Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Consolidarea Cadrelor Cu Pereti in Situ PDF
Consolidarea Cadrelor Cu Pereti in Situ PDF
PROBLEME GENERALE
1.1. Scop
1
10. ME 003-1999 – Manual privind investigarea de urgenţă postseism şi stabilirea
soluţiilor cadru de intervenţie imediată pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor
avariate. Elaboratr: IPCT.
11. C 244-1993 – Ghid pentru inspectare şi diagnosticare privind durabilitatea
construcţiilor din beton armat şi precomprimat. Elaborator: INCERC.
12. C 247-1993 – Îndrumător cadru privind exploatarea şi întreţinerea clădirilor de
locuit din mediu urban aflate în propietatea autorităţilor publice. Elaborator: INCERC.
13. GE 032-1997 – Normativ privind executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii la
clădiri şi construcţii speciale. Elaborator: INCERC.
14. C 149-1987 – Instrucţiuni tehnice privind procedeele de remediere a defectelor
pentru elementele de beton şi beton armat. Elaborator: INCERC.
15. GV 001/0-1995 – Metodologia pentru evaluarea clădirilor şi construcţiilor speciale
din grupele 1 şi 2.
16. C 54-1981 – Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor.
1.2. Domenii
(1) Pereţii turnaţi in situ pentru consolidarea structurilor în cadre se pot prevedea la:
-construcţii afectate seismic sau care nu corespund exigenţelor actuale de proiectare
antiseismică;
-construcţii avariate datorită altor cauze (coroziune, foc, tasări de reazeme, etc.).
(1) Această soluţie de consolidare constă în introducerea de pereţi din beton armat
monolit în ochiurile cadrelor (figura 2.1.).
Fig. 2.1.
(2) Legătura dintre betonul din peretele de consolidare şi cadrul existent se realizează
prin conectori fixaţi rigid în grinzi şi stâlpi sau numai în grinzi (figura 2.2.).
(3) Pentru obţinerea unei rugozităţi adecvate, feţele elementelor cadrului adiacente
pereţilor se prelucrează prin diverse procedee (sablare, buciardare, periere cu perie de sârmă,
etc.). În acelaşi scop se pot prevedea pene de forfecare lipite cu răşină pe feţete cadrului, sau se
pot crea praguri de forfecare prin scobirea betonului existent (figura 2.3.).
2
Fig. 2.2.
Fig. 2.3. Moduri de prelucrare a suprafeţei de contract beton vechi – beton nou
(4) Conectorii între cadru şi perete pot fi ancore mecanice sau ancore fixate cu răşină în
găuri realizate in prealabil in elementele cadrului.
Ancorele pentru fixare cu răşină pot fi constituite din tije din oţel filetate sau armătură
profilată.
(5) Adâncimea de ancorare a conectorilor, ca şi distanţa între ancore şi respectiv între
ancore şi marginile elementelor se stabilesc în funcţie de diametrul ancorelor, de valoarea şi tipul
solicitărilor (monoton sau ciclic-alternant) şi de rezistenţa betonului în care se fixează conectorii.
3
(6) Grosimea pereţilor introduşi în ochiurile cadrului trebuie să fie cel puţin 1/4 în
lăţimea stâlpului şi cel puţin 15 cm, dar nu mai puţin decît lăţimea grinzii.
(7) Pereţii se armeaza în două planuri cu armătură ductilă, care se înnădeste cu
conectorii fixaţi în elementele cadrului.
În zonele de conectare, pe grosimea peretelui se prevede armătura tip fretă sau plase
sudate pentru confinarea betonului din acestă zonă (figura 2.3.).
(8) Soluţia de consolidare propusă conduce la transformarea cadrului existent într-un
perete structural cu rezistenţă şi rigiditate mare şi cu o mare capacitate de disipare a energiei.
