitic 80 60 -
Austenitic 100 100 -
Aliaje pe bază de fier – nichel şi nichel 100 100 -
7.5.53 Încercarea îmbinărilor sudate la încovoiere prin şoc se efectuează pe epruvete cu tăietură
pe axa sudurii din direcţia deschiderii ei, în cazul cînd punctul de tăiere nu este stipulat special în
documentaţia tehnică referitoare la executare sau în instrucţiunile privind sudarea şi controlul
îmbinărilor sudate.
Valoarea rezistenţei la şoc a îmbinărilor sudate din oţel nu trebuie să fie sub valorile indicate în
tabelul 8.
Tabelul 8
Valoarea minimă a rezistenţei la şoc, J/cm2 (kgf⋅m/cm2)
pentru toate tipurile de
Temperatura de oţel, cu excepţia celor de pentru oţelurile de clasa
pentru oţelurile de clasa
încercare, °C clasa feritică, feritică şi
austenitoferitică şi austenitică
austenitoferitică
austenitică
KCU KCV KCU KCV KCU KCV
20 50 (5) 35 (3,5) 40 (4) 30 (3) 70 (7) 50 (5)
Mai joasă de
30 (3) 20 (2) 30 (3) 20 (2) 30 (3) 20 (2)
minus 20
25
NRS 35-03-67:2004
Încercarea de rezistenţă la şoc se efectuează pe epruvete de tipul KCU sau KCV conform cerinţei
documentelor normative privind executarea elementului.
7.5.54 La încercarea îmbinărilor sudate ale ţevilor la aplatizare indicii încercărilor nu trebuie să
fie inferiori indicilor minimi admisibili respectivi, stabiliţi de documentele normative pentru ţevi de
acelaşi sortiment şi executate din acelaşi material.
La încercarea la aplatizare a epruvetelor din ţevi cu cordon de sudură longitudinal, acesta trebuie
să fie plasat pe suprafaţa perpendiculară direcţiei de apropiere a pereţilor.
7.5.55 Indicii proprietăţilor mecanice ale îmbinărilor sudate trebuie să se determine ca valoarea
medie aritmetică a rezultatelor încercărilor unor epruvete aparte. Rezultatul comun al încercărilor se
consideră nesatisfăcător, în cazul cînd una din epruvete la încercarea la tracţiune, încovoiere statică sau
aplatizare a obţinut un rezultat ce diferă de normele stabilite, fiind mai mic cu peste 10%. La
încercarea la încovoiere prin şoc rezultatele se consideră nesatisfăcătoare, în cazul cînd una din
epruvete a obţinut un rezultat inferior celui indicat în tabelul 8. La temperatura de încercare sub minus
40°C se admite la o epruvetă de redus rezistenţa la şoc KCU pînă la 25 J/cm2 (2,5 kgf⋅m/cm2) sau
KCV pînă la 20 J/cm2 (2 kgf⋅m/cm2).
7.5.56 În cazul cînd la una din încercările mecanice s-au obţinut rezultate nesatisfăcătoare, tipul
de încercare respectiv trebuie să fie repetat pe un număr dublu de epruvete decupate din aceeaşi
îmbinare de control. În cazul cînd nu este posibil de decupat epruvete din îmbinările menţionate,
încercările mecanice repetate trebuie să fie efectuate pe îmbinările de producere decupate din articolul
controlat, executate de către acelaşi sudor.
În cazul cînd la încercarea repetată pentru una din epruvete se obţin rezultate care nu sînt în
conformitate cu normele stabilite, îmbinarea sudată se consideră inutilă.
7.5.57 Volumul încercărilor mecanice şi testărilor metalografice ale îmbinărilor sudate prevăzut
de prezentele Reguli poate fi redus la coordonarea cu organul de securitate industrială în cazul
producerii în serie a elementelor de acelaşi tip şi procesului tehnologic invariabil, specializării
sudorilor pentru anumite genuri de lucrări şi calităţii înalte a îmbinărilor sudate, confirmată prin
rezultatele controlului pe o perioadă de cel puţin şase luni.
7.5.58 Necesitatea, volumul şi modul de efectuare a încercărilor mecanice pentru îmbinările
sudate ale elementelor turnate şi forjate, ţevilor cu elemente turnate, elementelor din oţeluri de clase
diferite, precum şi pentru alte îmbinări sudate singulare, se stabilesc conform DN coordonate în modul
stabilit.
Pentru recipientele din materiale nemetalice şi compozite trebuie să fie prevăzute epruvete de
referinţă. Construcţia, tehnologia de executare şi tipurile de încercări ale acestora se determină în
condiţiile tehnice pentru recipientul în cauză.
7.5.59 Se supun testării metalografice îmbinările sudate cap la cap de control ce determină
duritatea recipientelor şi elementelor acestora, care:
a) sînt destinate pentru funcţionare la o presiune peste 5 MPa (50 kgf/cm2) sau la o temperatură
peste 450°C, sau la o temperatură sub minus 40°C, indiferent de presiune;
b) sînt executate din oţeluri aliate, predispuse spre călire în procesul de sudare; oţeluri placate;
oţeluri predispuse spre formarea fisurilor la cald (se determină de către autorul proiectului tehnic).
Se admite a nu efectua testări metalografice pentru recipientele şi elementele acestora cu
grosimea pînă la 20 mm, executate din oţeluri de clasa austenitică.
7.5.60 Epruvetele (şlifurile) pentru testarea metalografică a îmbinărilor sudate trebuie să fie tăiate
transversal sudurii şi executate în conformitate cu cerinţele DN.
Epruvetele pentru testările metalografice ale îmbinărilor sudate trebuie să includă toate secţiunile
sudurii, ambele zone de influenţă termică a sudării, porţiunile de metal de bază aderente, precum şi
inelul de suport, în cazul cînd acesta a fost utilizat în procesul de sudare şi nu urmează a fi înlăturat.
Epruvetele pentru testările metalografice ale îmbinărilor sudate ale elementelor cu grosimea peretelui
25 mm şi mai mult pot include doar o parte din secţiunea îmbinării. Totodată, distanţa de la linia de
topire pînă la marginile epruvetei trebuie să fie cel puţin 12 mm, iar suprafaţa secţiunii controlate –
(25×25) mm.
26
NRS 35-03-67:2004
7.5.61 La testările metalografice calitatea îmbinării sudate trebuie să corespundă cerinţelor 7.5.1
şi 7.5.17 ale Regulilor.
7.5.62 În cazul cînd la încercarea metalografică se obţin rezultate nesatisfăcătoare, se admite de
efectuat încercări repetate pe două epruvete decupate din aceeaşi îmbinare controlată.
În cazul cînd la încercările metalografice repetate se obţin rezultate nesatisfăcătoare, sudurile se
consideră nesatisfăcătoare.
7.5.63 În cazul cînd la testarea metalografică în îmbinarea sudată de control, verificată prin
intermediul defectoscopiei ultrasonice sau prin metoda radiografiei şi considerată utilă, vor fi
constatate defecte interioare inadmisibile, care trebuiau să fie depistate prin metoda dată de control
nedistructiv, toate îmbinările sudate de producere, controlate de specialistul dat, urmează a fi verificate
100% prin aceeaşi metodă a defectoscopiei. Totodată, verificarea din nou a calităţii tuturor îmbinărilor
de producere trebuie să fie efectuată de către alt specialist cu mai multă experienţă şi mai calificat.
7.5.64 Necesitatea, volumul şi modul de efectuare a testărilor metalografice pentru îmbinările
sudate ale elementelor turnate şi forjate, ţevilor cu elemente turnate, elementelor din oţel de clase
diferite, precum şi pentru alte îmbinări sudate singulare, se stabilesc de documentaţia normativă pentru
executare.
7.5.65 Încercarea îmbinărilor sudate la rezistenţă contra coroziunii intercristaline trebuie să se
efectueze pentru recipientele şi elementele acestora executate din oţeluri de clasa austenitică, feritică,
austeniticoferitică şi oţeluri placate cu strat anticorosiv din oţeluri austenitice şi feritice, în cazul cînd
asemenea cerinţă este prevăzută în documentaţia normativă sau în proiectul tehnic.
7.5.66 Forma, dimensiunile, numărul de epruvete, metodele de încercări şi criteriile de evaluare a
sensibilităţii la coroziune intercristalină a epruvetelor trebuie să corespundă cu cerinţele DN şi GOST
6032.
27
NRS 35-03-67:2004
[ σ ]20
Ppr = [ 1,25 Km + α (1- Km ) ] P_______ , (10)
[ σ ]t
în care Km – raportul masei construcţiei din metal faţă de masa totală a recipientului;
α= 1,3 – pentru materialele nemetalice cu rezistenţa la şoc peste 20 J/cm2;
α= 1,6 – pentru materialele nemetalice cu rezistenţa la şoc 20 J/cm2 şi mai puţin.
7.6.6 Încercarea hidraulică a recipientelor instalate vertical se admite a fi efectuată în poziţie
orizontală cu condiţia de a asigura rezistenţa corpului recipientului, pentru asemenea situaţie calculul
de rezistenţă trebuie să se efectueze de către elaboratorul proiectului recipientului, luînd în considerare
metoda de rezemare stabilită în procesul încercării hidraulice.
Totodată, presiunea de probă urmează a fi adoptată, ţinînd cont de presiunea hidrostatică, ce
acţionează asupra recipientului în procesul de exploatare a acestuia.
7.6.7 La recipientele combinate ce conţin două sau mai multe cavităţi de lucru, calculate pentru
presiuni diferite, fiecare cavitate trebuie să se supună încercării hidraulice la presiunea de probă,
determinată în dependenţă de presiunea de calcul a cavităţii.
Modul de efectuare a încercării trebuie să fie stipulat în proiectul tehnic şi indicat în manualul de
exploatare a recipientului elaborat de fabrica producătoare.
7.6.8 La umplerea recipientului cu apă aerul trebuie să fie evacuat total.
7.6.9 Pentru încercarea hidraulică a recipientelor trebuie să se utilizeze apă cu temperatura nu
mai joasă de 5°C şi cel mult 40°C, în cazul cînd în documentele normative nu este indicată valoarea
concretă a temperaturii, admisă conform condiţiei de prevenire a distrugerii fragile.
În procesul încercărilor diferenţa de temperatură a peretelui recipientului şi aerului ambiant nu
trebuie să genereze condensarea umidităţii la suprafaţa pereţilor recipientului.
La coordonarea cu elaboratorul proiectului recipientului apa poate fi înlocuită cu alt fluid.
7.6.10 În recipientul supus încercării presiunea urmează a fi ridicată lin. Viteza de creştere a
presiunii trebuie să fie indicată: pentru încercarea recipientului la întreprinderea producătoare – în
28
NRS 35-03-67:2004
documentaţia tehnică, pentru încercarea recipientului în procesul de exploatare – în manualul de
exploatare.
Nu se admite de utilizat aer comprimat sau alte gaze pentru ridicarea presiunii.
7.6.11 În procesul de încercare presiunea trebuie să fie controlată cu două manometre. Ambele
manometre se selectează de acelaşi tip, cu aceeaşi limită de măsurare, clasa de precizie, valoarea unei
dimensiuni identice.
7.6.12 Durata de menţinere a recipientului sub presiunea de probă se determină de elaboratorul
proiectului. În cazul cînd în proiect lipsesc indicaţiile respective, durata de menţinere nu trebuie să fie
mai mică decît valorile indicate în tabelul 9.
Tabelul 9
Pînă la 50 10
Peste 50 pînă la 100 20
Peste 100 30
Pentru recipientele turnate, nemetalice şi multistrat indiferent
60
de grosimea peretelui
7.6.13 După menţinerea sub presiunea de probă presiunea se reduce pînă la valoarea presiunii de
calcul, la care se efectuează inspectarea suprafeţei exterioare a recipientului, tuturor îmbinărilor
demontabile şi sudate ale acestuia.
În timpul încercărilor nu se admite de ciocănit pereţii corpului, îmbinările demontabile şi sudate
ale recipientului.
7.6.14 Recipientul se consideră că a susţinut încercarea hidraulică în cazul cînd nu vor fi
depistate:
a) scurgeri, fisuri, picături, aburiri în îmbinările sudate şi la metalul de bază;
b) scurgeri în îmbinările demontabile;
c) deformări remanente vădite, căderi de presiune conform manometrului.
7.6.15 Recipientul şi elementele acestuia, la care s-au depistat defecte în procesul de încercare,
după eliminarea lor se supun încercărilor hidraulice repetate la presiunea de probă, stabilite de
prezentele Reguli.
7.6.16 Încercarea hidraulică, efectuată la întreprinderea producătoare, trebuie să se efectueze la
standul de încercări special, care este îngrădit respectiv şi corespunde cerinţelor de securitate şi
instrucţiunilor privind efectuarea încercărilor hidraulice în conformitate cu DN.
7.6.17 Se admite de substituit încercarea hidraulică prin încercare pneumatică cu condiţia de a
efectua controlul încercării date prin metoda emisiei acustice sau altă metodă coordonată în modul
stabilit.
Încercările pneumatice trebuie să se efectueze conform instrucţiunilor, care prevăd măsurile de
securitate necesare şi sînt aprobate în modul stabilit.
Încercarea pneumatică a recipientului se efectuează cu aer comprimat sau gaze inerte.
Controlul prin emisie acustică trebuie să se efectueze în conformitate cu RG RD 03-131.
7.6.18 Persoana care a efectuat încercările respective consemnează valoarea presiunii de probă şi
rezultatele încercărilor în cartea tehnică a recipientului.
29
NRS 35-03-67:2004
b) suduri nepătrunse în cordoanele de sudură, plasate la rădăcina sudurii sau secţiunea îmbinării
sudate (între unele deformări aparte şi straturile sudurii şi între metalul de bază şi metalul sudurii);
c) posibilitatea admiterii sudurilor nepătrunse locale în îmbinările sudate ale recipientelor se
stipulează în DN coordonată în modul stabilit;
d) subţieri ale metalului de bază, pori, incluziuni de zgură şi alte incluziuni, dimensiunile cărora
depăşesc valorile admisibile indicate în DN;
e) afluenţe (scurgeri);
f) cratere nesudate şi arderi;
g) incluziuni;
h) decalarea marginilor peste normele prevăzute de prezentele Reguli.
7.7.2 Calitatea îmbinărilor sudate se consideră nesatisfăcătoare în cazul cînd în procesul oricărui
tip de control se vor depista defecte interioare sau exterioare ce depăşesc limitele normelor stabilite de
prezentele Reguli şi documentaţia normativă.
7.7.3 Defectele depistate în procesul de executare trebuie să fie eliminate, efectuînd un control
ulterior al porţiunilor reparate. Metodele şi calitatea reparării defectelor trebuie să asigure fiabilitatea şi
siguranţa funcţionării recipientului.
7.9.1 Fiecare recipient livrat beneficiarului de către executant trebuie să fie însoţit de cartea
tehnică întocmită conform formei stabilite (anexa A).
La cartea tehnică se anexează manualul de exploatare.
Se admite de anexat la cartea tehnică copiile calculelor.
Elementele recipientelor (corpurile, virolele, fundurile, capacele, plăcile tubulare, flanşele
corpului, elementele de asamblare), destinate pentru reconstruire sau reparare, trebuie să fie livrate de
către executant însoţite de certificatul privind calitatea executării, care conţine date în volumul
prevăzut de cerinţele capitolelor corespunzătoare ale cărţii tehnice.
30
NRS 35-03-67:2004
7.9.2 Pe fiecare recipient trebuie să fie fixată o plăcuţă. Pentru recipientele cu diametrul exterior
pînă la 325 mm se admite a nu fixa plăcuţa. Totodată, toate datele necesare trebuie să fie aplicate pe
corpul recipientului prin metoda electrografică.
7.9.3 Pe plăcuţă trebuie să fie aplicate următoarele date:
a) emblema comercială sau denumirea producătorului;
b) denumirea sau notaţia recipientului;
c) numărul de ordine al recipientului conform sistemului de numerotare al producătorului;
d) anul fabricării;
e) presiunea de lucru, MPa;
f) presiunea de calcul, MPa;
g) presiunea de probă, MPa;
h) temperatura de lucru minimă şi/sau maximă admisibilă a peretelui,°C;
i) masa recipientului, kg.
Pentru recipientele cu cavităţi de sine stătătoare, ce au presiuni de calcul şi de probă, temperatură
a pereţilor diferite, trebuie de indicat aceste date pentru fiecare cavitate.
8.1 Generalităţi
8.2.1 Armătura de închidere şi de închidere – reglare trebuie să fie montată pe ştuţurile racordate
nemijlocit la recipient sau pe conductele de admisiune şi evacuare a mediului de lucru din recipient. În
cazul racordării consecutive a cîtorva recipiente, necesitatea de a monta între acestea o asemenea
armătură se determină de către elaboratorul proiectului.
8.2.2 Armătura va conţine următorul marcaj:
a) denumirea sau emblema comercială a producătorului;
b) trecerea convenţională, mm;
c) presiunea convenţională, MPa (se permite de indicat presiunea de lucru şi temperatura
admisibilă);
d) direcţia fluxului mediului;
e) marca materialului corpului.
8.2.3 Numărul, tipul armăturii şi locurile de montare trebuie să fie selectate de elaboratorul
proiectului recipientului, luînd în considerare condiţiile concrete de exploatare şi cerinţele prezentelor
Reguli.
8.2.4 Pe volantul armăturii de închidere trebuie să fie indicată direcţia de rotire a acestuia la
deschiderea sau închiderea armăturii.
31
NRS 35-03-67:2004
8.2.5 Recipientele pentru substanţe explozibile, inflamabile, substanţe de clasa de pericol 1şi 2
conform cerinţelor GOST 12.1.007, precum şi evaporatoarele cu încălzire cu flacără sau gaze, trebuie
să conţină pe linia de admisiune de la pompă sau compresor o supapă de reţinere, care se închide
automat de presiunea din recipient. Supapa de reţinere trebuie să fie montată între pompă (compresor)
şi armătura de închidere a recipientului.
8.2.6 Armătura cu trecerea convenţională peste 20 mm, executată din oţel aliat sau metale
neferoase, trebuie să deţină fişa tehnică de forma stabilită, în care trebuie să fie indicate datele privind
compoziţia chimică, proprietăţile mecanice, regimurile de tratare termică şi rezultatele controlului
privind calitatea executării efectuat prin metode nedistructive.
Armătura ce conţine marcaj, dar nu deţine fişă tehnică, se admite a fi utilizată după efectuarea
controlului armăturii, încercării şi verificării mărcii materialului. Totodată, deţinătorul armăturii
trebuie să întocmească fişa tehnică.
8.3 Manometre
8.3.1 Fiecare recipient şi cavităţile de sine stătătoare cu presiuni diferite trebuie să fie prevăzute
cu manometre cu acţionare directă. Manometrul se montează pe ştuţul recipientului sau pe conductă
între recipient şi armătura de închidere.
8.3.2 Clasa de precizie a manometrelor nu trebuie să fie mai mică de: 2,5 – la presiunea de lucru
a recipientului pînă la 2,5 MPa (25kgf/cm2), 1,5 – la presiunea de lucru a recipientului peste 2,5 MPa
(25 kgf/cm2).
8.3.3 Scara manometrului se selectează astfel, încît limita de măsurare a presiunii de lucru să se
afle în treimea mijlocie a scării gradate.
8.3.4 Pe scara manometrului deţinătorul recipientului va trasa o linie roşie, care indică presiunea
de lucru în recipient. Se admite în locul liniei roşii de fixat de corpul manometrului o plăcuţă de metal
vopsită în roşu şi strîns lipită de sticla manometrului.
8.3.5 Manometrul trebuie să fie montat astfel, încît indicaţiile lui să fie vizibile personalului de
întreţinere.
8.3.6 Diametrul nominal al corpului manometrelor, montate la o înălţime pînă la 2 m de la
nivelul platformei de supraveghere a lui, trebuie să fie cel puţin 100 mm, la înălţimea de la 2 m pînă la
3 m – cel puţin 160 mm.
Nu se permite de montat manometrele la o înălţime peste 3 m de la nivelul platformei.
8.3.7 Între manometru şi recipient trebuie să fie montat un robinet cu trei căi sau un dispozitiv
ce-l va înlocui, care va permite de efectuat verificarea tehnică periodică a manometrului cu ajutorul
celui de control.
În caz de necesitate, manometrul, în dependenţă de condiţiile de lucru şi proprietăţile mediului ce
se află în recipient, trebuie să fie utilat sau cu tub sifon, sau cu tampon de ulei, sau cu alte dispozitive,
care îl vor proteja de acţiunea directă a mediului şi temperaturii şi îi vor asigura fiabilitatea
funcţionării.
8.3.8 La recipientele care funcţionează sub o presiune peste 2,5 MPa (25 kgf/cm2) sau la
temperatura mediului peste 250°C, precum şi cu mediu explozibil sau substanţe nocive de clasa de
pericol 1 şi 2 conform cerinţelor GOST 12.1.007, se admite de substituit robinetul cu trei căi prin
montarea unui ştuţ separat cu organ de închidere pentru a racorda al doilea manometru.
La recipientele staţionare, în cazul cînd este posibilă verificarea manometrului în termenele
stabilite de prezentele Reguli prin scoaterea lui de la recipient, montarea robinetului cu trei căi sau
dispozitivului care-l înlocuieşte nu este obligatorie.
La recipientele mobile necesitatea montării robinetului cu trei căi se stabileşte de elaboratorul
proiectului recipientului.
8.3.9 Manometrele şi conductele ce le unesc cu recipientul trebuie să fie protejate de îngheţ.
8.3.10 Manometrul nu se admite pentru utilizare în cazurile, cînd:
a) lipseşte sigiliul sau poansonul cu menţiunea privind efectuarea verificării;
b) termenul de verificare este expirat;
32
NRS 35-03-67:2004
c) la deconectarea lui acul indicator nu revine la poziţia zero a scării gradate cu o valoare ce
depăşeşte jumătate din eroarea admisibilă pentru aparatul dat;
d) sticla este deteriorată sau sînt alte defecte care pot afecta corectitudinea indicaţiilor lui.
8.3.11 Verificarea manometrelor cu sigilarea sau poansonarea lor trebuie să se efectueze cel puţin
o dată la 12 luni. Totodată, cel puţin o dată la 6 luni deţinătorul recipientului trebuie să efectueze o
verificare suplimentară a manometrelor de lucru cu ajutorul manometrului de control, consemnînd
rezultatele în registrul de verificări de control. În lipsa manometrului de control se admite de efectuat
verificarea suplimentară cu manometrul de lucru verificat, care are scara gradată şi clasa de precizie
identice cu ale manometrului supus verificării.
Modul şi termenele de verificare de către personalul de întreţinere a funcţionării perfecte a
manometrelor în procesul de exploatare a recipientelor trebuie să fie stabilite în instrucţiunile privind
regimul de funcţionare şi întreţinerea inofensivă a recipientelor, aprobate de către conducerea
întreprinderii deţinătoare a recipientului.
8.5.1 Fiecare recipient (cavitate a recipientului combinat) trebuie să fie asigurat cu dispozitive de
siguranţă contra creşterii presiunii peste valoarea admisibilă.
8.5.2 În calitate de dispozitive de siguranţă se utilizează:
a) supape de siguranţă cu arc;
b) supape de siguranţă cu pîrghie şi contragreutate;
c) dispozitive de siguranţă cu impulsuri (în continuare – DSI), compuse din supapa de siguranţă
principală (în continuare - SSP) şi supapa cu impulsuri de comandă (în continuare - SSI) cu acţionare
directă;
d) dispozitive de siguranţă cu membrane ce se distrug (dispozitive de siguranţă cu membrană (în
continuare - DSM);
e) alte dispozitive, utilizarea cărora este coordonată cu organul de securitate industrială.
Nu se admite de montat supape cu pîrghie şi contragreutate la recipientele mobile.
8.5.3 Construcţia supapei cu arc trebuie să excludă posibilitatea strîngerii arcului peste valoarea
stabilită, iar arcul trebuie să fie protejat contra încălzirii (răcirii) inadmisibile şi acţiunii directe a
mediului de lucru, în cazul cînd acesta prezintă o acţiune nocivă asupra materialului arcului.
8.5.4 Construcţia supapei cu arc trebuie să prevadă un dispozitiv pentru verificarea acţionării
perfecte a supapei în stare de lucru prin deschiderea ei forţată în procesul de funcţionare.
Se admite de montat supape de siguranţă fără dispozitive pentru deschidere forţată, în cazul cînd
aceasta nu este admisibilă conform proprietăţilor mediului (exploziv, inflamabil, de clasa de pericol 1
şi 2 conform cerinţelor GOST 12.1.007) sau conform condiţiilor procesului tehnologic. În asemenea
caz verificarea declanşării supapelor trebuie să se efectueze la standuri.
8.5.5 În cazul cînd presiunea de lucru a recipientului este egală sau mai mare decît presiunea
sursei de alimentare şi în recipient este exclusă posibilitatea creşterii presiunii în urma reacţiei chimice
sau încălzirii, atunci nu este obligatorie montarea supapei de siguranţă şi manometrului.
8.5.6 Recipientul, calculat pentru o presiune mai mică decît presiunea sursei de alimentare a lui,
trebuie să fie asigurat pe conducta de admisiune cu un dispozitiv automat de reducere cu manometru şi
dispozitiv de siguranţă, montate în partea unde presiunea este mai mică după dispozitivul de reducere.
33
NRS 35-03-67:2004
În caz de montare a conductei de ocolire (baipasului), aceasta de asemenea trebuie să fie
asigurată cu dispozitiv de reducere.
8.5.7 Pentru grupa de recipiente care funcţionează la una şi aceeaşi presiune se admite de montat
un singur dispozitiv de reducere cu manometru şi supapă de siguranţă pe conducta de admisiune
comună pînă la primul branşament spre unul din recipiente.
În asemenea caz nu este obligatorie montarea dispozitivelor de siguranţă la recipiente, dacă este
exclusă posibilitatea creşterii presiunii în ele.
8.5.8 Atunci cînd dispozitivul automat de reducere din cauza proprietăţilor fizice ale mediului de
lucru nu poate funcţiona sigur, se admite de montat un regulator de debit. Totodată, trebuie să fie
prevăzută protecţia contra creşterii presiunii.
8.5.9 Numărul supapelor de siguranţă, dimensiunile şi capacitatea de evacuare a lor trebuie să fie
selectate prin calcul astfel, încît în recipient să nu să se formeze o presiune ce depăşeşte presiunea
excedentară mai mult decît cu 0,05 MPa (0,5 kgf/cm2) pentru recipientele cu presiunea pînă la 0,3 MPa
(3 kgf/cm2), cu 15% - pentru recipientele cu presiunea de la 0,3 pînă la 6,0 MPa (de la 3 kgf/cm2 pînă
la 60 kgf/cm2) şi cu 10% - pentru recipientele cu presiunea peste 6,0 MPa (60 kgf/cm2).
În cazul supapelor de siguranţă în funcţiune se admite ridicarea presiunii în recipient cu cel mult
25% presiunea de lucru, cu condiţia, că depăşirea dată este prevăzută de proiect şi consemnată în
cartea tehnică a recipientului.
8.5.10 Capacitatea de evacuare a supapei de siguranţă se determină în conformitate cu DN.
8.5.11 Producătorul trebuie să livreze dispozitivul de siguranţă însoţit de fişa tehnică şi
instrucţiunile de exploatare.
În fişa tehnică concomitent cu alte date trebuie să fie indicat coeficientul de debit al supapei
pentru medii compresibile şi necompresibile, precum şi suprafaţa la care aceasta se atribuie.
8.5.12 Dispozitivele de siguranţă trebuie să fie montate pe ţevile de racordare sau pe conductele
racordate nemijlocit la recipient.
Ţevile de conexiune ale dispozitivelor de siguranţă (de admisiune, evacuare şi drenare) trebuie să
fie protejate contra îngheţării mediului de lucru în ele.
În cazul cînd pe o singură ţeavă de racordare (conductă) se montează cîteva dispozitive de
siguranţă, aria secţiunii transversale a ţevii de racordare (conductei) trebuie să fie cel puţin 1,25 din
aria totală a secţiunii supapelor, montate pe ea.
La determinarea secţiunii ţevilor de conexiune cu lungimea peste 1000 mm este necesar de ţinut
cont de valoarea rezistenţelor lor.
Nu se admite prelevarea mediului de lucru din ţevile de racordare (şi pe porţiunile ţevilor de
conexiune de la recipient pînă la supape), pe care sînt montate dispozitive de siguranţă.
8.5.13 Dispozitivele de siguranţă trebuie să fie amplasate în locuri accesibile pentru deservirea
lor.
8.5.14 Nu se admite de montat armătura de închidere între recipient şi dispozitivul de siguranţă,
precum şi în urma acestuia.
8.5.15 Armătura poate fi montată înainte de (după) dispozitivul de siguranţă cu condiţia de a
monta două dispozitive de siguranţă şi un dispozitiv de blocare, care exclude posibilitatea deconectării
lor concomitent. În asemenea caz fiecare trebuie să aibă capacitatea de evacuare prevăzută în 8.5.9 al
prezentelor Reguli.
La montarea unui grup de dispozitive de siguranţă şi armăturii înainte de (după) ele dispozitivul
de blocare trebuie să fie executat astfel, încît în orice caz de deconectare a supapelor, prevăzut de
proiect, dispozitivele de siguranţă rămase în funcţiune să aibă capacitatea de evacuare totală prevăzută
în 8.5.9 al prezentelor Reguli.
8.5.16 Ţevile de evacuare ale dispozitivelor de siguranţă şi liniile de impulsuri ale DSI în locurile
de acumulare eventuală a condensatului trebuie să fie utilate cu dispozitive de drenare pentru
evacuarea condensatului.
Nu se admite de montat organe de închidere sau altă armătură pe conductele de drenare. Mediul
din dispozitivele de siguranţă şi de drenare trebuie să fie evacuat într-un loc inofensiv.
34
NRS 35-03-67:2004
Mediile tehnologice toxice, explozive şi inflamabile evacuate trebuie să fie conduse în sisteme
închise pentru utilizare ulterioară sau în sisteme de ardere.
Se interzice combinarea mediilor evacuate ce conţin substanţe, care fiind amestecate pot forma
amestecuri explozive sau compuşi instabili.
8.5.17 Dispozitivele de siguranţă cu membrană se montează:
a) în locul supapelor de siguranţă cu pîrghie şi contragreutate şi cu arc, în cazul cînd aceste
supape în condiţiile de lucru ale mediului concret nu pot fi utilizate ca urmare a inerţiei lor sau din alte
cauze;
b) înaintea supapelor de siguranţă, în cazurile cînd supapele de siguranţă nu pot funcţiona sigur
ca urmare a acţiunii nocive a mediului de lucru (coroziune, eroziune, polimerizare, cristalizare, gripare,
îngheţare) sau a scurgerilor eventuale de substanţe explozive şi inflamabile, toxice, ecologic nocive
etc. prin supapa închisă. În asemenea caz trebuie să fie prevăzut un dispozitiv ce permite a controla
starea bună de funcţionare a membranei;
c) paralel cu supapele de siguranţă pentru a mări capacitatea de evacuare a sistemelor de reducere
a presiunii;
d) în partea de evacuare a supapelor de siguranţă pentru a evita acţiunea nocivă a mediilor de
lucru din direcţia sistemului de evacuare şi pentru a exclude influenţa oscilaţiilor contrapresiunii din
direcţia acestui sistem asupra exactităţii declanşării supapelor de siguranţă.
Necesitatea şi locul de montare a supapelor de siguranţă cu membrană şi construcţia lor se
determină de către organizaţia de proiectare.
8.5.18 Membranele de siguranţă trebuie să fie marcate, totodată, marcajul nu trebuie să
influenţeze asupra preciziei de declanşare a membranelor.
Marcajul va conţine următoarele date:
a) denumirea (simbolul) sau emblema comercială a producătorului;
b) numărul lotului de membrane;
c) tipul membranelor;
d) diametrul convenţional;
e) diametrul de lucru;
f) materialul;
g) presiunea minimă şi maximă de declanşare a membranelor din lot la temperatura stabilită şi
la temperatura de 20°C.
Marcajul trebuie să se aplice pe porţiunea circulară marginală a membranelor sau membranele
trebuie să fie asigurate cu etichete de marcare ataşate.
8.5.19 Fiecare lot de membrane trebuie să fie însoţit de fişa tehnică perfectată de producător.
Fişa tehnică va conţine următoarele date:
a) denumirea şi adresa producătorului;
b) numărul lotului de membrane;
c) tipul membranelor;
d) diametrul convenţional;
e) diametrul de lucru;
f) materialul;
g) presiunea minimă şi maximă de declanşare a membranelor din lot la temperatura stabilită şi
la temperatura de 20°C;
h) numărul de membrane în lot;
i) denumirea documentului normativ conform căruia au fost executate membranele;
j) denumirea întreprinderii după sarcina tehnică (comanda) căreia au fost executate
membranele;
k) obligaţiile de garanţie ale întreprinderii producătoare;
l) modul de admitere a membranelor pentru exploatare;
m) forma model a registrului de exploatare a membranelor.
Fişa tehnică trebuie să fie semnată de conducătorul întreprinderii producătoare, semnătura căruia
se parafează.
35
NRS 35-03-67:2004
La fişa tehnică trebuie să fie anexată documentaţia tehnică pentru suporturi antivacuum, elemente
de strîngere şi alte elemente care se admit în exploatare împreună cu membranele din lotul dat.
Documentaţia tehnică nu se anexează în acele cazuri, cînd membranele au fost executate pentru
utilizare la ansamblurile de fixare deja existente la consumator.
8.5.20 Membranele de siguranţă trebuie să fie montate doar în ansamblurile de fixare destinate
pentru ele.
Lucrările de asamblare, montare şi exploatare a membranelor trebuie să se efectueze de către
personalul special instruit.
8.5.21 Membranele de siguranţă din import, produse de întreprinderi care nu sînt supuse
controlului organului de securitate industrială, pot fi admise în exploatare doar la prezenţa
autorizaţiilor speciale pentru utilizarea membranelor similare, eliberate de către organul de securitate
industrială în modul stabilit de el.
8.5.22 Dispozitivele de siguranţă cu membrană trebuie să fie plasate în locuri deschise şi
accesibile pentru examinare şi montare–demontare, conductele de conexiune trebuie să fie protejate
contra îngheţării mediului de lucru în ele, iar dispozitivele trebuie să fie montate pe ţevile de racordare
sau conductele racordate nemijlocit la recipient.
8.5.23 La montarea dispozitivului de siguranţă cu membrană consecutiv cu supapa de siguranţă
(înaintea supapei sau după ea) cavitatea dintre membrană şi supapă trebuie să comunice prin ţeava de
evacuare cu manometrul avertizor (pentru a controla buna funcţionare a membranelor).
8.5.24 Se admite de montat un dispozitiv de comutare înaintea dispozitivelor de siguranţă cu
membrană în cazul cînd există un număr dublu de dispozitive cu membrană, asigurînd, totodată,
protecţia recipientului contra depăşirii presiunii la orice poziţie a dispozitivului de comutare.
8.5.25 Modul şi termenele de verificare a acţionării perfecte a dispozitivelor de siguranţă, în
dependenţă de condiţiile procesului tehnologic, trebuie să fie indicate în instrucţiunile de exploatare a
dispozitivelor de siguranţă, aprobate de către deţinătorul recipientului în modul stabilit.
Rezultatele verificării funcţionării perfecte a dispozitivelor de siguranţă, datele privind reglarea
lor se consemnează de către persoanele care au executat lucrările menţionate în registrul de tură al
funcţionării recipientelor.
8.6.1 În cazul cînd este necesar de controlat nivelul de fluid în recipientele ce conţin suprafaţă de
separare a mediilor trebuie să se utilizeze indicatorii de nivel.
Afară de indicatorii de nivel la recipiente pot fi montaţi semnalizatori acustici, optici şi alţi
semnalizatori şi sistem de blocare privind nivelul.
8.6.2 Indicatorii de nivel al fluidului trebuie să fie montaţi în conformitate cu instrucţiunile
producătorului, totodată, trebuie să fie asigurată vizibilitatea perfectă a acestui nivel.
8.6.3 La recipientele încălzite cu flacără sau cu gaze fierbinţi, la care este posibilă reducerea
nivelului de fluid sub limita admisibilă, trebuie să fie montaţi cel puţin doi indicatori de nivel cu
acţionare directă.
8.6.4 Construcţia, numărul şi locul de montare a indicatorilor de nivel se determină de
elaboratorul proiectului recipientului.
8.6.5 La fiecare indicator de nivel al fluidului trebuie să fie marcat nivelul minim şi maxim
admisibil.
8.6.6 Nivelul minim şi maxim admisibil al fluidului în recipient se determină de elaboratorul
proiectului. Înălţimea indicatorului de nivel al fluidului transparent trebuie să fie cu cel puţin 25 mm
mai jos decît nivelul minim şi mai sus decît nivelul maxim admisibil al nivelului de fluid.
În cazul cînd este necesar de montat cîţiva indicatori de înălţime, aceştea trebuie să fie amplasaţi
astfel, încît să asigure continuitatea indicării nivelului de fluid.
8.6.7 Indicatorii de nivel trebuie să fie asiguraţi cu armătură (robinete şi ventile) pentru
deconectarea lor de la recipient şi purjare cu evacuarea mediului de lucru într-un loc inofensiv.
36
NRS 35-03-67:2004
8.6.8 În cazul cînd la indicatorii de nivel în calitate de element transparent se utilizează sticlă sau
mică trebuie să fie prevăzut un dispozitiv de protecţie pentru a proteja personalul contra traumării la
distrugerea lor.
9.1.1 Recipientele trebuie să fie montate pe platforme deschise în locuri care exclud aglomeraţiile
de personal sau în clădiri separate.
9.1.2 Se admite de montat recipientele:
a) în încăperi aderente la clădirile de producţie, cu condiţia de a le separa de clădire prin perete
de rezistenţă;
b) în încăperi de producţie în cazurile prevăzute de regulile de securitate;
c) adîncite în sol, cu condiţia de a asigura accesul la armătură şi de a proteja pereţii recipientului
contra coroziunii solului şi coroziunii datorate curenţilor vagabonzi.
9.1.3 Nu se admite de montat recipientele înregistrate la organul de securitate industrială în
casele de locuit, clădirile publice şi de uz social, precum şi în încăperile aderente lor.
9.1.4 Montarea recipientelor trebuie să excludă posibilitatea răsturnării lor.
9.1.5 Montarea recipientelor trebuie să asigure posibilitatea examinării, reparării, curăţirii părţii
interioare şi exterioare.
Pentru comoditatea deservirii recipientelor trebuie să fie prevăzute platforme şi scări. Pentru
examinarea şi repararea recipientelor pot fi utilizate schele suspendate şi alte construcţii. Construcţiile
menţionate nu trebuie să afecteze rezistenţa şi stabilitatea recipientului, iar sudarea lor la recipient
trebuie să se efectueze conform proiectului şi respectînd cerinţele prezentelor Reguli. Materialele,
construcţia scărilor şi platformelor trebuie să corespundă DN în vigoare.
9.2.1 Recipientele pentru care se aplică prezentele Reguli, pînă a fi puse în funcţiune, trebuie să
fie înregistrate la organul de securitate industrială în modul stabilit de RG 35-01-26.
9.2.2 Nu se supun înregistrării la organul de securitate industrială:
a) recipientele de grupa 1 şi recipientele cu capace cu acţionare rapidă, care funcţionează la
temperatura peretelui pînă la 200°C, la care produsul presiunii în MPa (kgf/cm2) şi capacităţii în
m3 (l) nu depăşeşte 0,05 (500), precum şi recipientele de grupa 2, 3, 4, care funcţionează la
temperatura indicată mai sus, la care produsul presiunii în MPa (kgf/cm2) şi capacităţii în m3 (l) nu
depăşeşte 1,0 (10000). Grupa recipientelor se determină conform tabelului 5;
b) aparatele instalaţiilor de separare a componentelor aerului şi de separare a gazelor, amplasate
în interiorul mantalei de izolare termică (regeneratoare, coloane, schimbătoare de căldură,
condensatori, adsorbere, separatori, evaporatoare, filtre, suprarăcitori şi încălzitori);
c) rezervoarele întreruptorilor electrici cu aer comprimat;
d) butoaiele pentru transportarea gazelor lichefiate, buteliile cu capacitatea pînă la 100 l inclusiv
montate staţionar, precum şi destinate pentru transportarea şi/sau depozitarea gazelor comprimate,
lichefiate şi dizolvate;
e) generatoarele (reactorii) pentru obţinerea hidrogenului, utilizate de către serviciul
hidrometeorologic;
f) recipientele incluse în sistemul închis de extragere a petrolului şi gazelor (de la sondă pînă la
conducta magistrală), la care se atribuie recipientele incluse în procesul tehnologic de pregătire a
gazelor şi condensatului de gaze pentru transportare şi utilizare: separatori pentru toate etapele de
separare, absorbere şi adsorbere, recipiente pentru degazificarea condensatului, absorbentului şi
37
NRS 35-03-67:2004
inhibitorului, colectori de condensat, recipiente de control şi măsurare a petrolului, gazelor şi
condensatului;
g) recipientele pentru depozitarea sau transportarea gazelor lichefiate, fluidelor şi corpurilor
friabile aflate sub presiune periodic la golirea lor;
h) recipientele cu gaze comprimate şi lichefiate, destinate pentru a asigura cu combustibil
motoarele mijloacelor de transport pe care acestea sînt instalate;
i) recipientele instalate în excavaţiile miniere subterane.
9.2.3 Recipientele se înregistrează în baza cererii în scris a deţinătorului recipientului. Pentru
înregistrare trebuie să fie prezentate următoarele documente:
a) cartea tehnică a recipientului întocmită în forma stabilită (conform anexei A);
b) proiectul de montare a recipientului, în cazul montării staţionare. Proiectul trebuie să fie
elaborat de către organizaţia de proiectare specializată, care deţine autorizaţia corespunzătoare.
Proiectul trebuie să fie supus expertizei la organul de securitate industrială;
c) certificatul privind calitatea montării;
d) schema de conectare a recipientului cu indicarea sursei de presiune, parametrilor, mediului de
lucru, armăturii, aparatelor de măsurare şi control, mijloacelor de dirijare automată, dispozitivelor de
siguranţă şi blocare. Schema trebuie să fie aprobată de conducerea organizaţiei;
e) fişa tehnică a supapei de siguranţă cu calculul capacităţii de evacuare a ei.
Certificatul privind calitatea montării este întocmit de întreprinderea care a efectuat montarea şi
trebuie să fie semnat de conducătorul acestei întreprinderi, precum şi de conducătorul întreprinderii
deţinătoare a recipientului şi parafat.
În certificat trebuie să fie consemnate următoarele date:
a) denumirea întreprinderii de montare;
b) denumirea întreprinderii deţinătoare a recipientului;
c) denumirea întreprinderii producătoare şi numărul de fabricare a recipientului;
d) date privind materialele utilizate de către întreprinderea de montare suplimentar la cele
indicate în cartea tehnică;
e) date privind sudarea, inclusiv tipul de sudare, tipul şi marca electrozilor, privind tratarea
termică, regimul de tratare termică şi diagrama;
f) numele sudorilor şi termiştilor şi numărul certificatelor lor;
g) rezultatele încercărilor îmbinărilor de control (epruvetelor), precum şi rezultatele controlului
defectoscopic nedistructiv al îmbinărilor;
h) avizul privind corespunderea lucrărilor de montare a recipientului executate cu prezentele
Reguli, proiectul, condiţiile tehnice şi manualul de exploatare şi privind utilitatea lui pentru exploatare
la parametrii prezentaţi în cartea tehnică.
9.2.4 Organul de securitate industrială este obligat să examineze documentaţia prezentată în
decurs de 5 zile. În cazul cînd documentaţia referitoare la recipient corespunde cu cerinţele prezentelor
Reguli, organul de securitate industrială aplică ştampila de înregistrare în cartea tehnică a recipientului,
sigilează documentele şi le întoarce deţinătorului recipientului. Refuzul de înregistrare se aduce la
cunoştinţă în scris deţinătorului recipientului, indicînd cauzele refuzului şi referinţa la articolele
respective ale prezentelor Reguli.
9.2.5 La montarea recipientului la loc nou sau transmiterea recipientului altui proprietar, precum
şi la introducerea modificărilor în schema de conectare a recipientului pînă la punerea lui în funcţiune,
acesta trebuie să fie reînregistrat la organul de securitate industrială.
9.2.6 Pentru scoaterea de la evidenţă a recipientului înregistrat deţinătorul este obligat să prezinte
organului de securitate industrială o cerere, indicînd cauzele scoaterii de la evidenţă şi cartea tehnică.
9.2.7 Pentru înregistrarea recipientelor care nu deţin documentaţia tehnică a producătorului,
cartea tehnică a recipientului poate fi întocmită de către organizaţia specializată care deţine autorizaţie
tehnică pentru dreptul de executare a lucrărilor de diagnosticare tehnică a recipientelor, eliberată în
modul stabilit conform RG RD 10-109.
38
NRS 35-03-67:2004
9.2.8 Obiectele industriale periculoase la care se exploatează recipiente sub presiune trebuie să
fie înregistrate în Registrul de stat al obiectelor industriale periculoase în modul stabilit de
RG 35-01-26.
9.3.1 Recipientele pentru care se aplică prezentele Reguli trebuie să fie supuse verificării tehnice
după montare, pînă la punerea în funcţiune, periodic în procesul de exploatare şi în caz de necesitate –
verificării neprogramate.
9.3.2 Volumul, metodele şi periodicitatea verificărilor tehnice ale recipientelor (cu excepţia
buteliilor) trebuie să se determine de către producător şi să se indice în manualul de exploatare.
În cazul cînd asemenea indicaţii lipsesc, verificarea tehnică trebuie să se efectueze în
conformitate cu cerinţele tabelelor 10, 11, 12, 13, 14, 15 ale prezentelor Reguli.
Inspectarea
Încercarea hidraulică la
Denumirea exterioară şi
presiunea de probă
interioară
Recipientele care funcţionează cu mediu ce
generează distrugerea şi modificarea fizico- 2 ani 8 ani
chimică a materialului (coroziune etc.) cu viteza
cel mult 0,1 mm/an
De către persoana
responsabilă de
efectuarea controlului în De către specialistul care efectuează verificarea
producţie de
Denumirea supraveghere
inspectarea exterioară încercarea hidra-
inspectarea exterioară
şi interioară ulică la presiu-
şi interioară
nea de probă
1 2 3 4
2 ani 4 ani 8 ani
1 Recipientele care funcţionează cu mediu ce
generează distrugerea şi modificarea fizico-
chimică a materialului (coroziune etc.) cu viteza
pînă la 0,1 mm/an
39
NRS 35-03-67:2004
Tabelul 11 (continuare)
De către persoana
responsabilă de
efectuarea controlului în De către specialistul care efectuează verificarea
producţie de
Denumirea supraveghere
inspectarea exterioară încercarea hidra-
inspectarea exterioară
şi interioară ulică la presiu-
şi interioară
nea de probă
1 2 3 4
3 Recipientele adîncite în sol, destinate pentru - 10 ani 10 ani
depozitarea gazelor petroliere lichefiate cu
conţinut de sulfură de hidrogen cel mult 5 g la
100 m3 şi recipientele izolate în bază de vacuum
şi destinate pentru transportarea şi depozitarea
oxigenului, azotului lichefiat şi altor fluide
criogene necorosive
4 Cazane de tratare cu dioxid de sulf şi aparate 12 luni 5 ani 10 ani
de hidroliză cu căptuşeala interioară rezistentă
la acţiunea acizilor
5 Recipiente multistrat pentru acumularea 10 ani 10 ani 10 ani
gazelor, instalate la staţiile de compresare de
alimentare a automobilelor cu gaze
6 Încălzitori de regenerare de presiune înaltă şi După fiecare reparaţie Inspectarea interioară şi încercarea hidraulică
joasă, boilere, dezaeratoare, receivere, vase de capitală, dar cel puţin o după două reparaţii capitale, dar cel puţin
expansiune a purjării ale termocentralelor dată la 6 ani o dată la 12 ani
electrice
40
NRS 35-03-67:2004
Tabelul 11 (continuare)
De către persoana
responsabilă de
efectuarea controlului în De către specialistul care efectuează verificarea
producţie de
Denumirea supraveghere
inspectarea exterioară încercarea hidra-
inspectarea exterioară
şi interioară ulică la presiu-
şi interioară
nea de probă
1 2 3 4
12 Recipientele întreprinderilor petrochimice, 12 luni 4 ani 8 ani
care funcţionează cu mediu ce generează
distrugerea şi modificarea fizico-chimică a
materialului (coroziune etc.) cu viteza peste 0,3
mm/an
NOTE
1 Verificarea tehnică a recipientelor adîncite în sol cu mediu necorosiv, precum şi cu gaze petroliere cu conţinut de
sulfură de hidrogen cel mult 5g/100 m3 poate fi efectuată fără extragerea lor din sol şi înlăturarea izolaţiei exterioare, cu
condiţia de a măsura grosimea pereţilor recipientelor prin metoda de control nedistructiv. Măsurările grosimii pereţilor trebuie
să se efectueze conform instrucţiunilor elaborate special pentru acest scop.
2 Încercarea hidraulică a cazanelor de tratare cu dioxid de sulf şi aparatelor de hidroliză cu căptuşeala interioară
rezistentă la acţiunea acizilor poate să nu fie efectuată, cu condiţia de a controla pereţii metalici ai acestor cazane şi aparate
prin defectoscopie ultrasonică. Defectoscopia ultrasonică trebuie să se efectueze în perioada cînd se desfăşoară reparaţia
capitală, dar cel puţin o dată la cinci ani, conform instrucţiunilor în volum de cel puţin 50% din suprafaţa metalului corpului şi
cel puţin 50% din lungimea sudurilor, astfel încît controlul ultrasonor 100% să se efectueze nu mai rar decît peste fiecare 10
ani.
3 Recipientele adîncite în sol executate cu utilizarea materialelor compozite se vor inspecta şi încerca conform
programului special indicat în cartea tehnică a recipientului.
41
NRS 35-03-67:2004
Tabelul 13 Periodicitatea verificărilor tehnice ale cisternelor aflate în exploatare şi înregistrate
în organul de securitate industrială
Încercarea
Inspectarea
hidraulică la
exterioară şi
Denumirea presiunea de
interioară
probă
1 Buteliile aflate în exploatare destinate pentru a fi umplute cu
gaze, care generează distrugerea şi modificarea fizico-chimică a
materialului (coroziune etc.):
a) cu viteza pînă la 0,1 mm/an
b) cu viteza peste 0,1 mm/an 5 ani 5 ani
2 ani 2 ani
42
NRS 35-03-67:2004
Tabelul 14 (continuare)
Încercarea
Inspectarea
hidraulică la
exterioară şi
Denumirea presiunea de
interioară
probă
2 Buteliile destinate pentru a asigura cu combustibil motoarele
mijloacelor de transport la care acestea sînt instalate:
a) pentru gaze comprimate:
- executate din oţeluri aliate şi materiale compozite cu metal
- executate din oţeluri carbon şi materiale compozite cu
metal 5 ani 5 ani
- executate din materiale nemetalice
b) pentru gaze lichefiate 3 ani 3 ani
2 ani 2 ani
2 ani 2 ani
3 Buteliile cu mediu care generează distrugerea şi modificarea
fizico-chimică a materialului (coroziune etc.) cu viteza pînă la 0,1
mm/an, la care presiunea peste 0,07 MPa (0,7 kgf/cm2) se creează
10 ani 10 ani
periodic pentru golirea lor
43
NRS 35-03-67:2004
De către persoana
responsabilă de
De către specialistul care
efectuarea
efectuează verificarea
controlului în
Denumirea producţie
În cazul cînd conform condiţiilor de producere nu este posibil de prezentat recipientul pentru
verificare în termenul stabilit, deţinătorul este obligat să-l prezinte înainte de termen.
Verificarea buteliilor trebuie să se efectueze conform metodicii aprobate de elaboratorul
construcţiei buteliilor, în care trebuie să fie indicate periodicitatea verificării şi normele de rebutare.
În procesul verificării tehnice se admite de aplicat toate metodele de control nedistructiv, inclusiv
metoda emisiei acustice.
9.3.3 Verificarea tehnică a recipientelor neînregistrate în organul de securitate industrială se
efectuează de către persoana responsabilă de executarea controlului în producţie privind respectarea
cerinţelor de securitate industrială la exploatarea recipientelor sub presiune.
Verificarea tehnică primară a recipientelor înregistrate în organul de securitate industrială se
efectuează de inspectoratul organului de securitate industrială. Verificarea tehnică periodică se
efectuează de către specialiştii atestaţi ai organizaţiilor specializate, care deţin dreptul pentru
efectuarea lucrărilor menţionate.
9.3.4 Inspectarea interioară şi exterioară are drept scop:
a) la verificarea primară se verifică, dacă recipientul este instalat şi utilat în conformitate cu
cerinţele prezentelor Reguli şi documentele prezentate la înregistrare, precum şi dacă recipientul şi
elementele lui nu conţin defecte;
44
NRS 35-03-67:2004
b) la verificările periodice şi neprogramate se determină starea bună a recipientului şi
posibilitatea funcţionării ulterioare.
Încercarea hidraulică are drept scop verificarea rezistenţei elementelor recipientului şi etanşeităţii
îmbinărilor. Recipientele trebuie să fie prezentate pentru efectuarea încercării hidraulice împreună cu
armătura aferentă.
9.3.5 Pînă la efectuarea inspectării interioare şi încercării hidraulice recipientul trebuie să fie
oprit din funcţiune, răcit (încălzit), golit de mediul de lucru, deconectat prin plăci de obturare de la
toate conductele care unesc recipientul cu sursa de presiune sau cu alte recipiente. Recipientele
metalice trebuie să fie curăţate pînă la metal.
Recipientele care funcţionează cu substanţe nocive de clasa de pericol 1 şi 2 conform cerinţelor
GOST 12.1.007, pînă la efectuarea unor lucrări în interiorul lor, precum şi pînă la inspectarea
interioară, trebuie să fie supuse unei prelucrări minuţioase (neutralizare, degazare) în conformitate cu
instrucţiunile privind executarea inofensivă a lucrărilor, aprobate de către deţinătorul recipientului în
modul stabilit.