(9) La cadrele afectate seismic sau care nu corespund exigenţelor actuale de proiectare,
ca şi la cele avariate din alte cauze se impune, după repararea cadrului prin injectarea fisurilor şi
înlocuirea betonului şi/sau oţelului degradat, consolidarea cadrului prin una din următoarele
metode:
-consolidarea cu plăci subţiri, fixate cu răşină şi/sau ancorate în elementele cadrului;
-consolidarea cu coliere, lamele din fibre de carbon, ţesături din fibre de carbon sau
fibre de sticlă;
-consolidarea prin cămăşuire cu beton armat.
Capitolul 3. MATERIALE
3.2. Beton
Generalităţi
Betonul de consolidare trebuie să îndeplinească cerinţele din NE 012:1999 “Cod de
practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat. Partea A:
Beton şi beton armat”, pct. 7.2.1. Betonul de consolidare este definit prin rezistenţa caracteristică
la compresiune, fck (clasa de rezistenţă a betonului, asociată cu rezistenţa pe cilindru/cub la 28
zile).
4
Betoane speciale
Betonul de consolidare poate fi realizat cu aditivi speciali, care să îi confere
caracteristici îmbunătaţite: contracţie mică, rezistenţe mecanice mari, rezistenţe mari la agenţi
chimici.
Ca aditivi se pot utiliza: ciment expansiv, răşini sintetice, polimeri.
Compoziţia betoanelor cu aditivi speciali se stabileşte conform prevederilor din NE
012:1999, pct. 16.1.
5
3.9. Benzi din oţel
Benzile din oţel vor fi în conformitate cu prevederile STAS 908-69 privind condiţiile de
calitate şi caracteristicile.
a) Etapa de concepţie
-selectarea tehnicilor de reparare/consolidare a elementelor cadrului;
-selectarea materialelor utilizate;
-selectarea tehnicilor de consolidare a fundaţiilor;
-selectarea şi predimensionarea sistemelor de prindere cadru-perete;
-estimarea preliminară a dimensiunilor pereţilor de consolidare şi a elementelor
adiacente, după caz, consolidate (stâlpi, grinzi);
-estimarea preliminară a rigidităţii elementelor cadrului (stâlpi şi/sau grinzi) reparate
şi/sau consolidate şi a pereţilor de consolidare;
-estimarea preliminară a ductilităţii pereţilor structurali rezultaţi prin consolidarea
cadrului.
b) Etapa de analiză
-identificarea şi cuantificarea acţiunilor neseismice;
-cuantificarea acţiunii seismice, conform prevederilor normativului P 100-92 “Normativ
pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi
industriale;
-determinarea efectelor solicitărilor prin analiză statică sau dinamică, luând în
considerare rigidităţile finale ale elementelor.
c) Etapa de verificare
-definirea modelului de comportare a elementelor cadrului (după caz, reparate şi/sau
consolidate), a pereţilor de consolidare şi a conectorilor utilizaţi pentru prindere;
-alegerea/actualizarea coeficienţilor de siguranţă γM ai materialelor;
-determinarea eforturilor de calcul sub combinaţiile posibile de solicitări;
-determinarea rezistenţelor de calcul;
-verificarea condiţiilor impuse de calculul la stări limită;
-confirmarea datelor prezumate pentru nivelul de ductilitate al elementelor structurale.
8
5.3. Transferul forţelor la interfaţa cadru-perete
5.3.1. Aderenţa beton vechi – beton nou reprezintă rezistenţa la forfecare a interfeţei în
absenţa unui efort de compresiune perpendicular pe interfaţă şi a unei armături transversale care
să intersecteze interfaţa.
Valoarea maximă a aderenţei se atinge la valori ale lunecării de circa 0.01 până la 0.02
mm şi rămâne practic constantă până la atingerea unei lunecări de circa 0.5 mm.