Căptuşeala refractară, izolaţia şi alte tipuri de protecţie contra coroziunii trebuie să fie înlăturate
parţial sau total, în cazul cînd sînt indicii ce prevăd posibilitatea apariţiei defectelor materialului
elementelor de forţă ale construcţiei recipientului (neetanşeitatea căptuşelii refractare, clocaje la
cauciucare, urme de umezire a izolaţiei etc.). Încălzirea electrică şi sistemul de acţionare a
recipientului trebuie să fie deconectate. Totodată, trebuie să se respecte cerinţele 10.4.4; 10.4.5; 10.4.6
ale prezentelor Reguli.
9.3.6 Verificarea neprogramată a recipientelor în funcţiune trebuie să se efectueze în următoarele
cazuri:
a) în cazul cînd recipientul a avut o întrerupere în exploatare mai mult de 12 luni;
b) în cazul cînd recipientul a fost demontat şi instalat la loc nou;
c) în cazul cînd a fost efectuată îndreptarea bombărilor sau deformărilor, precum şi
reconstruirea sau repararea recipientului cu utilizarea sudării sau lipirii elementelor care funcţionează
sub presiune;
d) pînă la aplicarea stratului de protecţie pe pereţii recipientului;
e) după avaria recipientului sau elementelor sub presiune, în cazul cînd conform volumului
lucrărilor de reconstruire este necesară o asemenea verificare;
f) la cerinţa inspectorului organului de securitate industrială sau persoanei responsabile de
supravegherea efectuării controlului în producţie asupra respectării cerinţelor de securitate industrială
la exploatarea recipientelor sub presiune.
9.3.7 Verificarea tehnică a recipientelor, cisternelor, buteliilor şi butoaielor poate fi efectuată la
posturi speciale de reparare–încercare, la întreprinderile producătoare, staţiile de îmbuteliere, precum
şi la întreprinderile deţinătoare, care dispun de bază, utilaj necesar pentru efectuarea verificării în
conformitate cu cerinţele prezentelor Reguli.
9.3.8 Rezultatele verificării tehnice trebuie să fie consemnate în cartea tehnică a recipientului de
către persoana care a efectuat verificarea, indicînd parametrii admisibili de exploatare a recipientului şi
termenele verificărilor următoare.
La efectuarea verificării neprogramate trebuie să fie indicată cauza necesităţii de efectuare a
tipului dat de verificare.
În cazul cînd în procesul verificării au fost efectuate încercări şi testări suplimentare, atunci în
cartea tehnică a recipientului trebuie să fie consemnate tipurile şi rezultatele acestor încercări şi testări,
indicînd locurile de prelevare a probelor sau porţiunile supuse încercărilor, precum şi cauzele
necesităţii de efectuare a încercărilor suplimentare.
9.3.9 Pentru recipientele care la verificarea tehnică au fost considerate utile pentru exploatarea
ulterioară datele se consemnează în conformitate cu 9.4.4 al prezentelor Reguli.
9.3.10 În cazul cînd la verificare vor fi depistate defecte, care reduc rezistenţa recipientului,
atunci poate fi permisă exploatarea acestuia la parametri reduşi (presiunea şi temperatura).
45
NRS 35-03-67:2004
Posibilitatea exploatării recipientului la parametri reduşi trebuie să fie confirmată prin calculul de
rezistenţă prezentat de către deţinător, totodată, trebuie să fie efectuat calculul de verificare a
capacităţii de evacuare a supapelor de siguranţă şi îndeplinite cerinţele 8.5.6 al prezentelor Reguli.
Decizia dată se consemnează în cartea tehnică a recipientului de către persoana care a efectuat
verificarea.
9.3.11 În caz de constatare a defectelor, cauzele şi consecinţele cărora este dificil de stabilit,
persoana, care a efectuat verificarea tehnică a recipientului, este obligată să solicite deţinătorului
recipientului efectuarea unor testări speciale, iar în caz de necesitate – prezentarea avizului organizaţiei
specializate privind cauzele apariţiei defectelor, precum şi privind posibilitatea şi condiţiile de
exploatare ulterioară a recipientului.
9.3.12 În cazul cînd la verificarea tehnică se va constata, că recipientul în urma defectelor
existente sau nerespectării prezentelor Reguli se află într-o stare ce prezintă pericol pentru exploatarea
ulterioară, funcţionarea recipientului în cauză trebuie să fie interzisă.
9.3.13 Recipientele livrate complet asamblate trebuie să fie conservate de către producător şi în
manualul de exploatare trebuie să fie indicate condiţiile şi termenele de păstrare a lor. La îndeplinirea
acestor cerinţe, pînă la punerea în funcţiune, se efectuează doar inspectarea interioară şi exterioară,
încercarea hidraulică a recipientelor nu este necesar de efectuat. În acest caz termenul încercării
hidraulice se stabileşte, luînd în considerare data de eliberare a autorizaţiei pentru exploatarea
recipientului.
Capacităţile pentru gaze lichefiate, pînă la aplicarea izolaţiei, trebuie să fie supuse doar
inspectării interioare şi exterioare, în cazul cînd au fost respectate termenele şi condiţiile de păstrare
stabilite de producător.
După instalarea la locul de exploatare, pînă la acoperirea cu sol, capacităţile menţionate pot fi
supuse doar inspectării exterioare, în cazul cînd din momentul aplicării izolaţiei au trecut cel mult
12 luni şi la montare nu a fost utilizată sudarea.
9.3.14 Recipientele care funcţionează sub presiunea substanţelor nocive (fluidului şi gazelor) de
clasa de pericol 1 şi 2 conform cerinţelor GOST 12.1.007, trebuie să fie supuse de către deţinătorul
recipientului încercării la etanşeitate cu ajutorul aerului sau gazelor inerte sub presiune egală cu
presiunea de lucru. Încercările se efectuează de către deţinătorul recipientului în conformitate cu
instrucţiunile aprobate în modul stabilit.
9.3.15 La inspectarea exterioară şi interioară trebuie să fie constatate toate defectele, care reduc
rezistenţa recipientelor, totodată, o atenţie deosebită trebuie de acordat la depistarea defectelor
următoare:
a) la suprafeţele recipientelor – fisurilor, rupturilor, coroziunii pereţilor (în special în locurile de
bordurare şi decupărilor), bombărilor, clocajelor (în special la recipientele cu „mantale”, precum şi la
recipientele cu încălzire cu flacără sau electrică), retasuri (la recipientele turnate);
b) la cordoanele de sudură – defectelor de sudare indicate în 7.5.17 al prezentelor Reguli,
rupturilor, corodării;
c) la sudurile nituite – fisurilor între nituri, rupturilor capetelor acestora, urmelor de omisiune,
rupturilor la marginile tablelor nituite, degradărilor sudurilor nituite, interstiţiilor între tablele nituite şi
capetele niturilor, în special la recipientele care funcţionează cu medii agresive (acid, oxigen, alcalii
etc.);
d) la recipientele cu suprafeţe protejate contra coroziunii – deteriorărilor căptuşelii refractare,
inclusiv lipsei de etanşeitate a straturilor plăcilor de căptuşire, fisurilor la acoperirea cauciucată, cu
plumb sau altă acoperire, detaşărilor emailului, fisurilor şi clocajelor la stratul de placare, deteriorărilor
metalului pereţilor recipientului în locurile acoperirii de protecţie exterioare;
e) la recipientele din metaloplast şi nemetalice – stratificării şi rupturilor fibrelor de armare peste
normele stabilite de organizaţia specializată.
9.3.16 Specialistul care efectuează verificarea, în caz de necesitate, poate solicita înlăturarea
(totală sau parţială) a stratului de protecţie.
9.3.17 Recipientele cu înălţimea peste 2 m pînă a fi inspectate trebuie să fie utilate cu
construcţiile necesare, care asigură posibilitatea accesului inofensiv la toate părţile recipientului.
46
NRS 35-03-67:2004
9.3.18 Încercarea hidraulică a recipientelor se efectuează doar în cazul rezultatelor satisfăcătoare
ale inspectării exterioare şi interioare.
9.3.19 Încercările hidraulice trebuie să se efectueze în conformitate cu cerinţele
expuse în capitolul 7.6 al prezentelor Reguli, cu excepţia 7.6.12. Totodată, valoarea presiunii de probă
poate fi determinată, luînd în considerare presiunea admisibilă pentru recipient. Sub presiunea de
probă recipientul trebuie să fie menţinut timp de 5 min, dacă lipsesc alte indicaţii ale producătorului.
La încercarea hidraulică a recipientelor instalate vertical presiunea de probă trebuie să fie
controlată după manometrul montat la capacul (fundul) superior al recipientului.
9.3.20 În cazul cînd nu este posibil de efectuat încercarea hidraulică (tensiune mare de la
greutatea apei la fundament, planşee între etaje sau la însăşi recipientul; dificultate la evacuarea apei;
existenţa căptuşelii refractare în interiorul recipientului, care împiedică umplerea recipientului cu apă),
se permite de substituit prin încercarea pneumatică (cu aer sau gaze inerte). Acest tip de încercare se
admite cu condiţia efectuării controlului prin metoda emisiei acustice (sau altă metodă coordonată cu
organul de securitate industrială). Controlul prin metoda emisiei acustice trebuie să se efectueze în
conformitate cu RG RD 03-131.
La încercarea pneumatică se aplică măsuri de precauţie: ventilul la conducta de alimentare de la
sursa de presiune şi manometrele vor fi înlăturate în afara încăperii unde se află recipientul supus
încercării, iar oamenii, pe parcursul încercării recipientului la presiunea de probă, vor fi evacuaţi într-
un loc inofensiv.
9.3.21 Ziua efectuării verificării tehnice a recipientului se stabileşte de către deţinător şi se
coordonează în prealabil cu persoana care efectuează verificarea. Recipientul trebuie să fie oprit din
funcţiune nu mai tîrziu de data termenului de verificare indicat în cartea tehnică a acestuia. Deţinătorul
trebuie să înştiinţeze referitor la efectuarea verificării recipientului persoana care efectuează lucrările
în cauză cel tîrziu cu 5 zile.
9.3.22 Deţinătorul poartă răspundere pentru pregătirea oportună şi calitativă a recipientului
pentru verificare.
9.3.23 Recipientele, la care acţiunea mediului poate genera modificarea compoziţiei chimice şi
proprietăţilor mecanice ale metalului, precum şi recipientele la care temperatura peretelui în procesul
de funcţionare depăşeşte 450°C, trebuie să fie supuse verificării suplimentare în conformitate cu
instrucţiunile aprobate de întreprindere în modul stabilit. Rezultatele verificărilor suplimentare trebuie
să fie consemnate în cartea tehnică a recipientului.
9.3.24 Pentru recipientele la care termenul de funcţionare de calcul, stabilit de proiect, de către
producător, altă DN, a expirat sau pentru care termenul de funcţionare de calcul (admisibil) a fost
prelungit în baza avizului tehnic, volumul, metodele şi periodicitatea verificării tehnice trebuie să fie
determinate conform rezultatelor diagnosticării tehnice şi determinării termenului de funcţionabilitate,
efectuate de către organizaţia specializată sau organizaţiile care deţin autorizaţia tehnică a organului de
securitate industrială pentru executarea lucrărilor respective.
9.3.25 În cazul cînd la analiza defectelor depistate în urma verificării tehnice a recipientelor se
va constata, că apariţia acestora ţine de regimul de exploatare a recipientelor la întreprinderea în
cauză sau este specifică recipientelor de construcţia dată, atunci specialistul care a efectuat
verificarea trebuie să solicite efectuarea verificării tehnice neprogramate a tuturor recipientelor
instalate în organizaţia dată, exploatarea cărora s-a efectuat după acelaşi regim sau corespunzător
tuturor recipientelor de construcţia dată, aducînd acest fapt la cunoştinţa organului de securitate
industrială.
9.3.26 În cazuri excepţionale, la solicitarea în scris a deţinătorului recipientului, organul de
securitate industrială este în drept să prelungească termenele stabilite pentru verificarea tehnică a
recipientelor pe un termen de cel mult 3 luni.
47
NRS 35-03-67:2004
verificării tehnice şi după verificarea organizării întreţinerii şi supravegherii, în procesul căreia se
controlează:
a) prezenţa şi funcţionarea perfectă a armăturii, aparatelor de măsurare şi control şi
dispozitivelor de siguranţă în conformitate cu cerinţele prezentelor Reguli;
b) corespunderea instalării recipientului cu regulile de securitate şi proiectul;
c) corectitudinea conectării recipientului;
d) prezenţa specialiştilor şi personalului de întreţinere atestat;
e) prezenţa fişei postului pentru persoanele responsabile de efectuarea controlului în producţie
asupra respectării cerinţelor de securitate industrială la exploatarea recipientelor sub presiune, pentru
persoanele responsabile de starea bună de funcţionare şi exploatarea inofensivă a recipientelor;
f) prezenţa instrucţiunilor privind regimul de lucru şi întreţinerea inofensivă, registrelor de tură
şi altei documentaţii prevăzute de prezentele Reguli.
9.4.2 Autorizaţia pentru punerea în exploatare a recipientului, care nu se supune înregistrării în
organul de securitate industrială, se eliberează de către persoana desemnată prin ordinul din cadrul
întreprinderii pentru efectuarea controlului în producţie asupra respectării cerinţelor de securitate
industrială la exploatarea recipientelor care funcţionează sub presiune în baza documentaţiei
producătorului după verificarea tehnică şi verificarea modului de organizare a întreţinerii.
9.4.3 Autorizaţia pentru punerea în exploatare a recipientului se consemnează în cartea tehnică a
acestuia.
9.4.4 La fiecare recipient, după eliberarea autorizaţiei pentru exploatare, trebuie să fie aplicate cu
vopsea într-un loc vizibil sau pe o plăcuţă specială cu dimensiunile minime 200 mm × 150 mm
următoarele date:
a) numărul de înregistrare;
b) presiunea admisibilă;
c) data, luna şi anul inspectării exterioare şi interioare şi încercării hidraulice ulterioare.
9.4.5 Recipientul (grupul de recipiente incluse în instalaţie) poate fi pus în funcţiune în baza
dispoziţiei scrise a administraţiei întreprinderii după îndeplinirea cerinţelor 9.4.3 şi 9.4.4 ale
prezentelor Reguli.
10.1.1 Deţinătorul este obligat să asigure întreţinerea recipientelor în stare bună de funcţionare şi
condiţiile inofensive de exploatare a lor.
Pentru acest scop este necesar:
a) de elaborat regulamentul privind controlul în producţie în conformitate cu RG 35-01-33;
b) de desemnat prin ordin din efectivul specialiştilor, care au fost supuşi verificării cunoaşterii
prezentelor Reguli în modul stabilit în conformitate cu RG 35-01-31, persoana responsabilă de starea
bună şi funcţionarea inofensivă a recipientelor, precum şi persoanele responsabile de efectuarea
controlului în producţie asupra respectării cerinţelor de securitate industrială la exploatarea
recipientelor sub presiune. Responsabilitatea privind starea bună şi funcţionarea inofensivă a
recipientelor întreprinderii trebuie să fie pusă în sarcina lucrătorului tehnicoingineresc, în subordinea
căruia se află personalul de deservire a recipientelor.
Numărul şi data ordinului de desemnare a persoanei responsabile trebuie să fie consemnate în
cartea tehnică a recipientului;
c) de desemnat numărul necesar de persoane pentru personalul de deservire, instruite şi deţinătoare
de certificate pentru dreptul de întreţinere a recipientelor, precum şi de stabilit asemenea ordine, încît
personalul abilitat cu obligaţii de întreţinere a recipientelor să supravegheze minuţios utilajul
încredinţat prin inspectarea acestuia, verificarea funcţionării armăturii, aparatelor de măsurare şi
control, dispozitivelor de siguranţă şi blocare şi de menţinere a recipientelor în stare bună de
funcţionare.
48
NRS 35-03-67:2004
Rezultatele inspectării şi verificării trebuie să fie consemnate în registrul de tură;
d) de asigurat efectuarea verificărilor tehnice, diagnosticării recipientelor în termenele stabilite;
e) de asigurat modul şi periodicitatea verificării cunoaşterii prezentelor Reguli de către muncitorii
şi specialiştii de conducere;
f) de organizat verificarea periodică a cunoaşterii instrucţiunilor privind regimul de funcţionare şi
deservirea inofensivă a recipientelor de către personal;
g) de asigurat specialiştii cu prezentele Reguli şi cu directive privind exploatarea inofensivă a
recipientelor, iar personalul – cu instrucţiuni;
h) de asigurat respectarea prezentelor Reguli de către specialişti, iar de către personal de deservire
– a instrucţiunilor.
10.1.2 La întreprinderea care exploatează recipiente sub presiune trebuie să fie elaborate şi
aprobate instrucţiunile pentru persoana responsabilă de starea bună de funcţionare şi exploatarea
inofensivă a recipientelor şi pentru persoana responsabilă de efectuarea controlului în producţie asupra
respectării cerinţelor de securitate industrială la exploatarea recipientelor.
În procesul de exploatare a recipientelor trebuie de călăuzit de prezentele Reguli şi documentele
normative aprobate de organul de securitate industrială.
10.2.1 Pentru deservirea recipientelor pot fi admise persoane instruite, atestate şi care deţin
certificate pentru dreptul de deservire a recipientelor.
10.2.2 Instruirea şi verificarea cunoştinţelor personalului care deserveşte recipiente trebuie să se
efectueze în conformitate cu RG 35-01-61.
10.2.3 Persoanelor care au susţinut examenele li se eliberează certificate, unde se indică
denumirea, parametrii mediului de lucru al recipientelor, pentru deservirea cărora aceste persoane sînt
admise.
Certificatele sînt semnate de către preşedintele comisiei.
Atestarea personalului care deserveşte recipiente dotate cu capace cu acţionare rapidă, precum şi
recipiente care funcţionează sub presiunea substanţelor nocive cu clasa de pericol 1, 2, 3 şi 4 conform
cerinţelor GOST 12.1.007, se efectuează de către comisie cu participarea inspectorului organului de
securitate industrială, în restul cazurilor, nu este obligatorie participarea inspectorului în lucrul
comisiei.
Organul de securitate industrială trebuie să fie înştiinţat referitor la data desfăşurării examenelor
nu mai tîrziu decît cu 5 zile.
10.2.4 Verificarea periodică a cunoştinţelor personalului care deserveşte recipiente trebuie să se
efectueze cel puţin o dată la 12 luni de către comisia întreprinderii deţinătoare, desemnată prin Ordinul
din cadrul întreprinderii din efectivul inginerilor şi tehnicienilor atestaţi referitor la cunoaşterea
Regulilor. Verificarea neprogramată a cunoştinţelor se efectuează:
a) în caz de transferare în altă organizaţie;
b) în caz de trecere la deservirea recipientelor de alt tip;
c) în caz de introducere a modificării în instrucţiunile privind regimul de funcţionare şi
deservirea inofensivă a recipientelor sau în schema de conectare a recipientului;
d) la cerinţa inspectorului organului de securitate industrială.
În cazul cînd în activitatea după specialitate a fost o întrerupere mai mult de 12 luni, personalul
de deservire a recipientelor, după verificarea cunoştinţelor, pînă a fi admis la lucrul de sine stătător,
trebuie să treacă stagiul pentru restabilirea deprinderilor practice.
Rezultatele verificării cunoştinţelor personalului de deservire se consemnează în procesul-verbal
semnat de preşedintele şi membrii comisiei, cu înscrierea în certificat. Forma procesului-verbal de
verificare a cunoştinţelor personalului de deservire conform RG 35-01-61.
10.2.5 Admiterea personalului pentru deservirea recipientelor de sine stătător se perfectează prin
ordinul din cadrul întreprinderii sau prin dispoziţia din cadrul secţiei.
49
NRS 35-03-67:2004
10.2.6 Întreprinderea trebuie să elaboreze şi să aprobe în modul stabilit instrucţiunile privind
regimul de funcţionare şi deservirea inofensivă a recipientelor. Pentru recipientele (autoclavele) dotate
cu capace cu acţionare rapidă în instrucţiunile menţionate trebuie să fie reflectat modul de păstrare şi
utilizare a cheii-mărci. Instrucţiunile trebuie să se afle la locurile de muncă şi să se elibereze
personalului de deservire sub semnătură.
Schemele de conectare a recipientelor trebuie să fie afişate la locurile de muncă.
10.3.1 Recipientul trebuie să fie oprit imediat din funcţiune în cazurile prevăzute de instrucţiunile
privind regimul de funcţionare şi deservirea inofensivă şi, în special:
a) în cazul cînd în recipient presiunea s-a ridicat peste limita admisibilă şi nu se coboară, deşi
personalul a întreprins măsurile respective;
b) la depistarea defectelor la dispozitivele de siguranţă drept urmare a ridicării presiunii;
c) la depistarea neetanşeităţilor, bombărilor, deteriorărilor garniturilor de etanşare la recipient şi
elementele acestuia care funcţionează sub presiune;
d) la defectarea manometrului şi imposibilitatea determinării presiunii după alt aparat;
e) în cazul cînd nivelul de fluid scade sub valoarea admisibilă în recipientele cu încălzire cu
flacără;
f) în cazul cînd au ieşit din funcţiune toţi indicatorii de nivel al fluidului;
g) în cazul cînd dispozitivele de blocare de siguranţă sînt defecte;
h) în cazul cînd apare un incendiu, care ameninţă nemijlocit recipientul sub presiune.
Modul de oprire din funcţiune în caz de avarie a recipientului şi de demarare ulterioară a
acestuia trebuie să fie indicat în instrucţiuni.
10.3.2 Cauzele staţionării în caz de avarie a recipientului trebuie să fie consemnate în registrul de
tură.
10.4.1 Pentru a întreţine recipientul în stare bună de funcţionare deţinătorul recipientului este
obligat să efectueze repararea lui la timp în conformitate cu graficul. În procesul de reparare trebuie de
respectat cerinţele de tehnica securităţii expuse în reguli şi instrucţiuni.
10.4.2 Repararea cu utilizarea sudării (lipirii) recipientelor şi elementelor lor sub presiune trebuie
să se efectueze conform tehnologiei elaborate de către producător, organizaţia de construire sau
reparare pînă a începe executarea lucrărilor, iar rezultatele reparaţiei trebuie să fie consemnate în cartea
tehnică a recipientului.
10.4.3 Nu se admite de efectuat repararea recipientelor şi elementelor lor care se află sub
presiune.
10.4.4 Pînă a începe executarea lucrărilor în interiorul recipientului unit cu alte recipiente în
funcţiune printr-o conductă comună, recipientul trebuie să fie separat de la acestea prin plăci de
obturare sau să fie deconectat. Conductele deconectate trebuie să fie obturate.
10.4.5 Plăcile de obturare montate între flanşe, utilizate pentru deconectarea recipientelor, trebuie
să fie de rezistenţa corespunzătoare şi să conţină o parte proeminentă (tijă cu mîner) după care se
determină prezenţa plăcii de obturare.
La montarea garniturilor de etanşare între flanşe, acestea trebuie să fie fără tije.
10.4.6 În caz de executare a lucrărilor în interiorul recipientului (inspectare interioară, reparare,
curăţare etc.) trebuie să se utilizeze corpuri de iluminat inofensive cu tensiunea cel mult 12 V, iar în
caz de medii cu pericol de deflagraţie – în execuţie antideflagrantă. În caz de necesitate trebuie să fie
efectuată analiza mediului aerian pentru a constata lipsa substanţelor nocive sau altor substanţe, care
depăşesc concentraţiile maxime admisibile (CMA). Lucrările în interiorul recipientului trebuie să se
efectueze conform autorizaţiei de lucru.
50
NRS 35-03-67:2004
11 RECIPIENTE ŞI SEMIFABRICATE PROCURATE DE PESTE HOTARE
51
NRS 35-03-67:2004
La cisternele cu izolare în bază de vacuum toate poansoanele referitoare la recipient trebuie să fie
aplicate de asemenea pe flanşa orificiului gurii de acces a membranei cu vacuum, totodată, masa
cisternei se indică, ţinînd cont de masa izolaţiei cu membrană.
12.1.8 La cisternele şi butoaiele destinate pentru transportarea gazelor lichefiate, care generează
coroziune, locurile de poansonare, după aplicarea datelor din cartea tehnică, trebuie să fie acoperite cu
lac incolor protector contra coroziunii.
12.1.9 Pe carcasa cisternelor trebuie să fie fixată o plăcuţă de metal, unde să fie indicate datele
din cartea tehnică:
a) denumirea producătorului sau emblema comercială;
b) numărul;
c) anul de fabricare;
d) masa cisternei deşarte cu partea rulantă (t);
e) numărul de înregistrare a cisternei (se gravează de către deţinătorul cisternei după ce a fost
înregistrată în organul de securitate industrială);
f) data verificării ordinare.
12.1.10 Vopsirea cisternelor şi butoaielor, precum şi aplicarea dungilor şi inscripţiilor pe ele,
trebuie să se efectueze în conformitate cu DN privind executarea, pentru cisternele şi butoaiele noi de
către producător, iar pentru cisternele şi butoaiele în exploatare – de către întreprinderea care le
încarcă.
Vopsirea vagoanelor–cisterne pentru propan-butan şi pentan aflate în exploatare şi aplicarea
dungilor şi inscripţiilor pe ele se efectuează de către deţinătorul cisternelor.
12.1.11 Cisternele trebuie să fie utilate cu:
a) ventile cu tub sifon pentru evacuarea şi admisia mediului;
b) ventil pentru evacuarea aburului din partea superioară a cisternei;
c) supapă de siguranţă cu arc;
d) ştuţ pentru conectarea manometrului;
e) indicator de nivel al fluidului.
12.1.12 Supapa de siguranţă montată pe cisternă trebuie să comunice cu faza gazoasă a cisternei
şi să fie dotată cu capac cu orificii pentru evacuarea gazelor în caz de deschidere a supapei. Suprafaţa
orificiilor în capac trebuie să fie nu mai mică de 1,5 din suprafaţa secţiunii de lucru a supapei de
siguranţă.
12.1.13 Fiecare ventil de admisie şi de evacuare al cisternei şi butoiului pentru gaze lichefiate
trebuie să fie asigurat cu placă de obturare.
12.1.14 La fiecare butoi, cu excepţia butoaielor pentru clor şi fosgen, pe unul din funduri trebuie
să fie montat un ventil pentru admisia şi evacuarea mediului. La montarea ventilului pe fundul concav
al butoiului, acesta trebuie să se închidă cu capac, iar la montarea pe fundul convex, concomitent cu
capacul este obligatorie prezenţa benzii de fixare de protecţie.
Butoaiele pentru clor şi fosgen trebuie să fie utilate cu ventile de admisie şi de evacuare
asigurate cu sifon.
12.1.15 Ştuţurile laterale ale ventilelor de admisie şi de evacuare a gazelor combustibile trebuie
să conţină filet stînga.
12.1.16 Cisternele destinate pentru transportarea substanţelor combustibile cu pericol de
deflagraţie, substanţelor nocive de clasa de pericol 1 şi 2 conform cerinţelor GOST 12.1.007, trebuie să
conţină pe tubul sifon pentru evacuare o supapă cu acţiune rapidă, care să excludă degajarea gazelor în
caz de rupere a conductei.
12.1.17 Capacitatea de evacuare a supapelor de siguranţă montate la cisternele pentru azot,
oxigen lichefiat şi alte fluide criogene, trebuie să se determine conform sumei capacităţii de evaporare
estimată a fluidului şi randamentului maxim al dispozitivului pentru crearea presiunii în cisternă la
golirea ei.
Pentru capacitatea de evaporare estimată se adoptă cantitatea de azot, oxigen lichefiat (fluid
criogen) în kilograme, care poate fi evaporată pe parcursul unei ore sub acţiunea căldurii, pe care
cisterna o obţine din mediul înconjurător la temperatura aerului ambiant 50°C.
52
NRS 35-03-67:2004
Pentru randamentul maxim al dispozitivului de creare a presiunii în cisternă la golirea ei se
adoptă cantitatea de gaze în kilograme, care poate fi introdusă în cisternă pe
parcursul unei ore de funcţionare cu sarcina totală a evaporatorului sau altei surse de presiune.
12.1.18 Întreprinderea care efectuează umplerea şi staţiile de umplere sînt obligate să gestioneze
registrul de umplere conform formei stabilite de administraţie, unde, în special, trebuie să fie indicate:
a) data umplerii;
b) denumirea producătorului de cisterne şi butoaie;
c) numărul de fabricare şi de înregistrare pentru cisterne şi numărul de fabricare pentru butoaie;
d) semnătura persoanei care a efectuat umplerea.
În cazul cînd la staţiile de umplere cisternele şi butoaiele sînt umplute cu gaze diferite,
administraţia trebuie să gestioneze cîte un registru de umplere pentru fiecare tip de gaze în parte.
12.1.19 Cisternele şi butoaiele trebuie să fie umplute doar cu acele gaze, pentru transportarea şi
depozitarea cărora acestea sînt destinate.
12.1.20 Pînă la umplerea cisternelor şi butoaielor cu gaze, persoana responsabilă desemnată de
administraţie trebuie să efectueze examinarea minuţioasă a suprafeţei exterioare, să verifice starea
bună de funcţionare şi etanşeitatea armăturii, prezenţa presiunii remanente şi corespunderea gazelor
care se află în ele cu destinaţia cisternei şi butoiului. Rezultatele examinării cisternelor şi butoaielor şi
avizul privind posibilitatea umplerii lor trebuie să fie consemnate în registru.
12.1.21 Se interzice de umplut cu gaze cisternele sau butoaiele defecte, precum şi în cazul cînd:
a) a expirat termenul de verificare stabilit;
b) armătura şi aparatele de măsurare şi control lipsesc sau sînt defecte;
c) nu sînt vopsite sau lipsesc inscripţiile necesare;
d) în cisterne sau butoaie se află alte gaze, decît acelea pentru care sînt destinate.
Consumatorul, atunci cînd eliberează cisternele, butoaiele, este obligat să lase în ele o
suprapresiune a gazelor cel puţin 0,05MPa (0,5 kgf/cm2).
Pentru gazele lichefiate, tensiunea de vapori a cărora în timp de iarnă poate fi mai joasă de
0,05 MPa (0,5 kgf/cm2), presiunea remanentă se stabileşte de instrucţiunile de producere ale
întreprinderii care efectuează umplerea.
12.1.22 Umplerea şi golirea cisternelor şi butoaielor cu/de gaze trebuie să se efectueze conform
instrucţiunilor întocmite şi aprobate în modul stabilit.
Umplerea cisternelor şi butoaielor cu gaze lichefiate trebuie să corespundă normelor prezentate
în tabelul 16.
Tabelul 16
Pentru gazele care nu sînt indicate în prezentul tabel, norma de umplere se stabileşte de
instrucţiunile de producere ale întreprinderii producătoare, luînd în considerare faptul, ca la umplerea
cu gaze lichefiate, la care temperatura critică este peste 50°C, în cisterne şi butoaie să fie volumul
suficient al fazei gazoase, iar la umplerea cu gaze lichefiate, la care temperatura critică este sub 50°C,
presiunea în cisterne şi butoaie la temperatura 50°C să nu depăşească presiunea de calcul pentru ele.
53
NRS 35-03-67:2004
La depozitare şi transportare butoaiele umplute trebuie să fie protejate contra acţiunii directe a
razelor solare şi încălzirii locale.
12.1.23 Norma de umplere a cisternelor şi butoaielor cu gaze lichefiate trebuie să se determine
prin măsurare sau prin altă metodă sigură de control.
12.1.24 În cazul cînd la umplerea cisternelor sau butoaielor vor fi depistate scurgeri de gaze,
procesul de umplere trebuie să fie sistat, gazele din cisternă sau butoi vor fi evacuate; procesul de
umplere poate fi reluat doar după eliminarea defectelor existente.
12.1.25 După umplerea cisternelor sau butoaielor cu gaze pe ştuţurile laterale ale ventilelor
trebuie să fie montate plăci de obturare, iar armătura cisternelor trebuie să fie închisă cu capac de
siguranţă, care trebuie să fie sigilat.
12.1.26 Transportarea cisternelor şi butoaielor trebuie să se efectueze conform regulilor aprobate
în modul stabilit.
54
NRS 35-03-67:2004
h) poansonul SCT a producătorului, de formă circulară cu diametrul 10 mm (cu excepţia
buteliilor standardizate cu capacitatea peste 55 l);
i) indicele documentului normativ pentru buteliile cu capacitatea peste 55 l.
Înălţimea semnelor pe butelii trebuie să fie cel puţin 6 mm, iar pe buteliile cu capacitatea peste
55 l – cel puţin 8 mm.
Masa buteliilor, cu excepţia buteliilor pentru acetilenă, se indică, ţinînd cont de vopseaua
aplicată, inelul pentru capac şi sabot, în cazul cînd acestea sînt prevăzute de construcţie, dar fără masa
ventilului şi capacului.
La buteliile cu capacitatea pînă la 5 l sau cu grosimea peretelui mai puţin de 5 mm datele din
cartea tehnică pot fi gravate pe o plăcuţă lipită de butelie sau aplicate cu vopsea de email sau pe bază
de ulei.
13.1.10 Buteliile pentru acetilenă dizolvată trebuie să fie umplute cu cantitatea respectivă de
masă poroasă şi dizolvant. Pentru calitatea masei poroase şi corectitudinea umplerii buteliilor poartă
răspundere întreprinderea care a umplut butelia cu masă poroasă. Pentru calitatea dizolvantului şi
dozarea corectă a acestuia poartă răspundere întreprinderea care a umplut buteliile cu dizolvant.
După umplerea buteliilor cu masă poroasă şi dizolvant la orificiul de umplere al acestora se
gravează masa ambalajului (masa buteliei fără capac, dar cu masa poroasă şi dizolvantul, sabotul,
inelul şi ventilul).
13.1.11 Suprafaţa exterioară a buteliilor trebuie să fie vopsită în conformitate cu tabelul 17.
Vopsirea buteliilor şi inscripţiile pe ele pot fi efectuate cu vopsea pe bază de ulei, de email sau pe
bază de nitroceluloză.
55
NRS 35-03-67:2004
Vopsirea buteliilor noi executate şi aplicarea inscripţiilor se efectuează de către producători, iar
în procesul de exploatare – de către staţiile de îmbuteliere sau posturile de încercare.
Culoarea vopselei şi textul inscripţiilor pentru buteliile utilizate la instalaţii speciale sau destinate
pentru a fi umplute cu gaze de destinaţie specială, trebuie să fie coordonate în modul stabilit.
13.1.12 Inscripţiile pe butelii se aplică pe circumferinţă pe o lungime de cel puţin 1/3 din
circumferinţă, iar dungile – pe toată circumferinţa, totodată, înălţimea literelor pe buteliile cu
capacitatea peste 12 l trebuie să fie 60 mm, iar lăţimea dungii 25 mm. Dimensiunile inscripţiilor şi
dungilor pe buteliile cu capacitatea pînă la 12 l trebuie să se determine funcţie de mărimea suprafeţei
laterale a buteliilor.
56
NRS 35-03-67:2004
Toate rapoartele completate trebuie să fie numerotate, şnuruite şi păstrate în dosarele SCT a
întreprinderii.
13.2.7 Verificarea buteliilor, cu excepţia buteliilor pentru acetilenă, include:
a) inspectarea suprafeţei interioare, cu excepţia buteliilor pentru gaze petroliere lichefiate
(propan-butan) cu capacitatea pînă la 55 l şi suprafeţei exterioare a buteliilor;
b) verificarea masei şi capacităţii;
c) încercarea hidraulică.
Verificarea masei şi capacităţii buteliilor fără sudură pînă la 12 l inclusiv şi peste 55 l, precum şi
buteliilor sudate, indiferent de capacitate, nu se efectuează.
13.2.8 În cazul cînd se obţin rezultate satisfăcătoare, întreprinderea, unde s-a efectuat verificarea,
gravează pe butelie poansonul său de formă circulară cu diametrul 12 mm, data verificării efectuate şi
următoare (în acelaşi rînd cu poansonul). Poansonul trebuie să conţină cod, atribuit de către organul de
securitate industrială întreprinderii care efectuează verificarea buteliilor.
Rezultatele verificării tehnice a buteliilor cu capacitatea peste 100 l se consemnează în cartea
tehnică a buteliilor. În asemenea caz poansoane pe butelii nu se aplică.
13.2.9 Rezultatele verificării buteliilor, cu excepţia buteliilor pentru acetilenă, se consemnează de
către persoana care a verificat buteliile în registrul de încercări, care conţine, în special, următoarele
coloane:
a) emblema comercială a producătorului;
b) numărul buteliei;
c) data (luna, anul) executării buteliei;
d) data verificării efectuate şi următoare;
e) masa gravată pe butelie, kg;
f) masa buteliei determinată la verificare, kg;
g) capacitatea buteliei, gravată pe butelie, l;
h) capacitatea buteliei determinată la verificare, l;
i) presiunea de lucru, P, MPa (kgf/cm2);
j) menţiune privind utilitatea buteliei;
k) semnătura persoanei care a efectuat verificarea buteliilor.
13.2.10 Verificarea buteliilor pentru acetilenă trebuie să se efectueze la staţiile de îmbuteliere a
acetilenei nu mai rar decît peste 5 ani şi include:
a) inspectarea suprafeţei exterioare;
b) verificarea masei poroase;
c) încercarea pneumatică.
13.2.11 Starea masei poroase în buteliile pentru acetilenă trebuie să se verifice la staţiile de
îmbuteliere nu mai rar decît peste 24 luni.
În cazul cînd starea masei poroase este considerată satisfăcătoare, pe fiecare butelie trebuie să fie
gravate:
a) anul şi luna verificării masei poroase;
b) poansonul staţiei de îmbuteliere;
c) poansonul cu diametrul 12 mm cu înscrierea literelor „Mp”, ce confirmă verificarea masei
poroase.
13.2.12 Buteliile pentru acetilenă umplute cu masă poroasă la verificare vor fi încercate cu azot
sub presiunea 3,5 MPa (35 kgf/cm2).
Puritatea azotului utilizat pentru încercarea buteliilor trebuie să fie nu mai joasă de 97% după
volum.
13.2.13 Rezultatele verificării buteliilor pentru acetilenă se consemnează în registrul de
încercare, care, în special, conţine următoarele coloane:
a) numărul buteliei;
b) emblema comercială a producătorului;
c) data (luna, anul) executării buteliei;
d) semnătura persoanei care a efectuat verificarea buteliei;
57
NRS 35-03-67:2004
e) data verificării efectuate şi următoare a buteliei.
13.2.14 Inspectarea buteliilor se efectuează în scopul de a depista pe pereţii lor urme de
coroziune, fisuri, îngroşări, adîncituri şi alte deteriorări (pentru a constata utilitatea buteliilor pentru
exploatarea ulterioară). Pînă la inspectare buteliile trebuie să fie curăţate minuţios şi spălate cu apă, iar
în caz de necesitate, spălate cu solventul corespunzător sau degazate.
13.2.15 Buteliile, la care la inspectarea suprafeţei interioare şi exterioare au fost depistate fisuri,
îngroşări, adîncituri, clocaje, sufluri şi rizuri cu adîncimea mai mult de 10% din grosimea nominală a
peretelui, rupturi şi ştirbituri, uzura filetului gurii de umplere şi lipsesc unele date din fişa tehnică,
trebuie să fie rebutate (scoase din uz).
Slăbirea inelului la gura de umplere a buteliei nu poate fi considerată drept cauză a rebutării ei. În
acest caz butelia poate fi admisă pentru verificarea următoare după fixarea inelului sau substituirea lui
cu altul nou.
Buteliile, la care s-a constatat fixarea oblică sau slabă a sabotului, nu se admit la verificarea
următoare pînă nu se efectuează montarea din nou a sabotului.
13.2.16 Capacitatea buteliei se determină conform diferenţei dintre greutatea buteliei umplute cu
apă şi greutatea buteliei deşarte sau cu ajutorul rezervoarelor de măsurare.
13.2.17 Rebutarea buteliilor după rezultatele inspectării interioare şi exterioare trebuie să se
efectueze în conformitate cu DN referitoare la executarea lor.
Se interzice exploatarea buteliilor la care nu sînt gravate toate datele prevăzute în 13.1.9 al
prezentelor Reguli.
Fixarea sau înlocuirea inelului slăbit la gura de umplere sau sabot trebuie să se efectueze pînă la
verificarea buteliei.
13.2.18 Buteliile fără sudură standardizate cu capacitatea de la 12 l pînă la 55 l la micşorarea
masei cu 7,5% şi mai mult, precum şi la majorarea capacităţii lor mai mult de 1%, se rebutează şi se
scot din exploatare.
13.2.19 Buteliile transferate pentru o presiune redusă pot fi utilizate pentru umplere cu gaze,
presiunea de lucru a cărora nu depăşeşte valoarea admisibilă pentru buteliile în cauză, totodată, pe
acestea se va grava: masa; presiunea de lucru P, MPa (kgf/cm2); presiunea de probă Ppr, MPa
(kgf/cm2); data verificării efectuate şi verificării următoare şi poansonul postului de încercare.
Datele aplicate anterior pe butelie, cu excepţia numărului buteliei, emblemei comerciale a
producătorului şi datei de executare, trebuie să fie acoperite.
13.2.20 Buteliile rebutate, indiferent de destinaţia lor, trebuie să fie aduse în stare neutilă (prin
crestarea filetului gurii de umplere sau găurirea corpului), care exclude posibilitatea utilizării lor
ulterioare.
13.2.21 Verificarea buteliilor trebuie să se efectueze în încăperi separate special utilate.
Temperatura aerului în aceste încăperi nu trebuie să fie mai joasă de 12°C.
Pentru inspectarea interioară a buteliilor se admite de utilizat iluminarea electrică cu tensiunea
cel mult 12 V.
La inspectarea buteliilor care se umplă cu gaze cu pericol de deflagraţie armătura lămpii
portative şi conectarea cu fişă a acesteia trebuie să fie în execuţie antideflagrantă.
13.2.22 Buteliile umplute cu gaze, care se află la păstrare în depozit pe o durată lungă de timp, la
atingerea termenului de verificare periodică sînt supuse de către reprezentantul administraţiei
întreprinderii verificării în mod selectiv în număr de cel puţin 5 unităţi din lotul ce conţine pînă la
100 butelii, 10 unităţi – din lotul ce conţine pînă la 500 butelii şi 20 unităţi – din lotul ce conţine peste
500 butelii.
În cazul cînd rezultatele verificării sînt satisfăcătoare, termenul de depozitare a buteliilor se
determină de către persoana care a efectuat verificarea, dar cel mult 2 ani. Rezultatele verificării
selective se consemnează în actul respectiv.
În cazul cînd rezultatele verificării sînt nesatisfăcătoare, se efectuează verificarea repetată a
buteliilor în acelaşi număr.
În caz de rezultate negative la verificarea repetată, nu se admite depozitarea ulterioară a lotului
de butelii, gazele din butelii trebuie să fie evacuate în termenul indicat de către persoana
58
NRS 35-03-67:2004
(reprezentantul administraţiei), care a efectuat verificarea, apoi buteliile, fiecare în parte, trebuie să
fie supuse verificării tehnice.
Tabelul 18
59
NRS 35-03-67:2004
Tabelul 18 (continuare)
Pentru gazele care nu sînt indicate în prezentul tabel, norma de umplere se stabileşte în
instrucţiunile de producere ale staţiilor de îmbuteliere.
13.3.10 Buteliile umplute cu gaze trebuie să fie fixate sigur şi racordate etanş la rampa de
alimentare.
13.3.11 Se interzice de umplut cu gaze buteliile la care:
a) a expirat termenul de verificare stabilit;
b) a expirat termenul de verificare a masei poroase;
c) este deteriorat corpul buteliei;
d) ventilele sînt cu defecte;
e) lipsesc inscripţiile sau nu sînt vopsite corespunzător;
f) lipseşte presiunea excedentară a gazelor;
g) lipsesc poansoanele stabilite.
Umplerea buteliilor în care lipseşte presiunea excedentară a gazelor se efectuează după
verificarea lor în prealabil în conformitate cu instrucţiunile întreprinderii care efectuează umplerea
(staţiei de îmbuteliere).
13.3.12 Montarea din nou a saboţilor şi inelelor pentru capace, înlocuirea ventilelor trebuie să se
efectueze la posturile de verificare a buteliilor.
Ventilul după repararea ce ţine de demontarea lui, trebuie să fie verificat la etanşeitate la
presiunea de lucru.
13.3.13 Se permite de fixat saboţii la butelii doar după evacuarea gazelor, deşurubarea ventilelor
şi degazarea respectivă a buteliilor.
Se interzice de curăţit şi de vopsit buteliile umplute cu gaze, precum şi de fixat inelele la gurile
de umplere ale acestora.
13.3.14 Buteliile cu gaze toxice trebuie să fie depozitate în încăperi speciale închise, amenajarea
cărora este reglementată prin normele şi regulamentele corespunzătoare.
13.3.15 Buteliile umplute ce conţin saboţi fixaţi pe ele trebuie să fie depozitate în poziţie
verticală. Pentru a fi protejate contra căderii buteliile trebuie să fie amplasate în lăcaşe, celule special
utilate sau să fie îngrădite cu bare.
13.3.16 Buteliile ce nu dispun de saboţi pot fi depozitate în poziţie orizontală pe rame de lemn
sau stelaje. În caz de depozitare pe teren deschis se permite de amplasat buteliile cu saboţi în stive cu
garnitură de etanşare din funie, bare de lemn sau cauciuc între rîndurile orizontale.
La depozitarea buteliilor în stive înălţimea acestora nu trebuie să depăşească 1,5 m. Ventilele
buteliilor trebuie să fie orientate într-o singură direcţie.
13.3.17 Depozitele pentru păstrarea buteliilor umplute cu gaze trebuie să fie într-un nivel cu
acoperiş din materiale uşoare şi fără încăperi de pod. Pereţii, paravanele, acoperişul depozitelor pentru
păstrarea gazelor trebuie să fie din materiale ignifuge cu cel puţin gradul II rezistenţă la foc; ferestrele
şi uşile trebuie să se deschidă în afară. Sticla de geam şi uşi trebuie să fie mată sau vopsită cu vopsea
60
NRS 35-03-67:2004
albă. Înălţimea depozitelor pentru butelii trebuie să fie cel puţin 3,25 m de la podea pînă la părţile
proeminente inferioare ale acoperişului.
Podeaua depozitelor trebuie să fie netedă cu suprafaţa nelunecoasă, iar a depozitelor pentru
buteliile cu gaze combustibile – cu suprafaţa din materiale ce exclud formarea scînteilor la lovirea de
oarecare obiecte.
13.3.18 Utilarea depozitelor pentru buteliile cu gaze combustibile trebuie să corespundă normelor
pentru încăperile cu pericol de explozie.
13.3.19 În depozite trebuie să fie afişate instrucţiuni, reguli şi placate privind manipularea
buteliilor ce se află la depozit.
13.3.20 Depozitele pentru butelii umplute cu gaze trebuie să fie asigurate cu ventilaţie naturală
sau artificială în conformitate cu cerinţele normelor sanitare de proiectare.
13.3.21 Depozitele pentru butelii cu gaze explozive şi inflamabile trebuie să se afle în zona de
protecţie împotriva trăsnetelor.
13.3.22 Depozitul pentru păstrarea buteliilor trebuie să fie separat prin pereţi ignifugi în
compartimente aparte, în care se admite de depozitat cel mult 500 butelii (40 l) cu gaze combustibile
sau toxice şi cel mult 1000 butelii (40 l) cu gaze necombustibile şi netoxice.
Compartimentele pentru depozitarea buteliilor cu gaze necombustibile şi netoxice pot fi separate
prin pereţi despărţitori ignifugi cu înălţimea cel puţin 2,5 m cu goluri pentru accesul oamenilor şi
goluri pentru mijloacele de mecanizare. Fiecare compartiment trebuie să fie asigurat cu ieşire separată
în afară.
13.3.23 Distanţa între depozitele pentru buteliile umplute cu gaze, între depozite şi clădirile de
producţie adiacente, clădirile publice, de locuit trebuie să corespundă cerinţelor DN.
13.3.24 Transportarea buteliilor la posturile de îmbuteliere şi consum a gazelor trebuie să se
efectueze cu ajutorul cărucioarelor special amenajate în acest scop sau cu alte mecanisme.
13.3.25 Transportarea buteliilor umplute cu gaze trebuie să se efectueze cu transport cu
amortizare sau cu autocare în poziţie orizontală cu condiţia obligatorie de a instala între butelii
garnituri de etanşare. În calitate de garnituri de etanşare pot fi utilizate bare de lemn cu locaşe special
tăiate pentru butelii, precum şi inele de funie sau cauciuc cu grosimea cel puţin 25 mm (cîte două inele
pentru fiecare butelie) sau alte garnituri, care protejează buteliile conta loviturilor una de alta. În
timpul transportării toate buteliile trebuie să fie aranjate cu ventilele într-o singură direcţie.
Se permite de transportat buteliile în containere speciale, precum şi fără containere în poziţie
verticală, cu condiţia obligatorie de a instala între butelii garnituri de etanşare şi îngrădire pentru a le
proteja de cădere eventuală.
13.3.26 Transportarea şi depozitarea buteliilor trebuie să se efectueze cu capacele înşurubate.
Transportarea buteliilor pentru hidrocarburi gazoase se efectuează în conformitate cu
NRS 35-04-09.
Se admite de depozitat buteliile umplute pînă la livrarea lor consumatorilor fără capace de
siguranţă.
13.3.27 Transportarea buteliilor cu transport auto, feroviar, naval şi aerian trebuie să se efectueze
conform regulilor ministerelor respective.
13.3.28 Controlul asupra respectării prezentelor Reguli la întreprinderile de îmbuteliere, staţiile
de îmbuteliere şi posturile de încercare trebuie să se efectueze de către specialistul organului de
securitate industrială.
14.1 Controlul respectării prezentelor Reguli se execută de către organul de securitate industrială
prin efectuarea inspectărilor periodice ale întreprinderilor care exploatează recipiente sub presiune,
precum şi întreprinderilor producătoare, de proiectare, reglare, montare, reparare şi diagnosticare, în
conformitate cu documentele normative ale organului de securitate industrială.
14.2 În cazul cînd la inspectarea întreprinderii producătoare, întreprinderilor de proiectare,
reglare, montare, reparare şi diagnosticare se va constata, că în procesul de executare a lucrărilor
61
NRS 35-03-67:2004
corespunzătoare se admit nerespectări ale prezentelor Reguli, atunci, funcţie de caracterul
nerespectării, se stabilesc termene de înlăturare a acestora sau se interzice executarea ulterioară a
lucrărilor.
14.3 În cazul cînd la inspectarea recipientelor sub presiune în funcţiune se vor depista:
a) defecte sau nerespectări ale prezentelor Reguli ce ameninţă siguranţa;
b) expirarea termenului de exploatare sau termenului de verificare ordinară stabilit de producător;
c) persoane responsabile de starea bună şi funcţionarea inofensivă a recipientului şi de
supravegherea asupra stării tehnice şi exploatării acestuia, care nu au fost desemnate şi nu au fost
supuse verificării cunoştinţelor în modul stabilit de prezentele Reguli;
d) sistemul de siguranţă automată şi semnalizarea de avarie cu defecte;
atunci exploatarea recipientului trebuie să fie interzisă.
Totodată, în cartea tehnică a recipientului se consemnează cauza interzicerii, indicînd referinţa la
articolele în vigoare ale prezentelor Reguli.
14.4 În legătură cu punerea în aplicare a prezentelor Reguli necesitatea şi termenele de readucere
a recipientelor în funcţiune în conformitate cu acestea se determină de către deţinătorul recipientului la
coordonarea cu organul de securitate industrială.
62
NRS 35-03-67:2004
Anexa A
(normativă)
Numărul
Denumirea capitolelor cărţii tehnice
de foi
A 1 Certificat privind calitatea executării recipientului
A 2 Caracteristica tehnică şi parametrii
A 3 Date privind părţile de bază ale recipientului
A 4 Date privind ştuţurile, flanşele, capacele şi piesele de fixare
A 5 Date privind dispozitivele de siguranţă, armătura de bază, aparatele de măsurare
şi control, aparate de securitate
A 6 Date privind materialele de bază utilizate la executarea recipientului
A 7 Fişa de măsurări a corpului recipientului
A 8 Rezultatele încercărilor şi testărilor îmbinărilor sudate
A 9 Date privind controlul nedistructiv al îmbinărilor sudate
A 10 Date privind alte încercări şi testări
A 11 Date privind tratarea termică
A 12 Date privind încercarea hidraulică (pneumatică)
A 13 Aviz
A 14 Date privind amplasarea recipientului
A 15 Persoanele responsabile de starea bună şi funcţionarea inofensivă a
recipientului
A 16 Date privind armătura montată
A 17 Alte date privind instalarea recipientului
A 18 Date privind înlocuirea şi repararea elementelor de bază ale recipientului şi
armăturii
A 19 Consemnarea rezultatelor verificării
A 20 Înregistrarea recipientului
A 21 Desenele tehnice ale recipientului cu indicarea dimensiunilor de bază
A 22 Calculul de rezistenţă a recipientului
A 23 Instrucţiuni privind montarea şi exploatarea
A 24 Regulamentul de demarare (oprire din funcţiune) a recipientului în timp de
iarnă
63
NRS 35-03-67:2004
A 1 Certificat privind calitatea executării recipientului
_____________________________________________________________________
(denumirea recipientului)
______________________________________________________________________
64
NRS 35-03-67:2004
A 2 Caracteristica tehnică şi parametrii
Tabelul A.2
Clasa de pericol
Caracteristica mediului de lucru Pericolul de deflagraţie
Pericolul de inflamabilitate
Adaos pentru compensarea coroziunii (eroziunii), mm
Capacitatea, m3
1)
Pentru recipientele cu gaze lichefiate
65
NRS 35-03-67:2004
A 3 Date privind părţile de bază ale recipientului
Tabelul A.3
Dimensiuni, Metalul de
bază Date privind sudarea (lipirea)
mm
Modul de Tipul de Electrozi,
efectuare a sudare (lipire) sîrmă de
Denumirea Diametrul (interior sau exterior) îmbinării sudură, aliaj
(sudare, de lipit
Documentul normativ
Lungimea (înălţimea)
Numărul, buc.
părţilor
recipientului Grosimea peretelui lipire) (tipul,
(virolă, fund, marca, DN)
Marca
grilaj, ţevi,
mantale)
Tabelul A.4
66
NRS 35-03-67:2004
A 5 Date privind dispozitivele de siguranţă, armătura de bază, aparatele de măsurare şi
control, aparatele de securitate
Tabelul A.5
67
68
Denumirea elementului
DN
Numărul şarjei (lotului)
NRS 35-03-67:2004
Materialul
Contracţia relativă ψ, %
La T = 20°C
Tipul epruvetei
Temperatura, °C
La T < 0°C
sau procesului-verbal al încercărilor de la uzină
Datele încercărilor mecanice conform certificatului
Tipul epruvetei
A 6 Date privind materialele de bază utilizate la executarea recipientului
Mn
Si
Cr
Ni
Mo
Cu
Ti
V
procesului-verbal al încercărilor la uzină
S
Compoziţia chimică conform certificatului sau
P
Alte elemente
NRS 35-03-67:2004
A 7 Fişa de măsurări a corpului recipientului
Tabelul A.7
admisibilă
admisibilă
măsurată
măsurată
admisibilă
admisibilă
admisibilă
măsurată
măsurată
măsurată
69
NRS 35-03-67:2004
A 8 Rezultatele încercărilor şi testărilor îmbinărilor sudate
Tabelul A.8
Poansonul sudorului
Numărul şi data actului de testare
care s-au
micro- şi macroscopică
de control
Duritate НВ
Duritate НВ
Temperatura, 0С
Temperatura, 0С
Evaluarea
Tipul epruvetei
Tipul epruvetei
Evaluarea
70
NRS 35-03-67:2004
Tabelul A.9
71
NRS 35-03-67:2004
Tabelul A.10
de încălzire
de răcire
72
NRS 35-03-67:2004
A 12 Date privind încercarea hidraulică (pneumatică)
Tabelul A.11
orizontală
verticală
Poziţia recipientului la încercare1)
1)
În coloana necesară de indicat «Da»
73
NRS 35-03-67:2004
A 13 Aviz
Inginer şef__________________________________________________________
(semnătura) (descifrarea semnăturii)
L.Ş.