În cazul incărcărilor monotone, valoarea efortului de aderenţă poate fi considerată:
a) 0.25fctk pentru suprafeţe netede, neprelucrate, ca de exemplu suprafaţa betonului
rezultată din turnare;
b) 0.75 fctk în cazul în care interfaţa este prelucrată artificial prin buciardare, sablare,
etc.;
c) 1.00 fctk când betonul nou este torcretat sau când betonul este turnat după ce în
prealabil la nivelul interfeţei s-a turnat un strat de răşină.
fctk = rezistenţa caracteristică la întindere a betonului.
Lipsa asperităţilor la nivelul interfeţei, distrugerea încleştării, ruperea legăturii chimice,
fac ca la deplasări alternante de amplitudine mare de-a lungul interfeţei să apară pierderi
importante sau chiar distrugerea rezistenţei de aderenţă. De aceea, în cazul unor solicitări
alternante, aderenţa nu va fi luată în considerare în calcul şi aceasta cu atât mai mult cu cât, în
prezenţa unui efort de compresiune normal pe interfaţă şi a unei armături transversale
perpendiculare pe interfaţă, rezistenţa la forfecare a interfeţei este activată la valori relativ mari
ale lunecării.
b) De-a lungul unei interfeţe prelucrate artificial sau a unei interfeţe între beton torcretat
şi beton turnat in situ, valoarea de calcul a rezistenţei maxime la forfecare τfud este:
τfud = 0.4(fcdσcd )2 / 3 (5.4)
9
unde:
fcd = valoarea de calcul a efortului de compresiune în beton existent
Dacă efectul frecării este defavorabil, coeficientul 0.4 din relaţia (5.4) trebuie înlocuit
cu 0.65.
Valorile Nud şi Vud sunt dictate de acelaşi material (beton sau oţelul din conectori).
Calculul capacităţii portante la forfecare a dornurilor este prezentat în Anexa 1. Calculul
capacitatii portante la întindere a ancorelor este prezentat în Anexa 2.
5.4. Ductilitate
Consolidarea elementelor cadrului şi introducerea pereţilor de consolidare pot conduce
la modificări ale ductilităţii, care trebuie luate în considerare.
Fragilitatea care poate să apară în vecinatatea zonelor consolidate din stâlpi sau grinzi
poate fi evitată prin asigurarea unei descreşteri treptate a rezistenţei la ambele capete ale zonei
consolidate.
În cazul cadrelor flexibile consolidate cu pereţi din beton armat, fragilitatea globală care
poate interveni la cadru impune consolidarea în prealabil a elementelor cadrului.
11
(1) Estimarea, după intervenţie, a rigidităţii şi rezistenţei elementelor structurii
consolidate se poate face, riguros, pe bază de modele constitutive.
5.5.2. Metoda simplificată
(1) Rezistenţa R, respectiv rigiditatea K a unui element reparat şi/sau consolidat, se
obţin din caracteristicile omologe Rmon, respectiv Kmon, ale unei structuri presupuse monolite,
utilizând factori de corecţie pentru model.
Factorii de corecţie pentru model sunt kr≤1 (pentru rezistenţă) si kK≤1 (pentru
rigiditate).
Astfel caracteristicile reziduale ale unui element reparat şi/sau consolidat pot fi
exprimate ca:
Rres=krRmon (5.8)
Kres=kkKmon (5.9)
Întrucât adezivul (răşina) este foarte sensibil la temperatură ridicată iar conductivitatea
termică a plăcii metalice este mare, se impune adoptarea unor măsuri adecvate.
12
Fig. 5.1. Cămăşuire cu plăci metalice
(5) Consolidarea elementelor cadrului cu coliere, lamele din fibre de carbon, ţesături din
fibre de sticlă sau fibre de carbon (figura 5.2.)
Pentru a asigura elementului consolidat prin această metodă o comportare similară cu
cea a unui element monolit, caz în care se consideră k r=kk=1, trebuie îndeplinite simultan
următoarele condiţii:
a) Rezistenţa prinderii este dictată de rezistenţa la întindere a betonului existent în cazul
fixării cu adeziv (răşină), sau de rezistenţa a dornului (ancorei) în cazul fixării cu ancore.
b) M Rd, f ≤ 2M Rd,0 (5.10)
c) VRd, f ≤ 2VRd,0 (5.11)
unde indecşii 0 şi f se referă la elementul iniţial (existent), respectiv la elementul final (reparat
sau consolidat).
13
(6) Consolidarea la moment încovoietor prin cămăşuire cu beton armat
În cazul cămăşuielilor cu straturi din beton armat a grinzilor cadrului, la partea
superioară sau inferioară a acestora, se recomandă în general ca MRd,f>MRd,0.
În acest caz, gradul de asigurare a unei comportări similare cu cea a unui element
realizat monolit este:
kr=0.90 pentru rezistenţă
kk=0.85 pentru rigiditate
14
Fig. 5.3. Model simplificat pentru dimensionarea pereţilor de consolidare
b) Peretele de consolidare este fixat numai de grinzile cadrului. Este necesar ca forţele
de întindere P să fie în echilibru.
În consecinţa, laturile orizontale ale peretelui şi conectorii prevăzuţi pentru forfecare
trebuie să preia forţa de forfecare P, conform condiţiei:
2h w
γ Rd P = γ Rd Vw < nBu, conn / γ m (5.13)
lw
unde:
Bu,conn = rezistenţa la smulgere a unui conector.
Când forţa de forfecare Vw trebuie să fie integral transmisă peretelui prin conectorii de
forfecare de la partea superioară, trebuie îndeplinită condiţia:
γ Rd Vw < nDu, conn / γ m (5.14)
unde:
Du,conn = rezistenţa la forfecare a unui conector.
Conectorii trebuie prevăzuţi de-a lungul ambelor margini de lungime lw.
n = jumatate din numărul conectorilor pentru fiecare lungime.
Fig. 5.5.
Câteva reguli acoperitoare pentru proiectarea cămăşuielilor din beton armat sunt
prezentate succint în continuare:
În calculul cămăşuielii, se consideră că atât aria de beton, cât şi aria de armătura sunt
mai mici decât cele existente.
În zonele cu eforturi axiale mari etrierii se îndesesc (de exemplu φ8/100), pentru a evita
flambarea barelor de armătura.
Pentru a asigura transferul adecvat al eforturilor de la stâlpul existent la cămăşuială se
impun (figura 5.6):
i) Evitarea fisurării la întindere de-a lungul cămăşăielii dupa producerea fisurilor
longitudinale, prin respectarea condiţiilor:
fct t jsh = fsy πd 2h / 4
(ii) Asigurarea unei frecări adecvate la interfaţă pentru preluarea lunecărilor mari.
(iii) Verificarea posibilităţii de transmitere integrală a forţei axiale de la
armătura longitudinală existentă la armătura longitudinală de consolidare.
dh
tj
As1
tj
tj
b ≥ 150 mm
b ≥ 1/4 din lăţimea stâlpului
b ≥ He/20
b ≤ lăţimea grinzii cadrului
unde:
b = grosimea peretelui de consolidare
He = înălţimea de nivel
În cazul îngroşării unui perete existent, grosimea peretelui de consolidare trebuie să fie
b≥120 mm şi cel puţin egală cu grosimea peretelui existent.
În cazul în care pereţii structurali realizaţi prin consolidarea cadrului cu pereţi turnaţi in
17
situ sunt exteriori, pentru amplasarea golurilor se vor respecta prevederile de la paragrafele
7.2.6.; 7.2.7. si 7.2.8. din codul P 85-96.
Tabelul 6.1.
Procentul minim de armare pentru:
Zona seismică
Barele orizontale Barele verticale
de calcul
OB 37 PC 52, PC 60 OB 37 PC 52, PC 60
A,B,C,D,E 0.30% 0.25% 0.25% 0.20%
F 0.25% 0.20% 0.20% 0.15%
În afara zonei plastice potenţiale se vor adopta, ca procente de armare, valorile indicate
în tabelul 6.1, pentru zona seismică F.