Şeful SCT________________________________________________________
(semnătura) (descifrarea semnăturii)
″______″________________20__
(data)
74
NRS 35-03-67:2004
Tabelul A.12
Tabelul A.13
75
NRS 35-03-67:2004
A 16 Date privind armătura montată
Tabelul A.14
a) coroziunea mediului____________________________________________
b) stratul anticorosiv______________________________________________
c) izolaţia termică________________________________________________
d) căptuşeala refractară____________________________________________
e) schema de conectare a recipientului în instalaţie (linie)________________
76
NRS 35-03-67:2004
A 18 Date privind înlocuirea şi repararea elementelor de bază ale recipientului şi
armăturii
Tabelul A.15
Semnătura persoanei
Data Date privind înlocuirea şi repararea responsabile care a executat
lucrările
Tabelul A.16
Data Rezultatele
77
NRS 35-03-67:2004
A 20 Înregistrarea recipientului
_____________________________________________________________________
(funcţia reprezentantului (semnătura) (numele, prenumele)
organului de înregistrare)
L.Ş.
″_____″__________________20____.
78
NRS 35-03-67:2004
Anexa B
(normativă)
B 1 Generalităţi
B 1.1 Cartea tehnică a recipientului trebuie să fie editată la tipografie. Formatul cărţii tehnice va
constitui 210 mm × 297 mm. Coperta cărţii tehnice va fi tare. Foile cărţii tehnice trebuie să fie din
hîrtie densă de calitate identică.
B 1.2 Capitolele cărţii tehnice trebuie să fie completate cu cerneală neagră (tuş sau mină) cu
caractere de desen cu înălţimea literelor cel puţin 3,5 mm sau prin metoda dactilografierii. Inscripţiile
şi simbolurile trebuie să fie lizibile şi evidente.
B 1.3 Conţinutul cărţii tehnice trebuie să fie expus concis şi lizibil, excluzînd posibilitatea
interpretării duble.
B 1.4 Marcarea, definiţiile şi termenii trebuie să corespundă celor stabilite în documentaţia
normativă, iar în lipsa acestora – celor acceptate în literatura tehnico-ştiinţifică.
B 1.5 Unităţile de măsurare a valorilor fizice urmează a fi indicate în sistemul „SI” sau în
sistemul „SGS”.
B 1.6 Greşelile de tipar, greşelile în scris şi impreciziile grafice, admise în procesul de
completare a cărţii tehnice, se permite de corectat prin radiere sau prin aplicarea unui strat de vopsea
albă pe porţiunea de text (grafică) corectată. Nu se admite deteriorarea foilor, corectările sau urmele de
text (grafică) înlăturat parţial. Veridicitatea (legalitatea) corectării urmează a fi confirmată prin
inscripţia „Pentru conformitate”, care este parafată.
B 1.7 În text nu se admit abrevieri, cu excepţia celor stabilite de regulile de ortografie sau
documentaţia tehnico-normativă.
B 1.8 Toate rîndurile şi coloanele cărţii tehnice trebuie să fie completate.
Nu se admite de substituit prin ghilimele cifrele, mărcile de oţel, semnele, simbolurile
matematice şi chimice care se repetă.
În cazul cînd în rînduri sau coloane nu este necesar de indicat date prin cifre sau alte date, atunci
în acestea se va trasa o linie.
B 1.9 Producătorul recipientului completează capitolele A 1- A 13, A 21- A 24.
Deţinătorul recipientului completează capitolele A 14-A 20.
79
NRS 35-03-67:2004
recipientele standard. În cazul cînd se indică presiunea condiţională, este necesar de prezentat datele
referitoare la limitele de utilizare a recipientelor funcţie de presiune şi temperatură.
B 2.3.3 În rîndul „Presiunea de calcul” se indică presiunea de calcul prezentată în documentaţia
constructivă (în desenul tehnic general sau în desenul de montaj).
B 2.3.4 În rîndul „Presiunea de probă la încercare” se indică presiunea la care s-a efectuat
încercarea hidraulică (pneumatică) a recipientului. În cazul cînd încercarea hidraulică (pneumatică)
este substituită prin alt tip de încercare, în acest rînd se consemnează: „A se vedea capitolul A 10”.
B 2.3.5 În rîndurile „Temperatura de lucru a mediului” şi „Temperatura de calcul a peretelui” se
indică temperatura prezentată în documentaţia constructivă (în desenele tehnice generale sau desenul
de montare).
B 2.3.6 În rîndul „Temperatura negativă minimă admisibilă a peretelui” pentru recipientele
instalate pe teren deschis sau în încăpere neîncălzită urmează de indicat una din temperaturi:
a) temperatura minimă absolută a aerului exterior în regiunea de montare a recipientului, în cazul
cînd temperatura peretelui poate deveni negativă în urma acţiunii aerului ambiant atunci cînd
recipientul se află sub presiune;
b) temperatura negativă a peretelui recipientului care se află sub presiune, în cazul cînd aceasta
este mai joasă decît temperatura minimă absolută a aerului exterior în regiunea de montare a
recipientului;
c) temperatura medie a aerului exterior a celor mai reci cinci zile în regiunea de montare a
recipientului, în cazul cînd temperatura peretelui este permanent pozitivă, atunci cînd recipientul se
află sub presiune.
Pentru recipientele instalate în încăpere care se încălzeşte, rîndul „Temperatura negativă minimă
admisibilă a peretelui” nu se completează, se trasează o linie.
B 2.3.7 Rîndul „Denumirea mediului de lucru” se completează în conformitate cu documentaţia
constructivă (desenul tehnic general sau desenul de montaj), iar în lipsa datelor referitoare la mediu în
desenul tehnic rîndul respectiv este completat de deţinătorul recipientului.
B 2.3.8 În rîndul „Caracteristica mediului de lucru” urmează de indicat clasa de pericol conform
cerinţelor GOST 12.1.007, pericolul de deflagraţie („Da” sau „Nu”), pericolul de incendiu („Da” sau
„Nu”) al mediului.
B 2.3.9 Rîndul „Adaos pentru compensarea coroziunii (eroziunii)” se completează în
conformitate cu caracteristica tehnică a desenului de montaj.
B 2.3.10 În rîndul „Capacitatea” se indică volumul nominal al spaţiului de lucru (părţilor) al
recipientului. Capacitatea se indică după caz, de exemplu, pentru capacităţi, reactoare.
B 2.3.11 În rîndurile „Masa recipientului deşert” şi „Masa maximă a mediului turnat” se indică
datele doar pentru recipientele cu gaze lichefiate, norma de umplere a cărora se determină prin
cîntărire sau altă metodă sigură de control.
B 2.3.12 În rîndul „Termenul de funcţionare de calcul al recipientului” se indică termenul de
funcţionare de calcul (stabilit) al recipientului conform datelor întreprinderii de proiectare a
recipientului.
80
NRS 35-03-67:2004
B 2.5 Capitolul A 4 „Date privind ştuţurile, flanşele, capacele şi piesele de fixare”
B 2.5.1 În coloana „Denumirea” a tabelului A.4 se indică marcarea ştuţului şi se enumeră toate
piesele incluse în subansamblul dat (racord, flanşă, capac, inel de consolidare, garnitură de etanşare,
element de fixare), precum şi marcarea flanşei şi capacului recipientului.
B 2.5.2 În coloana „Numărul” se indică numărul total al pieselor de acelaşi tip.
B 2.5.3 În coloana „Dimensiuni” trebuie de indicat:
a) pentru racord – diametrul exterior şi grosimea peretelui;
b) pentru flanşă – numărul conform specificării sau marcarea conform standardului şi numărul
standardului;
c) pentru capac – numărul conform specificării sau marcarea conform standardului şi numărul
standardului, sau diametrul exterior şi grosimea;
d) pentru inelul de consolidare – diametrul exterior şi grosimea sau numărul conform
specificării;
e) pentru garnitura de etanşare – diametrul exterior şi grosimea sau numărul conform
specificării, sau numărul standardului;
f) pentru elementul de fixare – diametrul nominal al filetului.
B 2.5.4 În coloana „Materialul” se indică marca oţelului şi documentul normativ privind
compoziţia chimică şi cerinţele tehnice.
81
NRS 35-03-67:2004
B 2.8.1 În coloana „Denumirea elementului” se indică elementele recipientului la care se
efectuează măsurările corespunzătoare conform cerinţelor documentelor normative.
B 2.8.2 În coloana „Numărul schiţei” se indică numărul respectiv al schiţei, anexate de către
producătorul recipientului la prezentul capitol al cărţii tehnice.
B 2.8.3 În coloana „Numărul secţiunii” se indică notaţia secţiunii conform schiţei anexate.
B 2.8.4 În coloana „Diametrul” se indică:
a) diametrul nominal interior şi exterior conform desenului tehnic general sau desenului de
montaj;
b) abaterea admisibilă a diametrului conform cerinţelor documentelor normative;
c) abaterile de facto ale diametrului măsurate în trei secţiuni (la părţile frontale, la o distanţă de
cel mult 100 mm de la partea frontală şi la mijlocul elementului).
B 2.8.5 În coloanele „Ovalitatea” şi „Devierea de la liniaritate” se indică:
a) valorile admisibile ale ovalităţii relative şi devierile de la liniaritate, reglementate prin
cerinţele prezentelor Reguli sau documentaţia normativă, coordonată cu organul de securitate
industrială;
b) valorile de facto ale ovalităţii relative şi devierile de la liniaritate.
Numărul de secţiuni la care se efectuează măsurarea parametrilor în cauză se determină de către
SCT a producătorului, în dependenţă de construcţia, gabaritele, rezultatele inspectării exterioare a
recipientului.
B 2.8.6 În coloana „Decalarea marginilor îmbinărilor sudate cap la cap” se indică pentru sudurile
longitudinale şi circulare:
a) valorile admisibile, reglementate prin prezentele Reguli sau documentaţia normativă,
coordonată cu organul de securitate industrială;
b) rezultatele de facto ale măsurărilor.
82
NRS 35-03-67:2004
a) numărul şi data documentului privind desfăşurarea testărilor macro- şi microscopice;
b) evaluarea rezultatelor testărilor metalografice şi referinţa la documentul normativ.
B 2.9.5 În coloana „Poansonul sudorului” se indică poansonul sudorului, care a executat
cordoanele de sudură ale elementului şi îmbinările sudate de control.
În cazul cînd cordoanele de sudură ale elementului au fost executate de mai mulţi sudori, atunci
trebuie de indicat poansoanele tuturor sudorilor.
83
NRS 35-03-67:2004
84
NRS 35-03-67:2004
Anexa C
(normativă)
Marca oţelului
Tipul, clasa oţelului
Carbon Ст3, 10, 20, 15К, 16К, 18К, 20К, 22К, 20ЮЧ
Manganos slab aliat, cu mangan şi 16ГС, 17ГС, 17Г1С, 09Г2С, 10Г2СФ, 09Г2, 10Г2С1,
siliciu 10Г2, 10Г2С1Д, 09Г2СЮЧ, 16ГМЮЧ, 09Г2СФБ
08Х13,08X17T, 15X25T
Feritic
85
NRS 35-03-67:2004
Anexa D
(normativă)
86
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.1 (continuare)
87
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.1 (continuare)
88
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.1 (continuare)
Marca oţelului, Cerinţe tehnice Condiţii de lucru
indicele DN temperatura presiunea Tipuri de Punctele
peretelui, °С mediului, încercări şi notei
MPa cerinţe prezen-
(kgf/cm2), cel tate la
mult sfîrşitul
tabelului
18Х2МФА, -«- De la 0 pînă la Idem -«-
25Х2МФА, 500
25ХЗМФА
38ХНЗМФА -«- De la 0 pînă la -«- -«-
GOST 4543 500
89
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.1 (continuare)
90
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.1 (continuare)
91
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.2 Ţevi de oţel
92
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.2 (continuare)
20ЮЧ De la minus
-«- 40 pînă la Idem -«-
475
15ГС De la minus 3
-«- 40 pînă la -«- -«- 9
400
09Г2С De la minus
GOST 19281 -«- 60 pînă la -«- -«-
475
10Г2ФБ De la minus 10(100)
-«- 60 pînă la -«-
420
13ГС, 13Г1С-У De la minus 5,5(55)
-«- 40 pînă la -«-
300
10Г2 GOST 550, De la minus GOST 550 7
GOST 4543 grupele А, В GOST 70 pînă la
8733, minus 31
grupa В Nelimitată
GOST 8731, grupa В De la minus GOST 550
30 pînă la GOST 8733
475 GOST 8731
15Х5М-У De la minus
Conform DN în
GOST 20072 Conform DN în vigoare 40 pînă la
-«- vigoare
650
93
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.2 (continuare)
94
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.2 (continuare)
95
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.2 (continuare)
96
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.3 Piese forjate
97
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.3 (continuare)
Condiţii de lucru
Punctele
temperatura presiunea
Tipuri de notei
Marca de oţel, peretelui, °С mediului,
Cerinţe tehnice încercări şi prezentate
indicele DN MPa
cerinţe la sfîrşitul
(kgf/cm2),
tabelului
cel mult
20Х GOST 8479, De la minus GOST 8479,
GOST 4543 grupa IV-КП.395 40 pînă la -«- grupa IV
(КП.40) 450
15ХМ GOST 8479 grupa De la minus GOST 8479, 3
GOST 4543 IV-КП.275 40 pînă la grupa IV
> 440 MPa 560 -«-
22X3M De la minus
Idem 40 pînă la -«- Idem
510
15Х2МФА, De la 0 pînă
18Х2МФА, la 510
-«- -«- -«-
25Х2МФА,
25ХЗМФА
18X3MB, De la minus
20ХЗМБФ 50 pînă la
-«- -«- -«-
GOST 20072 510
99
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.3 (continuare)
Condiţii de lucru
Punctele
temperatura presiunea
Tipuri de notei
Marca de oţel, Cerinţe peretelui, С mediului,
încercări şi prezentate
indicele DN tehnice MPa
cerinţe la sfîrşitul
(kgf/cm2),
tabelului
cel mult
38ХНЗМФА Conform DN în De la minus 40 Nelimitată Conform DN în
GOST 4543 vigoare pînă la 420 vigoare
NOTE:
1 Pentru executarea elementelor care nu se supun sudării
2 Piesele forjate din oţeluri de mărcile 16ГС, 09Г2С, 10Г2 trebuie să fie supuse încercării la rezilienţă la
temperaturi de lucru mai joase de minus 30°С. Totodată, valoarea rezilienţei trebuie să fie cel puţin 30 J/cm2 (3
kgf·m/cm )
3 Se admite de utilizat inele de oţel laminate la cald pentru executarea flanşelor din oţeluri de marca 20 conform
documentaţiei tehnice în vigoare.
100
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.4 Oţel profilat (rotund, lat şi fasonat)
101
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D. 4 (continuare)
102
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.5 Piese turnate de oţel
NOTE:
1 Pentru elementele sudate conţinutul de carbon trebuie să constituie cel mult 0,25 %
2 Se admite de utilizat piese turnate din oţeluri carbon de mărcile 20Л, 25Л pînă la temperatura de
exploatare minus 40°С, cu condiţia de a efectua tratarea termică în regim de normalizare plus revenirea sau călirea
plus revenirea
3 Livrarea pieselor turnate din oţeluri 35Л, 45Л se efectuează doar pentru elementele construcţiilor nesupuse
sudării
4 La temperatura de exploatare mai joasă de minus 30°С trebuie de determinat rezilienţa la minus 70°С.
103
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.6 Piese de fixare
Condiţii de lucru
Marca de oţel, indicele Cerinţe temperatura presiunea
DN tehnice peretelui, °С condiţională, Destinaţia
2
MPa (kgf/cm ),
cel mult
Clasa de rezistenţă 5.6, GOST 1759.0 De la minus 30 2,5(25) Prezoane, şuruburi,
6.6, 8.8, 21, 22 GOST 1759.1 pînă la 300 piuliţe
GOST 1759.0 GOST 1759.2
GOST 1759.3
GOST 1759.4
GOST 1759.5
Ст3спб GOST 535 De la minus 20 2.5(25) Prezoane, şuruburi,
GOST 380 pînă la 300 piuliţe
GOST 535 10(100) Şaibe
GOST 20700 De la 0 pînă la 1,6(16) Şuruburi, prezoane
350 2,5(25) Piuliţe
10(100) Şaibe
Ст3сп4, Ст3сп3 Conform DN în De la 20 pînă 2,5(25) Prezoane, şuruburi,
GOST 380 vigoare la 300 piuliţe
GOST 535
10 Idem De la 0 pînă la 2,5(25) Piuliţe
GOST 1050 300
De la minus 40 10(100) Şaibe
pînă la 450
GOST 20700 De la 0 pînă la 2,5(25) Piuliţe
350
De la 0 pînă la 10(100) Şaibe
450
20 De la minus 40 2,5(25) Prezoane, şuruburi
GOST 1050 Conform DN în pînă la 425 10(100) Piuliţe
vigoare De la minus 40 10(100) Şaibe
pînă la 450
GOST 20700 De la 0 pînă la 1,6(16) Şuruburi, prezoane
400 10(100) Piuliţe
Conform DN în De la 0 pînă la 2,5(25) Prezoane, şuruburi
vigoare 425
25 Idem De la minus 40 2,5(25) Prezoane, şuruburi
GOST 1050 pînă la 425
GOST 10702 10(100) Piuliţe
GOST 20700 De la 0 pînă la 1,6(16) Şuruburi, prezoane
400 10(100) Piuliţe
30, 40, 45, 35 Conform DN în De la minus 40 10 (100) Prezoane, şuruburi
GOST 1050 vigoare pînă la 425 16(160) Piuliţe
GOST 10702
De la minus 40 16(160) Şaibe
pînă la 450
GOST 20700 De la 0 pînă la 10(100) Şuruburi, prezoane
425 20(200) Piuliţe
104
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.6 (continuare)
105
NRS 35-03-67:2004
106
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D.6 (continuare)
Condiţii de lucru
presiunea
Marca de oţel, indicele condiţională,
temperatura Destinaţia
DN Cerinţe tehnice MPa
peretelui, °С
(kgf/cm2),
cel mult
25Х1МФ GOST 20700 De la 0 pînă la Şuruburi, prezoane
GOST 20072 510
Nelimitată
De la 0 pînă la 540 Piuliţe
107
NRS 35-03-67:2004
NOTE:
1 Piesele de fixare conform cerinţelor GOST 20700 se utilizează pentru recipientele din industria construcţiei de
maşini energetice
2 Se admite de utilizat piesele de fixare din mărci de oţel 35X, 38ХА, 40Х, 30Х, 30ХМА, 35ХМ la temperaturi mai
joase de minus 40°С pînă la minus 60°С, în cazul cînd încercările la rezilienţă se efectuează la temperaturile de lucru negative
ale epruvetelor cu concentrator de tipul V (tipul II conform cerinţelor GOST 9454). Totodată, la nici una din epruvete
rezilienţa nu trebuie să fie mai mică de 30 J/cm (3 kgf/cm ).
108
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D. 7 Metale neferoase şi aliaje
АД0, АД1, А5, А6, GOST 17232 De la minus 70 6(60) GOST 17232 8
АМц pînă la 150
GOST 4784
Амг3, АМг5, GOST 17232 De la minus 6(60) GOST 17232 8
АМг6 210 pînă la 150
GOST 4784
ВТ1-0, ВТ1-00 GOST 22178 De la minus GOST 22178
GOST 19807 270 pînă la 300 Nelimitată
109
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D. 7 (continuare)
Л63, Л68, ЛС59-1 GOST 494 De la minus GOST 494 12, 13, 14
ЛЖМц59-1-1 253 pînă la 250
GOST 15527 Idem
111
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D. 8 Piese turnate din fontă
Condiţii de lucru
presiunea
Marca de oţel, mediului, Tipuri de încercări
Cerinţe tehnice
indicele DN temperatura peretelui, °С MPa şi cerinţe
(kgf/cm2),
cel mult
СЧ15,СЧ20, GOST 1412 De la minus 15 pînă la 1,0(10) Conform
СЧ25, СЧЗ0 300 GOST 26358
КЧ30-6, GOST 1215 De la minus 20 pînă la 2,0(20) Idem
КЧ33-8, 300
КЧ35-10, KЧ37-12
112
NRS 35-03-67:2004
Marca de oţel Compoziţia Rezistenţa limită, Limita de Tratarea Temperatura de Presiunea Grosimea
chimică conform MPa (kgf/mm2), curgere, termică utilizare, °С mediului, maximă a
DN cel puţin cel mult MPa cel cel mult MPa părţii cilindrice
(kgf/mm2), puţin (kgf/cm2), a buteliei, mm,
cel puţin cel mult cel mult
20ХН4ФА GOST 4543 1275 1521 1079 minus8 150 15
З+О Nelimitată
(130) (155) (110) 0
35ХНЗМФА GOST 4543 1128 1373 981 minus 150 Idem 30
З+О
38ХНЗМФА (115) (140) (100) 80
40XH2MA GOST 4543 981 (100) 1177 834 minus 150 -«- 15
(120) (85) З+О 50
113
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D. 9 (continuare)
Marca de oţel Compoziţia Rezistenţa limită, MPa Limita de Tratarea Temperatura de Presiunea Grosimea
chimică (kgf/mm2), curgere, termică utilizare, °С mediului, maximă a
conform DN cel puţin cel mult MPa cel puţin cel mult MPa părţii
(kgf/mm2), (kgf/cm2), cilindrice a
cel puţin cel mult buteliei, mm,
cel mult
30ХГСА GOST 4543 883 1226 (125) 687 З+О minus 50 150 15
(90) (70)
687 Nelimitată 412 Н+О minus 50 150 Nelimitată Nelimitată
(70) (42)
40Х, 38ХА, GOST 4543 883 1177 687 З+О minus 50 150 40 30
35ХГМФ, (90) (120) (70) (400)
38ХГР
45 GOST 1050 598 Nelimitată 353 Н minus 50 150 25 Nelimitată
(61) (36) (250)
40 GOST 1050 569 Idem 334 Н minus 50 150 25 Idem
(58) (34) (250)
35 GOST 1050 530 -«- 314 Н minus 50 150 25 -«-
(54) (32) (250)
30 GOST 1050 491 -«- 294 Н minus 50 150 25 -«-
(50) (30) (250)
25 GOST 1050 451 Nelimitată 275 Н minus 50 150 25 Nelimitată
(46) (28) (250)
114
NRS 35-03-67:2004
Tabelul D. 9 (continuare)
Marca de oţel Compoziţia Rezistenţa limită, MPa Limita de Tratarea Temperatura de Presiunea Grosimea
chimică (kgf/mm2), curgere, termică utilizare, °С mediului, maximă a părţii
conform DN cel cel mult MPa cel cel mult MPa cilindrice a
puţin (kgf/mm2), puţin (kgf/cm2), buteliei, mm,
cel puţin cel mult cel mult
201) GOST 1050 412 Idem 245 Н minus 350 25(250) Idem
(42) (25) 60
GOST 1577 373 П minus 475 5,0 12
(38) 40 (50)
Н minus
50
Ст3сп GOST 380 373 -«- - П minus 425 5,0(50) 12
Ст3пс (38) Н 40
minus
50
12Х18Н9 GOST 5632 -«- 255 А minus 150 Nelimitată Nelimitată
12Х18Н10Т (26) 196
12Х18Н12Т
08Х18Н10Т GOST 5632 -«- 255 А minus 150 Idem Idem
08Х18Н12Т (26) 196
115
NRS 35-03-67:2004
Anexa E
(normativă)
Îmbinări sudate de acelaşi tip constituie grupa de îmbinări sudate ce deţin următoarele
caracteristici generale:
а) metoda de sudare;
b) marca (combinarea de mărci) metalului de bază.
Se admite de unit într-o singură grupă îmbinările sudate ale pieselor din oţeluri de mărci diferite,
pentru sudarea cărora, conform tehnologiei, este prevăzută utilizarea materialelor de sudare de mărci
identice (combinări de mărci);
c) marca (combinarea de mărci) materialelor de sudare. Se admite de unit într-o singură grupă
îmbinările sudate, executate cu utilizarea diferitor materiale de sudare, mărcile (combinarea de mărci), ale
cărora, conform tehnologiei, pot fi utilizate pentru sudarea pieselor din acelaşi oţel; electrozii trebuie să
conţină înveliş identic conform cerinţelor GOST 9466 (de bază, de rutil, de celuloză acidic);
d) grosimea nominală a pieselor sudate în zona de sudură. Se admite de unit într-o singură grupă
îmbinările sudate cu grosimea nominală a pieselor în zona de sudură în limitele unuia din următoarele
diapazoane:
- pînă la 3 mm inclusiv;
- de la 3mm pînă la 10 mm inclusiv;
- de la 10 mm pînă la 50 mm inclusiv;
- peste 50 mm.
Pentru îmbinările în colţ, în formă de T şi prin suprapunere diapazoanele indicate se atribuie la
elementele supuse sudării; grosimea pieselor de bază se admite de a nu lua în considerare;
e) raza curburii în zona sudurii. Se admite de unit într-o singură grupă îmbinările sudate ale
pieselor cu raza curburii în zona sudurii (pentru ţevi – cu jumătate din diametrul nominal exterior) în
limitele unuia din diapazoanele următoare:
- pînă la 12,5 mm inclusiv;
- de la 12,5 mm pînă la 50 mm inclusiv;
- de la 50 mm pînă la 250 mm inclusiv;
- peste 250 mm (inclusiv piesele plane).