Armătura peretilor cu grosime b≥180 mm, va fi dispusă în două planuri.
Golurile de uşi şi ferestre vor fi prevăzute la margini cu bare izolate sau carcase, având
dimensiunile în funcţie de solicitări. Se recomandă armarea suplimentară a colţurilor cu bare
înclinate (figura 6.1).
În vederea prevenirii despicării betonului din peretele de consolidare în imediata
vecinatate a interfeţei, se vor prevedea pentru confinarea zonelor de ancorare plase sudate (figura
6.2) sau armături tip fretă (figura 6.3).
18
Fig. 6.2. Detalii de dispunere a armăturii tip fretă pentru evitarea
despicării betonului în zona de ancorare
Fig. 6.3. Detalii de dispunere a plaselor sudate pentru evitatea despicării betonului în vecintatea
interfeţei
În cazul consolidării unor pereţi existenţi, trebuie luate măsuri pentru ca suprafaţa
acestora să prezinte rugozitatea necesară pentru a transmite eforturile de la betonul vechi la cel
nou şi pentru ca peretele realizat prin consolidarea cadrului cu pereţi turnaţi in situ să lucreze ca
un perete monolit.
6.2.1. Generalităţi
19
(1) Prin modul de realizare a îmbinărilor dintre cadru şi pereţii de consolidare trebuie să
se asigure pereţilor realizaţi prin consolidarea cadrului cu pereţi turnaţi in situ o comportare
similară cu cea a pereţilor monoliţi.
Conectorii trebuie dispuşi pe tot conturul ochiului de cadru (figura 6.1), dar pot fi fixaţi
şi numai în grinzi, atunci când acestea pot asigura transmiterea forţelor tăietoare de la cadru la
peretele de consolidare.
(2) Numărul de conectori sau de perechi de conectori fixaţi în stâlpi pe înălţimea unui
etaj va fi de minimum 5.
Distanţa maximă între conectorii fixaţi în grinzi va fi 20d (d = diametrul conectorilor ).
Conectorii trebuie fixaţi în zona de beton confinat a elementelor, şi nu în stratul de
acoperire (figura 6.4).
Tabelul 6.2.
d C 12/15 C 16/20 C 20/25 C 25/30 C 35/40
(mm) PC52 PC60 PC52 PC60 PC52 PC60 PC52 PC60 PC52 PC60
12 11d 13d 9d 11d
12d 14d
14 10d
14d
16 12d 10d 12d
10d 10d
18 15d 10d
13d
20 12d
15d
22 13d 11d 13d
16d
25 14d 11d 13d 11d
20
+50oC sau în cazul expunerii de scurtă durată la temperaturi de max. +80oC, se vor ancora barele
pe o adâncime de 20 d.
(4) La amplasarea barelor ancorate se vor respecta distanţele de la ancoră la marginile
elementului, respectiv interax ancore, conform figurii 6.5.a, b.
(5) Înnădirea barelor ancorate se poate face prin petrecere sau prin sudură, conform
prevederilor STAS 10107/0-90, cap. 6.3. şi normativul C 28-83. În cazul înnădirii prin sudură,
aceasta se va realiza după întărirea răşinii, iar distanţa de la începutul înnădirii până la suprafaţa
betonului în care s-a realizat ancorarea nu va fi mai mică de 10 cm.
22
Betonul de consolidare se va turna sub presiune cuprinsă între 0.05 si 0.1 MPa, cu
ajutorul unui echipament de tip pompă.
(2) Torcretarea
Pentru torcretarea betonului se aplică prevederile normativului C 130-1978 privind
etapele de punere în operă, modul de pregatire a suprafeţelor, compoziţia betonului, condiţiile de
punere în operă, echipamentele, cerinţele de calitate.