Pentru îmbinările în colţ, în formă de T şi prin suprapunere diapazoanele indicate se atribuie la
piesele supuse sudării; razele curburii pieselor de bază se permite a nu lua în considerare;
f) tipul îmbinării sudate (cap la cap, în colţ, în formă de T, prin suprapunere). Într-o singură grupă
pot fi unite îmbinările în colţ, în formă de T şi prin suprapunere cu excepţia îmbinărilor sudate în colţ de
fixare prin sudare a ştuţurilor (ţevilor) de elementele recipientelor;
g) forma de prelucrare a marginilor. Se admite de unit într-o singură grupă îmbinările sudate ce au
una din următoarele forme de prelucrare a marginilor:
- teşirea unilaterală a marginilor şi unghiul de teşire mai mare de 8°;
- teşirea unilaterală a marginilor şi unghiul de teşire pînă la 8° inclusiv (teşire îngustă);
- cu teşire bilaterală a marginilor;
- fără teşirea marginilor;
h) metoda de sudare a stratului de bază: la suportul remanent (inelul de suport), la suportul topit,
fără suport (formarea liberă a cordonului revers) cu completarea sudurii la rădăcină;
i) regimul termic de sudare: cu încălzire prealabilă şi continuă, fără încălzire, cu răcirea straturilor)
regimul de tratare termică a îmbinării sudate.
116
NRS 35-03-67:2004
Anexa F
(informativă)
Начало перевода
2 НОРМАТИВНЫЕ ССЫЛКИ
120
NRS 35-03-67:2004
RG 35-01-49:2002 Порядок выдачи технических разрешений для осуществления работ в
области промышленной безопасности на опасных производственных объектах
RG 35-01-61:2004 Правила подготовки, аттестации и совершенствования рабочих,
обслуживающих технические устройства на опасных производственных объектах
RG РВ 03-273-20031) Правила аттестации сварщиков и специалистов сварочного
производства
RG RD 03-131:2003 Правила организации и проведения акустико-эмиссионного контроля
сосудов, аппаратов, котлов и технологических трубопроводов
RG RD 10-209:2003 Методические указания о порядке составления и форме паспорта
сосуда работающего под давлением
3 ТЕРМИНОЛОГИЯ
_______________
1)
Документ находится в стадии разработки
NRS 35-03-67:2004
122
NRS 35-03-67:2004
Сосуд: Герметически закрытая емкость, предназначенная для ведения химических,
тепловых и других технологических процессов, а также для хранения и транспортирования
газообразных, жидких и других веществ. Границей сосуда являются входные и выходные
штуцера;
Металлопластиковые сосуды: Многослойные сосуды, в которых внутренний слой
(оболочка) выполнен из металла; остальные слои выполнены из армированных пластмасс.
Внутренний слой несет часть нагрузки;
Сосуд передвижной: Сосуд, предназначенный для временного использования в различных
местах или во время его перемещения;
Многокамерный сосуд: Сосуд, имеющий две или более рабочие полости, используемые
при различных или одинаковых условиях (давление, температура, среда);
Неметаллические сосуды: Сосуды, выполненные из однородных или композиционных
неметаллических материалов;
Сосуд стационарный: Постоянно установленный сосуд, предназначенный для
эксплуатации в одном определенном месте;
Реконструкция: Изменение конструкции сосуда, вызывающее необходимость
корректировки паспорта сосуда, например устройство дополнительных элементов, и другие
вызывающие изменения параметров работы сосуда;
Ремонт: Восстановление поврежденных, изношенных или пришедших в негодность по
любой причине элементов сосуда с доведением их до работоспособного состояния;
Остаточный ресурс: Суммарная наработка объекта от момента контроля его
технического состояния до перехода в предельное состояние;
Резервуар: Стационарный сосуд, предназначенный для хранения газообразных, жидких и
других веществ;
Змеевик: Теплообменное устройство, выполненное в виде изогнутой трубы;
Самораспространяющийся высокотемпературный синтез: Физико-химический процесс
синтеза материалов (порошков, изделий, покрытий и др.), основанный на экзотермическом
взаимодействии двух или нескольких компонентов, протекающий в режиме горения. Процесс
протекает в тонком слое смеси исходных реагентов после локального инициирования реакции и
самопроизвольно распространяется по всей системе благодаря тепло- и массопередаче от горячих
продуктов к ненагретым исходным веществам.
Опора: Устройство для установки сосуда в рабочем положении и передачи нагрузок от
сосуда на фундамент или несущую конструкцию;
Опора седловая: Опора горизонтального сосуда, охватывающая нижнюю часть кольцевого
сечения обечайки;
Штуцер: Элемент, предназначенный для присоединения к сосуду трубопроводов,
трубопроводной арматуры, контрольно-измерительных приборов и т.п.;
Температура стенки расчетная: Температура, при которой определяются физико-
механические характеристики, допускаемые напряжения материала и проводится расчет на
прочность элементов сосуда;
Допустимая температура стенки максимальная (минимальная): Максимальная
(минимальная) температура стенки, при которой допускается эксплуатация сосуда;
Температура рабочей среды (min, max): Минимальная (максимальная) температура среды
в сосуде при нормальном протекании технологического процесса;
Срок службы сосуда: Продолжительность эксплуатации сосуда в календарных годах до
перехода в предельное состояние;
Расчетный срок службы сосуда: Срок службы в календарных годах, исчисляемый со дня
ввода сосуда в эксплуатацию;
Обечайка: Цилиндрическая оболочка замкнутого профиля, открытая с торцов.
NRS 35-03-67:2004
4 ОСНОВНЫЕ ПОЛОЖЕНИЯ
4.4 Проектирование
4.4.1 Проекты сосудов и их элементов (в том числе запасных частей к ним), а также проекты
их монтажа или реконструкции, модернизации и модифицирования должны выполняться
организациями, имеющими техническое разрешение органа по промышленной безопасности на
проведение соответствующих работ, полученное в соответствии с RG 35-01-49.
4.4.2 Руководители и специалисты, занятые проектированием, изготовлением,
реконструкцией, монтажом, наладкой, ремонтом, диагностикой и эксплуатацией сосудов, должны
быть аттестованы на знание настоящих Правил в соответствии с RG 35-01-31.
4.4.3 Проекты и технические условия на изготовление сосудов должны согласовываться
и утверждаться в установленном порядке.
Изменения в проекте и нормативных документах, необходимость в которых может
возникнуть при изготовлении, реконструкции, монтаже, наладке, ремонте или эксплуатации,
должны быть согласованы с организацией - разработчиком проекта и/или нормативной
документации (далее - НД) на сосуд. При невозможности выполнить это условие допускается
согласовывать изменения в проекте и НД с органом по промышленной безопасности.
4.4.4 При проектировании сосудов, используемых в химических отраслях промышленности
должны учитываться требования NRS 35-05-43.
Таблица 1
5.4.1 При сварке обечаек и труб, приварке днищ к обечайкам должны применяться
стыковые швы с полным проплавлением.
Допускаются сварные соединения в тавр и угловые с полным проплавлением для приварки
плоских днищ, плоских фланцев, трубных решеток, штуцеров, люков, рубашек.
Применение нахлесточных сварных швов допускается для приварки к корпусу
укрепляющих колец, опорных элементов, подкладных листов, пластин под площадки,
лестницы, кронштейны и т.п.
5.4.2 Конструктивный зазор в угловых и тавровых сварных соединениях допускается в
случаях, предусмотренных НД, согласованной в установленном порядке.
5.4.3 Сварные швы должны быть доступны для контроля при изготовлении, монтаже и
эксплуатации сосудов, предусмотренного требованиями Правил и соответствующих НД.
5.4.4 Продольные швы смежных обечаек и швы днищ сосудов должны быть смещены
относительно друг друга на величину трехкратной толщины наиболее толстого элемента, но не
менее чем на 100 mm между осями швов.
Указанные швы допускается не смещать относительно друг друга в сосудах,
предназначенных для работы под давлением не более 1,6 МPa (16 kgf/сm ) и температуре стенки не
выше 400 °С, с номинальной толщиной стенки не более 30 mm при условии, что эти швы
выполняются автоматической или электрошлаковой сваркой и места пересечения швов
контролируются методом радиографии или ультразвуковой дефектоскопии в объеме 100 %.
NRS 35-03-67:2004
5.4.5 При приварке к корпусу сосуда внутренних и внешних устройств (опорных элементов,
тарелок, рубашек, перегородок и др.) допускается пересечение этих сварных швов со стыковыми
швами корпуса при условии предварительной проверки перекрываемого участка шва корпуса
радиографическим контролем или ультразвуковой дефектоскопией.
5.4.6 В случае приварки опор или иных элементов к корпусу сосуда расстояние между
краем сварного шва сосуда и краем шва приварки элемента должно быть не менее толщины стенки
корпуса сосуда, но не менее 20 mm.
Для сосудов из углеродистых и низколегированных марганцовистых и марганцово-
кремнистых сталей, подвергаемых после сварки термообработке, независимо от толщины стенки
корпуса расстояние между краем сварного шва сосуда и краем шва приварки элемента должно
быть не менее 20 mm.
Подразделение сталей на типы и классы, употребляемых для изготовления полуфабрикатов,
приведено в приложении С.
5.4.7 В горизонтальных сосудах допускается местное перекрытие седловыми опорами
кольцевых (поперечных) сварных швов на общей длине не более 0,35 D, а при наличии
подкладного листа - не более 0,5πD, где D - наружный диаметр сосуда. При этом перекрываемые
участки сварных швов по всей длине должны быть проверены методом радиографии или
ультразвуковой дефектоскопии. Перекрытие мест пресечения швов не допускается
5.4.8 В стыковых сварных соединениях элементов сосудов с разной толщиной стенок
должен быть обеспечен плавный переход от одного элемента к другому путем постепенного
утонения кромки более толстого элемента. Угол наклона поверхностей перехода не должен
превышать 20°.
Если разница в толщине соединяемых элементов составляет не более 30% толщины тонкого
элемента и не превышает 5 mm, то допускается применение сварных швов без предварительного
утонения толстого элемента. Форма швов должна обеспечивать плавный переход от толстого
элемента к тонкому.
При стыковке литой детали с деталями из труб, проката или поковок необходимо
учитывать, что номинальная расчетная толщина литой детали на (25 – 40) % больше аналогичной
расчетной толщины стенки элемента из труб, проката или поковок, поэтому переход от толстого
элемента к тонкому должен быть выполнен таким образом, чтобы толщина конца литой детали
была не менее расчетной величины.
5.5.1 Отверстия для люков, лючков и штуцеров должны располагаться, как правило, вне
сварных швов.
Допускается расположение отверстий:
a) на продольных швах цилиндрических и конических обечаек сосудов, если номинальный
диаметр отверстий не более 150 mm;
b) на кольцевых швах цилиндрических и конических обечаек сосудов без ограничения
диаметра отверстий;
c) на швах выпуклых днищ без ограничения диаметра отверстий при условии 100%
проверки сварных швов днищ методом радиографии или ультразвуковой дефектоскопии.
5.5.2 На торосферических (коробовых) днищах допускается расположение отверстий только
в пределах центрального сферического сегмента. При этом расстояние от центра днища до
наружной кромки отверстия, измеряемое по хорде, должно быть не более 0,4D (D - наружный
диаметр днища).
128
NRS 35-03-67:2004
6 МАТЕРИАЛЫ
130
NRS 35-03-67:2004
6.21 Чугунные отливки из высокопрочного чугуна следует применять термически
обработанными.
6.22. Необходимость термической обработки резьбы, изготовленной методом накатки,
регламентируется нормативной документацией.
7.2 Допуски
; (1)
, (2)
где :
NRS 35-03-67:2004
- соответственно наибольший и наименьший наружные (внутренние)
диаметры сосуда, mm;
d - внутренний диаметр штуцера или люка, mm.
Величину относительной овальности для сосудов с отношением толщины стенки обечайки
к внутреннему диаметру 0,01 и менее допускается увеличить до 1,5%.
Относительная овальность для элементов сосудов, работающих под наружным давлением,
не должна превышать 0,5%.
7.2.2 Увод (угловатость) f кромок в сварных швах не должен превышать f = (0,1s + 3) mm,
но не более соответствующих величин, указанных в таблице 2 для элементов сосудов (рисунок 1 ).
Таблица 4
7.3 Сварка
где:
D - минимальный внутренний диаметр в mm. Данные требования не распространяются на
отбортованные рубашки;
c) они предназначены для эксплуатации в средах, вызывающих коррозионное
растрескивание;
d) днища и другие элементы штампуются (вальцуются) при температуре окончания
штамповки (вальцовки) ниже 700 °С;
e) днища сосудов и их элементы независимо от толщины изготовлены холодной
штамповкой или холодным фланжированием.
7.4.5 Гнутые участки труб из углеродистых и низколегированных сталей с наружным
диаметром более 36 mm подлежат термообработке, если отношение среднего радиуса гиба к
номинальному наружному диаметру труб составляет менее 3,5, а отношение номинальной
толщины стенки трубы к ее номинальному диаметру превышает 0,05.
7.4.6 Сосуды и их элементы из сталей низколегированных хромомолибденовых,
хромомолибденованадиевых, сталей мартенситного класса и двухслойных с основным слоем из
сталей этого типа и класса, изготовленные с применением сварки, должны быть термообработаны
независимо от диаметра и толщины стенки.
7.4.7 Необходимость термообработки сосудов и их элементов из сталей аустенитного
класса и двухслойных сталей с основным слоем из сталей углеродистого и низколегированного
марганцовистого и марганцово-кремнистого типа с коррозионностойким слоем из сталей
аустенитного класса устанавливается в НД.
7.4.8 Днища сосудов, изготовленные из аустенитных сталей холодной штамповкой или
фланжированием, должны подвергаться термообработке.
7.4.9 Для днищ и деталей из аустенитных хромоникелевых сталей, штампуемых
(вальцуемых) при температуре не ниже 850 °С, термическая обработка не требуется.
136
NRS 35-03-67:2004
Допускается не подвергать термической обработке горячедеформированные днища из
аустенитных сталей с отношением внутреннего диаметра к толщине стенки более 28, если они не
предназначены для работы в средах, вызывающих коррозионное растрескивание.
7.4.10 Вид термической обработки (отпуск, нормализация или закалка с последующим
отпуском, аустенизация и др.) и ее режимы (скорость нагрева, температура и время выдержки,
условия охлаждения и др.) принимаются по НД и указываются в техническом проекте.
7.4.11 Допускается термическая обработка сосудов по частям с последующей местной
термообработкой замыкающего шва. При местной термообработке должны быть обеспечены
равномерный нагрев и охлаждение в соответствии с технологией, согласованной с органом по
промышленной безопасности.
При наличии требования по стойкости к коррозионному растрескиванию возможность
применения местной термообработки сосуда должна быть согласована с органом по
промышленной безопасности.
7.4.12 В процессе термообработки в печи температура нагрева в любой точке сосуда
(элемента) не должна выходить за пределы максимальной и минимальной температуры,
предусмотренной режимом термообработки.
Среда в печи не должна оказывать вредное влияние на термообрабатываемый сосуд
(элемент).
7.4.13 Свойства металла сосудов и их элементов после всех циклов термической обработки
должны соответствовать требованиям настоящих Правил и нормативной документации.
7.4.14 Термическая обработка должна производиться таким образом, чтобы были
обеспечены равномерный нагрев металла изделий, их свободное тепловое расширение и
отсутствие пластических деформаций. Режимы нагрева, выдержки и охлаждения при
термообработке изделий должны регистрироваться самопишущими приборами.
7.4.15 Для снятия остаточных напряжений в соответствии с требованиями 7.4.4 настоящих
Правил допускается вместо термической обработки применять другие методы, предусмотренные в
нормативной документации, согласованной с органом по промышленной безопасности.
Таблица 5
Таблица 6
Таблица 7
Таблица 8
Испытание на ударную вязкость проводится на образцах типа KCU или KCV по требованию
нормативных документов на изготовление изделия.
7.5.54 При испытании сварных соединений труб на сплющивание показатели испытаний
должны быть не ниже соответствующих минимально допустимых показателей, установленных
нормативными документами для труб того же сортамента и из того же материала.
При испытании на сплющивание образцов из труб с продольным сварным швом последний
должен находиться в плоскости, перпендикулярной направлению сближения стенок.
7.5.55 Показатели механических свойств сварных соединений должны определяться как
среднеарифметическое значение результатов испытания отдельных образцов. Общий результат
испытаний считается неудовлетворительным, если хотя бы один из образцов при испытании на
растяжение, статический изгиб или сплющивание показал результат, отличающийся от
установленных норм в сторону снижения более чем на 10%. При испытании на ударный изгиб
результаты считаются неудовлетворительными, если хотя бы один образец показал результат ниже
указанного в таблице 8. При температуре испытания ниже минус 40 °С допускается на одном
образце снижение ударной вязкости KCU до 25 J/cm (2,5 kgf·m/cm ) или КСV до 20 J/cm
(2 kgf·m/cm ).
7.5.56 При получении неудовлетворительных результатов по одному из видов механических
испытаний этот вид испытаний должен быть повторен на удвоенном количестве образцов,
вырезаемых из того же контрольного стыка. В случае невозможности вырезки образцов из
указанных стыков повторные механические испытания должны быть проведены на выполненных
тем же сварщиком производственных стыках, вырезанных из контролируемого изделия.
Если при повторном испытании хотя бы на одном из образцов получены показатели, не
удовлетворяющие установленным нормам, сварное соединение считается непригодным.
7.5.57 Предусмотренный настоящими Правилами объем механических испытаний и
металлографических исследований сварных соединений может быть уменьшен по согласованию с
органом по промышленной безопасности в случае серийного изготовления однотипных изделий
при неизменном технологическом процессе, специализации сварщиков на определенных видах
работ и высоком качестве сварных соединений, подтвержденном результатами контроля за период
не менее шести месяцев.
144
NRS 35-03-67:2004
7.5.58 Необходимость, объем и порядок механических испытаний сварных соединений
литых и кованых элементов, труб с литыми деталями, элементов из стали различных классов, а
также других единичных сварных соединений устанавливаются по НД, согласованной в
установленном порядке.
Для сосудов из неметаллических и композиционных материалов должны предусматриваться
образцы-свидетели. Конструкция, технология изготовления и виды испытания их определяются
техническими условиями на данный сосуд.
7.5.59 Металлографическому исследованию должны подвергаться контрольные стыковые
сварные соединения, определяющие прочность сосудов и их элементов, которые:
a) предназначены для работы при давлении более 5 MPa (50 kgf/сm ) или температуре выше
450°С, или температуре ниже минус 40°С, независимо от давления;
b) изготовлены из легированных сталей, склонных к подкалке при сварке; двухслойных
сталей; сталей, склонных к образованию горячих трещин (устанавливаются автором технического
проекта).
Металлографические исследования допускается не проводить для сосудов и их элементов
толщиной до 20 mm, изготовленных из сталей аустенитного класса.
7.5.60 Образцы (шлифы) для металлографического исследования сварных соединений
должны вырезаться поперек шва и изготовляться в соответствии с требованиями НД.
Образцы для металлографических исследований сварных соединений должны включать все
сечения шва, обе зоны термического влияния сварки, прилегающие к ним участки основного
металла, а также подкладное кольцо, если таковое применялось при сварке и не подлежит
удалению. Образцы для металлографических исследований сварных соединений элементов с
толщиной стенки 25 mm и более могут включать лишь часть сечения соединения. При этом
расстояние от линии сплавления до краев образца должно быть не менее 12 mm, а площадь
контролируемого сечения (25х25) mm.
7.5.61 Качество сварного соединения при металлографических исследованиях должно
соответствовать требованиям 7.5.1 и 7.5.17 Правил.
7.5.62 При получении неудовлетворительных результатов металлографического
исследования допускается проведение повторных испытаний на двух образцах, вырезанных из
того же контрольного соединения.
В случае получения неудовлетворительных результатов при повторных
металлографических исследованиях швы считаются неудовлетворительными.
7.5.63 Если при металлографическом исследовании в контрольном сварном соединении,
проверенном ультразвуковой дефектоскопией или радиационным методом и признанном годным,
будут обнаружены недопустимые внутренние дефекты, которые должны были быть выявлены
данным методом неразрушающего контроля, все производственные сварные соединения,
проконтролированные данным дефектоскопистом, подлежат 100% проверке тем же методом
дефектоскопии. При этом новая проверка качества всех производственных стыков должна
осуществляться другим, более опытным и квалифицированным дефектоскопистом.
7.5.64 Необходимость, объем и порядок металлографических исследований сварных
соединений литых и кованых элементов, труб с литыми деталями, элементов из стали различных
классов, а также других единичных сварных соединений устанавливаются нормативной
документацией на изготовление.
7.5.65 Испытание сварных соединений на стойкость против межкристаллитной коррозии
должно производиться для сосудов и их элементов, изготовленных из сталей аустенитного,
ферритного, аустенитно-ферритного классов и двухслойных сталей с коррозионностойким слоем
из аустенитных и ферритных сталей при наличии требования в нормативной документации или в
техническом проекте.
NRS 35-03-67:2004
7.5.66 Форма, размеры, количество образцов, методы испытаний и критерии оценки
склонности образцов к межкристаллитной коррозии должны соответствовать требованиям НД и
ГОСТ 6032.
(обечаек, днищ, фланцев, крепежа, патрубков и др.) сосуда, для которого оно является
наименьшим.
7.6.4 Гидравлическое испытание деталей, изготовленных из литья, должно проводиться
пробным давлением, определяемым по формуле (5):
[ σ ]20
Ppr =1,5 P __________. (5)
[ σ ]t
Испытание отливок разрешается проводить после сборки и сварки в собранном узле или
готовом сосуде пробным давлением, принятым для сосудов, при условии 100% контроля отливок
неразрушающими методами.
Гидравлические испытания сосудов и деталей, изготовленных из неметаллических
материалов с ударной вязкостью более 20 J/cm (2 kgf·m/cm ), должны производиться пробным
давлением, определяемым по формуле (6):
[ σ ]20
Ppr =1,3 P __________. (6)
[ σ ]t
146
NRS 35-03-67:2004
Гидравлическое испытание сосудов и деталей, изготовленных из неметаллических
материалов с ударной вязкостью 20 и менее J/cm (2 kgf·m/cm ), должно производиться пробным
давлением, определяемым по формуле (7):
[ σ ]20
Ppr =1,6 P __________. (7)
[ σ ]t
где:
Km - отношение массы металлоконструкции к общей массе сосуда;
= 1,3 - для неметаллических материалов с ударной вязкостью более 20 J/сm ;
= 1,6 - для неметаллических материалов с ударной вязкостью 20 J/ сm и менее.
7.6.6 Гидравлическое испытание вертикально устанавливаемых сосудов допускается
проводить в горизонтальном положении при условии обеспечения прочности корпуса сосуда, для
чего расчет на прочность должен быть выполнен разработчиком проекта сосуда с учетом
принятого способа опирания в процессе гидравлического испытания.
При этом пробное давление следует принимать с учетом гидростатического давления,
действующего на сосуд в процессе его эксплуатации.
7.6.7 В комбинированных сосудах с двумя и более рабочими полостями, рассчитанными на
разные давления, гидравлическому испытанию должна подвергаться каждая полость пробным
давлением, определяемым в зависимости от расчетного давления полости.
Порядок проведения испытания должен быть оговорен в техническом проекте и указан в
руководстве по эксплуатации сосуда предприятия-изготовителя.
7.6.8 При заполнении сосуда водой воздух должен быть удален полностью.
7.6.9 Для гидравлического испытания сосудов должна применяться вода с температурой не
ниже 5 °С и не выше 40 °С, если в нормативных документах не указано конкретное значение
температуры, допускаемой по условию предотвращения хрупкого разрушения.
Разность температур стенки сосуда и окружающего воздуха во время испытаний не должна
вызывать конденсации влаги на поверхности стенок сосуда.
По согласованию с разработчиком проекта сосуда вместо воды может быть использована
другая жидкость.
7.6.10 Давление в испытываемом сосуде следует повышать плавно. Скорость подъема
давления должна быть указана: для испытания сосуда на предприятии-изготовителе - в
технической документации, для испытания сосуда в процессе работы - в руководстве по
эксплуатации.
Использование сжатого воздуха или другого газа для подъема давления не допускается.
NRS 35-03-67:2004
7.6.11 Давление при испытании должно контролироваться двумя манометрами. Оба
манометра выбираются одного типа, предела измерения, одинаковых классов точности, цены
деления.
7.6.12 Время выдержки сосуда под пробным давлением устанавливается разработчиком
проекта. При отсутствии указаний в проекте время выдержки должно быть не менее значений,
указанных в таблице 9.
Таблица 9
До 50 10
Свыше 50 до 100 20
Свыше 100 30
Для литых, неметаллических и многослойных сосудов 60
независимо от толщины стенки
7.6.13 После выдержки под пробным давлением давление снижается до расчетного, при
котором производят осмотр наружной поверхности сосуда, всех его разъемных и сварных
соединений.
Обстукивание стенок корпуса, сварных и разъемных соединений сосуда во время
испытаний не допускается.
7.6.14 Сосуд считается выдержавшим гидравлическое испытание, если не обнаружено:
a) течи, трещин, слезок, потения в сварных соединениях и на основном металле;
b) течи в разъемных соединениях;
c) видимых остаточных деформаций, падения давления по манометру.
7.6.15 Сосуд и его элементы, в которых при испытании выявлены дефекты, после их
устранения подвергаются повторным гидравлическим испытаниям пробным давлением,
установленным настоящими Правилами.
7.6.16 Гидравлическое испытание, проводимое на предприятии-изготовителе, должно
производиться на специальном испытательном стенде, имеющем соответствующее ограждение и
удовлетворяющем требованиям безопасности и инструкции по проведению гидроиспытаний в
соответствии с НД.
7.6.17 Гидравлическое испытание допускается заменять пневматическим при условии
контроля этого испытания методом акустической эмиссии или другим, согласованным в
установленном порядке методом.
Пневматические испытания должны проводиться по инструкции, предусматривающей
необходимые меры безопасности и утвержденной в установленном порядке.
Пневматическое испытание сосуда проводится сжатым воздухом или инертным газом.
Контроль акустической эмиссией должен проводиться в соответствии с RG RD 03-131.
7.6.18 Значение пробного давления и результаты испытаний заносятся в паспорт сосуда
лицом, проводившим эти испытания.
148
NRS 35-03-67:2004
a) трещины всех видов и направлений, расположенные в металле шва, по линии сплавления
и в околошовной зоне основного металла, в том числе микротрещины, выявляемые при
микроисследовании контрольного образца;
b) непровары (несплавления) в сварных швах, расположенные в корне шва, или по
сечению сварного соединения (между отдельными валиками и слоями шва и между основным
металлом и металлом шва);
c) возможность допущения местных непроваров в сварных соединениях сосудов
оговаривается в НД, согласованной в установленном порядке;
d) подрезы основного металла, поры, шлаковые и другие включения, размеры которых
превышают допустимые значения, указанные в НД;
e) наплывы (натеки);
f) незаваренные кратеры и прожоги;
g) свищи;
h) смещение кромок свыше норм, предусмотренных настоящими Правилами.
7.7.2 Качество сварных соединений считается неудовлетворительным, если в них при
любом виде контроля будут обнаружены внутренние или наружные дефекты, выходящие за
пределы норм, установленных настоящими Правилами и нормативной документацией.