23
8. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE
CONSOLIDARE A CADRELOR CU PEREŢI TURNAŢI IN SITU
24
d) Efectele asupra sănătăţii oamenilor a materialelor puse în operă (adezivi, aditivi, fibre
de diferite tipuri, etc.) sau a aparatelor cu care se lucrează.
e) Desemnarea de personal calificat responsabil pentru efectuarea inspecţiilor în timpul
execuţiei şi a întăririi.
25
8.3.6. Verificarea armăturii peretelui de consolidare
Se vor efectua următoarele verificări:
a) Verificarea conformităţii armăturii fasonate cu prevederile din proiectul de
consolidare.
b) Verificarea conformităţii oţelurilor pentru barele care urmează să fie înnădite prin
sudură.
c) Verificarea respectării lungimilor de suprapunere a armăturilor de consolidare.
d) Verificarea prevederii armăturilor pentru confinarea zonei de ancorare.
e) Verificarea grosimii stratului de acoperire.
8.4. Întreţinerea
Întrucât menţinerea cerinţelor impuse pentru interfaţă este decisivă pentru siguranţa în
exploatare a elementului consolidat (stâlp, grindă, cadru, fundaţie), sunt necesare măsuri
suplimentare de întreţinere, conform precizărilor din proiectul de consolidare. Monitorizarea
aplicării şi menţinerii măsurilor suplimentare de intreţinere va fi în responsabilitatea clientului
(beneficiarului construcţiei).
Înregistrările privind desemnarea responsabilităţilor ca si implementarea măsurilor
suplimentare de întreţinere şi monitorizarea acestora vor face obiectul controlului organelor
teritoriale de inspecţie în construcţii, care vor putea cere, după caz, verificarea eficacităţii
măsurilor de întreţinere, prin încercări in situ sau experimentale.
26
ANEXA 1.
Acest mod de cedare poate fi evitat prin poziţionarea conectorilor cât mai departe de
marginile elementelor. Distanţa de la conector la margine trebuie să fie ≥5db, pe direcţie
perpendiculară pe direcţia forţei de forfecare şi ≥8db pe direcţia forţei de forfecare, unde db este
diametrul dornului.
(cmax
n + cmin
n ) / 3.5cp
cu condiţia ca α2 ≤ 1
unde:
27
cn = distanţa de la dorn pana la marginea elementului, măsurată pe direcţie
perpendiculară pe direcţia forţei de forfecare.
Solicitarea la forfecare în regim ciclic alternant si deformaţiile paralele cu interfaţa
conduc la degradări semnificative ale rigidităţii elementului consolidat. Degradarea de rigiditate
se poate calcula cu expresia:
Vns = V1(s)(1 − δ n − 1)
unde:
Vn(s) = forţa de forfecare preluată după n cicluri la lunecarea s
V1 (s) = forţa de forfecare preluată în regin de încărcare monoton
δ = poate fi considerat 0.15 indiferent de tipul de dorn
n = numărul de cicluri de incarcare la lunecare.
28
ANEXA 2
Valoarea de calcul a capacităţii portante la intindere a unei ancore este dictată de modul
de cedare.
29
ANEXA 3
Executarea lucrărilor
Lucrările de ancorare cu răşini sintetice a barelor de armătură în beton se vor efectua
numai pe bază de proiect. Materialele şi, după caz, procedeele folosite vor avea la bază
agremente tehnice valabile.
Lucrările se vor executa în conformitate cu Fişele tehnologice de execuţie elaborate de
executant, care vor cuprinde şi Planul de asigurare a calităţii.