7.7.3 Дефекты, обнаруженные в процессе изготовления, должны быть устранены с
последующим контролем исправленных участков. Методы и качество исправления дефектов
должны обеспечивать необходимую надежность и безопасность работы сосуда.
8.3 Манометры
152
NRS 35-03-67:2004
8.5.3 Конструкция пружинного клапана должна исключать возможность затяжки пружины
сверх установленной величины, а пружина должна быть защищена от недопустимого нагрева
(охлаждения) и непосредственного воздействия рабочей среды, если она оказывает вредное
действие на материал пружины.
8.5.4 Конструкция пружинного клапана должна предусматривать устройство для проверки
исправности действия клапана в рабочем состоянии путем принудительного открывания его во
время работы.
Допускается установка предохранительных клапанов без приспособления для
принудительного открывания, если последнее нежелательно по свойствам среды (взрывоопасная,
горючая, 1-го и 2-го классов опасности по ГОСТ 12.1.007) или по условиям технологического
процесса. В этом случае проверка срабатывания клапанов должна осуществляться на стендах.
8.5.5 Если рабочее давление сосуда равно или больше давления питающего источника и в
сосуде исключена возможность повышения давления от химической реакции или обогрева, то
установка на нем предохранительного клапана и манометра необязательна.
8.5.6 Сосуд, рассчитанный на давление меньше давления питающего его источника, должен
иметь на подводящем трубопроводе автоматическое редуцирующее устройство с манометром и
предохранительным устройством, установленными на стороне меньшего давления после
редуцирующего устройства.
В случае установки обводной линии (байпаса) она также должна быть оснащена
редуцирующим устройством.
8.5.7 Для группы сосудов, работающих при одном и том же давлении, допускается
установка одного редуцирующего устройства с манометром и предохранительным клапаном на
общем подводящем трубопроводе до первого ответвления к одному из сосудов.
В этом случае установка предохранительных устройств на самих сосудах необязательна,
если в них исключена возможность повышения давления.
8.5.8 В случае, когда автоматическое редуцирующее устройство вследствие физических
свойств рабочей среды не может надежно работать, допускается установка регулятора расхода.
При этом должна предусматриваться защита от повышения давления.
8.5.9 Количество предохранительных клапанов, их размеры и пропускная способность
должны быть выбраны по расчету так, чтобы в сосуде не создавалось давление, превышающее
избыточное рабочее более чем на 0,05 MPa (0,5 kgf/сm ) для сосудов с давлением до 0,3 MPa
(3 kgf/сm ), на 15% - для сосудов с давлением от 0,3 MPa до 6,0 MPa (от 3 kgf/сm до 60 kgf/сm ) и
на 10% - для сосудов с давлением свыше 6,0 MPa (60 kgf/сm ).
При работающих предохранительных клапанах допускается превышение давления в сосуде
не более чем на 25% рабочего при условии, что это превышение предусмотрено проектом и
отражено в паспорте сосуда.
8.5.10 Пропускная способность предохранительного клапана определяется в соответствии с
НД.
8.5.11 Предохранительное устройство изготовителем должно поставляться с паспортом и
инструкцией по эксплуатации.
В паспорте наряду с другими сведениями должен быть указан коэффициент расхода
клапана для сжимаемых и несжимаемых сред, а также площадь, к которой он отнесен.
8.5.12 Предохранительные устройства должны устанавливаться на патрубках или
трубопроводах, непосредственно присоединенных к сосуду.
Присоединительные трубопроводы предохранительных устройств (подводящие, отводящие
и дренажные) должны быть защищены от замерзания в них рабочей среды.
При установке на одном патрубке (трубопроводе) нескольких предохранительных
устройств площадь поперечного сечения патрубка (трубопровода) должна быть не менее 1,25
суммарной площади сечения клапанов, установленных на нем.
NRS 35-03-67:2004
При определении сечения присоединительных трубопроводов длиной более 1000 mm
необходимо также учитывать величину их сопротивлений.
Отбор рабочей среды из патрубков (и на участках присоединительных трубопроводов от
сосуда до клапанов), на которых установлены предохранительные устройства, не допускается.
8.5.13 Предохранительные устройства должны быть размещены в местах, доступных для их
обслуживания.
8.5.14 Установка запорной арматуры между сосудом и предохранительным устройством, а
также за ним не допускается.
8.5.15 Арматура перед (за) предохранительным устройством может быть установлена при
условии монтажа двух предохранительных устройств и блокировки, исключающей возможность
одновременного их отключения. В этом случае каждый из них должен иметь пропускную
способность, предусмотренную 8.5.9 настоящих Правил.
При установке группы предохранительных устройств и арматуры перед (за) ними
блокировка должна быть выполнена таким образом, чтобы при любом предусмотренном проектом
варианте отключения клапанов остающиеся включенными предохранительные устройства имели
суммарную пропускную способность, предусмотренную 8.5.9 настоящих Правил.
8.5.16 Отводящие трубопроводы предохранительных устройств и импульсные линии ИПУ
в местах возможного скопления конденсата должны быть оборудованы дренажными
устройствами для удаления конденсата.
Установка запорных органов или другой арматуры на дренажных трубопроводах не
допускается. Среда, выходящая из предохранительных устройств и дренажей, должна отводиться
в безопасное место.
Сбрасываемые токсичные, взрыво- и пожароопасные технологические среды должны
направляться в закрытые системы для дальнейшей утилизации или в системы организованного
сжигания.
Запрещается объединять сбросы, содержащие вещества, которые способны при смешивании
образовывать взрывоопасные смеси или нестабильные соединения.
8.5.17 Мембранные предохранительные устройства устанавливаются:
a) вместо рычажно-грузовых и пружинных предохранительных клапанов, когда эти
клапаны в рабочих условиях конкретной среды не могут быть применены вследствие их
инерционности или других причин;
b) перед предохранительными клапанами в случаях, когда предохранительные клапаны не
могут надежно работать вследствие вредного воздействия рабочей среды (коррозия, эрозия,
полимеризация, кристаллизация, прикипание, примерзание) или возможных утечек через закрытый
клапан взрыво- и пожароопасных, токсичных, экологически вредных и т.п. веществ. В этом случае
должно быть предусмотрено устройство, позволяющее контролировать исправность мембраны;
c) параллельно с предохранительными клапанами для увеличения пропускной способности
систем сброса давления;
d) на выходной стороне предохранительных клапанов для предотвращения вредного
воздействия рабочих сред со стороны сбросной системы и для исключения влияния колебаний
противодавления со стороны этой системы на точность срабатывания предохранительных
клапанов.
Необходимость и место установки мембранных предохранительных устройств и их
конструкцию определяет проектная организация.
8.5.18 Предохранительные мембраны должны быть маркированы, при этом маркировка не
должна оказывать влияния на точность срабатывания мембран.
Содержание маркировки:
a) наименование (обозначение) или товарный знак изготовителя;
b) номер партии мембран;
c) тип мембран;
154
NRS 35-03-67:2004
d) условный диаметр;
e) рабочий диаметр;
f) материал;
g) минимальное и максимальное давление срабатывания мембран в партии при заданной
температуре и при температуре 20 °С.
Маркировка должна наноситься по краевому кольцевому участку мембран либо мембраны
должны быть снабжены прикрепленными к ним маркировочными хвостовиками (этикетками).
8.5.19 На каждую партию мембран должен быть паспорт, оформленный изготовителем.
Содержание паспорта:
a) наименование и адрес изготовителя;
b) номер партии мембран;
c) тип мембран;
d) условный диаметр;
e) рабочий диаметр;
f) материал;
g) минимальное и максимальное давление срабатывания мембран в партии при заданной
температуре и при температуре 20 °С;
h) количество мембран в партии;
i) наименование нормативного документа, в соответствии с которым изготовлены
мембраны;
j) наименование предприятия, по техническому заданию (заказу) которого изготовлены
мембраны;
k) гарантийные обязательства предприятия -изготовителя;
l) порядок допуска мембран к эксплуатации;
m) образец журнала эксплуатации мембран.
Паспорт должен быть подписан руководителем предприятия-изготовителя, подпись
которого скрепляется печатью.
К паспорту должна быть приложена техническая документация на противовакуумные
опоры, зажимающие и другие элементы, в сборе с которыми допускаются к эксплуатации
мембраны данной партии. Техническая документация не прилагается в тех случаях, когда
мембраны изготовлены применительно к уже имеющимся у потребителя узлам крепления.
8.5.20 Предохранительные мембраны должны устанавливаться только в предназначенные
для них узлы крепления.
Работы по сборке, монтажу и эксплуатации мембран должны выполняться специально
обученным персоналом.
8.5.21 Предохранительные мембраны зарубежного производства, изготовленные
предприятиями, не подконтрольными органу по промышленной безопасности, могут быть
допущены к эксплуатации лишь при наличии специальных разрешений на применение таких
мембран, выдаваемых органом по промышленной безопасности в установленном им порядке.
8.5.22 Мембранные предохранительные устройства должны размещаться в местах,
открытых и доступных для осмотра и монтажа-демонтажа, присоединительные трубопроводы
должны быть защищены от замерзания в них рабочей среды, а устройства должны устанавливаться
на патрубках или трубопроводах, непосредственно присоединенных к сосуду.
8.5.23 При установке мембранного предохранительного устройства последовательно с
предохранительным клапаном (перед клапаном или за ним) полость между мембраной и
клапаном должна сообщаться отводной трубкой с сигнальным манометром (для контроля
исправности мембран).
8.5.24 Допускается установка переключающего устройства перед мембранными
предохранительными устройствами при наличии удвоенного числа мембранных устройств с
NRS 35-03-67:2004
обеспечением при этом защиты сосуда от превышения давления при любом положении
переключающего устройства.
8.5.25 Порядок и сроки проверки исправности действия предохранительных устройств в
зависимости от условий технологического процесса должны быть указаны в инструкции по
эксплуатации предохранительных устройств, утвержденной владельцем сосуда в установленном
порядке.
Результаты проверки исправности предохранительных устройств, сведения об их настройке
записываются в сменный журнал работы сосудов лицами, выполняющими указанные операции.
Наружный и Гидравлическое
Наименование внутренний испытание пробным
осмотры давлением
Ответственным за
осуществлением
Специалистом производящим
производст-
освидетельствование
Наименование венного контроля
по надзору
наружный и наружный и гидравлическое
внутренний внутренний испытание
осмотры осмотры пробным
давлением
1 Сосуды, работающие со средой, вызывающей 2 года 4 года 8 лет
разрушение и физико-химическое превращение
материала(коррозия и т.п.) со скоростью не
более 0,1 mm/an
Ответствен-
ным за
осуществле-ние
Специалистом производящим
производст-
освидетельствование
Наименование венного
контроля по
надзору
наружный и наружный и гидравлическое
внутренний внутренний испытание
осмотры осмотры пробным
давлением
5 Многослойные сосуды для аккумулирования 10 лет 10 лет 10 лет
газа, установленные на автомобильных
газонаполнительных компрессорных станциях
160
NRS 35-03-67:2004
Таблица 11 (продолжение)
Ответствен-
ным за Специалистом произодящим
осуществле-ние освидетельствование
Наименование производст-
венного
контроля по
надзору
наружный и наружный и гидравлическое
внутренний внутренний испытание
осмотры осмотры пробным
давлением
11 Сосуды нефтехимических предприятий , 2 года 4 года 8 лет
работающие со средой, вызывающей
разрушение и физико-химическое превращение
материала (коррозия и т.п.) со скоростью более
0,1 mm/an до 0,3 mm/an
12 Сосуды нефтехимических предприятий, 12 мес 4 года 8 лет
работающие со средой, вызывающей
разрушение и физико-химические превращения
материала (коррозии и т.п.) со скоростью более
0,3 mm/an
ПРИМЕЧАНИЯ
1 Техническое освидетельствование зарытых в грунт сосудов с некоррозионной средой, а также с жидким
нефтяным газом с содержанием сероводорода не более 5 g/100 m может производиться без освобождения их от
грунта и снятия наружной изоляции при условии замера толщины стенок сосудов неразрушающим методом контроля.
Замеры толщины стенок должны производиться по специально составленным для этого инструкциям.
2 Гидравлическое испытание сульфитных варочных котлов и гидролизных аппаратов с внутренней
кислотоупорной футеровкой может не производиться при условии контроля металлических стенок этих котлов и
аппаратов ультразвуковой дефектоскопией. Ультразвуковая дефектоскопия должна производиться в период их
капитального ремонта, но не реже одного раза в пять лет по инструкции в объеме не менее 50% поверхности металла
корпуса и не менее 50% длины швов с тем, чтобы 100% ультразвуковой контроль осуществлялся не реже чем через
каждые 10 лет.
3 Сосуды, изготавливаемые с применением композиционных материалов, зарытые в грунт, осматриваются и
испытываются по специальной программе, указанной в паспорте на сосуд.
NRS 35-03-67:2004
Таблица 12 Периодичность технических освидетельствований цистерн и
бочек, находящихся в эксплуатации и не подлежащих регистрации
в органе по промышленной безопасности
Наружный и Гидравли-
внутренний ческое
Наименование осмотры испытание
пробным
давлением
162
NRS 35-03-67:2004
Наружный и Гидравли-
внутренний ческое
Наименование осмотры испытание
пробным
давлением
1 Баллоны, находящиеся в эксплуатации для наполнения
газами, вызывающими разрушение и физико-химическое
превращение материала (коррозия и т.п.):
a) со скоростью не более 0,1 mm/an 5 лет 5 лет
b) со скоростью более 0,1 mm/an 2 года 2 года
Ответственным за
Специалистом
осуществление
производящим
производст-
освидетельствование
венного контроля
Наименование
наружный и наружный и гидравли-
внутренний внутренний ческое
осмотры осмотры испытание
пробным
давлением
1 Баллоны, установленные стационарно, а
также установленные постоянно на
передвижных средствах, в которых хранятся - 10 лет 10 лет
сжатый воздух, кислород, азот, аргон и гелий с
температурой точки росы минус 35°С и ниже,
измеренной при давлении 15 MPa (150 kgf/сm )
и выше, а также баллоны с обезвоженной
углекислотой
2 Все остальные баллоны:
a) со средой, вызывающей разрушение и
физико-химическое превращение материалов 2 года 4 года 8лет
(коррозия и т.п.) со скоростью не более 0,1
mm/an
b) со средой, вызывающей разрушение и
физико-химическое превращение материалов
(коррозия и т.п.) со скоростью более 0,1 mm/an 12 мес 4 года 8 лет
166
NRS 35-03-67:2004
e) в металлопластиковых и неметаллических сосудах - расслоения и разрывы
армирующих волокон свыше норм, установленных специализированной организацией.
9.3.16 Специалист, проводящий освидетельствование, при необходимости может
потребовать удаления (полного или частичного) защитного покрытия.
9.3.17 Сосуды высотой более 2 m перед осмотром должны быть оборудованы
необходимыми приспособлениями, обеспечивающими возможность безопасного доступа ко всем
частям сосуда.
9.3.18 Гидравлическое испытание сосудов проводится только при удовлетворительных
результатах наружного и внутреннего осмотров.
9.3.19 Гидравлические испытания должны проводиться в соответствии с требованиями,
изложенными в разделе 7.6 настоящих Правил, за исключением 7.6.12. При этом величина
пробного давления может определяться исходя из разрешенного давления для сосуда. Под
пробным давлением сосуд должен находиться в течение 5 min, если отсутствуют другие указания
изготовителя.
При гидравлическом испытании вертикально установленных сосудов пробное давление
должно контролироваться по манометру, установленному на верхней крышке (днище) сосуда.
9.3.20 Когда проведение гидравлического испытания невозможно (большое напряжение от
веса воды в фундаменте, междуэтажных перекрытиях или самом сосуде; трудность удаления воды;
наличие внутри сосуда футеровки, препятствующей заполнению сосуда водой), разрешается
заменять его пневматическим испытанием (воздухом или инертным газом). Этот вид испытания
допускается при условии его контроля методом акустической эмиссии (или другим,
согласованным с органом по промышленной безопасности методом). Контроль методом
акустической эмиссии должен производиться в соответствии с RG RD 03-131.
При пневматическом испытании применяются меры предосторожности: вентиль на
наполнительном трубопроводе от источника давления и манометры выводятся за пределы
помещения, в котором находится испытываемый сосуд, а люди на время испытания сосуда
пробным давлением удаляются в безопасное место.
9.3.21 День проведения технического освидетельствования сосуда устанавливается
владельцем и предварительно согласовывается со специалистом, проводящим
освидетельствование. Сосуд должен быть остановлен не позднее срока освидетельствования,
указанного в его паспорте. Владелец не позднее чем за 5 дней обязан уведомить о предстоящем
освидетельствовании сосуда специалиста, выполняющего указанную работу.
9.3.22 Владелец несет ответственность за своевременную и качественную подготовку
сосуда для освидетельствования.
9.3.23 Сосуды, у которых действие среды может вызвать ухудшение химического состава и
механических свойств металла, а также сосуды, у которых температура стенки при работе
превышает 450 °С, должны подвергаться дополнительному освидетельствованию в соответствии
с инструкцией, утвержденной предприятием в установленном порядке. Результаты
дополнительных освидетельствований должны заноситься в паспорт сосуда.
9.3.24 Для сосудов, отработавших расчетный срок службы, установленный проектом,
изготовителем, другой НД или для которых продлевался расчетный (допустимый) срок службы на
основании технического заключения, объем, методы и периодичность технического
освидетельствования должны быть определены по результатам технического диагностирования и
определения остаточного ресурса, выполненного специализированной организацией или
организациями, имеющими техническое разрешение органа по промышленной безопасности на
выполнение указанных работ.
9.3.25 Если при анализе дефектов, выявленных техническим освидетельствованием сосудов,
будет установлено, что их возникновение связано с режимом эксплуатации сосудов на данном
предприятии или свойственно сосудам данной конструкции, то специалист, проводивший
освидетельствование, должен потребовать проведения внеочередного технического
NRS 35-03-67:2004
освидетельствования всех установленных в данной организации сосудов, эксплуатация которых
проводилась по одинаковому режиму, или соответственно всех сосудов данной конструкции с
уведомлением об этом органа по промышленной безопасности.
9.3.26 Органу по промышленной безопасности предоставляется право в исключительных
случаях продлить, на срок не более 3 месяцев, установленные сроки технического
освидетельствования сосудов по обоснованному письменному ходатайству владельца сосуда.
168
NRS 35-03-67:2004
b) назначить приказом из числа специалистов, прошедших в установленном порядке в
соответствии с RG 35-01-31 проверку знаний настоящих Правил, ответственного за исправное
состояние и безопасное действие сосудов, а также ответственного за осуществление
производственного контроля за соблюдением требований промышленной безопасности при
эксплуатации сосудов, работающих под давлением. Ответственность за исправное состояние и
безопасное действие сосудов предприятия должна быть возложена приказом на инженерно-
технического работника, которому подчинен персонал, обслуживающий сосуды.
Номер и дата приказа о назначении ответственного лица должны быть записаны в паспорт
сосуда;
c) назначить необходимое количество лиц обслуживающего персонала, обученного и
имеющего удостоверения на право обслуживания сосудов, а также установить такой порядок,
чтобы персонал, на который возложены обязанности по обслуживанию сосудов, вел тщательное
наблюдение за порученным ему оборудованием путем его осмотра, проверки действия арматуры,
контрольно-измерительной аппаратуры, предохранительных и блокировочных устройств и
поддержания сосудов в исправном состоянии. Результаты осмотра и проверки должны
записываться в сменный журнал;
d) обеспечить проведение технических освидетельствований, диагностики сосудов в
установленные сроки;
e) обеспечить порядок и периодичность проверки знаний руководящими работниками и
специалистами настоящих Правил;
f) организовать периодическую проверку знаний персоналом инструкций по режиму
работы и безопасному обслуживанию сосудов;
g) обеспечить специалистов настоящими Правилами и руководящими указаниями по
безопасной эксплуатации сосудов, а персонал - инструкциями;
h) обеспечить выполнение специалистами настоящих Правил, а обслуживающим
персоналом - инструкций.
10.1.2 На предприятии, эксплуатирующем сосуды, работающие под давлением, должны
быть разработаны и утверждены инструкции для ответственного за исправное состояние и
безопасную эксплуатацию сосудов и ответственного за осуществление производственного
контроля за соблюдением требований промышленной безопасности при эксплуатации сосудов.
При эксплуатации сосудов следует руководствоваться настоящими Правилами и
нормативными документами утвержденными органом по промышленной безопасности.
172
NRS 35-03-67:2004
12.1.13 Каждый наливной и спускной вентиль цистерны и бочки для сжиженного газа
должен быть снабжен заглушкой.
12.1.14 На каждой бочке, кроме бочек для хлора и фосгена, должен быть установлен на
одном из днищ вентиль для наполнения и слива среды. При установке вентиля на вогнутом днище
бочки он должен закрываться колпаком, а при установке на выпуклом днище, кроме колпака,
обязательно устройство обхватной ленты (юбки).
У бочек для хлора и фосгена должны быть наливной и сливной вентили, снабженные
сифонами.
12.1.15 Боковые штуцера вентилей для слива и налива горючих газов должны иметь левую
резьбу.
12.1.16 Цистерны, предназначенные для перевозки взрывоопасных горючих веществ,
вредных веществ 1-го и 2-го классов опасности по ГОСТ 12.1.007, должны иметь на сифонных
трубках для слива скоростной клапан, исключающий выход газа при разрыве трубопровода.
12.1.17 Пропускная способность предохранительных клапанов, устанавливаемых на
цистернах для сжиженного кислорода, азота и других криогенных жидкостей, должна
определяться по сумме расчетной испаряемости жидкостей и максимальной производительности
устройства для создания давления в цистерне при ее опорожнении.
Под расчетной испаряемостью принимается количество жидкого кислорода, азота
(криогенной жидкости) в килограммах, которое может испаряться в течение часа под действием
тепла, получаемого цистерной из окружающей среды при температуре наружного воздуха 50°С.
Под максимальной производительностью устройства для создания давления в цистерне при
ее опорожнении принимается количество газа в килограммах, которое может быть введено в
цистерну в течение часа при работе с полной нагрузкой испарителя или другого источника
давления.
12.1.18 Предприятия, осуществляющие наполнение, и наполнительные станции обязаны
вести журнал наполнения по установленной администрацией форме, в котором, в частности,
должны быть указаны:
a) дата наполнения;
b) наименование изготовителя цистерны и бочек;
c) заводской и регистрационный номера для цистерн и заводской номер для бочек;
d) подпись лица, производившего наполнение.
При наполнении наполнительной станцией цистерн и бочек различными газами
администрация должна вести по каждому газу отдельный журнал наполнения.
12.1.19 Цистерны и бочки можно заполнять только тем газом, для перевозки и хранения
которого они предназначены.
12.1.20 Перед наполнением цистерн и бочек газами ответственным лицом, назначенным
администрацией, должен быть произведен тщательный осмотр наружной поверхности, проверены
исправность и герметичность арматуры, наличие остаточного давления и соответствие
имеющегося в них газа назначению цистерны или бочки. Результаты осмотра цистерн и бочек и
заключение о возможности их наполнения должны быть записаны в журнал.
12.1.21 Запрещается наполнять газом неисправные цистерны или бочки, а также если:
a) истек срок назначенного освидетельствования;
b) отсутствуют или неисправны арматура и контрольно-измерительные приборы;
c) отсутствует надлежащая окраска или надписи;
d) в цистернах или бочках находится не тот газ, для которого они предназначены.
Потребитель, опорожняя цистерны, бочки, обязан оставлять в них избыточное давление
газа не менее 0,05 МPa (0,5 kgf/сm ).
NRS 35-03-67:2004
Для сжиженных газов, упругость паров которых в зимнее время может быть ниже 0,05 МPa
(0,5 kgf/сm ), остаточное давление устанавливается производственной инструкцией предприятия,
осуществляющего наполнение.
12.1.22 Наполнение и опорожнение цистерн и бочек газами должны производиться по
инструкции, составленной и утвержденной в установленном порядке.
Наполнение цистерн и бочек сжиженными газами должно соответствовать нормам,
указанным в таблице 16.
Таблица 16
Вместимость цистерны
Масса газа на 1 l вместимости
Наименование газа или бочки на 1 kg газа, l,
цистерны или бочки, kg, не более
не менее
Азот 0,770 1,30
Аммиак 0,570 1,76
Бутан 0,488 2,05
Бутилен 0,526 1,90
Пропан 0,425 2,35
Пропилен 0, 445 2,25
Фосген, хлор 1,250 0,80
Кислород 1,080 0,926
174
NRS 35-03-67:2004
13.1.2 Баллоны должны иметь вентили, плотно ввернутые в отверстия горловины или в
расходно-наполнительные штуцера у специальных баллонов, не имеющих горловины.
13.1.3 Баллоны для сжатых, сжиженных и растворенных газов вместимостью более 100 l
должны быть снабжены паспортом по форме приложения А.
13.1.4 На баллоны вместимостью более 100 l должны устанавливаться предохранительные
клапаны. При групповой установке баллонов допускается установка предохранительного клапана
на всю группу баллонов.
13.1.5 Баллоны вместимостью более 100 l, устанавливаемые в качестве расходных
емкостей для сжиженных газов, которые используются как топливо на автомобилях и других
транспортных средствах, кроме вентиля и предохранительного клапана, должны иметь указатель
максимального уровня наполнения. На таких баллонах также допускается установка специального
наполнительного клапана, вентиля для отбора газа в парообразном состоянии, указателя уровня
сжиженного газа в баллоне и спускной пробки.
13.1.6 Боковые штуцера вентилей для баллонов, наполняемых водородом и другими
горючими газами, должны иметь левую резьбу, а для баллонов, наполняемых кислородом и
другими негорючими газами - правую резьбу.
13.1.7 Каждый вентиль баллонов для взрывоопасных горючих веществ, вредных веществ
1-го и 2-го классов опасности по ГОСТ 12.1.007 должен быть снабжен заглушкой,
навертывающейся на боковой штуцер.
13.1.8 Вентили в баллонах для кислорода должны ввертываться с применением
уплотняющих материалов, загорание которых в среде кислорода исключено.
13.1.9 На верхней сферической части каждого баллона должны быть выбиты и отчетливо
видны следующие данные:
a) товарный знак изготовителя;
b) номер баллона;
c) фактическая масса порожнего баллона (kg): для баллонов вместимостью до 12 l
включительно - с точностью до 0,1 kg; свыше 12 l до 55 l включительно - с точностью до 0,2 kg;
масса баллонов вместимостью свыше 55 l указывается в соответствии с НД на их изготовление;
d) дата (месяц, год) изготовления и год следующего освидетельствования;
e) рабочее давление Р, MPa (kgf/cm );
f) пробное гидравлическое давление Рpr, MPa (kgf/cm );
g) вместимость баллонов, l: для баллонов вместимостью до 12 l включительно -
номинальная; для баллонов вместимостью свыше 12 l до 55 l включительно - фактическая с
точностью до 0,3 l; для баллонов вместимостью свыше 55 l - в соответствии с НД на их
изготовление;
h) клеймо ОТК изготовителя круглой формы диаметром 10 mm (за исключением
стандартных баллонов вместимостью свыше 55 l);
i) обозначение нормативного документа для баллонов вместимостью свыше 55 l.
Высота знаков на баллонах должна быть не менее 6 mm, а на баллонах вместимостью
свыше 55 l - не менее 8 mm.