Activităţile preliminare înglobării barelor sunt:
a/ verificarea existenţei documentelor privind calitatea, încercările preliminare (dacă
este cazul), verificarea stării armăturii şi a compuşilor chimici;
b/ verificarea stării betonului, pregătirea suprafeţelor, conform prevederilor din proiect
(Caiet de sarcini);
c/ trasarea pe suprafaţa elementelor a poziţiilor găurilor;
d/ verificarea cu pahometrul a poziţiei armăturilor şi modificarea, dacă este necesară, cu
acceptul proiectantului, a poziţiei din proiect a găurilor;
e/ asigurarea existenţei mijloacelor de protecţie;
f/ realizarea găurilor conform prevederilor din proiect privind diametrul şi adâncimea
găurilor;
g/ asigurarea existenţei la locul punerii în operă a mijloacelor necesare executării
lucrărilor de ancorare şi verificarea, în prealabil, a funcţionării acestora;
h/ verificarea condiţiilor de mediu (temperatură, umiditate) faţă de prevederile din
proiect şi instrucţiunile pentru utilizarea compuşilor chimici.;
Principalele operaţiuni pentru înglobarea barelor de armătură sunt următoarele:
a/ trasarea pe bară a unui reper, corespunzător lungimii de înglobare prevăzute în
proiect, precum şi a unui reper de control la 10 cm de acesta, pe exteriorul porţiunii care se
înglobează;
b/ eliminarea apei (dacă există) din gaură;
c/ curăţarea găurii de praf, alte impurităţi, prin:
- suflare cu aer comprimat printr-o ţeavă, dinspre fundul găurii;
30
- curăţare cu perie cilindrică de sârmă;
- curaţare cu perie de păr cilindrică, cu diametrul mai mare decât diametrul găurii;
- suflarea cu aer comprimat (ca ultimă operaţie);
d/ verificarea şi asigurarea accesului liber al barei până la reperul fixat şi verificarea
posibilităţii de răsucire cu uşurinţă a barei în gaură;
e/ realizarea unui sistem de menţinere în poziţie a barei cu pene de lemn sau metalice,
dacă este cazul;
f/ pregătirea materialelor şi a mijloacelor necesare înglobării, după caz;
g/ înglobarea propriu-zisă a barelor.
Măsuri de protecţie
Întrucât majoritatea întăritorilor folosiţi pentru reticularea răşinilor epoxidice au o
acţiune iritantă sau alergogenă foarte pronunţată, utilizarea amestecurilor răşină + întăritor se va
face în condiţii de igienă industriala şi individuală perfectă.
Se va urmări respectarea strictă a următoarelor prevedri:
- purtarea unui echipament de protecţie adecvat: mănuşi, ochelari de protecţie, mască
praf, şalopetă, sort;
- menţinerea curăţeniei perfecte la locul de muncă si la locul de depozitare;
- ventilaţie aferentă;
- igiena corporală deosebită, evitând contactul direct cu pielea şi mucoasele.
În cazuri forţate se va spăla imediat locul atins cu apă caldă şi săpun.
Toate operaţiile de manipulare, transport, depozitare, distrugere reziduuri se vor face
respectând cu stricteţe normele PSI si normele de protecţia muncii.
Se interzice:
- prezenţa surselor de foc deschis (scântei, flăcări, fumat) la prelucrarea soluţiilor de
răşini;
- contactul prelungit sau frecvent cu pielea şi mucoasele;
- inhalarea prelungită sau frecventă a gazelor sau prafului.
31
BIBLIOGRAFIE
1 Design provisions for earthquake resistance of structures. Part 1-4: General rules.
Strengthening and repair of buildings. Eurocode 8-1996.
2 Current japanese systems on seismic capacity evaluation and retrofit techniques for
existing buildings and post-earthquake damage inspection and restoration techniques, 1991.
3 Design of fastening in concrete. Design guide. CEB-1997.
4 Guide technique UEAtc rélatif aux chevilles de fixation pour béton fissuré et non
fissuré. Cahier CSTB 2629, Juin, 1992.
5 UNIDO-UNDP, 1983. Building construction under seismic conditions in the Balkan
region, Vol. 5, Repair and strengthening of reinforced concrete, stone and brick masonry
buildings, Vienna.
5 Agent, R., Dumitrescu, D., Postelnicu, T. 1992. Îndrumător pentru calculul şi
alcătuirea elementelor structurale de beton armat, Editura Tehnica.
7 Akiyama, T., Hirosawa, M., Imai, K., Yamamoto, Y., Matsuzaki, Y. 1992. A study on
shear capacity of post-installed bonded anchors, Proceedings 10 WCEE, Madrid, 9:5253-5256.
8 Ayoub, A., Filippou, C.F., 1998. Nonlinear finite-element analysis of RC shear panels
and walls, Journal of Structural Engineering, 124 (3): 298-308.
9 Bachmann, H., Linde, P., Wenk, T., 1994. Capacity design and nonlinear dynamic
analysis of earthquake-resistant structures, Proceedings 10 ECEE, Vienna, 1:11-20.
10 Badoux, M. 1998. Developments in seismic retrofitting research in the USA,
Proceedings 11 ECEE, Paris.
11 Beebe, J., McGlohn, R.R., 1993. Installing and testing large adhesive anchors,
Concrete International, May : 61-64.
12 Bertero, V.V., 1992. Seismic upgrading of existing structures, Proceedings 10
WCEE, Madrid, 9: 5101-5105.
13 Cook, R., Klingner, R.E., 1992. Ductile multiple-anchor steel-to-concrete
connections, Journal of Structural Engineering, 118 (6) : 1645-1665.
14 Ersoy, U., 1996. Seismic rehabilitation-applications, research and current needs,
Proceedings 11 WCEE, Mexico, Paper no. 2099.
15 Fintel, M., 1991. Shear walls – an answer for seismic resistance?, Concrete
International, July : 48-53.
16 Fu, J., Shibata, A., Shibuya, J., Saito, T., 1992. 3-D inelastic earthquake response of
RC frames with shear walls, Proceedings 10 WCEE, Madrid, 8 : 4303-4308.
17 Hayashi, T., Niwa, H., Fukuhara, M., 1980. The strengthening methods of the
existing reinforced concrete buildings, Proceedings 7 WCEE, Istanbul, 7 : 89-96.
18 Higashi, Y., Endo, T., Ohkubo, M., Shimizu, Y., 1980. Experimental study on
strengthening reinforced concrete by adding shear walls, Proceedings 7 WCEE, Istanbul, 7 :
173-180.
19 Hosokawa, Y., 1992. Post-installed anchor bolts subjected to tension, Proceedings
10 WCEE, Madrid, : 5241-5246.
20 Jirsa, J.O., 1988. Behavior of epoxy-grouted dowels and bolts used for repair or
strengthening of RC structures, Proceedings 9 WCEE, Tokyo, VII : 371-376.
21 Kahn, L.P., Hanson, R.D, 1979. Infilled walls for earthquake strengthening, Journal
of the Structural Division, 105 (2) : 283-297.
32
22 Kaminosono, T., 1996. Japanese experience on building rehabilitation: the case of
Kobe City, Proceedings 11 WCEE, Mexico, Paper no. 2101.
23 Ozcebe, G., Sucuoglu, H., Ersoy, V., Tankut, T., 1998. Rehabilitation of moderatlly
damaged R/C buildings after 1995 Dinar earthquake, Proceedings 11 ECEE, Paris.
24. Petrovici, R, 1995. Consolidarea structurilor în cadre prin introducerea panourilor de
forfecare din beton armat monolit, Revista AICPS, : 27-39.
25 Pincheira, J.A., Jirsa, J.O., 1995. Seismic response of RC frames retrofitted with
steel braces or walls, Journal of Structural Engineering, 121 (8) : 1225-1235.
26 Pop, I, 1886. Elemente de prindere şi probleme de conclucrare cu elemente
structurale. Revista Construcţii nr. 4-5.
27 Tagawa, Y., Aoki, H., Huang, T., Masuda, H., 1992. Experimental study of new
seismic strengthening method for existing RC structure, Proceedings 10 WCEE, Madrid, : 5193-
5198.
28 Tasai, A., 1992. Effective repair with resin for bond failure of RC members,
Proceedings 10 WCEE, Madrid, 9: 5211-5218.
33