Масса баллонов, за исключением баллонов для ацетилена, указывается с учетом массы
нанесенной краски, кольца для колпака и башмака, если таковые предусмотрены конструкцией, но
без массы вентиля и колпака.
На баллонах вместимостью до 5 l или с толщиной стенки менее 5 mm паспортные данные
могут быть выбиты на пластине, припаянной к баллону, или нанесены эмалевой или масляной
краской.
13.1.10 Баллоны для растворенного ацетилена должны быть заполнены соответствующим
количеством пористой массы и растворителя. За качество пористой массы и за правильность
наполнения баллонов ответственность несет предприятие, наполняющее баллон пористой массой.
NRS 35-03-67:2004
За качество растворителя и за правильную его дозировку ответственность несет предприятие,
производящее заполнение баллонов растворителем.
После заполнения баллонов пористой массой и растворителем на его горловине выбивается
масса тары (масса баллона без колпака, но с пористой массой и растворителем, башмаком,
кольцом и вентилем).
13.1.11 Наружная поверхность баллонов должна быть окрашена в соответствии с
таблицей 17.
Окраска Цвет
Наименование газа Текст надписи Цвет полосы
баллонов надписи
Азот Черная Азот Желтый Коричневый
Аммиак Желтая Аммиак Черный То же
Аргон сырой Черная Аргон сырой Белый Белый
Аргон То же Аргон технический Синий Синий
технический
Аргон чистый Серая Аргон чистый Зеленый Зеленый
Ацетилен Белая Ацетилен Красный То же
Бутилен Красная Бутилен Желтый Черный
Нефтегаз Серая Нефтегаз Красный То же
Бутан Красная Бутан Белый -"-
Водород Темно-зеленая Водород Красный -"-
Воздух Черная Сжатый воздух Белый -"-
Гелий Коричневая Гелий То же -"-
Закись азота Серая Закись азота Черный -"-
Кислород Голубая Кислород То же -"-
Кислород То же Кислород медицинский -"- -"-
медицинский
Сероводород Белая Сероводород Красный Красный
Сернистый Черная Сернистый ангидрид Белый Желтый
ангидрид
Углекислота То же Углекислота Желтый -"-
Фосген Защитная Фосген Желтый Красный
Фреон-11 Алюминиевая Фреон-11 Черный Синий
Фреон-12 То же Фреон-12 То же То же
Фреон-13 -"- Фреон-13 -"- 2 красные
Фреон-22 -"- Фреон-22 -"- 2 желтые
Хлор Защитная Хлор -"- Зеленый
Циклопропан Оранжевая Циклопропан Черный То же
Этилен Фиолетовая Этилен Красный -"-
Все другие Красная Наименование газа Белый -"-
горючие газы
Все другие Черная Наименование газа Желтый -"-
негорючие газы
176
NRS 35-03-67:2004
Окраска баллонов и надписи на них могут производиться масляными, эмалевыми или
нитрокрасками.
Окраска вновь изготовленных баллонов и нанесение надписей производятся
изготовителями, а при эксплуатации - наполнительными станциями или испытательными
пунктами.
Цвет окраски и текст надписей для баллонов, используемых в специальных установках или
предназначенных для наполнения газами специального назначения, должны быть согласованы в
установленном порядке.
13.1.12 Надписи на баллонах наносят по окружности на длину не менее 1/3 окружности, а
полосы - по всей окружности, причем высота букв на баллонах вместимостью более 12 l должна
быть 60 mm, а ширина полосы 25 mm. Размеры надписей и полос на баллонах вместимостью до 12
l должны определяться в зависимости от величины боковой поверхности баллонов.
178
NRS 35-03-67:2004
c) клеймо диаметром 12 mm с изображением букв „Mp”, удостоверяющее проверку
пористой массы.
13.2.12 Баллоны для ацетилена, наполненные пористой массой, при освидетельствовании
испытывают азотом под давлением 3,5 MPa (35 kgf/cm ).
Чистота азота, применяемого для испытания баллонов, должна быть не ниже 97% по
объему.
13.2.13 Результаты освидетельствования баллонов для ацетилена заносят в журнал
испытания, имеющий, в частности, следующие графы:
a) номер баллона;
b) товарный знак изготовителя;
c) дата (месяц, год) изготовления баллона;
d) подпись лица, производившего освидетельствование баллона;
e) дата проведенного и следующего освидетельствования баллона.
13.2.14 Осмотр баллонов производится с целью выявления на их стенках коррозии, трещин,
плен, вмятин и других повреждений (для установления пригодности баллонов к дальнейшей
эксплуатации). Перед осмотром баллоны должны быть тщательно очищены и промыты водой, а в
необходимых случаях промыты соответствующим растворителем или дегазированы.
13.2.15 Баллоны, в которых при осмотре наружной и внутренней поверхности выявлены
трещины, плены, вмятины, отдулины, раковины и риски глубиной более 10% от номинальной
толщины стенки, надрывы и выщербления, износ резьбы горловины и отсутствуют некоторые
паспортные данные, должны быть выбракованы.
Ослабление кольца на горловине баллона не может служить причиной браковки последнего.
В этом случае баллон может быть допущен к дальнейшему освидетельствованию после
закрепления кольца или замены его новым.
Баллоны, у которых обнаружена косая или слабая насадка башмака, к дальнейшему
освидетельствованию не допускаются до перенасадки башмака.
13.2.16 Емкость баллона определяют по разности между весом баллона, наполненного
водой, и весом порожнего баллона или при помощи мерных бачков.
13.2.17 Отбраковка баллонов по результатам наружного и внутреннего осмотров должна
производиться в соответствии с НД на их изготовление.
Запрещается эксплуатация баллонов, на которых выбиты не все данные, предусмотренные
13.1.9 настоящих Правил.
Закрепление или замена ослабленного кольца на горловине или башмаке должны быть
выполнены до освидетельствования баллона.
13.2.18 Бесшовные стандартные баллоны вместимостью от 12 l до 55 l при уменьшении
массы на 7,5% и выше, а также при увеличении их вместимости более чем на 1% бракуются и
изымаются из эксплуатации.
13.2.19 Баллоны, переведенные на пониженное давление, могут использоваться для
заполнения газами, рабочее давление которых не превышает допустимое для данных баллонов,
при этом на них должны быть выбиты: масса; рабочее давление P, MPa (kgf/cm ); пробное
давление Рpr, MPa (kgf/cm ); дата проведенного и следующего освидетельствования и клеймо
испытательного пункта.
Ранее нанесенные сведения на баллоне, за исключением номера баллона, товарного знака
изготовителя и даты изготовления, должны быть забиты.
13.2.20 Забракованные баллоны независимо от их назначения должны быть приведены в
негодность (путем нанесения насечек на резьбе горловины или просверливания отверстий на
корпусе), исключающую возможность их дальнейшего использования.
13.2.21 Освидетельствование баллонов должно производиться в отдельных, специально
оборудованных помещениях. Температура воздуха в этих помещениях должна быть не ниже 12°С.
NRS 35-03-67:2004
Для внутреннего осмотра баллонов допускается применение электрического освещения с
напряжением не выше 12 V.
При осмотре баллонов, наполняющихся взрывоопасными газами, арматура ручной лампы и
ее штепсельное соединение должны быть во взрывобезопасном исполнении.
13.2.22 Наполненные газом баллоны, находящиеся на длительном складском хранении, при
наступлении очередных сроков периодического освидетельствования подвергаются
представителем администрации предприятия освидетельствованию в выборочном порядке в
количестве не менее 5 штук из партии до 100 баллонов, 10 штук - из партии до 500 баллонов и 20
штук - из партии свыше 500 баллонов.
При удовлетворительных результатах освидетельствования срок хранения баллонов
устанавливается лицом, производившим освидетельствование, но не более чем 2 года. Результаты
выборочного освидетельствования оформляются соответствующим актом.
При неудовлетворительных результатах освидетельствования производится повторное
освидетельствование баллонов в таком же количестве.
В случае неудовлетворительных результатов при повторном освидетельствовании
дальнейшее хранение всей партии баллонов не допускается, газ из баллонов должен быть удален в
срок, указанный лицом (представителем администрации), производившим освидетельствование,
после чего баллоны должны быть подвергнуты техническому освидетельствованию каждый в
отдельности.
Таблица 18
Количество
Наименование разделов паспорта
листов
А 1 Удостоверение о качестве изготовления сосуда
А 2 Техническая характеристика и параметры
А 3 Сведения об основных частях сосуда
А 4 Данные о штуцерах, фланцах, крышках и крепежных изделиях
А 5 Данные о предохранительных устройствах, основной арматуре,
контрольно-измерительных приборах, приборах безопасности
А 6 Данные об основных материалах, применяемых при изготовлении сосуда
А 7 Карта измерений корпуса сосуда
А 8 Результаты испытаний и исследований сварных соединений
А 9 Данные о неразрушающем контроле сварных соединений
А 10 Данные о других испытаниях и исследованиях
А 11 Данные о термообработке
А 12 Данные о гидравлическом (пневматическом) испытании
А 13 Заключение
А 14 Сведения о местонахождении сосуда
А 15 Ответственные за исправное состояние и безопасное действие сосуда
А 16 Сведения об установленной арматуре
А 17 Другие данные об установке сосуда
А 18 Сведения о замене и ремонте основных элементов сосуда и арматуры
А 19 Запись результатов освидетельствования
А 20 Регистрация сосуда
А 21 Чертежи сосуда с указанием основных размеров
А 22 Расчет на прочность сосуда
А 23 Инструкция по монтажу и эксплуатации
А 24 Регламент проведения в зимнее время пуска (остановки) сосуда
184
NRS 35-03-67:2004
А 1 Удостоверение о качестве изготовления сосуда
от __________________20____г. выдано
_______________________________________________
_______________________________________________
(наименование сосуда)
Таблица А.2
Вместимость, m3
1)
Для сосудов со сжиженными газами
186
NRS 35-03-67:2004
А 3 Сведения об основных частях сосуда
Таблица А.3
Размеры, Основной Данные о сварке (пайке)
mm металл
Способ Вид Электроды,
Нормативный документ
Количество, buc
марка, НД)
Толщина стенки
Длина (высота)
Наименование
частей сосуда
Марка
(обечайка, днище,
решетка, трубы,
рубашки)
Таблица А.5
188
Наименование элемента
Марка
НД
Таблица А.6
Материал
Относительное сужение ψ, %
при Т=20 0С
Тип образца
протоколу заводских испытаний
Температура, 0С
при
Т< 0 0С
Тип образца
Данные механических испытаний по сертификату или
C
Mn
Si
Cr
Ni
Mo
Cu
Ti
V
S
протоколу заводских исследований
P
Химический состав по сертификату или
NRS 35-03-67:2004
Прочие элементы
NRS 35-03-67:2004
А 7 Карта измерений корпуса сосуда
Таблица А.7
допускаемое
допускаемая
внутренний
измеренное
измеренная
допускаемое
допускаемое
допускаемое
измеренное
измеренное
измеренное
190
NRS 35-03-67:2004
А 8 Результаты испытаний и исследований сварных соединений
Таблица А.8
Наименование Документ о Механические испытания Метал-
элемента и проведении Сварное соединение Металл шва Зона термического лографи-
номер чертежа испытаний влияния (околошовная ческие
(эскиза) с (номер и зона) исследо-
Клеймо сварщика
Номер и дата документа макро- и
контрольные
микроисследования
Твердость НВ
Твердость НВ
Температура, 0С
Температура, 0С
Оценка
Тип образца
Тип образца
Оценка
NRS 35-03-67:2004
Таблица А.9
А 11 Данные о термообработке
Таблица А.10
0
С
ния
NRS 35-03-67:2004
А 12 Данные о гидравлическом (пневматическом ) испытании
Таблица А.11
горизонтальное
вертикальное
Положение сосуда при испытании1)
1)
В нужной графе указать «Да»
А 13 Заключение
Таблица А.12
Таблица А.13
Таблица А.14
Таблица А.15
Таблица А.16
А 20 Регистрация сосуда
_________________________________________________________________
(регистрирующий орган)
______________________________________________________________________
(должность представителя (подпись) (Ф.И.)
регистрирующего органа)
М.П.
« ________» __________________20__ г.
NRS 35-03-67:2004
А 21 Чертежи сосуда с указанием основных размеров
А 22 Расчет на прочность сосуда
А 23 Инструкция по монтажу и эксплуатации
А24 Регламент проведения пуска (остановки) сосуда в зимнее время
NRS 35-03-67:2004
Приложение В
(обязательное)
В 1 Общие положения
В 1.1 Паспорт сосуда должен быть издан типографским способом. Формат паспорта 210 mm х 297
mm. Обложка паспорта – жесткая. Листы паспорта должны быть выполнены на плотной бумаге
одного качества.
В 1.2 Разделы паспорта должны заполняться черными чернилами (тушью или пастой) чертежным
шрифтом с высотой букв не менее 3,5 mm или машинописным способом. Надписи и знаки должны
быть четкими и понятными.
В 1.3 Изложение содержания паспорта должно быть кратким и четким, исключающим
возможность различного толкования.
В 1.4 Обозначения, определения и термины должны соответствовать установленным в
нормативной документации, а при их отсутствии – общепринятым в научно – технической
литературе.
В 1.5 Единицы измерения физических величин следует указывать в системе «СИ» или в системе
«СГС».
В 1.6 Опечатки, описки и графические неточности, допущенные в процессе заполнения паспорта,
разрешается исправлять подчисткой или закрашиванием белой краской с нанесением на этом
участке исправленного текста (графики). Повреждение листов, помарки или следы не полностью
удаленного текста (графики) не допускаются. Правомочность (законность) исправления следует
подтвердить надписью «Исправленному верить», заверенной печатью.
В 1.7 В тексте не допускается сокращения слов, за исключением установленных правилами
орфографии или нормативной документацией.
В 1.8 Все строки и графы паспорта должны быть заполнены.
Не допускается ставить кавычки вместо повторяющихся цифр, марок сталей, знаков,
математических и химических символов.
Если в строках или графах не требуется указывать цифровые или иные сведения, то в них ставят
прочерк.
В 1.9 Изготовитель сосуда заполняет разделы А 1 - А 13, А 21 - А 24.
Владелец сосуда заполняет разделы А 14-А 20.
В 2.3.1 В графах заголовка «Наименование частей сосуда» таблицы А.2 следует указывать
наименование герметично разделенных пространств (частей) сосуда: корпус, рубашка, трубное
пространство и т.д.
В 2.3.2 В строке «Рабочее давление» указывается рабочее давление, приведенное в
конструкторской документации (в чертеже общего вида или в сборочном чертеже) или условное
давление для стандартных сосудов. В случае, когда указывается условное давление, необходимо
дать сведения о пределах применения сосудов в зависимости от давления и температуры.
В 2.3.3 В строке «Расчетное давление» указывается расчетное давление, приведенное в
конструкторской документации (в чертеже общего вида или в сборочном чертеже).
В 2.3.4 В строке «Пробное давление испытания» указывается давление, при котором проводилось
гидравлическое (пневматическое) испытание сосуда. При замене гидравлического
(пневматического) испытания другим видом испытания в этой строке делается запись: «См. раздел
А 10».
В 2.3.5 В строках «Рабочая температура среды» и «Расчетная температура стенки» указывается
температура, приведенная в конструкторской документации (в чертежах общего вида или в
сборочном чертеже).
В 2.3.6 В строках «Минимально допустимая отрицательная температура стенки» для сосудов,
устанавливаемых на открытой площадке или в неотапливаемом помещении, следует указывать
одну из температур:
a) абсолютную минимальную температуру наружного воздуха района установки сосуда, если
температура стенки может стать отрицательной от воздействия окружающего воздуха, когда сосуд
находится под давлением;
b) отрицательную температуру стенки сосуда, находящегося под давлением, если она ниже
абсолютной минимальной температуры наружного воздуха района установки сосуда;
c) среднюю температуру наружного воздуха наиболее холодной пятидневки района установки
сосуда, если температура стенки всегда положительная, когда сосуд находится под давлением.
Для сосудов, устанавливаемых в отапливаемом помещении, строка «Минимально допустимая
отрицательная температура стенки» не заполняется, ставится прочерк.
В 2.3.7 Строка «Наименование рабочей среды» заполняется в соответствии с конструкторской
документацией (чертежом общего вида или сборочным чертежом), а при отсутствии сведений о
среде в чертеже данная строка заполняется владельцем сосуда.
В 2.3.8 В строке «Характеристика рабочей среды» следует указывать класс опасности по
ГОСТ 12.1.007, взрывоопасность («Да» или «Нет»), пожароопасность («Да» или «Нет») среды.
В 2.3.9 Строка «Прибавка для компенсации коррозии (эрозии)» заполняется в соответствии с
технической характеристикой сборочного чертежа.
В 2.3.10 В строке «Вместимость» указывается номинальный объем рабочего пространства (частей)
сосуда. Вместимость указывается при необходимости, например для емкостей, реакторов.
В 2.3.11 В строках «Масса пустого сосуда» и «Максимальная масса заливаемой среды»
указываются сведения только для сосудов со сжиженными газами, степень заполнения которых
средой устанавливается взвешиванием или другим надежным способом контроля.
В 2.3.12 В строке «Расчетный срок службы сосуда» указывается расчетный (назначенный) срок
службы сосуда согласно сведениям предприятия-проектировщика сосуда.
В 2.9.1 В графе «Наименование элемента…» таблицы А.8 указывается наименование детали или
сборочной единицы с номерами (обозначениями) сварных швов одного типа, для которых
изготовляется контрольное сварное соединение.
Наименование детали или сборочной единицы с указанием номера (обозначения) сварного шва
должно соответствовать схеме контроля сварных швов, входящей в состав проекта сосуда, или
эскизу, прилагаемому изготовителем сосуда к настоящему разделу паспорта, на котором указаны
тип сварных швов, их число и расположение.
В 2.9.2 В графе «Документ о проведении испытания» указываются наименование, номер и дата
документа о проведении испытания.
В 2.9.3 В графе «Механические испытания» для сварного соединения указываются:
a) временное сопротивление (предел прочности) сварного соединения при температуре 20 0С;
b) величина ударной вязкости, температура испытания и тип образца;
NRS 35-03-67:2004
c) диаметр оправки и угол загиба при испытании на изгиб при температуре 20 0С.
Графы «Механические испытания» для металла шва и зоны термического влияния заполняются в
случаях, оговоренных в технической документации.
В графе «Механические испытания» для металла шва указываются:
a) временное сопротивление (предел прочности) при температуре 20 0С;
b) относительное удлинение при разрыве;
c) твердость.
В графе «Механические испытания» для зоны термического влияния (околошовная зона), в
которой проявляются температурно-деформационное влияние сварки, указываются величина
ударной вязкости, температура испытания, тип образца и твердость по Бринеллю.
В графе «Оценка» указываются оценка результатов механических испытаний и ссылка на
нормативный документ.
В 2.9.4 В графе «Металлографические исследования» указываются:
a) номер и дата документа о проведении макро- и микроисследования;
b) оценка результатов металлографических исследований и ссылка на нормативный документ.
В 2.9.5 В графе «Клеймо сварщика» указывается клеймо сварщика, выполнявшего сварные швы
элемента и контрольно-сварные соединения.
Если сварные швы элемента выполнялись несколькими сварщиками, то следует указать клейма
всех сварщиков.
В 2.10.1 В графе «Обозначение сварного шва» таблицы А.9 указывается номер или обозначение
сварного шва в соответствии со схемой контроля сварных швов, входящей в состав проекта, или
эскизом, прилагаемым изготовителем к настоящему паспорту. Допускается в данной графе
указывать наименование сварного узла (например: «корпус», «рубашка», «распредкамера» и т.д.) и
соединения (например: «шов: обечайка + обечайка»; «поперечный шов»; «фланец + днище» и
т.д.).
В 2.10.2 В графе «Номер и дата документа о проведении контроля» указываются номер и дата
документа (протокола, отчета или акта) о проведении неразрушающего контроля.
В 2.10.3 В графе «Метод контроля» указывается примененный метод неразрушающего контроля
(радиографический, ультразвуковой).
В 2.10.4 В графе «Объем контроля» указывается объем проведенного контроля.
В 2.10.5 В графе «Описание дефектов» указываются выявленные дефекты (характер, число и
величина дефектов) или делается запись «Без дефектов».
В 2.10.6 В графе «Оценка» указываются оценка результата контроля и ссылка на нормативный
документ.
В 2.12.3 Таблица А.10 может быть заменена диаграммой термообработки, включающей все
сведения настоящего раздела.
Таблица С.1
Углеродистый Ст3, 10, 20, 15К, 16К, 18К, 20К, 22К, 20ЮЧ
Рабочие условия
Марка стали, Технические температура давление
обозначение НД требования стенки, °С условное,
Назначение
MPa
(kgf/cm2),
не более
Класс прочности 5.6, ГОСТ 1759.0 От минус 30 до 300 2,5(25) Шпильки, болты,
6.6, 8.8, 21, 22 ГОСТ 1759.1 гайки
ГОСТ 1759.0 ГОСТ 1759.2
ГОСТ 1759.3
ГОСТ 1759.4
ГОСТ 1759.5
Ст3спб ГОСТ 535 От минус 20 до 300 2.5(25) Шпильки, болты,
ГОСТ 380 гайки
ГОСТ 535 10(100) Шайбы
ГОСТ 20700 От 0 до 350 1,6(16) Болты, шпильки
2,5(25) Гайки
10(100) Шайбы
Ст3сп4, Ст3сп3 Согласно От минус 20 до 2,5 (25) Шпильки, болты,
ГОСТ 380 действующим 300 гайки
ГОСТ 535 НД
10 То же 0т 0 до 300 2,5 (25) Гайки
ГОСТ 1050 От минус 40 до 450 10 (100) Шайбы
АД0, АД1, А5, А6, ГОСТ 17232 От минус 70 6 (60) ГОСТ 17232 8
АМц до 150
ГОСТ 4784
Амг3, АМг5, ГОСТ 17232 От минус 6(60) ГОСТ 17232 8
АМг6 210 до 150
ГОСТ 4784
ВТ1-0, ВТ1-00 ГОСТ 22178 От минус Не ГОСТ 22178
ГОСТ 19807 270 до 300 ограничено
NRS 35-03-67:2004
Таблица D. 7 (продолжение)
2 Трубы
Л68, ЛО70-1, ГОСТ 21646 От минус Не ГОСТ 21646 11
ЛОМш70-1-0,05 196 до 250 ограничено
ЛАМш77-2-0,05
ГОСТ 15527
Л63, Л68, ЛС59-1 ГОСТ 494 От минус То же ГОСТ 494 12, 13, 14
ЛЖМц59-1-1 253 до 250
ГОСТ 15527
Таблица D. 7 (продолжение)
Марка материала, Технические Рабочие условия Виды испытаний Пункты
обозначение НД требования температура давление и требования примечания,
стенки, °С среды, данные в конце
MPa (kgf/cm2), таблицы
не более
ПТ-1М ГОСТ 21945 От минус 270 Не ограничено ГОСТ 21945
ГОСТ 19807 до 300
M1, М2, М3, М1р, ГОСТ 617 От минус 270 То же ГОСТ 617 1,10
М2р, М3р до 250
ГОСТ 859
3 Прутки и литье
НМЖМц28-2,5-1,5 ГОСТ 1525 От минус 70 2,5 (25) ГОСТ 1525 1
ГОСТ 492 до 250
Рабочие условия
Марка материала, Технические температура стенки, °С давление Вид испытания и
обозначение НД требования среды, требования
MPa
(kgf/cm2),
не более
СЧ15,СЧ20, ГОСТ 1412 От минус 15 до 300 1,0(10) По ГОСТ 26358
СЧ25, СЧЗ0
КЧ30-6, ГОСТ 1215 От минус 20 до 300 2,0 (20) То же
КЧ33-8,
КЧ35-10, KЧ37-12
Марка стали Химический Временное Предел Терми- Температура Давление Макси- мальная
состав по НД сопротивление, текучести, ческая применения, среды, толщина цилин-
MPa (kgf/mm2), MPa обра- °С MPa дрической части
не менее не более (kgf/mm2), ботка не не (kgf/cm2), баллона, mm,
не менее ниже выше не более не более
20ХН4ФА ГОСТ 4543 1275 1521 1079 З+О минус 150 Не огра- 15
(130) (155) (110) 80 ничено
40XH2MA ГОСТ 4543 981 (100) 1177 834 З+О минус 150 -«- 15
(120) (85) 50
932 1177 785 З+О минус 50 150 25
(95) (120) (80)
30ХМА ГОСТ 4543 1030 1275 883 З+О минус 50 150 -«- 15
(105) (130) (90)
932 1177 736 З+О минус 60 150 21
(95) (120) (75)
785 981 (100) 589 З+О минус 150 21
(80) (60) 80
30ХГСА ГОСТ 4543 883 1226 687 З+О минус 50 150 15
(90) (125) (70)
687 Не огра- 412 Н+О минус 50 150 Не Не
(70) ничено (42) ограничено ограничено
40Х, 38ХА, ГОСТ 4543 883 1177 687 З+О минус 50 150 40 30
35ХГМФ, (90) (120) (70) (400)
38ХГР
NRS 35-03-67:2004
Таблица D. 9 (продолжение)
Марка стали Химический Временное Предел Терми- Температура Давление Макси- мальная
состав по НД сопротивление, текучес ческая применения, °С среды, толщина цилин-
MPa (kgf/mm2), ти, обра- не не выше MPa дрической части
MPa ботка ниже (kgf/cm2), баллона, mm, не
не менее не более (kgf/mm2), не более более
не менее
45 ГОСТ 1050 598 Не огра- 353 Н минус 150 25 Не
(61) ничено (36) 50 (250) ограничено
40 ГОСТ 1050 569 То же 334 Н минус 150 25 То же
(58) (34) 50 (250)
35 ГОСТ 1050 530 -«- 314 Н минус 150 25 -«-
(54) (32) 50 (250)
30 ГОСТ 1050 491 Не огра- 294 Н минус 150 25 -«-
(50) ничено (30) 50 (250)
25 ГОСТ 1050 451 Не огра- 275 Н минус 150 25 Не огра- ничено
(46) ничено (28) 50 (250)
201) ГОСТ 1050 412 То же 245 Н минус 350 25(250) То же
(42) (25) 60
ГОСТ 1577 373 П минус 475 5,0 12
(38) 40 (50)
Н минус
50
Ст3сп ГОСТ 380 373 -«- - П минус 425 5,0(50) 12
Ст3пс (38) Н 40
минус
50
12Х18Н9 ГОСТ 5632 -«- 255 А минус 150 Не Не
12Х18Н10Т (26) 196 ограничено ограничено
12Х18Н12Т
08Х18Н10Т ГОСТ 5632 -«- 255 А минус 150 То же То же
08Х18Н12Т (26) 196
NRS 35-03-67:2004
Таблица D. 9 (продолжение)
ПРИМЕЧАНИЯ:
1 Для марок высоколегированных сталей в числителе приведены данные, относящиеся к баллонам, изготовленным из горячекатаных труб, в знаменателе –
из холодно- и теплодеформированных труб
2 Н – нормализация, З- закалка, О- отпуск, А – аустенизация, П – без термообработки.
NRS 35-03-67:2004
Приложение E
(обязательное)
Конец перевода
__________________
NRS 35-03-67:2004